Lumina Satelor, 1942 (Anul 21, nr. 1-52)

1942-01-04 / nr. 1-2. szám

Pfig. 2 LU­MIN 4. SATELOR Anul 21 Nr. 1—18 1942, an nou, ţară nouă, viaţă nouă. — »am——BM——B«mi^MggaHMa»aE!aKa«gwaa?amw8iiiiiM i iiiMii ««gatr;—■—i Fiecare an nou aduce ceva nou in lume, fn tară şi tn viaţa noastri. Şi această noutate vine de acolo că lumea «I viaţa e schim­bătoare şi trecătoare. Ce a fost ieri azi nu mai este iar mfd­ne vom avea alte noutăţi. De altfel schimbarea aceasta a zilelor, a lunilor şi a anilor e plăcută. Oamenii sunt foarte ne­răbdători de ce va fi mâine. Iar această dorinţă după schimbare, după ceva nou, nu e altceva decât dorinţa de mai bine, dorinţa după ferfcire. Necazul însă vine de acolo că noi aşteptăm o schimbare, aştep­£ im ziua de mâine, ca să ne aduci Inele şi fericirea aşa de-a gata. Noi nu prea facem nimic ca să câştigăm adevăratul bine, adevă­rata fericire pe care o găsim numai la D­umnezeu. Iată a venit şi anul nou 1942. Dacă fiecare an aduce ceva nou î g­lume, apoi de câţiva ani fiecare an a adus nouţă­l din ce in ce mai mari, pentru că trăim in vremea celor mai mari şi mai adânci pre­faceri ce au fost de câteva vea­­curi incoace. Şi desigur că anul 1942 va desăvârşi aceste prefaceri. Anul 1942 va fi inceput de rânduială nouă in Europa, Început de viaţă nouă pentru popoarele europene şi chiar pentru toate po­poarele lumii. Bolşevismul, franc­masoneria şi democraţia fiind cu totul nimicite de duhul nou al na­ţionalismului creştin, viaţa popoa­relor Europei se va curăţa de otră­vurile şi putregaiul duhului rău care a stăpânit o. Războiul acesta de acum e un războiu Intre două liuni : războiul dintre lumină şi în­­tunerec, dintre bu­sevismul, franc­masoneria şi democrafia păgână şi naţionalismul creştin. Ar fi fost val lumii dacă ar fi biruit întune­ricul bolşevismului. Ţara noastră de asemenea în­cepe o viața nouă. In anul 1940 neamul nostru a trebuit să-şi ispă­­şească păcatele sale şi mai ales ale conducătorilor săi din cei 20 ani din urmă. Dar după prăbu­şirea şi răstignirea din 1940, iată bunul Dumnezeu nu ne a părăsit, ci ne-a ajutat să vedem învierea din anul 1941. Ca din mormânt s'a ridicat neamul nostru şi cu puteri noi şi nebiruite s'a arătat in faţa lumii aşa cum este: tlnăr, puternic, cu credinţă in Dumnezeu, vecnic de a trăi liber. Vitejia şi jertfele arma­telor noastre, cari au avut cinstea de a lupta alături de neîntrecutele armate germane împotriva vrăjma­şilor lui Dumnezeu, au spălat ru­şinea slăbiciunii din anul 1940 şi au i­lcturat nedreptatea ce ni-a­ a făcut atunci. Avem acum o fără nouă, un Rege nou, un Conducător nou, o rânduială nouă, stăpânită de duhul cel nou naţional şi creştin, duh de lumină şi dreptate, de muncă şi omenie. După somnul din întune­ricul luptelor de partid şi al stă­pânirii străine ascunse, neamul no­stru s’a trezit­­ o plată nouă, cu adevărat românească şi am dori să fie şi adevărat creştinească. Dar dacă lumea, ţara şi nea­mul s'au trezit din somnul cel rău, va schimbă, şi prin lupte grele ne înoleşte spre o vieţă mal dreaptă, mal luminoasă, mai bună şl mal creştină, să ne întrebăm : este noi, flecare In parte, ce facem? Ce facem cu vlaja noastră ? Ce se petrece tn vlefa noastră ? Oare vedem şi tn vlaja noastră o schim­bare, o m­oire, o inălfare spre Dum­nezeu, binele şi fericirea noastră ? Daci popoarele au pornit luptă pe viajă şi pe moarte cu duhul cel rău al amăgirilor pierzătoare cum e bolşevismul şi francmaso­neria, oare noi pornit-am războia cu ispitele, plăcerile şi păcatele pierzătoare de suf­et? Acum când vine la ae bou, mntr'o ţară nouă, oare noi mai putem rămânea cu viaţa noastră cea veche, cu păcatele şi răutăţile noastre cele vechi ? Şi dacă fara noastră cea veche, cu păcatele ei cele vechi, t’a prăbuşit tn 1940 la prăpastia grelelor lovituri, sfâşieri şi sufe­­rinţî, trebue să aşteptăm şi noi ca păcatele din vie­a noastră de până acum şi ne piarză sufletul de tot ? Iubite cetitorul­, învaţă dia prefacerea lumii că dacă nu biruia naţionalismul creştin, atunci toată Europa ar fi căzut tn iadul cum­plit al bolşevicilor. Deci daci nu vel birui şi tu păcetele şi răutăţile din tine, daci b«j-|I vei lipi Inima de Isus Hristos, Mântuitorul nostru, atunci te aşteaptă Iadul cel vecinic. Nu amâna de azi pe mâine, căci nu ştii când vine sfârşitul. Au trecut atâţia ani, s’au făcut şi te fac atâtea schimbări tn lume. Tu nu vrei sa-fi schimbi viefa? Nu te trezeşti nici acum din somnul lumii şi al păcatelor? Nu vrei să porneşti lupta împotriva celui rău? Ia gândeşte-te serios. N. V. Drumul misiunii ardelene în Basarabia. Vorbesc patru vlădici. După terminarea sfintei li­turghii, cei patru vlădici in frunte cu I. P. S. Sa şi-au luat ofiriile arhiereşti şi­ au pornit la predică. Preoţii în odăjdii l-au înconjurat din toate părţile. Poporul privea cu uimire această manifestare impunătoare, care pentru misiunea ardeleană în Basarabia a însemnat unul din punctele de seamă. Luând cuvântul, I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae înfăţişează norodului din Peresecina rostul «aistanii ardelene I. P. S. Sa vor­beşte senin, Inspirat, profetic. De la primele cuvinte cucereşte pe as­cultători cari s'au făcut numai ochi şi urechi, iubiţi fraţi basarabeni. Am venit la voi cu mângâ­ierile credinţei, vestindu-vă pu­terea lui Dumnezeu şi a cuvân­tului său care nu poate fi zăgă­zuit de nimeni în lumea aceasta. Cu cât lumea se împotriveşte mai mult cuvântului Domnului, cu atât el îşi arată învederat puterea sa biruitoare. Nenumăraţi şi vajnici prigonitori au încercat să-i pună stavilă dar el a răsbit prin toate piedicile. Şi astfel s'a răspândit lumina lui, adevărul Iui, sfinţenia şi puterea Iui pela toate neamurile până la marginile pământului, încât eu este popor la auzul căruia să nu fi răsunat şi să nu fi fost biruitor. " Umblăm de 10 zile şi mai bine pe meleagurile basarabene vestind pretutindeni cuvântul Evangheliei. Zi de zi ne am dat seama de tăria puterii cu care lucrează in inimi acest cuvânt. In urasa stă­pânirii bolşevice de un an voi suntefi cu totii martori, cum ei oameni fără Dumnezeu şi vrăjmaşi ai crucii au căutat pe toate căile şi t­ăbuşe cuvântul lui Dumnezeu şi să zdrobească din sufletul vostru credinţa prin care neamul nostru a trăit şi s'a isbăvit dela obârşie şi până nu acesta vremi. Venim din Ardeal, ne dim seama acum când vă vedem cre­dinţa că încercarea bolşevicilor a fost zadarnică, iar nu sufletul vostru a rămas biruitor cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate suferinţele prin cari a­l trecut v'aţi păstrat credinţa. Drept aceea noi nu avem a vi spune numai cuvinte de mân­gâiere, ci din tot sufletul vă măr­turisim marea noastră bucurie pentru bărbăţia cu care aţi ştiut să rămâneţi credincioşi cuvântului Domnului. Vă lăudăm pentru cre­dinţa voastră, iar iubirea pe care­ am avut-o pentru voi şi care ne-a făcut să pornim spre vot in aceste vremuri, creşte şi mai mult un întins noastră, acum după ce­ am pipăit oarecum sufletul basarabean şi­­ am văzut alipirea lui caldă către Dumnezeu. Cam la acest fel se rostea I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae al Ardealului in fata celor aproape două mii de credincioşi din Pere­­secina. Prezintă apoi pe cei trei arhierei prezenţi dând fiecăruia cuvântul. A vorbit mai întâi P. S. Sa Vasile al Timişorii. P. S. Sa im­primă cuvântării o pecete mai mult naţională. A spus Intre altele: Acelaş neam suntem dela Tisa şi până la Nistru şi vorbim aceeaş limbă. Pe toţi ne împreună aceeaş credinţă. Cel care ar îndrăzni să vorbească de deosebiri intre noi, greşeşte. Iată noi venim din Benat, — dar graiul ne este tot mol­dovenesc şi voi basarabenii ni-l înţelegeţi. Simţim la­­el cu voi. Nimic nu ne deosebeşte, ci totul ne leagă intr'o frăţie românească. Moldovenii din jural Timişorii se bucură cu voi. Se înfăţişează apoi P. S. Sa Nicolae al Oradiei, lată citeva spicuiri, însemnate in fugă, din cuvântarea P. S. Sale: Eu vlădica dela Tisa am venit la voi ca la nişte fraţi de acelaş sânge, lege şi grai Noi fraţi voştri necăjiţi de pe apus ai ţării venim să ne bucurăm aici de bu­curia voastră, ca din praznicul bucuriei voastre şi luăm putere şi nădejde. Cât de fericit! sfintefi voi, frati basarabeni, cari aşa de cu­rând a­i ajuns la m­vierea credinţei voastre, la dobândirea slobozeniei voastre şi la aşezarea drepturilor voastre. Pe ande am umblat la ju­deţul Soroca şi Bălţi, au găsit nerodul basarabean In cinstită prăznuire. Este drept c'am văzut dealungul drumurilor străjuind mor­minte proaspete, foietarea peceţi de foc care chezişuiesc răscumpă­rarea voastră de sub jugul bolşevic. Aceşti eroi şi-au dat ceea ce au avut mai scump: vista­ Flăcăii României slobode au venit să -i pună sufletul şi vista pentru Basa­rabia. Din moartea lor a răsărit învierea voastră, învrednicească-ae Dumnezeu să vedem cât mai curând, cum Răsăritul țării se duce la Apus, zdro­bind acolo lanțurile rob’el- Doamne al puterilor mirueşte­ne pe noi. Venind la rând P. S. Sa Veniamin al Caransebeşului, ţi­nând seamă de aste vorbitori, dă sfaturi ziditoare poporului care nu arată nici un semn de obo­seală. Face şi P. S. Sa apel la unitate, căci prin antre ajungi po­lemic, aici elteazi Istorioara ce mănunchiul de nn­ele, îndeamnă a sol pe lefi să îmbrăţişeze virtuf­­e, iubirea de Dumnezeu, iubirea aproapelui, în­ţelepciunea, dta care curg ca dintr'un Izvor alte virtufii : credinţa, nădejdea şi dragostea. Arată apoi că silă comoară mai mare decât sufletul nu există. Mai dând şi alte sfaturi şi învăţături, P. S. Sa închee cu vorbele : Să păstrăm curat şi suf­etul neamului, care este unul şi prin care ne înfrăţim dela Nistru şi până la Tisa. Preot Cpt. GH. SECAŞ.

Next