Lumina Satelor, 1944 (Anul 23, nr. 1-52)
1944-01-01 / nr. 1
73 PijAlB SAPTAMÂNALA PENTRU POPOR Apare sub patronajul I. P S. Sale Mitropolitului NICOLAE al Ardealului M--in ma—s—Maganer«»»—■« MWinmtwr»Jgyei—« Prețul abonamentului i 1944 Pe an an 460 Lei. Pe o jumătate de an Lei 230, Ou ssuceăr 10 l»ai Acest număr cu calendar de ponte Lei 15 Sibiu, 1 Ianuarie 1944 Inreg. la Trib, Sibiu, Nr. 160 din 12 V.1946 Redacția ei adusilistrațiai SIBIU, etr.MI- i uniroediei 43 Anul nou care acum se începe, deschide drum nou pentru orce suflet. Aşa trebuie să fie în lumea creştină; trebuie să se întâmple înoim. Nu este destul să se schimbe vremile şi anii, trebuie să ne înoim şi noi! Adevărata vieţuire creştinească pe aceasta se întemeiază. Iar înoirea însemnează o deşteptare la o viaţă nouă, părăsirea unui trecut greu de fărădelegi, negru de păcat şi intrarea într’o nouă viaţă curată, plină de lumină şi de cerească binecuvântare. In acest înţeles ne-a spus Domnul Hristos: « Trebuie să vă naşteţi de sus» (Ioan 3, 7). Anul nou despica drum nou in viaţă, drum de mântuire. Am zis de mântuire, pentru că mântuirea este lucrul cel mai de căpetenie pe care l-am putea dori în pribegia noastră pe pământ. Mântuirea sufletească pentru omul singuratic şi mântuire naţională pentru ţara şi neamul nostru românesc. Anilor de la Hristos încoace li se spune ani ai mântuirii. Pentru că de la venirea lui Hristos în trup pe pământ oamenii şi seminţiile pământului se mântuiesc an de an. Am intrat acum în anul mântuirii şi al păcii lui Hristos 1944, întrebarea cea mare care se pune acum este : Va fi anul acesta 1944 an de mântuire pentru noi şi pentru neamul nostru, an de bucurie sufletească, anul păcii izbăvitoare pentru lumea întreagă ? Pentrucă să fim cât mai aproape de mântuire trebuie să ne apropiem cât mai mult de Hristos. Pentrucă numai Hristos Domnul dă mântuirea! Mare ne este mâhnirea când vedem că atâţi din creştini se îndepărtează de Hristos! Când Iisus Hristos a vorbit mulţimilor cari înconjurau de taina cea mare a Euharistiei (Ioan 6,53—62), mulţi au început să-l părăsească, rămânând în jurul lui numai cei 12 ucenici. «Deci a întrebat Iisus pe cei 12 : Nu vreţi şi voi să vă duceţi? Simon Petru i-a răspuns: «Doamne la cine ne , vom duce? Tu ai cuvintele vieţii de veci şi noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti sfântul Lui Dumnezeu» (6, 67,69). Mulţimea a părăsit pe Iisus, dar cei 12 au crezut şi au cunoscut că el este Mântuitorul. Ei au ales pe Hristos şi au păşit cu Hristos în viaţa lor, dar şi în istoria lumii. Să ne reculegem şi noiîn prag de an nou să alegem şi noi pe Hristos şi să păşim cu el în noul an. Preot Gheorghe Seca» Ca Hristos in Noul An £112$. STEGARUL — Mucenicul loan Arion din Agriş — S’apropia 1 Decemvrie 1918. Feciorii fi ferde din Agriş s’a dansa In toată seara la casa părintelui Gheorghe, să înveţe cântece naţionale fi Bă gătească steagul pentru Alba Iulia. Steag mândru şi frumos, căci Agrişul e sat de frunte şi Agrişenii fruntaşi vreau să fie şi la cu Dania Irdealslai cu România. — Fetelor, cu ce vă arătat! pentru marea nuntă dela Alba lu- 11a ? Iotrebă voios feciorul Intre feciori loan Arion. — E , c’o năframă roșie ca sângele românesc, strigă Îndată una. — Ea cu ana galbroă ca holda coaptă, de pe brazda noastră strămoșească, răspunse In grabă altă fată. — Atunci eu cu una albastră, ea seninul ceriului, care ocrotește neamul nostru, întregi a treia fati. — Ea cu frunze de mătasă! — Ea cu clacuri de arginti — Ea cu cănăcd frumos de aur ? — Eu cu salbă de mărgele! urmară la șirag altele. — Eu volu coase năfrămile I — Eu volu prinde mărgelele I — Eu volu pune podoabele I se repeziră iarăș altele. loan Arion cioplise cea mai mândră frica din sat pentru steagul praznicului luminat și ajuta cu dibăcie latelor să gate frumos ca sufletul lor virtuos. Vineri sesia isprăviră. Era o podoabă. O primavara’n sfârşit de toamnă. Fura ochii şi inima tuturora. Părintele Gheorghe cu ochii umezi de b carie le grăi tinerilor ! — Drugii mei, vrednic lucru aţi făcut. După atâta prigoană şi injosire, voi dataţi steagului nostru cuvenita cinste şi strălucire. Dar un lucru tot îi mai lipseşte... Tinerii se uitau miraţi la steag, apei unii la alţii, întrebător, dar nu descoperiră lipsa. Doar loan Arion şopti mai târzio: — Sfinţirea, părinte. — Aşa este, dragul meu, sfinţirea. Mâne dimineaţă să vă 'micăcaţi ca la sfânta înviere şi să fiţi toţi la biserică, să sfinţim steagul, şi apoi să pornim spre Alba-Iulia. — Ate vom face, părinte, răspunse loan Arion In numele tinerilor şi prinseră a se risipi feciorii şi fetele, ca mâne Sâmbătă dimineaţa, când vor suna clopotele, să fie toţi In faţa aitarului, la sfinţirea steagului. Ei îşi ţineră legământul. Ba aduseră ca el tot satul la biserică. Era o Sâmbătă cu nor şi ceaţă. Dar In sufletul tinerilor era numai soare şi numai viaţă, numai avânt şi curaj. Părintele Gheorghe slujii cu evlavie rară, care tesculeşte sufletul şi la slujbă pomeni întâi In viaţa sa pe Ferdinand I, Regele tuturor Românilor. Iar după binecuvântarea şi stropirea steagului, Ii înălţă ca pe un brad In faţa credincioşilor şi le grăi : — Dragii mei, Sâmbătă e ziua morţilor, dar pentru Agriş această Sâmbătă este ziua învierii ! De acum agrişenii sunt liberi la ţară liberă ! Şi semnul libertăţii lor este steagul acesta. Juraţi ş I toţi credinţă I — Istrănul Jurăm! răspunse In glas mare tot poporul. Părintele Gheorghe le sorbea răspunsul dat după pofta inimii sale şi urmăi — Să căutăm acum stegarul. Credincioşii se uitară ’n jur, măsurau cu privirea şi pe un fecior şi ţie altui văr se opriră toate privirile pi calpul Maul voinic frumos şi mărturisiră toţi cu’n glas i — Ioan Arion. (Councuve pe pag. 2).