Lumina Satelor, 1945 (Anul 24, nr. 1-52)

1945-01-01 / nr. 1-2

oluiu, 1 Ianuarie 1945 FOAIE SAPTAMÂNALA PENTRU POPOR Apare sub Patronajul I. P. S. Sale Mitropolitului NICOLAE al Ardealului Pe Preţul abonamentului pe : 1944 un an 1000 Lei. Pe jumătate an Lei 500 Un număr 20 Lei Inreg. la Trib. Sibiu Nr. 160 din 12 V. 1938 Redacţia şi administraţia: Sibiu, strada Mitropoliei 45 Din pragul Anului nou su­fletul nostru caută cu grijă îna­poi, spre drumul străbătut în anul apus şi s'aprinde simţirea recunoştinţii în conştiinţa noa­stră. Ce bun a fost Dumnezeu cu noi şi’n anul care s’a dus ! Ne a împărtăşit în atâtea da­ruri fireşti: în viaţă, sănătate, cămin, merinde, haine şi alte bunătăţi scumpe. Şi ne-a îm­bucurat cu atâtea daruri mai presus de fire , cu credinţă, nă­dejde şi dragoste, care stau la temelia vieţii noastre. Ce bun a fost Dumnezeu în anul trecut şi cu poporul nostru românesc, cu ţara noa­stră românească şi cu Ardea­lul nostru drag, căci ne-a aju­tat să fim iar „una", ca mai înainte ! Simţirea recunoştinţii pune cuvânt de mulţumire pe bu­zele noastre pentru tot ce Domnul ne-a dat şi noi ştim că din mâna Domnului am luat. Dar din pragul Anului nou sufletul nostru caută cu sfieală şi spre drumul pe care-l des­chide 1945. El ni se înfăţişează ane­voios, colţuros cu urcuşuri şi învăluit în ceaţă deasă. Dar înlături cu sfiala şi cu teama ! Cu cât vor fi mai mari munţii primejdiilor, cu atâta să fie mai tare şi încrederea noa­stră în ajutorul şi ocrotirea Domnului. Şi să mai fie încre­dere şi înţeleaptă, curată, stră­­dalnică, neînfricată, statornică, pentru că numai aşa cu aseme­nea încredere vom putea lua cununa biruinţii. Căci de ne vom lepăda de noi înşine şi vom lupta cu încredere deplină şi în duhul Domnului şi Domnul va lupta nevăzut alături de noi. De ne vom lepăda de noi înşine ! Asta-i peatra din capul unghiului. Căci mulţi se lapădă de Domnul, numai să nu se lepede de ei înşişi, de slăbi­ciunile şi patimile lor. Dar slabi şi sortiţi pe arii sunt toţi aceia care stăpânesc pe alţii, dar pe ei înşişi şi firea lor păcătoasă nu şi o pot stăpâni. Iar faţă de semenii noştri să păşim pe urmele Domnului. Să ne iubim unii pe alţii cu iubire sfântă. Dacă tâncu­­iala poate lega milioanele de cărămizi în biserici, şcoli, spi­tale, orfelinate şi altele şi tân­­cuiala iubirii creştine poate lega în sfântă frăţietate toată sufla­rea omenea­scă­ Să ne iertăm frăţeşte gre­şelile, căci de câte ori putem ierta, de atâtea ori ne înălţăm la vrednicie îngerească. Dacă Domnul de şaptezeci de ori câte şapte este gata să ierte păcatele şi fărădelegile noastre tot aşa cade-se să fim şi noi faţă de cei care ne-au greşit nouă. Să nu uităm că şi unii în­geri au alunecat odată. Şi ca­lea raiului e mai plină de ur­mele celor căiţi pentru gre­şelile lor, decât de urmele sfin­ţilor neprihăniţi. Să ne mângăiem in năca­zurile care ne copleşesc, căci cuvântul mângâierii alină du­rerile sufletului, ca leacurile du­rerile trupului. Să ne ajutăm în mijlocul greutăţilor cari ne apasă fără milă, căci ajutorul în ceasul lipsei arzătoare, este ca ploaia care cade la vreme, înviorează şi înveseleşte inimile. Să ne apărăm bărbăteşte împotriva tuturor ispitelor şi vrăşmăşiilor lumeşti, căci dacă mult bine pot face puţini îm­preună, cu cât m­ai mult vor putea face mulţi buni împreu­naţi în oaste luptătoare, în nu­mele Domnului. Şi davem­ răbdare. Căci dacă răbdăm un an încheiat dela bobul de grâu semănat, până la seceratul spicului, cu atât mai multă răbdare trebu­­ieşte până la secerişul cel sfânt când se va culege spicul păcii. Numai de vom şti răbda cu suflet tare şi neîntinat, până la sfârşit, vom putea gusta din păharul mântuirii. Acestea sunt raze din lu­mina Domnului. Ele să ne lumineze drumul vieţii în anul 1945. Prof. A. Nanu Lumina Domnului să ne lumineze calea vieţii în Anul Nou „Inoirea Duhului Sfânt“ (Tht. 3, 5) Sunt mai bine de treizeci şi cinci de ani, dragii mei de când, purtând în mână condeiul, n’am pre­getat să scriu cătră obştenii nea­mului nostru că dacă vrem să fim pe placul lui Dumnezeu şi să ajun­gem un neam respectat de toţi, se cade mai nainte de toate să fim cât mai strâns uniţi între noi. De multe ori, rândurile mele cu privire la unirea dintre noi, erau, dragii mei, stropite cu chiar lacrimile mele, căci bine îmi dădeam seama că, de la această unire dintre noi, atârnă chiar existenţa noastră pe pământ. Am strigat şi înainte de 1910, am strigat necontenit între aceste două mari războaie din urmă, strig şi acum, mai ales acum : să fim uniţi, să fim uniţi, dacă vrem să ne pă­străm neştirbită fiinţa neamului no­stru. Cu atât mai mult se cade să fim uniţi, dragii mei, cu cât suntem ai lui Hristos Domnul. El ne cere să fim una între noi prin iubirea Lui. El ne porunceşte să ne iubim, dacă vrem să ne numim ai Lui. El ne spune cuvânt greu în Evanghelia Sa, în ceea ce priveşte datoria iu­birii şi­ a unirii dintre noi. „Fiţi una întru Mine — cum Eu una sunt cu Tatăl“, ne spune El cu glas de foc şi cu poruncă dum­nezeiască. Şi ce însemnează, oare, să fim una întru El, de­cât să fim uniţi între noi. Iar această unire, dragii mei, va să se arate mai ales când peste aşezarea neamului nostru bat furtunile încercări, aşa precum este astăzi. Şi mai spune într’un loc în sfânta Sa Evanghelie: „Casa care este împărţită împotriva ei însăşi se va nimici“. Ce cuvinte grele şi înfricoşătoare, dragii mei ! Şi ce însemnează altceva că o casă este împotriva ei însăşi, decât că acei care locuesc într’ânsa sunt des­­binaţi între ei? Uitaţi-vă la gospo­dăria unui om în care cei din ea unul trage hăis, altul cea, ce se alege din ea ? Se nimiceşte, dragii mei. Aşa e şi cu neamul, cu ţara, care nu-i altceva de­cât casa noastră a tuturor. Iată vine sfânta sărbătoare a Anului Nou. Cuvine-se din acest prilej să ne apropiem de Domnul Iiisus, Cel atât de drag inimilor noastre. Şi mai presus de toate, se cade să-i ducem d­arul iubirii dintre noi, al unirii noastre, pentru ca astfel, El să coboare mai degrabă asupra noa­stră pacea şi liniştea, cele după care atâta suspină sufletele noastre. Să fim uniţi, dragi mei, să fim uniţi ! Al. Liscarov-Moldovana „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în mine şi Eu în Tine,‘... (Ioan 17, 21) Să fim uniţi! Biblioteca Judeţeană ASTRA *21126 P* Acest număr cu­­em­urut­ul puretic _ Anul 24 Nr. 1-

Next