Lumina Satelor, 1945 (Anul 24, nr. 1-52)

1945-06-10 / nr. 24

Flata taxelor FIT. s-a aprobat cu Nr. 64.56611944 Sibiu, 10 Iunie 1945Anul 24 Nr. 24 FOAIE SAPTAMANALA PENTRU POPOR Cu îndrumări şi poveţe pentru viaţa creşti­nească şi românească Preţul abonamentului pe : 1945 Pe un an 1000 Lei. Pe jumătate an Lei 500 Un număr 30 Lei Inreg. la Trib. Sibiu Nr. 160 din 12 V. 1938 Redacţia şi administraţia : Sibiu, strada Mitropoliei 45 Poarta de aur Mai de preţ decât aurul pă­mântului este pentru toată suflarea, pacea, pe care dorim s’o vedem să­lăşluită în toate părţile lumii. Poarta de aur va fi poarta aceea prin care se ajunge la pace. O astfel de poartă a fost ridicată în ţara frumoasă a Californiei din America de Nord şi prin ea au intrat diplomaţii alor 49 de ţâri, întâlnindu-se în oraşul San Francisco. Ştirile cele mai apropiate venite de acolo ne arată că s’a ajuns la alcătuirea unei hărţi, pravilă a păcii, după care orce neînţelegeri dintre popoare vor fi rânduite pe cale paşnică, iar orce om va avea garantată libertatea şi dreptatea. S’au dat depline îndreptăţiri celor 5 mari puteri în vederea limpezirii pe cale paşnică a tuturor neînţele­gerilor internaţionale, s’au alcătuit comisiuni speciale cari să se ocupe cu prevenire de chestiuni cari ar putea deslănţui un război între două sau mai multe ţări. Alături de cele 49 de naţiuni reprezentate la organizaţia mondială a păcii, pot fi primite şi alte ţări paşnice, cu condiţia ca ele să-şi în­deplinească obligaţiunile luate. O ţară care nu corespunde va fi aşe­zata în afară de poarta de aur. La pravila păcii au lucrat patru comi­siuni şi­ au isprăvit-o. Acum îi aşează într’o singură alcătuire paragrafele. Urmează după aceea ca cele 49 de delegaţii prezente la San- Francisco, să voteze într’o şedinţă plenară pravila. Şi încă pravila pă­cii, nu va putea întră în lucrare, ea mai urmează să fie ratificată în parlamentul tuturor ţărilor păr­taşe la organizaţia internaţională. Această lucrare este mai anevo­ioasă şi se crede că va trebui să se scurgă un an de zile pentru ca toate parlamentele să poată ratifica pravila păcii. Pentru orfanii neamului La scrisoarea pastorală a I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae de la Sibiu pentru ocrotirea orfanilor de război credincioşii din cuprinsul Ar­hiepiscopiei, răspund cu însufleţire. Am pomenit în numerile trecute ale gazetei noastre numele mai multor familii credincioase cari au hotărât să primească fetiţe sau copii or­fani pentru a-i creşte şi îndruma cu dragoste în casele lor. Până în prezent s-au anunţat peste 40 de familii doritoare de co­pii orfani iar ca naşi ai orfanilor de război 26 de credincioşi. Pe de altă parte Consiliul arhi­­episcopesc din Sibiu, în şedinţa sa dela 29 Mai a. c. a hotărât redes­chiderea orfelinatului arhidiecezan de la Sibiu odată cu începerea anului şcolar 1945/46, adecă la toamnă. Ajutoare în bani pentru orfelinat au şi început să sosească de la mai mulţi credincioşi. In felul acesta înţelege Puterile de viaţă ale­, unui neam Un popor trăieşte mai presus de orce prin sufletul său. Sufletul este scânteia dumnezeească împrumutată pământenilor prin care viaţa lor primeşte cel mai înalt înţeles. Un popor lip­sit de avânturile superioare ale sufletului poate fi asemănat cu o turmă de necuvântătoare, care nu râvneşte mai departe de tre­buinţele materiale ale fiecărei zile. Prin suflet omul primeşte ceva din fiinţa dumnezeirii, prin suflet zările omeneşti se umplu de lumină iar viaţa visului şi a mulţimilor dobândeşte calitate, coloare, adâncime şi prin aceasta trăinicie, am putea zice veşnicie. Da, istoria ne este martoră nedesminţită. In decursul ei putem vedea neamuri cari pier şi neamuri cari rămân, cari în­fruntând toate vitregiile vremilor poartă în fiinţa lor taina trăiniciei, a permanenţei. „Apa trece, pietrile rămân". Neamurile cari şi-au clădit existenţa şi fiinţa pe puterile mai tari decât diamantul ale sufletului, acele neamuri dobândesc virtutea dăinuirii peste vremi. Neamurile cari şi-au făcut o datină din a se socoti prin puterea credinţei înfâţişetoare ale lui Dum­nezeu în această lume, acelea sunt neamuri care rămân. Tot ce este pământesc şi omenesc este supus viforului vre­mii, se schimbă, trece, piere.­­Temeliile orcăror aşezăminte, clă­dite numai pe nisipul veacului de acum şi pe puterile omeneşti, se vor clătina şi se vor nărui. Pentru ca orce lucru omenesc să aibă puterea de viaţă şi de trăinicie, el va trebui să împrumute ceva de sus de la Dumnezeu. Toată truda şi strădania pămân­teanului rămâne fără rezultatul dorit, dacă peste munca lui nu se revarsă ca o rouă de sus binecuvântarea ceriului. * In vremurile grele pe care le trăim astăzi, e bine să ne aducem aminte de adevărurile arătate mai sus. Neamul nostru a ieşit slăbit din războiul de atâţia ani de zile, mai ales din risi­pirea de putere pe care a săvârşit-o cu nesocotinţă dincolo de Prut, Nistru şi Bug. Astăzi se lucrează din răsputeri la refacerea generală. Pentru înzdrăvenirea şi ridicarea din nou a poporului nostru, pe lângă munca de toate zilele a milioanelor de braţe este de trebuinţă şi plecarea spre rugăciune a genunchelor credincioase. Prin rugăciune harul de sus coboară şi ne întăreşte sufletul, iar cu suflete înviorate creştem puterea de viaţă a neamului întreg. Preot Oh. Secaş Chemare la centrul Oastei Praznicul Cincizecimii se a­­propie şi din el ne strigă glasul Domnului să ne adunăm de pretu­­tindenea la „Ierusalimul Oastei“ la Sibiul nostru drag, unde să petre­cem zilele praznicului în rugăciune şi cântare sfântă, mulţămind Dom­nului pentru biruinţa păcii care ne- a venit. Acum la prima noastră întâl­nire după războiu vom avea şi un sfat cu toţi misionarii şi purtătorii de cuvânt în vederea organizării luptelor duhovniceşti şi a purtării steagului Oastei Domnului prin vea­cul şi vremea de acum. Ştim greutăţile şi piedecile ce vă stau în cale, şi din această pricină nu înţelegem să convocăm la Sibiu un congres al Oastei, aşa cum a fost în anii trecuţi. Adevăraţii luptători duhovniceşti vor şti însă să biru­­­­iască orce greutăţi şi în felul acesta vor fi prezenţi de Rusalii în­­Ieru­salimul Oastei“. Pe lângă consfătuirea în legă­tură cu bunul mers al Oastei, îm­preună cu fraţii purtători de cuvânt de la Oaste vom rândui începerea unei şcoale de misionar laici în Sibiu. De asemenea vom avea a ne sfătui în legătură cu casa Oastei şi cu or­ganizarea ei în viitor. Pentru întâlnirea noastră de Rusalii la Sibiu, I. P. S. Sa Mitro­politul Nicolae, ne-a dat arhiereasca binecuvântare. Conducerea centrală a Oastei biserica să lucreze împreună cu fiii ei credincioși pentru tămăduirea ră­nilor lăsate de război în trupul nea­mului. Jocurile de noroc Şcoala minciunii Pentru a putea să câştigi la jocurile de noroc : rişcă, barbut, cărţi de joc, este nevoe să fii foarte dibaciu adică­­rutinat în arta* jo­cului. Dibăcia nu se capătă dintr’o­­dată, ci trebue să faci şcoală. Când ai intrat, dând primul examen, în această perioadă de exer­ciţiu, ai intrat într’o adevărată şcoală pe care o »frecventezi* cu pasiune fără un îndemn din afară, fără a­­menzi. Eşti aşa de »sorbit* de ea, încât nu-ţi mai vine să lipseşti. Şi pe cât eşti de sorbit pe atât eşti şi de s orbit*. Anume nu bagi de seamă că ai intrat într’o şcoală nenorocită şi periculoasă ţie. Cu fiecare zi de frecvenţă în această şcoală, se ruinează ceva bun din sufletul tău: întâi se stinge „duhul adevă­rului* şi se înfiripează „duhul min­ciunii*. La cărţi trebue să fi­e şme­cher*, să şti înşeli pe partener ; alt­fel nu câştigi. Şi trebue să-l înşeli în aşa chip încât şi el să creadă că »aşa i-a fost norocul!“ Intre altele se stinge »duhul vredniciei“. Jocul de noroc cere timp şi te învaţă că se poate scoate banul şi „pe ne­muncite “. Prin şiretlic, prin min­ciună, scamatorie, dar prin muncă nu. Şi de aci capeţi învăţul că In multe alte lucruri să trăieşti din munca şi sudoarea altuia. Doar eşti sclav al unei şcoli înalte cu milioane de elevi supuşi şi ascultători şi cu profesori nenu­măraţi, văzuţi şi nevăzuţi. Da, da, nu rareori omul poartă în faptele lui pecetea învăţăturii pe care o primeşte. Ba, unii chiar în toate. De multe ori am întâlnit oa­meni cari cu „aceeaş şmecherie“, cu acelaş „şiretlic“, pe care-l în­trebuinţează la jocul de noroc se poartă şi în afacerile de alt soiu din viaţa lor. Căci şcoala are un director is­cusit, un patron care ştie să înti­neze puternic sufletele : Satan spur­catul. Şi el este „tatăl minciunii“. Te leagă binişor la ochi, la şcoală şi apoi îţi dă drumul acasă, la serviciu, la afaceri, ori unde ai de mers şi cu această legătură să lucrezi. De aceea te îndemn, frate drag, pentru care Domnul Iisus şi-a vărsat sângele Său scump, să te scape de acest stăpân, fugi dintr-o astfel de şcoală, dacă­ cumva ai in­trat în ea şi îndeamnă şi pe alţii la aceasta. Altfel, zadarnic îţi este ţie greul vieţii, strădania ta, zadarnic rangul tău, bogăţia, frumuseţea, deşteptăciunea, puterea cu care Dumnezeu te-a inzestrat ! Nimic din toate acestea nu te va ajuta să intri în împărăţia Lui ! Desleagă-ţi ochii ! Preot N. Martinescu

Next