Lumina Satelor, 1945 (Anul 24, nr. 1-52)

1945-07-22 / nr. 30

FOAIE SAPTAMANALA PENTRU POPOR Cu îndrumări şi poveţe pentru viaţa creşti­­nească şi românească Preţul abonamentului pe : 1945 Pe un an 1500 Lei. Pe jumătate an Lei 750 Un număr 30 Lei Inreg. la Trib. Sibiu Nr. 160 din 12 V. 1938 Redacţia şi administraţia: Sibiu, strada Mitropoliei 45 Pâinea poporului In unele părţi din câmpie a început secerişul. Dumnezeu a binecuvântat ogoarele noastre şi anul acesta cu roade cari se clatină coapte în bătaia vântului şi în aşteptarea secerei. E pâinea noastră cea de toate zilele dată nouă de Tatăl cel ceresc, prin munca harnică a plugarilor. Au­rul câmpului începe a se aduna în saci şi în hambare unde să fie păstrat cu grijă pentru a putea ajunge apoi pâinea cea spre fiinţă pe masa tuturor ce­lor ce o merită. Pentru ca grâul plugarului să nu mai apuce dru­muri greşite, guvernul a luat toate măsurile pentru buna în­drumare a rodului pământului. De aceea a ordonat pentru anul acesta, blocarea tuturor cerealelor, aşa că toată recolta ţării din vara aceasta nu va putea fi vândută liber, ci numai statului prin cooperative. Acea­stă măsură s-a luat în folosul plugărimii şi împotriva specu­lanţilor, pentru a asigura pânea de toate zilele mai ales munci­torilor de tot felul de la oraşe, prin împărţirea cu măsură şi cu dreptate a raţiilor de pâine. Unii săteni n'au înţeles bine această măsură a guvernului şi au cosit cerealele cu bobul în spic, necoapte încă pentru a le vinde ca nutreţ pentru vite. Cei cari au fost prinşi au fost daţi­­ în judecată iar cerealele cosite au fost confiscate. E o mare greşală, ceea ce au făcut aceşti plugari de a da la vite boabele de grâu ca nutreţ, când slavă Domnului nutreţ pentru vite se găseşte la noi destul. Tot pentru motivul de mai sus stăpânirea a oprit cu de­săvârşire fabricarea pâinii albe pe tot cuprinsul ţării, precum şi folosirea zilnică a pâinii. Pentru ca să avem asigurată pâinea pentru toată populaţia ţării, pe timp cât mai îndelun­gat, nu se cuvine ca în aceste vremuri de aspre încercări să facem risipă îmbuibându-ne, ci să ne mulţumim cu cât ne este îngăduit. O datorie creştinească ne cere cumpătare în toată vre­mea iar acum când trăim zile grele pe urma războiului este şi o datorie cetăţenească să fina cumpătaţi şi să înţelegem de ce trebuesc luate măsurile de mai sus Să mulţumim lui Dumnezeu pentru pâinea care ne-a dat-o şi în anul acesta şi să ne ru­găm pentru pacea şi liniştea lumii ca să avem parte iar de zile bune, aşa cum le dorim cu toţii să vină. .. Decorarea M. Sale Regelui Mihai I Din Moscova ne-a sosit zilele acestea o veste foarte îmbucurătoare care este o mare cinste pentru Româ­nia. Prezidiul Suprem al Uniunii So­vietice a decorat pe M. Sa Regele Mi­hai I cu ordinul „VICTORIA*, cea mai înaltă distincţie sovietică, pentru fapta de mare curaj pe care a făcut-o schim­bând la 23 Aug. 1944 politica externă a României prin ruperea legăturilor cu Germania şi reluarea legăturilor cu Naţiunile Unite, atunci căm­ Germa­nia era încă destul de puternică şi nu se putea încă prevedea cu siguranţă deplină în care parte va cădea cum­păna biruinţei. In împrejurări foarte grele şi primejdioase când nemţii erau în ţară şi diviziile lor înconjurau Bu­­cureştiul, când auto-mareşalul Anto­­nescu luase asupra lui îndatoririle re­gale şi executa supus toate ordinele Berlinului, M. S. Regele Mihai strân­gând în ra­ră în jurul Său pe condu­cătorii de partide şi pe cei mai de seamă generali a hotărât să pună ca­păt războiului declarat la 22 iunie 1941 Uniunii Sovietice, de către Ion Antonescu, împotriva voinţa ţării. Prin­­tr’o hotărâre bărbătească plină de cu­raj şi înţelepciune, M. S. Regele a făcut cunoscut ţării în noaptea spre 24 Aug. 1944 înlăturarea lui Antonescu de la cârma ţării, încetarea războ­iului contra Naţiunilor Unite şi întoarcerea armelor împotriva germanilor cu­­tropitori. întreaga ţară a primit cu înflăcărare vestea aceasta şi întreg po­porul român cu un suflet, împreună cu întreaga armată s’au strâns în ju­rul M. Sale Regelui. Spre cinstea ţării, a vitezei noastre armate şi a poporului întreg, nici o singură grupare nu s’a împotrivit hotărârii regale ci toţi cu o inimă şi un gând au dat ascultare chemării Regelui pentru isgonirea nemţilor din ţară şi pentru mântuirea ţării din primejdia în care o aduseră ei şi slugile lor de la noi. Lupta a fost grea, căci germanii erau în inima ţării. Ne-au bombardat sălbatic Capitala 2 zile, dar toate au fost în zădar căci soldaţii noştri dragi bucuroşi că scapă de un războiu nedrept şi de nişte asupritori îngâmfaţi cari de multe ori şi-au bătut joc de el, i-au bătut vârtos, făcân­­du-l prizonieri, iar câţi au scăpat i-au fugărit din ţară. Armata română şi-a întors armele şi a pornit la luptă alături de vitejii ostaşi sovietici împotriva Germanilor cu Idealul sfânt al reîntregirii Ardealului. Ziua de 24 August n’a fost numai o cotitură ci o revenire a ţării la drumul ei firesc­, pe drumul pe care s’a întemeiat România Inde­pendentă şi democrată şi pe care a fost înainte de ocupaţia germană. La 12 Septemvrie 1944 a fost semnată la Moscova Convenţia de Armistiţiu care ne-a dovedit mare bună voinţă din partea Uniunii Sovietice. Prin a­­ceastă convenţie ni s’a redat Transilvania de Nord şi s’au deschis largi toate posibilităţile ,pentru refacerea ţării. In aceasta îşi are meritul Său M. Sa Regele Mihai I Decorarea M. Sale Regelui Mihai I al României cu cel mai înalt ordin sovietic este un act de prețuire adevărată a rolului pe care l-a jucat El în August 1944. Prin fapta M. Sale Regelui, România a con­tribuit în mare măsură la câștigarea victoriei împotriva Germaniei. Ordinul , Victoria* care împodobeşte acum pieptul Regelui nostru este una dintre cele mai scumpe decoraţiuni din lume. El este făcut în întregime din pla­tină în care sunt lipite numeroase briliante. S’a făcut socoteală că ordinul „ Victoria* costă cam 100.000 dolari, sau 800 milioane tei. Strânşi uniţi în jurul iubitului nostru Rege, luăm parte cu bucurie şi mândrie la cinstirea ce I­ s’a adus. Cinstea aceasta se resfrănge asupra ţării şi asupra armatei noastre care a luptat cu cinste şi demnitate­a pentru libertate şi pace. Trăiască M. Sa Regele Mihai I. Pr. Viorel Bujoreanu M. La Regele MIHAI I Anul 24 Nr. 30 Darul libertăţii Omul se naşte cu instinc­tul libertăţii. Darul după li­bertate se vădeşte în fiecare om chiar şi în copilul cel mai mic, aşa precum pasărea nă­­zueşte a zbura liberă oriunde prin văzduh. Pentru libertate s’au zbuciumat popoarele în tot decursul istoriei, căci libertatea este un dar de la Dumnezeu pe care trebue să-l păstrăm şi mai ales să-l folosim bine. Libertatea este ca o sabie cu 2 tăişuri şi trebue folosită cu înţelepciune ca să nu te tai. Dacă pe de o parte libertatea ta îţi asigură un traiu paşnic şi fericit, pe de altă parte poate să fie pentru altcineva o neno­rocire şi un mare rău. De a­­ceea libertatea omului trebue să ţie seamă de o voinţă su­perioară aşa cum spunea Mân­tuitorul : „Dacă rămâneţi în cu­vântul Meu veţi cunoaşte ade­vărul şi adevărul vă va face slobozi“ (Ioan 8, 32]. Libertatea adevărată, spu­nea marele predicator francez Lacordaire, este acea Care este întotdeauna însoţită de drago­stea de aproapele şi de răs­pundere. Intr’adevăr libertatea care ţine seamă de iubirea a­­proapelui şi de simţul răspun­derii este libertatea fericită spre care ar trebui să tindă oamenii şi popoarele. Războiul acesta a fost şi el un războiu pentru li­bertate. Oamenii au luptat şi s-au jertfit ca să scape de ti­­rănia care nu ţinea seamă de dreptul popoarelor de a-şi croi ele singure drumul în viaţă. A fost aceasta o mare zbuciumare de a ieşi din „colivie“ unde tirănia ţinea unele popoare spre plăcerea egoistă a câtorva dic­tatori. Dar pentru ca libertatea să fie drumul spre fericirea oa­menilor trebue să ţină seamă de cuvintele : „Libertatea, trebuind să fie egală pen­tru toţi, nu poate fi întreagă pentru nimeni. Hotarul liber­tăţii mele, e libertatea aproape­lui ; libertatea individuală a ce­lorlalţi îşi găseşte hotarul său în libertatea mea" (Caro). Să preţuim deci libertatea ce ni se dă în vremea de acum şi să căutăm a respecta graniţele ei.

Next