Lumina Satelor, 1949 (Anul 28, nr. 1-52)

1949-01-15 / nr. 1-2

Pag. 2 Sărbătoarea Botezului Domnului ne aduce aminte de starea de curăţie în care am fost când am ieşit din apa botezului, din taina sfântă, care ne-a fost uşă de intrare in Biserica Mântu­itorului Hristos. Râul Iordanului cu apa lui, a fost baia botezului Domnului nostru Iisus Hristos. Nu ca să se spele de păcat, căci Fiul lui Dumnezeu a fost fără întinăciune, ci ca să plinească întreaga rânduială cea pentru noi. Spre deosebire de noi, cari ne-am născut în păcat, şi cari avem trebuinţă să ne curăţim în apa tainei celei dintâi a creştinătăţii, ca să ieşim oameni noui, la nume creştini şi curăţiţi trupeşte şi sufleteşte. An de an prăznuim acest semn de înoire a sufletului şi trupului nostru. Cu prilejul sărbătorii Botezului Domnului ne stropim casele şi cape­tele noastre, ca un semn al curăţei ce o dorim peste toate cele dinlăuntru şi dinafară ale noastre. a£ lingenunchiem blânzi în faţa sfinţi­tei ape şi cerem cu stăruinţă in rugă­ciunile noastre iertare şi curăţire gre­­şalelor. Rostim împreună cu psalmistul: „Spăla-mă-vei şi mai vârtos decât ză­pada mă voiu albi*... “ . Suntem pe deplin încredinţaţi, că numai prin apă şi prin Duh, dobândim împărăţia cea făgăduită nouă de Mântu­itorul Iisus Hristos care ne-a spus: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în îm­părăţia cerurilor*. — (Ioan 3, 5). Iată dar­, primind acum în prazni­cul Bobotezii spălarea în apă, să ne curăţim şi sufletele, ca înoifi la trup şi suflet să fim cât mai aproape de starea curăţit­­ celei dintâi, când am primit sfânta taină a botezului nostru. Din această stare de curăţie su­fletească, isvorâsc faptele curate, folo­sitoare nouă şi societăţii în mijlocul căreia trăim, isvoreşte liniştea sufle­tului nostru care adeseori se tulbură cuprins de păcate. Dar mai presus de toate, nu nu­mai să ne silim să dobândim o stare de curăţie, ci mai ales să năzuim a o păstra cât de mult peste trupurile şi sufletele noastre. Împlinind această re­­voință, rămânem fii apropiaţi în ase­mănare cu Domnul şi urmare acestui câştig, curge peste noi apa Duhului Sfânt, care întăreşte, ajută şi conduce paşii vieţii creştineşti, adică paşii unei vieţi pusă în slujba lui Dumnezeu şi a semenilor noştri. :sB APA BOTEZULUI LUMINA SATELOR säs-ssssscä^ss sssssaisa^sssssssssssssséss „Pentru pacea a toata lu­mea, pentru bunăstarea sfinte­lor lui Dumnezeu biserici şi pen­tru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm“ (Ectenie) BS 52 SS 2 S52 SS 2 S52 S52 S52 BISERICA §u1 „Tatăl Nostru* este o rugăciune scurtă. Insă, în ace­laş timp, rugăciu­nea aceasta este înaltă şi de tot bogată la cuprins. Rostirea ei, fie în taină, fie în auzul tuturor, trebue să se facă fără grabă, cu linişte, cu cea mai mare băgare de seamă, cu minte trează, ca astfel să simţim cu tot dinadismul pe Dumnezeu lângă noi. Şi numai aşa făcând, rugăciunea aceasta ne e de mare folos, dăruindu-ne cu mulţime de bucurii duhovniceşti şi trupeşti. De ce oare? Fiindcă însuşi Fiul lui Dumne­zeu, Domnul Hristos, prin ea se roagă pentru noi Tatălui Ceresc, făcându-se astfel şi El una cu mulţimea creştini­lor, a oamenilor, atunci când zice „nostru* şi „nouă". Mai mult, El se uneşte cu noi, iar noi în chipul ace­sta ne facem fraţi ai Lui, aceasta fiindcă Dumnezeu Tatăl este deopo­trivă Tată şi pentru Ei şi pentru noi. Rostirea rugăciunii „Tatăl No­stru“ mai trebue să o facem cu o rară şi deosebită limpeziciune şi cu o mare însufleţire şi anume : să pătrundem adânc în miezul fiecărei gândiri şi fie­cărui cuvânt, să dorim din tot sufle­tul a primi ceea ce cerem de la Dum­nezeu, să avem râvnă curată şi tra­gere de inimă în a făptui întocmai tot ceea ce ni se cere şi nouă de către Dumnezeu prin această rugăciune şi chiar de îndată să trecem la îndeplinirea binelui ce ni se cere. Or... cât e de mare fericirea şi cât de neatinsă este vrednicia aceea de a-l chema în sufletul tău pe Dum­nezeu ! De aceea, tu creştine, caută şi preţueşte fără osteneală acest dar aşa de mare, fericirea aceasta, pe care bunătatea Domnului ţi le a pus la în­demână! Vezi, să nu fi neatent nici­odată când îţi faci rugăciunea ta! Pe tine în starea aceasta sufletească te ascultă Tatăl Ceresc. Pe tine caută să te înţeleagă atunci îngerii şi întreaga ceată a sfinţilor lui Dumnezeu. (Prelucrare. Va urma). „Tatăl Nostru“ Praznicul Naşterii Domnului la Sibiu A venit şi anul acesta măritul praznic al Naşterii Domnului şi a adus, cum aduce de veacuri bucurie, pace şi mângâiere in suflete. Multe familii lipsite au fost ajutate, mai ales cu lemne, întrucât la Sibiu s’a lăsat un ger mare. Camionul Mitropoliei în­cărcat cu lemne, a cercetat 2 zile casele săracilor. In seara de ajun colindătorii cu steaua au umblat colindând pe toate uliţele, pe la casele creştinilor. In ziua de praznic, catedrala mitropolitană s-a dovedit prea mică pentru numărul mare al credincioşilor veniţi la Liturghie. A slujit I. P. Sf. nostru Mitropolit Nicolae înconjurat de nu vâ adunaţi mânie şi osândă pentru ziua judecăţii. D­mpotrivă, siliţi-vă să vă adunaţi pentru aceea zi — prin fap­­tele milei suf­teteşti — milostivirea Ju­decătorului atot drept. Iară faptele mi­lei sufleteşti acestea sunt : Să îndrep­­tezi pe cel ce greşeşte, sa înveţi pe cel neştiutor, să dai sfat bun celui ce are lipsă de el, să te rogi lui Dum­nezeu pentru fratele tău, să mângăi pe cel întristat, să fii îngăduitor faţă de mare sobor de consilieri, protopopi, preoţi şi diaconi. La sfârşitul Liturghiei I. P. S. Sa a vorbit credincioşilor despre puterea dragostei lui Dumnezeu, fiind ascultat cu toată evlavia. A doua zi de Crăciun a fost cetită scrisoarea pastorală a I. P. S. Sale. Remarcăm vrednicia coriştilor catedralei, cari în ambele zile de praz­nic au dat răspunsuri îngereşti la Liturghie şi au desfătat pe credincioşi cu un adevărat concert de colinde. Tot în ziua a doua a avut loc la Spitalul public din Sibiu, inaugura­rea capelei celei noui. A luat parte o ceată de credincioşi şi bolnavii din spital. La sfârşitul Liturghiei credin­cioşii veniţi din oraş au împărţit da­ruri, mere, cozonac şi prăjituri bol­navilor, măngăindu-i şi cu cântarea colindelor, aproapele tău şi să ierţi celui ce-i greşeşte Că de multe ori o privire caldă sau o vorbă bună face cât o bucată de pâine pentru cel flămând, sau cât un pahar de apă rece pentru cel însetoşat. Făcând unele ca acestea, Dum­nezeul mitei, al iubirii de oameni şi al păcii va fi cu voi.­­ Din pastorala de Crăciun a P. S. Episcop NICOLAE al Clujului I (Urmare din pag. 1) Asta i bucuria cea mare a Cră­ciunului nostru de ez. Vor trece ani şi veacuri. Cu cât va trece vremea, cu atât va creşte vrednicia tuturor celor ce au deschis şi netezit calea neamului nogru spre unitatea sufletească şi spre adunarea lui sub bolta sfântă a aceleiaşi Bise­rici strămoşeşti. Laolaltă fiind, ne vom bucura mai din plin în zilele de bucurie ale vieţii noastre, iar necazurile ce ne vor mai paşte le-am putea birui mai uşor. Acum, că suntem iarăşi laolaltă, în cuprinsul aceleaşi Biserici — „una sfântă sobornicească şi apostolească* — să pecetluim unitatea întru care ne găsim cu dragostea noastră întreagă şi să facem legământ că nici o vrăjmă­şie nu va fi în stare să ne mai des­partă vreodată. Şi, odată cu acest legământ, să mai facem unul, că ne vom ajuta fră­ţeşte unii pe alţii în toate zilele vieţii noastre, ascultând cu credinţă de cu­­vântul Domnului care zice: „Intru a­­ceasta va cunoaşte lumea că sunteţi ucenicii mei,­ de veţi avea dragoste între voi“. Că prilejul de a ne ajuta nu va lipsi niciodată. Căci lipsuri sunt şi acum. Desigur, înalta Stăpânire a Ţării se sileşte să le înlăture sau să le mic­şoreze numărul. Şi ea a izbutit să înfăp­tuiască şi pe ta­ramul acesta lucruri vrednice de laudă. Totuşi, rămâne loc destul şi pentru faptele iubirii noastre creştineşti. Nu treceţi nepăsători pe lângă lipsurile fraţilor voştri, ci aju­taţi în măsura în care vă îngăduesc puterile „Că pe dătătorul de bună voie iubeşte Domnul". Să facem aşa, ca să se poată spune despre noi cum scrie în Scriptura sfântă: „Celui cu mult nu i-a prisosit şi celui cu puţin nu i-a lipsit*. Dar, iubiţii mei, afară de lipsurile vieţii trupeşti mai sunt şi necazurile vieţii sufleteşti. Acestea din urmă uneori sunt chiar mai crunte şi mai grele decât cele dintâi. Nu vă arătaţi nesimţitori nici faţă de acestea, ca să Anul .8 Ni. 1—2

Next