Luminița, 1953 (Anul 4, nr. 6-24)

1953-03-25 / No. 6

Ilustrație : G. ADOC Al SA TRAEȘTI MAI VIU, MEREU Mămica 'n seri de-a-rândul, trează, Măriei liniștit șoptea : „Hai, dormi, că Stalin îți veghează Și somnul tău, fetița mea ! Iar când a încetat din viață Părintele cel mai iubit, Ștergându-i lacrima pe față Tot mama 'n șoapte î-a vorbit: „Nu plânge, fata mea cuminte — Lui nu-i plăceau copii plângând ; Hai, taci, — pe-al tău și-al meu părinte N'o să-l putem uita nicicând". Măria, cum să-l uite oare ? Î'n clasa treia; deseori li povestește 'nvățătoarea De cel mai mare 'nvățător. In steagul unității sale, Sau în cravata ei de jaf. . Ea vede cum trăiește Stalin — Trăiește marele stegar. ★ Măria un caiet își scoate Din clasa 'ntâi, păstrat curat. Stângace-s literele toate, Cuvântu 'n tremur desenat. Și printre primele cuvinte E „STAU­" — cel mai scump cuvânt; Măria-i spune-acum fierbinte Scriind mai drept, mai cu avânt: „Tu-mi spui să­ nvaț mereu mai bine, Mereu m'a|uțt la orice greu . Trăiești alăturea de mine Și-ai să trăiești mai viu, mereu" ! PETRE POPA

Next