Luminița, 1970 (Anul 21, nr. 1-12)
1970-06-01 / No. 6
LA ORA MARILOR ÎNCERCĂRI La începutul anului — pe care-l visam atît de bogat în realizări și speranțe —, la începutul anului, cînd redacția noastră gîndise și concepuse acest număr scris și desenat în întregime de copii, ca un tril de privighetori, ca un curcubeu țîșnit peste oceanele de aur ale verii și copilăriei fericite, nimeni nu prevăzuse și nu și-ar fi putut imagina acest anotimp de furtună și de primejdie pentru țara noastră. Nimeni n-a bănuit această oră tragică pe care a trăit-o pămîntul românesc, atît de greu încercat în zbuciumata lui istorie și cu atîtea urme de furtuni și de răni înscrise în el. Nimeni n-a bănuit perfidul și crudul război al stihiilor dezlănțuite, ploaia neagră, urgia blestemată care ne-au dat toate rosturile și așezările peste cap, aducînd atîta prăpăd și jale. Neamul nostru, în toate chipurile încercat, izbit brutal în rosturile lui pașnice și creatoare de atîtea ori în istorie de puhoaiele ostile, a fost nevoit încă o dată să-și încordeze toate forțele și toată suflarea, de la mic la mare, să pună pieptul într-un legendar act de voință și disciplină și să stăvilească potopul negru, într-o încleștare homerică, închipuind neînchipuitul, am cîștigat această bătălie unică, de înălțătoare însemnătate morală, păstrîndu-ne cumpătul, bărbăția și fermitatea. Maturizați de cumplita încercare, încleștați și ei ca și școlarii din zonele cataclismului, copiii de pe întreg cuprinsul țării, alături de bravii noștri oșteni, cărora nu le vom putea mulțumi îndeajuns niciodată pentru puterea de sacrificiu dovedită în acele zile și nopți eroice, au înscris pagini emoționante de dîrzenie și neșovăire în lupta cu apele. Chemarea adresată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor tuturor pionierilor și școlarilor țării a găsit un larg ecou, sincronizînd toate pulsațiile inimilor tinere într-o încordare conștientă spre a face să se șteargă din amintire această lovitură de măciucă izbită în calea destinului nostru. Recunoscători partidului și conducerii sale înțelepte, care a mobilizat forțele națiunii, întărindu-i moralul și dirijîndu-i întreaga capacitate organizatorică și materială în acest monstruos război, dedicăm acest număr tuturor copiilor țării, lăsîndu-l așa cum a fost el scris și desenat de micii noștri cititori înainte de cataclism, ca un simbol al vieții biruitoare și veșnic îndulcite de speranță AL. IVAN GHILIA UMĂR LA UMĂR Nu, să nu așteptați de la mine, azi, o poveste. Furioase, ieșind din matca lor și năpustindu-se peste sate și orașe, peste uzine și case și drumuri, apele s-au revărsat și peste povești. Fetița din Sibiu dormea și poate visa la călătoria curajoasei Scufițe Roșii, cînd au venit apele și casa ei, și școala ei, și uzina părinților ei, totul a fost inundat de ape. Și băiețelul din Galați poate că se gîndea la minunatul zbor al lui Nills peste Țara Zăpezilor, cînd, crescînd ca niciodată, apele au prefăcut totul din jurul său într-o mare neagră și rea. Nu, copii, să nu așteptați de la mine, azi, o poveste. Și creionul meu cu care scriu povești a fost luat de ape, nu mai știu unde se află, unde a fost dus. Azi, atît cît mă simt în stare, vreau să vorbesc despre vitejia oamenilor noștri, despre cutezanța și măreția lor. Tineri și vîrstnici, bătrîni și copii, umăr la umăr români, maghiari, germani, toate naționalitățile frățești de la noi au făcut zid în fața furiei apelor, s-au bătut zile și nopți la rînd pentru a smulge din calea stihiei tot ceea ce, în ani și ani de muncă grea, am construit, tot împreună, pentru frumusețea și bogăția țării. Partidul, tovarășul Nicolae Ceaușescu i-au îmbărbătat