Luminița, 1981 (Anul 32, nr. 1-12)

1981-01-01 / No. 1

k. ROMÂNIA Vatra noastră vine din vecii, stăpînă din Carpații falnici, din Izvor, Fîntînă. Trec milenii, veacuri trec și ani și zile, România dulce-i țara ta, Copile. Vin în soare, iarba, rostul, și tot griul, și salcîmul veșnic, cerul, vîntul, rîul, vin, pe românește, într-un sat din Cale, în iubirea țării -n steagurile sale. Libertatea sfintă-i tot credință nouă și ne spală fruntea în argint de rouă. Trec milenii, veacuri, și trec ani și zile, România dulce-i țara ta, Copile. LEGĂMÎNT CU vorbe simple ca lumina, Alesul țării a jurat Poporului să-i fie scutul Și-n luptă primul, ne-africat, Să stea de veghe ne-ntreruptă La pacea noastră-a tuturor, Să fie cerul țării liber Și visul neumbrit înjibor;.* Să fie munca-n spor cuprinsă Din munți și pînă în cîmpii, Belșug să fie-n orice casă Și flori, și zîmbet de copii, înr­ übitate și frăție, Români și alte neamuri, frați, Să ducă veste-n lumea-ntreagă De țara mîndră din Carpați. Irimie STRAU7 pa Cx ARIlFj3 ■ Ai X IV /°\ \n{Q ' V­p/° up/Ca/^ Frumos gătită precum o mireasă E Țara sub zăpadă mătăsoasă. Din înălțimi vin fulgii lin în zbor Să bucure privirea tuturor. Din dansul cel zburdalnic de fluturi albi, în roi, Pămîntul își adună puteri de seve noi, Ce vor urca în tihna văratecei amiezi Comorile de aur din lanuri și livezi. Acesta-i anotimpul cel tandru, aducînd Dor pur de primenire prin fiecare gînd. Cu drag de-nvățătură și hărnicie-n toate, Ne oglindim într-însul ca-n basme fermecate. 1 Haralambie ȚUGUI Milcovul stătea-ntre maluri Zid de gheață și aramă, Despărțind două surori, Trupuri din aceeași mamă. Milcovul, atunci, setoși L-am sorbit întru Unire. Patria de Feți-Frumoși Cuib ni-e azi, de nemurire. Dim. RACHICI

Next