Lupta Moldovei, aprilie-iunie 1945 (Anul 1, nr. 1-53)
1945-06-10 / nr. 38
ANUL I —Nr. 38 Sângele trecutului si cărările viitorului Prin capitularea necondiționată a Germaniei hit« It'riste, s’a întors una din cele mai întunecate pagini din istoria Europei. Popoarele eliberate trec astăzi intr’o perioadă nouă in viața lor, perioada reconstrucției, a vindecării rănilor adânci, cauzate de războiul hitlerist, a creării unei vieți noi, libere și fericite. Prezentul este astfel determinat de două elemente esențiale , urmele unui trecut sângeros și distrugător și perspectiva unui viitor luminos și promițător. Prezentul este un moment de trecere, o punte intre două perioade. Pentru ca să știi să găsești drumul just pe această punte, trebue să știi să înțelegi Întreaga situație de pe ambele maluri. Ca să pășești, trebue să analizezi adânc trecutul, să descoperi in el cauzele suferințelor și dezastrelor, pentru ca să desprinzi dinaestea cărările ce duc spre realizarea viitorului. . Trecutul e un lanț de distrugeri și crime. De la un capăt la altul al Europei, furia deșănțată a fascismului, setea de sânge a călăilor hitleriști a semănat ani dearândul ruina, jalea și moarte. Aproape că nu este un colț in Europa, dela suburbiile Moscovei și până la Bordeaux, dela Petsamo și până la Creta, dela Edinburg și până în Sicilia, unde să nu rămân vestigii ale crimelor fasciste. Bombardamente asupra populației civile, lagărele morții, pogromuri, crematorii, cimitire și orașe distruse, sate arse sau rase de pe suprafața pământului, cimitire și sânge, sânge, râuri de sânge. Fascismul a pregătit, ani dearândul, acest război „total“. Cu diabolică perseverență, el a cultivat in rândurile „soldaților" săi cele mai josnice instincte, pentru a-i transforma în criminali de profesie. Arma lui principală a fost ura de rasă. Ură sălbatecă, oarbă, feroce, împotriva a tot ce este negerman, nearian, a tot ce este de rasă „inferioară“, iată ce trebuia să dea suflu „voinicilor" hitleriști, iată ce trebuia să deschidă în ei setea mereu nepotolită de sânge. Zeci de milioane de cadavre, și tot atâtea căminuri Îndoliate — iată bilanțul „ordinei" hitleriste. Memoria victimelor ară santinelă la cărările ce duc spre luminile viitorului. Nu există un popor care nu și-a adus contribuția la această sinistră groapă comună. Și in România, istoria celor 4 ani de „alianță" cu hitleriștii este stropită cu pete de sânge și dintre aceste pete, una dintre cele mai mari este cea de la Iași. Călăul Antonescu, sluga credincioasă a „cavalerilor cruciadei hitleriste" a ținut să serbeze trădarea de la 22 Iunie cu prima „victorie“. Fiara fascistă cerea sânge, iar Prutul era prea puternic apărat . Populația pașnică din Iași a trebuit să plătească, cu mii de vieți nevinovate, primele insuccese! Prin pogromul din 1941, a început lanțul de cimitire. Deslănțuirea barbară a urei de rasă a stigmatizat intrarea României în războiul antisovietic, cu 12.000 de cadavre. Sute de mii de victime, evrei, ruși, români, ucrainieni, moldoveni, i-au urmat. Zilele pline de năduf ale lui Iunie 1941, prin amintirea lor apăsătoare, devin un simbol, un simbol de luptă. Aniversarea tragică ce se apropie — comemorarea de 4 ani — e prima după victorie. Ceea ce a fost ne cheamă la luptă. La lupta pentru distrugerea rămășițelor fasciste, pentru nimicirea urei de rasă, pentru ca niciodată un pogrom ca cel de la Iași să nu mai fie posibil. Din sângele trecutului, să desprindem cărările viitorului. M. ALBU-ORĂȘANU Duminică 10 Iunie 1943 RfI MUfAMnULUI REGIONAL MOLDOVA AL PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMÂNIA Echipa artistică a textiliștilor in mijlocul sătenilor din Bivolari ...Și pregătirile s’au terminat. Echipa de muncitori textiliști îmbrăcați în costume nationale așteaptă nerăbdătoare mașina care-l duce în mijlocul fraților țărani. Forfot mare, forfot de viață nouă în atmosfera aceasta de vară care se strecoară prin ulițele îmbătrânite și în sufletul mare al orașului nostru. Râsete, cântece, voci de tineri și sunete de instrumente. Drumul Se legăna camionul pe șoselele județului parcă în ritmul cântecelor muncitorești care se înălțau din mijlocul grupului de „artiști*. înainte, tot înainte, înghițea încă un deal, încă o cotitură și fiecare piatră albă de pe marginea șoselei, fiind trecută ne apropia de țintă. In satul Cârniceni o pană ne ține 2 ore. Un motiv de a sta de vorbă și cu țăranii de aici. Ne-au înconjurat în grabă îi privindu-ne cu simpatie, cu ospitalitatea caracteristică țăranului român. Ca bun rămas, s’a Încins o horă, o horă a unirii, între muncitori și țărani. Drumul continuă. Până la Trifești unde a fost regiune de front casele stau schilodite, ruinate. De aici Înainte ni se prezintă aspecte variate. Pe lângă bordeele de pământ se văd schelele noilor case. Reconstrucția a început și se depune același efort așa cum începuse și munca agricolă. „Până la toamnă toți țăranii să aibă casele lor, aceasta e lozinca care animă satele, comunele, organizațiile patriotice. Se zărește Bivolarul. E ora 5. In chiote și cântece intrăm in Bivolari unde suntem primiți cu flori, în bucuria unei sărbători. Și-au vorbit unii altora Sala era neincăpătoare pentru numărul mare de săteni veniți și din satele vecine. Țăranilor le-a vorbit tov. Zvorișteanu, Ecaterina Ioan și Zelea iar dintre țărani a luat cuvântul săteanul Cojocaru D. Cu toții au arătat cum lanțul de sclavie atât pentru cei dela oraș cât și pentru cei dela sate s’a rupt. Vorbitorii au arătat solidaritatea în muncă și frăția din L. MOȚOC (Continuare în pag. 3-a) ftAiuma Așa s’a început războiul i criminal . Iunie 1941 »»Vioriu, Mi Prutul! 99 HAnnvfaî flHmm „ Vă ordon, treceți Prutul". 22 Toate 1941. $i semnat : general Antonescu, conducătorul statului român. Zidurile orașului se umplu de pe originea proclamațiilor. Prin birourile instituțiilor, pe pereții clădirilor publice, în școli, în cazărmi și foc stradă aceeași ordonanță. „ Vă ordon, treceți Prutul ! Va ordon, treceți Prutulu repetat nesfârșit, de zeci și sute de ori, peste tot și peste toate. Orașul e cuprins de panica premergătoare unui carnagiu. Spre seară se discută aprins prin colțuri. Prin cafenele, strategii își desfășoară toată plinătatea lor tactică, răstoarnă ceștile de cafea și încercuesc, pun pe fugă, zdrobesc armatele bolșevice. Din negura ce se abate de după denaturile orașului, pune zvon de apăsătoare vremuri. Oamenii se întorc de la serviciu, muncitorii așteaptă cu nerăbdare sirena fabricii, toți sunt nerăbdători să plece mai repede acasă. Sunt grăbiți ! A fost declarat războiul si cine sile, doamne, ce nenorociri are și mai aducă. Să hm măcar împreună cu ai noștri, acasă — zic el. Zile de neliniște Duminică, Luni, două zile de tensiune continuă, orașul fierbe, ziarele publică articole omagiale, martorul opiniei ieșene își muncește ființa puhavă și scrie trei articole ocazionale pentru „marele om de stat", pentru „iubiții noștri aliați“ și al treilea cu părintească grijă pentru viitorul jidănașilor din târg. „Ar fi vremea să vă cumințiți, să vă turnați cenușă pe cap. Aliații voștri firești, bolșevicii se vor prăbuși sub lancea cruciadei noastre. E ceasul al doisprezecelea...“ Prin târg se vorbește despre evacuarea evreilor. Mamele își strâng mai cu foc copiii când aceștia pleacă dimineața la școală. Bătrânii evreimii, clatină capul neîncrezător a neliniște. „ N’are să fie bine !“ Populația evreească e cuprinsă de o ușoară panică. Eh. Zvonuri. Și lumea pleacă din nou spre lucru. Uite a mai trecut o zi, și încă o zi. Vezi că nu s’a întâmplat nimic, bunicule? Și, ce s’ar putea întâmpla ? Primele bombe! Marți la ora prânzului orașul e viu ca în timp de pace. Străzile forfotă de oameni și Piața Unirii, gureșă ca niciodată. In colț la Pogor mai marii târgului discută și se miră de tăcerea complectă ce se așterne asupra evenimentelor militare. Ce-o fi domnule ? E ora douăsprezece. Din pragul abatorului pe cerul de sineală ce acopere orașul se profilează silueta elegantă a unui avion, de bună seamă românesc, argintiu — culoare ciudată — alungit și suplu. Ajunge pe deasupra orașului și zumzetul lui caraghios, ridică capetele trecătorilor. Copiii fac de îndată presupuneri ; cei mai răsăriți dau și amănunte. E un Potez 31, bimotor. — Ași. E Meserschmidta(Continuare în pag. 3-a) Primul război, pus In mișcare la Țesătura—înși Industria română trece le starea de pace BUCUREȘTI 8.—Știri venite din Brașov arată că întreaga industrie de război trece actualmente la starea de pace. Uzinele Astra vagoane transformat coms-au pled. La uzinele Voina, în loc de arme se fabrică unelte agricole. I. A. R. fabrică acum un nou tip de tractoare. 4 PAGINI: 40 LEI REDACȚIA «I ADMINISTRAȚIA 8TR, VASILE ALECSANDRI N* 3 TELEFON Nr. 244 ABONAMENTE PROVINCIA 3500 lei 6500 lei 10000 lei 20 000 lei pe an Pentru muncitori și țărani 8000 lei pe an IAȘI 2600 lei 3 luni 5000 lei 6 luni 9000 lei 12 luni Autorități și instituții ‘Divicimiszare a activității culturale in sindicate Rezoluția conferinței Comisiilor Sindicate Locale acordă o deosebită atentie activitatii culturale a munciitorimii organizate. Așa prea cum tratează toate problemele muncii sindicatelor si cea culturală este privită printr’o prismă critică, cu uramatoarele aspecte : o apreciere a realizărilor de până acum, o severa si justă cala dentiere a lipsurilor si, din studierea acestora, stabilirea sarcinilor pentru viitor. Studiind această rezoluție a Comisiilor Locale și încercând o aprofundare a actin oitatii culturale în diferitele centre muncitorești ale Moldovei, constatăm ca, fată de realizările de până acum, mai avem enorm de înfăpatuit. Și dacă am lua pildă dela un oraș muntean, Brăa ila, care e în primele rânduri, are 20.247 muncitori sindicalizați, într’adevăr nuamărul e impresionant, dar nici realizările mai prejos. In domeniul cultural, de exemplu, s’au organizat acolo trei centre culturale, pe lângă diferite școli, centre cu mai multe subdiviziuni. S’au organizat școli de cadre cu serii de câte 4500 elevi si, faptul este deosebit de însemnat, au fost pregătite 300 elemente pentru munca sindicală. Referinduane la Moldova și în special la două județe cu mai mulți muncitori industriali : Iașul și Bacăul. Ina făptuirile de până cum sunt apreciabile. La Bacău, funcționează 35 școli pentru unalfabet, s’au alcătuit echipe sportive și artistice în mai multe fabrici. La last, s’ au înființat pe lângă câteva fabrici textile școli de analfabeți, apar, sau mai precis, au apărut, peste 15 ziare de perete în diverse industrii, muncitorii ceferiști au o fanfară, au organizat o echipă artistică, echipă sportiva, tot asa au procedat si textilistii Si echipa lor artistică a dat reprezentant și în afara orașului nostru. Deasemenea s’au înființat școli de cadre. Desigur, realizările sunt interesante, însă, ținând seamă de directivele conferinței reprezentanților sindicali, câmpul preocupărilor noastre în domeniul cultural se lărgește considerabil. Ca o primă sarcină are planificarea muncii, antrenarea tuturor sindicaliștilor în munca culturală, printr’un program de lucru bine chibazuit. Activitatea culturală trebue să înmănunchieze atât ridicarea pregătirea lor elementelor, precum și pe cea intelectuală sportivă. $i pentru ca înui adevăr domeniul cultural să devină fertil, rezoluția conferinței recomandă alcătuirea comisiilor culturale pe lângă fieacare sindicat. Comisia culturală va avea ca sarcini organizarea școlilor de analfabeți, a școlilor de cadre, organizarea sportului sindical, desigur, toate aceste comisii culturale unificându-și munca potrivit directivelor Uniunilor și Comisiilor Locale. Toată atenția trebue acordată școlilor de prelucrare a mișcării sindicale la noi si a celei interanationale, astfel de cursuri aducând un aport serios prea gatirii muncitorului precum și a formării unei puternice conștiințe de clasă. Dacă pentru întreaga viata sindicală conferința Comisiilor Locale va însemna o etapă, în domeniul cultural, în urma aprecierii, criticii si stabilirii sarcinilor, trebue să se desfășoare o activitate, care are toate șansele de a fi prodigioasă. Inorei. Initor Ionosio, ministrul Minelor și Petrolului a sosit la Iași Câteva amănunte în legătură cu perspectivele economice dri dimineață a sosit în Iași tov. Tudor Ionescu, ministrul Minelor și al Petrolului, însoțit de d-l Stambulian, secretar general al Ministerului Minelor și Petrolului și d-l Comandor Vâju. La sosirea pe aeroportul civil, oaspeții au fost întâmpinați de d-l Lăzărescu, primarul orașului, tov. d-r Mârza din partea F. N. D.-ului, de prof. Partenie, rectorul Politehnicii „Gh. Asachi” și d-l Bogdanovici, directorul prefecturii. Tov. ministru Tudor Ionescu făcut reprezentanților presei locale următoarele declarații cu privire la acordul economic sovieto-român : — Ca unul care am luat parte la încheierea acordului economic sovieto român, pot să spun că acest acord deschide cele mai frumoase perspective pentru redresarea economică a țării noastre. Prietenia cu Uniunea Sovietică creează pentru țara noastră debușeuri importante mai ales în sudul Ucrainei. Colaborarea cu Uniunea Sovietică ne va aduce produsele industriei grele de care noi avem atâta nevoe și materia primă pentru industria noastră textilă, bumbacul. In (Continuare in pag. 3-a) Meetingul copiilor Duminică la ora 10 dimineața in sala Teatrului Național se vor aduna copiii și-și vor cere drepturile. Vor veni copiii orfani din pogrom, vor veni copiii orfani din războiul nesocotit dus împotriva Uniunii Sovietice. Toți copiii celor 600.000 de morți pe câmpiile Ucrainei, vor cere prin glasurile micuților demonstranți, creiarea unei vieți mai bune și asigurarea unui viitor fericit. Vor veni orfanii a căror părinți au căzut sub bombe, victimele acestui război antonescian. Micuții își vor striga durerea și de prin cețurile cele mai îndepărtate ale orașului vor veni copii lipsiți de cămin, lipsiți de ajutor, lipsiți de părinți, își vor spune în fața unui oraș întreg, în fața țârii toate durerile de copii ai nimănui. Vor cere îngrijirea ce o merită fiii neamului. Să se termine odată cu nepăsarea față de aceste vlăstare fragede. Vor cere, copiii, un cămin. Cămine în care să simtă căldura și grija părintească de care ei sunt lipsiți la o vârstă atât de fragedă. Școli de reeducare pentru acei care lipsiți de o îndrumare părintească, au apucat pe căi greșite. Se vor cere creiarea de posibilități pentru ca toți copiii lipsiți de mijloace să poată urma cursurile școlilor. De la acest meeting nu trebue să lipsească nimeni. Este consfătuirea noastră a tuturor cetățenilor conștienți de marea misiune ce ne-o încredințează copiii care-și depun (Continuare In pag. 3.^