Lupta Moldovei, ianuarie-martie 1947 (Anul 3, nr. 162-234)
1947-01-04 / nr. 162
LUPTA MOLDOVEI Telefon ISCO Str. As ocean dr . 12 Mai multă disciplină în producție! “Acei care, cu atente și spirit critic s'au străduit sa observe cât mai bine mecanismul producției noastre industriale, convinși fiind că numai în sporirea producției stă rezolvarea sănătoasă a actualelor dificultăți economice, n'au putut sa nu constate pe lângă fapte demne de toată lauda și unele fenomene îngrijorătoare. E adevărat că nimeni nu va putea preda vreodată în toată măreția lui efortul admirabil al muncitorimii române care, înfruntând lipsuri nemaipomenite și nedânduse în lături de la sacrificii grele, și-a pus la contribuție toată forța ei de muncă, toată inventivitatea și tot patriotismul ei pentru a asigura țârii o cantitate cât mai mare de bunuri, dar tot atât de adevarat este că pe alocuri sub influența greutăților copleșitoare și uneori la incitația unor elemente descompuse cantități mari de energie se irosesc în mod desorganizat. In multe întreprinderi spiritul de disciplină în muncă scăzut în mod îngrijorător. Unele comitete de întreprindere în loc să-și îndeplinească rolul de apărătoare ale intereselor salariațlor s’au substituit conducerii administrative și tehnice, favorizând astfel indolența unor patroni și promovând haosul și incompetența. Alte comitete de întreprindere și-au luat în spate sarcina aprovizionării muncitorilor și a conducerii economatelor ceia ce a încurcat lucrurile și a sporit nemulțumirile. Am mai putea cita încă numeroase fenomene nesănătoase: scoaterea din producție fără noimă și fără măsură a elementelor calificate, ținerea ședințelor și adunărilor în timpul orelor de lucru, hoinăreala fără rost prin ateliere și în în jurul economatului a sute de oameni, în timpul destinat producției, risipirea și deteriorarea materialelor, etc. etc. Fiecare dintre noi ar putea veni cu exemple concrete despre fenomene de acest gen, din felurite întreprinderi. Consecința cea mai imediată și mai gravă a acestei stări de lucruri o constitue scăderea producției. Sa luăm un exemplu din Iași. Toata lumea a observat că circulația tramvaelor e tot mai anevoioasă, că numărul vagoanelor în funcțiune în loc să crească, decide, că nici un progres nu s'a realizat în ultimul timp în ce privește cel mai popular mijloc de locomoție. Fără îndoială că această situație e datorită și unor condiții de ordin tehnic sau financiar, dar această scădere a producției este în bună parte consecința lipsei de disciplină în muncă ce se observă la Uzină. Comitetul de întreprindere se lasă deseori târît în coada maselor, în mijlocul cărora se găsesc uneia elemente dubioase cu trecut pătat, comitetul de întreprindere încalecă adeseori atribuțiile direcțiunii, comitetul de întreprindere nu acordă suicientă importanță producții și disciplinei în muncă, lăsându-se copleșit de greutățile economice iar consecința este desorganizarea, starea proastă pe care o constatăm cu toții. Ne închipuim ce consecințe pot să aibă asemenea manifestări când ele se întâlnesc cu sabotajul unor patroni. Această stare de lucruri trebue repede remediată căci altfel șansele noastre de a depăși greutățile se reduc simțitor. Tovii Gh. Gheorghiu-Dej și Chivu Stoica au vorbit acum câteva zile despre seriozitatea acestei probleme iar Confederația Generală a Muncii studiază un proect de lege în acest sens proect ce va fi supus Parlamentului. Sa introducem grabnic ordine în câmpul muncii. Sa nu lăsăm ca greșelile sau reaua-voință a unora sa slăbească efortul constructiv al celor mai mulți. HENRI DONA In iarmaroc la Darabani Printre țărani și barâșnici Badea Leonte despre cocoșei.— N’avem făină, coane ! —Milionarii flămânzi care împușcă francul.— Cât costă o vacă După un timp de șase ceasuri in urma săniei trăgându-mi din cinci în cinci minute gulerul paltonului spre a-1 lungi până peste urechi am ajuns boacna până la Darabani. Ce-i drept mai crăpase gerul însă dela Canada și până pe muchia dealului dela Concești, dincolo de Bociana Turcului îmi prinde a sufla o probă de vânt care te tăia mai dihai ca serafinul, încât vrând nevrând am început a simți nevoia a câtorva șneapsuri care sama desmorțească. Și fiindcă până la Isnovăț nilor, pentrucă de aici încolo mai aveam de întins încă vreo douăzeci de kilometri am întrat pușcă în crâșmă la Găitan, dincolo de mehedean. — Vrăjmașă iarnă ! am zis eu în loc de binețe. — Două bombe fierte la dumnealor a răspuns crâșmarul de după tejghea. Și-am luat loc la o masă în odaia din fund. O zi de târg La a doua cinzeacă de țuică mi-am mai dres glasul și am prins curaj de tărfăluială. înăuntru o lume de toată mâna care, fie că-i vorba de vreun adalmaș, ori asveriș, fie că face o pagubă, se cinstește cu jumătatea de vinat ori cu sfertul de rachiu. Ușa de la intrare se tot deschide mereu și domnu Găitan când vede mușterii e bucuros nevoie mare. — încă un rând la domnii Și după consumarea comenzii silite am ieșit în iarmaroc. Cum tocmai era într’o Miercuri piața Darabanilor gemea de lume. Care dela Mileanca ori dela Havana, dela Păltiniș, Albă sau Lupeni, care dela Lișna și Suharău, dela Beranca sau Bajura, cu toții țăranii veniseră la târg să cumpere și mai cu samă să vândă. Dela început ai impresia că țăranii din partea locului o duc berechet devreme ce au invadat piața cu produsele lor. De vorbă cu sătenii Când însă începi ai trage de limbă și cauți mai lung la meleșugul lor începi să te dumirești. — Nu-i făină, carne se plânge moș Ilie Macarie din Vatra. Intr’adevăr, cu toate cele câteva sute de milioane care trec dintr’o mână într’alta, averea ține atât doar cât se efectuiază numărătoarea ba-toți împușca francul. In viața mea n’am văzut atâtea vite albe în Darabani 1 se miră săteanul Vasile Sârghi de la Mlenauți. Fara îndoiala, strașnic iarmaroc. Dela purceii de lapte și până la scroafele de 150 de kg. de la vițeii și gonitori și pană la vacile chirole îndopate în ajun cu un pop de strujeni ca să para aratoase totul iți dă^o aparența de abundența. STrei iei oui nucilor de cai, cel al ouarilor, a găinarilor și precupeților și ca să nu se mai încurce în socoteli fantastice îi zic deadreptul: — Cum ții oaia ? — Patru sute! — Cu cât dai cocoșul? — L-am lăsat la 40 de franci! — Cât îi oul? — Trei lei. Și leul echivalează cu o mie. — Continuare în pag. 4-a — Plugarii au aprins limbajul financiar al și ei barâș In noul an toate eforturile noastre să se îndrepte către reconstrucție Nu vom avea rămasi până ce nu vom pune ordine în gospodăria — declară noii ajutori de primari — Eliminarea birocratismului.—Porumb pentru oraș.—Stăvilirea speculei Am profitat de un moment de ragaza tov. Paluga și Macarie, noii ajutori de primar, pentru a înfățișa cititorilor noștri situația actuala a Primăriei orașului nostru și activitatea de viitor pentru o mai bună gospodărie. Tov, ajutor de primar Anton Paluga mi-a dedeclarat că împreună cu tov. Macarie lucrează la alcătuirea unui plan de munca. Astfel, după împărțirea pe sectoare a activității, se va proceda în mod serios la reorganizarea serviciilor care vor trebui să funcționeze în mod ireproșabil. La baza oricărei activități—mi-a declarat tot, ajutor de primar Paluga—va fi munca cinstită și devotamentul pe care fiecare funcționar va trebui s-o depună. Noii ajutori de primar vor lucra într-o colaborare perfectă iar munca va fi dusă pe teren, eliminând pe cât e posibil birocratismul. Astfel la ultima tăiere de la Abator, tov. aj. de primar Macarie a fost prezent și a reușit să descopere că din 38 de vite care trebuiau să fie tăiate, 9 au fost sustrase pentru ca apoi să fie speculate. In altă ordine de idei, tov. aj. de primar Paluga mi a declarat că una din principalele preocupări va fi aprovizionarea populației. Astfel, încă zilele acestea, o delegație in frunte cu unul din ajutorii de primar se va deplasa in capitală pentru a obține o cantitate de porumb care va fi distribuită ieșenilor. Noi nu vom avea răgaz — ne-a declarat noii ajutori de primar până ce nu vom pune o ordine perertă în gospodov. Alexandra Sidorovici deputată de București dăria orașului, până ce ieșenii nu vor fi aprovizionați în limita posibilităților de azi ale țârii. V. LITEANU Femei în Parlament T* LUPTA MOLDOVEI Miniștri In America de Sud Gonzalez Videla ales președinte al republicei Chile și-a format cabinetul. In guvern au intrat și 3 miniștri comuniști. Pentru prima oară în America latină comuniștii au intrat în guern. Programul de guvernare al noului cabinet prevede un vast plan pentru valorificarea terenurilor agricole neutilizate precum și a bogățiilor subsolului. Programul mai prevede naționalizări de industrii și diferite întreprinderi. Oamenii de afaceri englezi și americani vor suferi mari pierderi prin aceste naționalizări. 10 vagoane cu daruri pentru copiii Moldovei Ieri au sosit în localitate 10 vagoane de pachete cu daruri trimise de cocopiii din Timișoara piilor din jud. Iași. Fiecare pachet conține slănină, făină, haine cântărește între 5 kg. pașină la 7 kg. Deasemenea fiecare pachet are anexată o c. p. cu adresa trimițătorului. Un bilețel însoțește pachetul, în care, copilul care a trimis roagă pe primitor să-i răspundă și-l roagă să-i scrie de ce mai are nevoie. Gestul copiilor din Timișoara care au înțeles averea și nevoia semenilor lor din Moldova constitue un îndemn și un exemplu pentru cei care nu au înțeles încă nevoile regiunilor lovite de secetă. Pachetele au fost repartizate pentru județ exclusiv, după dorința copiilor din Timișoara. Altarul caravalelor Liberalii dliniști vorbesc, după ce s’a votat naționalizarea Băncii Naționale,de mult „discutata chestiune a etatizării“ și de ALTARUL LUI CARADA, a omului „dezinteresat“ în problemele bancare ce-a fost cuprins de o „mare iubire de neam și de țară“. Pe altarul lui Carada vine astăzi ofranda caldă a urmașilor în „mărețul edificiu". De la altarul lui Carada la hcotarul lui Brătianu nu este decât o curgere de vreme „istorică.“ Reproducem din „DREPTATEA" „D. Constantin Brânzoi, președintele organizației P. N. Ț. din Dudești-Cioplea, fiind bolnav, a primit telegrame de la organizațiile din Capitală și provincie, urându-i grabnică însănătoare“ (sic). Vă închipuiți dvs., ce emoționantă telegramă: dacă s’ar stinge d. C. Brânzoi, ce pierdere, ce gol imens, ce jale! Nici ștaiful dela Bădăcin, nici ifarii dela Topoloveni n’ar mai putea putea pluti în zări. Și nici țărăniștii de la Capeșa n’ar mai mânca jântiță cu langue de chat. Cercetașii verzi Un biet funător de condei al oficiosului manist întreprinde o teribilă analiză a organizației lordului Baden Powel. Zice autorul analizei că, fără cercetășie „în Germania ia naștere „Tineretul Hitlerist“, în Italia „Tineretul Fascist“, iar ia roi „Străjeria Premilitară“. După cum vedeți, d. Aurel Ștefănescu (așa-l cheamă pe autor) are o justificată scăpare : uită să amintească de tineretul legionar și de tineretul manist (lertafiml pleonasmul) dar sugerează cercetășia verde. Nici optimism, nici pesimism Redactorul adjunct al d-lui dr. Berkovitz, directorul ziarului „Liberalul“, notează niște festive considerații „pe marginea unor stări de spirit“. Redactorul ziarului care amestecă sarmalele, paharele de vin și „considerațiile“, nu este până la urmă, nici un optimist de cafenea, nici un „pesimist metodic“ (un schopenhauerean, mă înțelegi !). D. Ion Zurescu nu-i nici pesimist, nici optimist, d. Ion Zurescu este deja Calafat, înainte de Bobotează înainte de Bobotează se face ursita fetelor mari și a oamenilor politici puri. Cele trei grații ale Neamului (Ma ION ACVI Cu apă tare niu, Brătianu și... Titel) își vor prinde ciorapii în jartiere atomice și vor aștepta grohăitul porcului, vorba poetului: „vor aștepta în mută și solemnă așteptare!“ Reportaj extern Polonii isi rozoostineiie teritoriile de la Vest: Ziemie -Zachodnie“ vv Un litoral de 522 km.antiere^de muncă rM v-*- ' nttîmríwrfmr-^ cult în Prusia^Orientală^și Pomerania. Cu toată germanizarea ^ ‘adesea brutală, vechiul dialect polonez se vorbește încă în sudul Prusiei Orientale. Pământul aparținea marilor seniori teutoni ai acelui „Drang nach Osten“ care au dat fără să precupețească tot ajutorul nazismului. Șapte magnați stăpâneau numai ei singuri un sfert din intreg pământul Pomeraniei. Astăzi însă muncitorii, țăranii și toți exilații revin ca propietari și nu ca sclavi. Reforma agrară decretată de guvernul din Lublin la 6 Septembrie 1944 a fost aplicată imediat după izgonirea trupelor germane. Vechile castele feudale au devenit școli, spitale sau centre de odihnă ,pentru muncitori și copii. Pământul a fost împărțit echitabil. La Început au fost numeroase dificultăți. Câmpurile devastate sau minate, inventarul agricol inexistent. Acum cooperative asigură noilor proprietari utilajul necesar, sămânță și tot ce au nevoie. Deasemeni, repopularea teritoriilor alipite se face cu repeziciune. In cursul ultime 1 lor șase luni 1.100.000 polonezi au fost instalați acolo, urcând la 4.000.000 numărul populației poloneze de pe teritoriile din Vest. In Sud erau necesari specialiști pentru repararea industriilor. Mulțumită patriotismului și devotamentului muncitorilor toate planurile de redresare au fost depășite. 600 de întreprinderi naționalizate produc cărbuni, oțel, țesături, esențe sintetice, hârtie și produse chimice. Bytom, Gliwice, Katowice, Charzow, Wabrzych și-au regăsit nu numai specificul național, dar au și o activitate economică înfloritoare în mijlocul ruinelor încă necomplect refăcute. Calomniile antipoloneze și elogiul nazismului pe care le făcea radio Breslau s-au spulberat. Astăzi radio Wroclaw vorbește de un viitor fericit și o Polonie democrată și întregită. In urma acordurilor[recente cu U.R.S.S. și a deciziilor s de la Postdam, Polonia de aztăzi grație intregirii teritoriului național, devine o Polonie autentică, poloneză și viabilă. Ea nu avea acces la mare decât prin ceea ce s’a numit metaforic „culoarul“ Danzigului, gâtuit între Pomerania germană și Prusia orientală. Astăzi, Polonia are la mare un litoral de 522 km. O viață nouă freamătă In porturile sale. Prin Stettin — devenit, Szczecin — pornește spre Franța cărbunele Sileziei. Orașul în mijlocul șantierelor reconstrucției a reînceput să producă mașini, ciment, sticlă și ceramică Din timpuri imemoriale o populație poloneză a lo Importuri și CEREALE In cadrul importurilor de cereale necesare aprovizionării populației, comisia inter-ministerială de Comandament Unic In urma tratativelor duse a reușit să contracteze următoarele cereale: porumb, grâu și cartofi. nunțiii, apărați-vi! Plângerea obștească este revărsată împotriva acaparatorilor de bunuri alimentare, împotriva acelora care și-au făcut un excercițiu in cursa dintre prețuri și salarii. Aproape că nu se întreține convorbire fără ca, în mod riguros exact,să nu se deslănțuie furia consumatorului. Dușmanii maselor producătoare, adică tocmai acei care sub ideologii desuete întețesc jocul speculei, promit soluții verbale și uneori pot câștiga pe cei neavizați arătându-le acestora că o simplă schimbare a axului politic va aduce după sine raiul pe pământ. Nu este nevoie de complicații de știință pentru a ne da seama că starea economică actuală e o consecință a unei politici falimentare pe care, și în ordinea materială, democrația masselor producătoare o va răpune. Sectorul economic pe care se clădește viața societății a intrat la noi într’o nouă antrepriză care, întâi, va trece la un etatism cumpătat fundat pe organizarea centralizatoare a producției având drept țintă ieftenirea treptată. La acest efort de reclădire economică nu poate pune umărul numai guvernul și în deosebi numai miniștrii de resort. Afluxul scumpetei de proporții știute poate fi zăgăzuit în multe locuri, prin inițiativa consumatorilor. Am văzut, în timpul sărbătorilor, o concurență între consumatori cu aceiași stare materială, am asistat la supralicitări între cetățeni și, cum era firesc, la creșterea fulgerătoare a prețului mărfii. Cine oferă prețuri exorbitante, cine cumpără fără a se gândi la costul obiectului cumpărat, cine nu denunță celorlalți jocul capricios al prețurilor, cine lingușește pe speculanți pentru a putea fi apoi înșelat, acela este, de fiecare dată, un saboteur al refacerii vieții de consum normal, un inconștient asociat al îmbogățitului fără scrupul. Cetățeanul luminat prin gardă susținută trebuie să respingă ofensiva prețurilor. Sabotând comerțul negru, abținându-ne și resemnându-le de la oferta pătimașă, vom izbuti să rupem din scumpete, vom putea prin gestul nostru de pază, să scoatem mărfurile ascunse sub tejghele pentru acei ce-și pot expune greutatea pungilor. Consumatori, apărați-vă! Sunt la îndemâna voastră atâtea mijloace de boicotare sistematică a speculei și aceste mijloace sunt reale chiar dacă veți invoca argumentul suprem al inaniției. G. MĂRGĂRIT