Lupta Moldovei, iulie-septembrie 1947 (Anul 3, nr. 306-383)

1947-07-01 / nr. 306

9 »9 LUPTA MOLDOVEI Telefon 1806 Sir« Doxa Vodat 20 fi­ât cât am cerut C’a întors în Capitala tării, venind dela Moscova, delega­­*“* fia guvernului român în frunte cu tov. ministru Gh. Gheorghiu-Dej. In declarațiile făcute presei, tov. Ghiorghiu- Dej a arătat că în urma expunerii asupra grelei situații ali­mentare a României, guvernul sovietic a acordat țării noas­tre, 8000 vagoane de cereale, dintre care 6000 vagoane grâu și 2000 vagoane orz. ,Ni s'a dat atât cât am cerut a spus secretarul ge­neral al Partidului Comunist Român. Această cantitate, îm­preună cu cerealele achiziționate în alte porți și care ur­mează să ne sosească, acoperă nevoile noastre până la noua recoltă­. Gestul Uniunii Sovietice nu face decât să confirme dragostea și sprijinul frățesc pe care marele popor sovie­tic l-a acordat poporului român în decursul veacurilor. Din Răsăritul pe care fasciștii nu s'au sfiit să-l cotro­pească aducând urgia jafului, din țara care muncește ea însăși cu încordare, pentru a-și lecui rănile, ne vine încă odată un ajutor de mare importantă pentru a străbate pe­rioada ce ne mai desparte de noua recoltă. Și cea ce tre­buie subliniat este faptul că prețul la care ni se livrează grâul este inferior prețului mondial și chiar cu mult inferior prețului la care am cumpărat porumbul din Statele Unite. Mikoian a subliniat că guvernul sovietic nu privește această convenție ca o tranzacție comercială ci „ca un act de ajutorare a României”. Gândul ne sboară la sbuciumul început în toamna anu­lui trecut. In pragul unei mari catastrofe pe care o pre­vestea foametea, trimișii noștri peste ocean se străduiau să achiziționeze cerealele. Ni s'au cerut bani grei și aur și am fost nevoiți să plătim. Am plătit sume enorme pentru transport, ba am plă­tit și tonajul vapoarelor ce se întorceau din România. După multă tărăgănare au sosit câteva vapoare cu porumb. Am plătit bani grei pentru cereale de sămânță, care au sosit abia când se încheia perioada muncilor agricole de pri­măvară. Și toate acestea veneau de peste Ocean, din părțile peste care nu trecuse tăvălugul vreunui război, din țara care acumulase averi uriașe în acest măcel, din păr­țile unde cartofii sunt aruncat în mare și cerealele folo­site drept combustibil. Ajutorul în cereale acordat acum țârii noastre de Uniunea Sovietică vine după alte numeroase ajutoare pe care vecina noastră dela Răsărit a înțeles, după elibe­rarea pământului românesc, să le acorde poporului român pentru a-l ajuta în refacerea economică. Fără aur, fără condiții umilitoare am primit în decurs de 2-3 ani și mate­riale care au permis continuarea lucrului în fabricile noastre­ și cerealele care ne-au salvat de urmările secetei de anul trecut și ne vor ajuta să învingem și foametea până de noua recoltă ne va îndestula. In minele dela Petroșani, minerul român lucrează cu materiale sovietice. La Reșița, Hunedoara sau Mioara, mun­citorii știu că mărirea producției a fost asigurată prin cocsul, fonta și oțelul sovietic. In întreprinderile petrolifere sau fo­restiere, în filaturile și țesătoriile care deapănă și țes pânză din bumbacul sovietic, muncitorii știu că posibilitățile lor de lucru au fost asigurate grațic prieteniei ce ne-o manifestă Uniunea Sovietică și politicii de colaborare sinceră și reală pe care o practică guvernul Groza și ministrul Industriei și Comerțului, tov. Gh. Gheorghiu-Dej. In timp ce alții flutură promisiuni, legate de condițiuni politice și financiare care ne-ar răpi posibilitatea de a ne desvolta economia noastră și implicit de a ne ridica nivelul de trai, Uniunea Sovietică ne dă un ajutor real și efectiv. In condițiuni de cooperare economică și nu de subjugare. SORIN P. STRUJAN ii LUPTA MOLDO­VEI I Primind actul ce consfințește proprietatea­­ „Cel mi solemn act h istoria satului” Duminică 29 Iunie, zi mare pentru țăranii din Osoi | Zi splendidă de vară. Nicio u­mbră de nor nu re­ ține razele arzătoare ale soarelui. Căldura, moleși•­toare pentru oameni, grăbește coacerea spicelor de grâu. La Prefectură, cu toate că este serviciul suspen­dat, sosesc funcționari și muncitori din fabrici. Câte doi, trei, se urcă în mașini și pleacă, ducând cu el titluri de proprietate, acte care consfințesc pentru vecie dreptul asupra pământului dat țăranilor prin reforma agrară a Guvernului Groza. La drum spre Osoi î­ ­n mașina Serviciului Eco­­­­nomic Județean cu care tov.­­ director V. Condrea pleca­t pentru diverse inspecții, ne- - am făcut Joc­­ tov. Vasiliu ca­­ reprezentant al Prefecturii, , muncitorul textilist Rășchito ș­cu și subsemnatul. De, îndată , ce lăsăm în urmă străzile­­ murdare ale orașului și eșim­ă prin bariera Alc­torului, ochii i se odihnesc cu plăcere pe­­ abundenta vegetație a ogoa­­­­țelor. Sub o pală adiere de­­ vânt, lanurile palide de grâu­­ date în copt, unduesc valuri. j Păpușoii sunt de tot soiul; ] înalți cât statul și cu spic în vârf, mai scunzi, până la brâu, la genunchi sau de-o șchioa­pă în rânduri (puși cu semă­nătoarea) ori mai rari semă­­­­nați cu sapa de vreo văduvă, s ori alt nevoiaș. Pălăriile de­­ floarea soarelui, dantelate pe­­ margini cu galben, privesc o țintă către soare. Trecem prin Dancu, lăsăm­­ apoi In urmă și Tomești și pe la vremea prânzului ajun­gem la Osoi. La primărie tov. Condrea controlează cum se întocmește statistica proprie­tăților agricole și a recoltei. Dă îndrumări primarului și notarului. Să fie făcute exact și pe bază de realități. Oa­menii să declare cinstit, pen­tru că după această statistică se va organiza aprovizionarea întregei țări. Să nu pățim ca anul trecut, când, din cauza birocratismului Învechit și a declarațiilor neadevărate fost desorganizată aprovizio­a­narea și au Întâmpinat atâtea lipsuri. In așteptarea pâinii Sătenii încep să sosească. Sunt îmbrăcați în haine de sărbătoare. Pe fetele trase de lipsuri se citește bucuria. Nu mai au de așteptat mult și in­tra în pâine nouă. — „Săptămâna asta, cât mai este până la tiner, pot sâ râbd și de foame", spune loan Tofan. Mihai Profir este încă nedu­merit de felul cum se vor face colectările. Cei care șoptesc pe la ureche, spuneau că „fără doar și poate", se va ridica de la farani 70 la sută din re­coltă. Vreau sâ-1 lămuresc, însă Grigore Cucoș are la el „Lupta Moldovei" și citește cum este legea. Până la 500 kgr. nu se ia nimic iar de la această cantitate în sus, se colectează începând cu un procent de 5 la sută, care crește în raport cu mărimea cantității produse. Țăranii ascultă cu mare a­­tenție și toate fețele se lumi­nează. — „Bună lege. Foarte bună“ aprobă ei. Moș Costachi P. Cucoș poartă o frumoasă căciulă bru­­mărie, îl apără de razele fier­binți ale soarelui. Se gândește ca poate este rost sa mai ciupească ceva de la Oficiul Economic. — „Vitele sbeurdă", zice el „dar noi nu prea avem. Ne mai trebue un șuc care să ni-l dați cu o rație de porumb. Ca sa fie săptămâna asta, că cealaltă nu ne mai trebue. De ne trimiteți atunci, vă dăm îna­poi , o să avem pâine din o­­goarele noastre". „Cel mai solemn moment din istoria satului nostru“ Timpul trece și oamenii vin din ce în ce mai mulți. A venit momentul distri­buirii titlurilor de proprie­tate. Tovarășii Condrea, Vasiliu și Rășchitoru vor­besc țăranilor. Se arată im­portanța reformei agrare din 1045, ce înseamnă a­­ceastă reformă față de alte așa zise reforme agrare an­­t­­erioare , cum încearcă reac­­­­țiunea din partidele „isto­rice“ să denigreze opera . Guvernului Groza, sa brage germenul îndoielilor în su­­­­fletele oamenilor. Iasă tutu­­­ror svonurilor Ii se opune­­ realitatea cinstită, concrețio­­­zată, în cazul de față, prin inmânarea titlurilor de pro­­­­prietate veșnică. Muncitorul textilist Răș­­­­chitoru amintește despre ue­­­nirea ce trebue să dom­­­­nească între cele două mari ] forțe productive ale țării,­­ țărani și muncitori. Refor­­­­ma agrară din 1045 s’a fă­cut numai pentru că munci­­­­torii dela oraș au susținut­­ cu tărie pe frații lor țărani,­­ băgând primii plugurile în ’­­ moșiile boierești. Distribuirea titlurilor se face într’o tăcere solemnă, t­rei cele­ primesc,se uită la ele cu evlavie, ca la niște i­­coane. Mereu se aud nu­mele noilor împroprietăriți: văduva Parsachiva V. Co­teț, Vasile Toader Morariu Mihai Mihai Moise, Gheor­­ghe Tiucu Fiecare este fe­licitat. La Dumitru Erăilă, pri­marul se oprește mai mult. — „Cu lupta ta Ermită, am luat pământ de la o prințesă, căreia altădată nu puteai să-i treci pe dinainte. Acum vezi că lupta ta n’a AUREL RADU — Continuare în pag. 3-a — Cum se auto­demască campionii sportului — O definiție a sportului. O vacă­­ fielaxată și câteva conside­­rațiuni asupra misiunii controlorului — In raporturile dintre oameni, trebuie sa existe firește, un elementar bun simț. Și acest bun simț impune un anumit respect și o anumită decență. Nu oricine, văzând numele unui coleg tipărit la gazetă se poate socoti Îndreptățit să se a­­mestece în lucruri care nu-1 privesc, care-1 de­pășesc. Sunt anumite trepte și anumite nuanțe care se știu, se cunosc, se simt. Cine nu se cunoaște, nu se știe sau, cel puțin, Vili Ia fiimfn rlond oo oa fană «Irl­mil Am mai amuaine in aces­­­­te coloane Împotriva unor e­­­­lemente introduse printre con­trolorii fiscali, care și-au fă­cut o predilecție din a se smi­ti bogăți pe spinarea Statului, d N’am dat deocamdată decât ai trei nume, ai celor trei atleți­­ ai sportului pe care îi cunoaș­te cu groază lașul.­­ Ceilalți însă, o bună parte,­­ au sărit ca proștii din leac, d urlând pe toate tonurile, pe­­ toate străzile, făcând-o pe jus­tițiarii „personalităților ultra­giate“. Rezultatul ? Hohote de râs ț In lungul și în latul târgului, i Ultragiații se agită, se plâng, o intervin, amenință.­­ Prostia s’a unit astfel cu­­ lipsa bunului simț; una se­­ complectează pe cealaltă și­­ amândouă se confundă. „Apărătorii personalităților­­ s­ustragiate“—­iată o nouă fir­­mă bună pentru o asociație a sperturilor. Dar cine sunt aceștia? Iată o întrebare la care nu trebuie să răspundem deocam­dată, noi. Căci vor răpunde tot ei, „personalitățile ultra­giate Au doar experiența și e­­xercițiul prostului din baie. Dar îi vom prinde ușa săriți din baie și atunci vor apare în hidoasa lor goliciune. Vorbind cineva dăunăzi des­pre sport, îl eticheta cu mo­destie și compasiune „bacșiș“ căutându-i origina în vremea fanariotismului otoman, atunci când dregătoriile publice se scoteau la mezat și când boe­­rul-slujbaș își trăgea venitu»­rice proprii din serviciul ob­ștesc ce i era încredințat. Știm că lecțiile morale nu Să definim spertul vor duce la înlăturarea râu­lui. Dar dacă vrem să dăm funcționarului prestigiul so­cial la care are dreptul, dacă vrem ca el să fie o piesă In­dispensabilă In marele angro- SERGIU DUMITRESCU — Continuare In pag. 4-a — Cum și pe cine o ajută d. Primar Am arătat într-un număr trecut cum înțelege d. Pri­mar Ed. Lăzărescu să dis­pună de fondul de ajutorare a populației nevoiașe din Iași. Se putea vedea atunci că, nețînând seama de dîs» pozițiunile superioare, a dat sama în bani, cheltuind în trei luni, în loc de 60 mili­oane lei cât avea dreptul, 151 milioane. Cum însă d. Primar s’ar putea scuza că a călcat le­gea, numai dintr’o extremă sensibilitate sufletească și că în fața nevoii, inima bu­nă a d-sale nu a putut re­zista, revenim acum ară­tând cu fapte concrete cum vine cazul cu sensibilitatea. Omului de serviciu Bru­naru Petru și soției sale , Brumaru Maria, d. Primar­u­l vrut să le dea bacșiș,­­­­rept recompensă pentru c­­onștiinciozitatea arătată în a serviciul de paznici și servi, l­a locuința sa din str. Lă­­t­rărie 175.­­ Din multă bunătate sufle­­­­tească, conducătorul m­uni­­­­cipiului le-a acordat mai­­ multe ajutoare, din fondul 1 afectat pentru populația 1 nevoiașă, în valoare de un 2 milion două sute mii. * Cam aceiași sumă a pri­­­­mit și vizitiul Primăriei Os­­triceanu Teodor, pentru răb­­­­darea cu care noaptea târ­­­­ziu, așteaptă in fața bobe­­­­gilor Ghelberg, Pavilion 1 sau altele, dormind pe ca- 1 oră, până ce stăpânul bine- 1 voește să plece acasă. 1 Funcționarului temporal 1 îosânceanu Constantin dela 1 Baia Comunală i s’a acor­­­­dat un ajutor de 1 milion. D. învățător Vasile Panu­f1, de aceiași culoare poli­­ica cu d. Primar, a ridicat suma de 2.200.000 lei, pen­tru a fi împărțită, sub formă de ajutor, acoliților politici. Citind lista celor ajutați. Întâlnim foarte des aceleași­­ nume ca : Socor Cristea din­­ Cișmeaua Păcurari Nr. 2 bis, Ciobanu Aglaia din Muzelor 11, Catinca Nica care locu­­ește tot la d. Primar în str. Sărărie 175 și mulți alții, ce obișnuesc să interpreteze ajutorul drept pensie, înca­sând sume destul de mări­­șoare. Este atât de sensibil d. Primar, încât după ce o se­rie de funcționari au fost epurați pentru atitudine antidemocratică, le-a acor­dat, ca un adevărat părinte sume frumoase și în repe­tate rânduri, este vorba de Moisescu Olimpia,­­ Barbu Natalia, Dumitru Vasile, Po­­povici Maria și alții. A a­­jutat d. Primar funcționari, pensionari și alte foarte multe persoane care, de bine de rău, avea deja un venit. Dar, ca să fim drepți, au fost ajutate și persoane ce au nevoie, cu adevărat de obolul public, oameni inca­pabili de a munci și care se sbat copleșiți de greu­tăți. Insă, In timp ce acoli­ A­R. 1— Continuare in pag.­­3-a — Categoria succesiunilor­­ țărănești scutite de impozite Organele superioare de resort au făcut recent cu­noscut Administrațiilor Fi­nanciare că succesiunile țărănești, deferite descen­denților in linie directă și soților, atunci când constau dintr-o casă de maximum 4 camere de locuit cu de­pendințe, vite și unelte ne­cesare muncilor agricole și din teren agricol până la 8 ha. sunt scutite de impozit, dacă valoarea bunurilor de mai sus nu depășește 150 milioane lei. In cazul în care această valoare e depășită se va impune numai diferența. Aceste dispozițiuni se a­­plică succesiunilor deschise cu Începere de la 1 Aprilie­­ 1947. I I 1 Rezultatele celei de a doua săp­tămâni de curățenie Sâmbătă după - masă, s’a întrunit la Primărie, sub pre­ședinția tov, ajutor de primar Macarie, comitetul pentru coordonarea acțiunei de cu­rățire a orașului. Din raportul asupra rezul­tatelor muncii duse în cursul săptămânii, prezentat de d. ing. Roșescu, rezultă că s’au făcut, în total, 117 transpor­turi cu mașinile și 82 trans­porturi cu carele, curățin­­du-se străzile: Păcurari,Școa­­lei, Lățescu, Istrate, Pojărni­­ciei, Bd. Ferdinand, Ciș­meaua Păcurari, Spinți pe jumătate, Șos. Arcu, str. și stradela Bădărău, Hală, Za­­gravi, Fătu, Florilor, Gându și Petru Rare­ș. S’a remarcat că pe străzile deja curățate se toarnă din nou gunoaie. După ce s’a curățat terenul de la Consu­latul Rusesc, s’au depus din nou gunoaie pe aripa dinspre str. V. Place, iar parte des­pre Brătianu, s’a depus moș loz. Seminarul Veniamin Cos­­tache a aruncat bălegar în stradă și nu vrea să-l ridice cu toate somațiile făcute. In Piața Sf. Spiridon a fost a­­șezată o ladă pentru gunoi. Se remarcă faptul că unii proprietari de mașini, atât autorități cât și particulare nu respectă angajamentul luat de a trimite autovehicolele la timp și în ziua progra­mată. Se trece apoi la întocmirea programului de lucru pe săp­tămâna de la 30 iulie. Ches­tura de poliție a rânduit or­dinea de prezentare a auto­vehiculelor. Se va lucra în sectorul cuprins între Bd. Ferdinand, str. Arcu, Ștefan cel Mare și Bahlui. Echipe speciale ale Serv. Tehnic, vor închide intrările locuințelor dărâmate. La aceasta își va da concursul și U. T. M.-ul || In comuna Fălciu, primarul comunist a reușit să mobilizeze oamenii și să lu­creze în comun 40 hectare Comuna Fălciu așezată în în sudul județului Fălciu, se află printre comunele cele mai încercate de război, iar urmările celor doi ani conse­cutivi de secetă au lăsat urme adânci pe întreg cuprinsul ei Această stare de lucruri a făcut pe conducătorii urbei să ia din timp măsuri pentru a ameliora greutățile popu­lației în suferință. în fruntea comunei Fălciu se află tov. primar Theodor Șovăială, un bun gospodar iubit de cetățenii comune pentru felul cum înțelege să conducă treburile obștești. Un teren de balti „Cotul lui Matei* este arat si insă­mânțat încă înainte de a începi ploile, din inițiativa to­ primar Theodor Șovăială împreună cu Comitetul gos­podăresc comunal s’a ho­tărit aratul și însămânțați cu porumb, a unui tere de baltă fis .Cotul lui Me­tell. In suprafață de 40 ha-Această inițiativă a fost luată din două considerente. In cazul când ploile nu ar fi căzut la timp, această suprafață de 40 ha. Însă­mânțată CU porumb, ar fi putut fi udată cu ajutorul unei instalații mecanice, reușindu-se astfel a se re­colta circa 120.000 kg. po­rumb. Cu această cantitate s’ar fi asigurat cu economie a­­provizionarea populației co­­­­munei Fălciu pe timp de 6 luni. In cazul fericit, după cum dealtfel s’a și întâm­plat, ploile căzând la timp, din vânzarea recoltei aces­­­tui teren se va putea re­­costrui centrul orașului,­­ complect distrus de pe ur­­­­ma trecerii hoardelor hi­­­­tleriste, ajutându-se la în­­­făptuirea Platformei - Pro­ ADOLF ALPERn­ corespodent .­­1- Continuare în pag. 3-a — [ AGENDA Desbaterile confe­rinței de la Paris sunt secrete. Este o mă­sură cerută de d. Bevin și care—să recunoaștem — e absolut necesară. Intr’adevăr, pentru niște discuții așa de delicate (cum le-a numit ministrul de externe britanic) ames­tecul răuvoitor al așa zi­sei prese­i libere" nu ar fi putut decât să strice. Dacă este adevărat că măsura a fost binevenită în schimb, cererea d-lui Bevin a ascuns o anumită față a problemei care pare mai interesantă pentru în­țelegerea discuțiilor de la Paris. Dealtfel secretul conver­sațiilor a rămas formal. Aproape întreaga presă parisiană publică de acum amănunte interesante în le­ Igătură cu discuțiile. Și tocmai din aceste a­­mănunte s’a putut des­prinde și ce ascunde poli­tica puterilor occidentale prin planul Marshall. Declarațiile lui Sander sunt o confirmare în plus a acestei teze și a presu­punerilor pe care le-am fă­cut noi asupra conferinței. Marshall lansase planul său cu „includerea U. R. S. S." în speranța că a­­ceastă putere va refuza o­­ferta americană. Dl. Bevin s-a grăbit să­­ discute cu d. Bidault și au­­ invitat și ei formal pe d. I Molotov. % Refuzul Ministrului so­­­­vietic la Externe era a­­­­proape sigur. In felul a­­­­cesta se deschideau pers­­s­pective deosebite pentru în­­j­jghebarea faimosului „bloc­­ occidental“ și al „Statelor­­ Unite ale Europei". I o Dar iată că un gest de înaltă chibzuială din­­ partea Uniunii Sovietice­­ vine să răstoarne întregul­­ eșafodaj al unui plan care­­ ar fi putut fi începutul­­ sclavajului întregului Con­­­­tinent. Guvernul sovietic a gă­­­­sit calea justă să facă di­s­­­­tincție între un ajutor real,­l neîngrădit de condiții po­­­­litice, ajutor care într’ade­­­­văr ar fi putut aduce o­­ ușurare a problemelor eco­­­­nomice și un ajutor condi­­­­ționat, care ar însemna cu­­ totul altceva. Bazat pe aceste consi­­­­d­erație guvernul sovietic a­u acceptat invitația și se- s­coate ca înainte de a se­­ discuta fondul, să se arate­­ atât valoarea creditelor cât­­ și forma și condițiile sub­­ care se acordă, începerea conver­sațiilor a adus însă o schimbare­­ radicală a poziției puteri­­lor occidentale, zilor europene între ele și numai în cazuri extreme de creditele americane. Dar acest lucru nu ar fi așa de curios dacă nu i s’ar adăuga o complectare interesantă. E vorba de „rolul Uniunii Sovietice“ în această „comunitate euro­peană“ , rol care s-ar valo­rifica prin posibilitățile mari de livrări de grâu. De unde până acum se vorbea de „ajutorul ameri­can" acum se vorbește de posibilitatea ajutorării ță­ •gr3BSP

Next