Lupta Moldovei, iulie-septembrie 1947 (Anul 3, nr. 306-383)
1947-07-22 / nr. 324
alUPTA moldovei LUPTA MOLDOVEI Str. Case Vodă 1O telefon tfiOfe Vom fi necputătopi Ultimele evenimente petrecute la noi au demascat opiniei publice fata adevărata a politicei reacționare, legătura partidelor „istorice" cu reacțiunea internațională. Neîncrederea maselor în partidul monist este acum evidentă. Masele nu au produs „incidentele" pe care mizau cercurile reacționare internaționale. Dimpotrivă, masele au venit hotărîte să ceară arestarea lui Iuliu Maniu, pedepsirea complotiștilor și disolvarea viesparului ,istoric care poartă firma de partid național țărănesc. Masle au căpătat lămurire deplină. Din rândurile lor compacte nu a venit nici un cuvânt care să acopere trădarea sau s’o cocoloșească prin scuze dulcege. Masele s’au arătat fără cruțare. Ele și-au stăpânit atâta vreme pornirea lor față de xploatatorii lor, deși, un singur minut nu au crezut în îmblânzirea lupului. Dar, după această amară experiență, masele poporului au ajuns la un prag al deciziei lor. Și această experiență făcută pe pielea poporului muncitor—după cum a subliniat fov. Ana Pauker—a trecut prin mai multe faze. De la actele teroriste săvârșite de gărzile „Iuliu Maniu , manștii au subminat regimul democratic prin organizațiile de tip fascisto-legionar („Glasul Sângelui“, „Sumanele Negre"), au încercat, de circumstanță, vorbe mieroase și atitudini șugarnice pentru ca să treacă la ucideri (cazul de la I.T.A.) și la vânzarea intereselor țării peste hotare care trebuiau trecute în mod fraudulos. Dar când s'au hotărît „istoricii" să treacă la trădarea țării peste graniță ? Această hotărîre a venit în momentul în care „istoricii" s’au convins că au pierdut orișice legătură cu poporul pe care l-au mințit, că orișice tenativă de complot intern este sortită a eșua în fața vigilenții muncitorești, că este zădarnică așteptarea și că mirosul fripturii le-a rămas doar ca o trecută senzație în nările lor deschise de oameni ai adulmecării câștigului prin orișice manevre. Zădarnic au strigat „istoricii" asemeni răuvoitorului care se „amuză" strigând vecinului că-i arde casa. De veghe au stat muncitorii. Și aceștia au arătat că acum nu ard decât vestigiile feudale, panopliile ciocoiești, sclavia țărănească și privlegiile moșierilor și bancherilor. De bună seamă că acest proces de combustie socială nu a luat sfârșit. In cuptoarele prezentului arde un trecut rușinos, un trecut infam, iremediabil apus. Nu este destul să știm acest lucru. Nu este destul să contemplăm pasivi residuurile care vor alcătui osuarul „istoric". Avem datoria de a veghia, de a fi santinelele intereselor noastre și de a aduce la cunoștința dușmanilor noștri că vom fi necruțători. Da, în momentul în care „istoricii* și-au pârpălit veștmintele lor de samsari, s’au hotărît să îmbrace fățiș livreaua de lachei ai bancherilor. Ce se petrecuse în țară, ce au văzut acești lachei care au schimbat foarte ușor ifarii autohtoni pe fracul de lachei trădători? După cum într’o lim- Continuare în pag. 4-a #16. MĂRGĂRIT In prezența d. prof. dr. C. Parhon a avut loc o importantă consfătuire la filiala A. R. L. U. S. Duminică la orele 1i, la sediul filialei ARLUS în prezenta d. prof. dr. C. Parhon, președintele A.R.L.U.S.-ului, membru al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe din din Moscova, a avut loc o importantă consfătuire. Au participat la această ședință tov. Dr. Vasile Mârza, deputat, d-nii prof. C. Balmuș, președintele filialei, prof. C. Nicuță, secretar general, tov.Const. Rusu, directorul ziarului nostru, Rector Balii, Rector C. Partenie, tov. Ion Prică, subprefectul județului, d-nii Generali Precup, comandantul Corpului, Antonescu, Lucasevici și Ignat, prof. univ. Jules Nițulescu, prof. univ. Jean Livescu, directorul Oficiului universitar, prof. univ. Vasile Râșcanu, deputat, decanul Facultății de Medicină, C. Păun, președintele Curții de Apel, chestor Cebău, Ing. Iliescu, George Lesnea, Roman Simionescu, d-na dr. Zoe Caraman, avocat D. Viciu, prof. Ion Stati. . Cuvântul d. prof. univ. C. Balmuș, decanul Facultății de Litere, președintele filialei JJ. R. L. K- S. Luând cuvântul, d. prof. C. Balmuș a salutat prezența emeritului savant prof. dr. C. Parhon, vechi luptător ieșan și fervent susținător al cunoașterii realității și omului sovietic. In continuare, d. prof. C. Balmuș a subliniat necesitatea ștințifică da a cunoaște trăinicia raporturior româno-sovietice așa cum ele apar la lumina istoriei. In vederea cunoașterei acestor raporturi, accentuiază d. prof. C. Balmuș, filiala A.R.L.U.S. are datoria de a scoate din rezistența pasivă pe mulți intelectuali ieșeni. Lumea sovietică este aceea care ne oferă exemplarul efort al omului care produce către această lume trebue să se îndrepte atenția noastră pentru a culege roadele. Stârpirea inerției, combaterea rezistenței pasive sunt sarcinile de viitor ale filialei dela Iași, a A.R.L.U.S.-ului. In încheiere, pentru a reliefa rolul A.R.L.U.S.-ului care se lovește în deplina însenenătate de o absență neutră, d. prof. C. Balmuș amintește de unul din miturile lumii antice, mitul lui Perseu, și al Meduzei care, într’o tălmăcire imediată, însemnează lupta dintre lumină și întuneric, în planul modern actual, intre forțele democrate progresiste și intre reacțiunea oiscurantistă. Cuvântul cf. pref. dr. C. președintele n. R. L. U S.ui. Dl. prof. mulțumește dr. C. Parhon asistenței și (Continuare în pag. I-a) j Tinere colhoznice din republica sovietică Mongolă asistând la un spectacol distractiv în aer liber Interiorul sălii mașinilor uzinei metalurgice din centru industrial Magnitogorsk * Cetățenii Iașului au înfierat regimul de teroare al lui Franco și sub semnul luptei împotriva rămășițelor fasciste au cerut: Aspra pedepsire a trădătorilor Maniu și Mihalache Disolvarea Partidului National Țărănesc Duminică dimineața, Piața Unirii fremăta de clocotul mulțimii venită să-și manifeste revolta față de monstruoasa dictatură a lui Franco, care sugrumă de 11 ani libertățile eroicului popor spaniol. Mii de muncitori, studenți, Intelectuali, militari, o massă compactă de cetățeni își exprimă astfel solidaritatea cu bravul popor spaniol care în ciuda teroarei fasciste n a încetat nici o clipă lupta. Pe pancarte, pe buzele muncitorilor și studenților, în inima fiecărui cetățean cinstit își face loc Dolores Ibaruri. La Pasionaria, eroina de legendă a luptelor armate dintre republicani și fasciști, secretară generală a Partidului Comunist Spaniol și animatoarea luptei pentru libertatea poporului spaniol. Numele ei a devenit muncitorului ceferist tot atât de drag ca și partizanului spaniol, pentru că amândoi au acelaș ideal: eliberarea omenirii de abcesul fascist din Spania, măturarea tuturor putregaiurilor fasciste. Iată de ce strigătelor de jos Franco li se alătură cele de „jos trădătorii maniștri cerem arestarea lui Maniu și Mihalache și judecarea lor de tribunale populare*. ‘V/ 1*0 WU/WIHU'U ISKSISLt.Í-V&# KJ I La orele 10,36 pe tribuna din fața Comisiei Locale apar în uralele prelungite ale manifestanților Iovii Ioan Niculi, vicepreședintele Adunării Deputaților și președintele Comisiei Locale, consul Stepanov, Gh. Chitic, secretarul județenei Iași a Partidului Comunist Român, general Victor Precup, cunoscutul luptător împotriva dictaturii și comandant al Regiunii IV militară, general Ilie Antonescu, subprefect Ion Prică, G. Rusu, directorul ziarului nostru, Surugiu, Țârdea etc. etc. ^ Eliberarea Spaniei, cauza comună a umanității . După intonarea Internaționalei de către fanfară, coruri și toți manifestanții, meetingul a fost deschis de tov. M. Leonte, secretar regional U.S. U. S. C. F. R., care după ce arată însemnătatea acestei manifestațiuni și felul în care a imperialismele au făcut să apară primele simptome ale celui de al doilea război mondial, atacul fascist asupra libertăților poporului spaniol, citează cuvintele geneneralissimului Stalin pronunțate acum un deceniu : f „Eliberarea Spaniei de oș presiunea reacțiunei fasciste t nu este o chestiune particulară a spaniolilor, ci cauza comună a întregii umanități avansate și progresiste“, azi Cuvintele lui Stalin sunt : 1 de o profundă actualitate. După terminarea victorioasă a celui de al doilea război mondial prin înfrângerea militară a fascismului, în drumul omenirei către pace și progres stăruie încă regimul fascist al lui Franco, sprijinit de trusturile imperialiste, aceleași care au încercat să se amestece și în 1 ^treburile «pistri interne. i sud imuna hotarirea narzi a guvernului democrat român de a nu se permite nicio imixtiune străină în treburile românești, tov. Leonti analizează trădarea lui Mihalache și a celorlalți maniși care se pregăteau să plece peste hotare spre a lovi în poporul român. Tov. Leonti a încheiat arătând datoria tuturor de a lupta pentru lichidarea fascismului din fiecare țară. „Așa cum cerem înlăturarea regimului lui Franco, cerea aspra pedepsire a trădătorilor Maniu și Mihalache dizolvarea Partidului Național Țărănesc“. A vorbit apoi, in numel Federației Democrate a Femeilor din România, tovarăș Olga Turcov, care, după c iese Bwreslype Joire Dolores Ibárruri (La Passionaria) și analizează teroarea franchistă amintește cei 11 ani de lupte . In ciuda tuturor sforțărilor, guvernele care conduceau atunci țările nu au putut să stăvilească atunci strigătul mamelor spaniole, a copilașilor spanioli, a clasei muncitoare spaniole. Strigătul acestora a găsit ecou puternic în 54 de țări. De atunci și până astăzi strigătul își menține puternicul lui ecou. Și astăzi el pătrunde în toate popoarele lumii pentru a le striga în urechi că în Spania lui Franco luptătorii rezistenței își poartă zilele lor în munți, tinerii și tinerele (Continuare în pagoane, ca la trenu In afară însă de aceasta, cerul se înourase și venea Ploaie, astfel încât fiecare plănuia cam cum să-și găsească mai iute loc în vagoane, la adăpost. Și când trenul în sfârșit a oprit în fața gării, ne-am urcat toți butuc înăuntru. Nu peste mult a prins a turna, ca din cofă) La clasa treia In compartimentul în care am reușit să-mi găsesc și eu un loc ceva cam strâmt, dar mult mai confortabil totuși ca altădată. " — De-ar fi mălai, că de loc pune plângem! spuse un ceferist de pe banca de vis-a vis de mine. Și imediat, în întreg vagonul a început discuția cu făina și cu toate celelalte ali«mente câte pot să încapă în coșnița unui cetățean, într’o zi cu piață bună. Cel care adusese vorba despre mălaiu era unul care nu prea arăta că a îndurat de foame. Astfel, dibuind-i cu privirea bagajul cu care se suise în tren — un soiu de geamantan de lemn mare aproape cât o ladă de zestre, pe care, mărturisesc că chiar dacă mi-ar fi dat două kg. de brânză nu cred că m’ași fi bizuit pe puterile mele spre a i-l urca de jos, sus pe plasă. Dar în sfârșit, sunt oameni Strigătul mamelor spaniole Iși mențin« ecoul Cine sunt și cum trăiesc Intr’im compartiment de clasa HIp. „N’serem mălai .“ Cum am intrat pe fir. Ce măsuri se iistpun. Alaltăieri, după o raită făcută la țară printre plugarii care au început tieerișul, așteptam împreună cu altă lume, trenul dinspre Jnghini, spre a mă reîntoarce la Iași. Călătorii, unii cu bagaje, aici fără, cu coșurile goale ori pline după cum se poraniseră spre casă sau veneau spre târg cu câte ceva de vânzare, ieșiseră aproape toți pe peron și așteptau să se arate coșul locomotivei, și oameni și nu poți judeca ,chiar așa pe oricine și din ir’odatâ, după cât de rumeni i-s obrajii sau după cât de groasă îi este ceafa și de câte rânduri i se compune Dărghia. Așa fiind, am stat și amăcut mult, așteptând să văd unde se va ajunge cu vorba. Ceea ce mi s’a părut iarăși curios a fost faptul că la desbaterie privitoare la problema mălaiului nu se înscriseseră decât câteva persoane din cele ce se aflau de față. Și, după armele de la roata grefată pe nasturi, după șepcile din cap, după felinarele ce le purtau unii, sau după sculele altora, ca și după vorbele lor, — fiindcă mai spuneau și de ace, de manevră, de mărfuri și de plombe, — am priceput îndată că ADR. ROBU (Continuare în pag. 4-a) Krifeffgggggjgg SpjetfGC Bieloruse AGE XI) A tât de liberă este presa americană se poate afla, mai ales, din ceea ce publică înșiși Americanii. Așa bunăoară, încă în 1946, Ferdinand Lundberg a publicat la New-York o carte întitulată : „ Cele 60 de familii ale Americii“. In această carte — din care o nouă ediție a fost scoasă de curând, se arată că întreaga viață economică, politică și socială a Statelor Unite este controlată de „60 de familii“ între care Rockefeller, Ford, Dupont Morgan, Paterson Mc. Kornuchin etc. In două capitole consacrate presei, Lundberg arată că mai toți magnații trusturilor, adică membrii celor 60 de familii sunt și stăpânitorii presei și editurilor americane. In fapt, Lundberg împarte ziarele americane în trei „pături“ sau categorii. Pătura de sus, cea mai mare este compusă din ziarele proprietatea celor „60 de familii“ (Hearst care nu face parte din cele 60 familii din cauză că impozitul său pe venit nu atinge o anumită Urintă este socotit tot aici, dat fiind, rolul său în presă). Pătura de jos cuprinde ziarele de partid. Insă deoarece, în Statele Unite singurele partide mari sunt cel republican și cel democrat, finanțate și ele de cele „60 de familii“ și această presă va fi în zona sub controlul acelorași familii. In sfârșit, mai rămâne tytura tyWo% care esti cea mai subțire și care este presa așa numită liberă. Dealtfel, nici Lunberg nu prea se încrede în libertatea ei căci declară : „Independența acestor ziare, constă mai ales în faptul de a afirma cu emfază dreptul lor de a alege între candidații republicani și cei democrați. Din motive care nu trebue să mire pe nimeni, în chestiunile economice și sociale ele sunt de obicei principial de acord cu Henry Ford, Dupont și partenerii lui Morgan“. In definitiv „presa liberă“ nici n’ar putea uza prea mult de independența ei, căci toate agențiile de presă, radioul, agențiile telegrafice, birourile de informații ca și sursa cea mai însemnată și esențială a veniturilor lor—publicarea reclamelor — sunt tot în mâna celor 60 familii. Pentru a ilustra cum presa „independentă“, din provincie, mai ales, gâtie această libertate vom aminti doar că firma „ Western News Pepper Union“ a lui John Perry aproviziocu editoriale circa 10.000 (zece mii) săptămânale americane mici. In afară de aceasta., Perry trimite la 3000 de ziare, 4 pagini făcute gata. Pe deasupra mai este proprietarul a 7 ziare, 14 săptămânale și 4 posturi de radio. Dar asupra altor aspecte ale acestei probleme vom mai reveni. (după datele date de N. SERGHEEVA)