Lupta Moldovei, iulie-septembrie 1947 (Anul 3, nr. 306-383)

1947-07-22 / nr. 324

alUPTA moldovei LUPTA MOLDOVEI Str. Case Vodă 1O telefon tfiOfe Vom­ fi necputătopi Ultimele evenimente petrecute la noi au demascat opiniei publice fata adevărata a politicei reacționare, legătura partidelor „istorice" cu reacțiunea internațională. Neîncre­derea maselor în partidul monist este acum evidentă. Ma­sele nu au produs „incidentele" pe care mizau cercurile reacționare internaționale. Dimpotrivă, masele au venit ho­­tărîte să ceară arestarea lui Iuliu Maniu, pedepsirea com­plotiștilor și disolvarea viesparului ,i­storic care poartă fir­ma de partid național țărănesc. Mas­le au căpătat lămurire deplină. Din rândurile lor compacte nu a venit nici un cuvânt care să acopere tră­darea sau s’o cocoloșească prin scuze dulcege. Masele s’au arătat fără cruțare. Ele și-au stăpânit atâta vreme pornirea lor față de xploatatorii lor, deși, un singur minut nu au crezut­ în îmblânzirea lupului. Dar, după această amară experiență, masele poporu­lui au ajuns la un prag al deciziei lor. Și această experiență făcută pe pielea poporului muncitor—după cum a subliniat fov. Ana Pauker—a trecut prin mai multe faze. De la ac­tele teroriste săvârșite de gărzile „Iuliu Maniu , man­știi au subminat regimul democratic prin organizațiile de tip fascis­­to-legionar („Glasul Sângelui“, „Sumanele Negre"), au încer­cat, de circumstanță, vorbe mieroase și atitudini ș­ugarnice pentru ca să treacă la ucideri (cazul de la I.T.A.) și la vân­zarea intereselor țării peste hotare care trebuiau trecute în mod fraudulos. Dar când s'au hotărît „istoricii" să treacă la trădarea țării peste graniță ? Această hotărîre a venit în momentul în care „istoricii" s’au convins că au pierdut orișice legă­tură cu poporul pe care l-au mințit, că orișice ten­ativă de complot intern este sortită a eșua în fața vigilenții munci­torești, că este zădarnică așteptarea și că mirosul fripturii le-a rămas doar ca o trecută senzație în nările lor deschi­se de oameni ai adulmecării câștigului prin orișice manevre. Zădarnic au strigat „istoricii" asemeni răuvoitorului care se „amuză" strigând vecinului că-i arde casa. De ve­ghe au stat muncitorii. Și aceștia au arătat că acum nu ard decât vestigiile feudale, panopliile ciocoiești, sclavia ță­rănească și priv­legiile moșierilor și bancherilor. De bună seamă că acest proces de combustie socială nu a luat sfâr­șit. In cuptoarele prezentului arde un trecut rușinos, un tre­cut infam, iremediabil apus. Nu este destul să știm acest lucru. Nu este destul să contemplăm pasivi residuurile care vor alcătui osuarul „istoric". Avem datoria de a veghia, de a fi santinelele intereselor noastre și de a aduce la cunoș­­tința dușmanilor noștri că vom fi necruțători. Da, în momentul în care „istoricii* și-au pârpălit veșt­mintele lor de samsari, s’au hotărît să îmbrace fățiș livreaua de lachei ai bancherilor. Ce se petrecuse în țară, ce au văzut acești lachei care au schimbat foarte ușor ifarii au­tohtoni pe fracul de lachei trădători? După cum într’o lim- Continuare în pag. 4-a #1­6. MĂRGĂRIT In prezența d. prof. dr. C. Parhon a avut loc o importantă consfătuire la filiala A. R. L. U. S. Duminică la orele 1i, la sediul filialei ARLUS în prezenta d. prof. dr. C. Parhon, președintele A.R.L.U.S.-ului, membru al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe din din Moscova, a avut loc o importantă consfătuire. Au participat la această ședință tov. Dr. Vasile Mârza, deputat, d-nii prof. C. Balmuș, președintele filialei, prof. C. Nicuță, secretar general, tov.Const. Rusu, directorul ziarului nostru, Rector Balii, Rec­tor C. Partenie, tov. Ion Prică, subprefectul jude­țului, d-nii Generali Precup, comandantul Corpului, An­­tonescu, Lucasevici și Ig­nat, prof. univ. Jules Ni­­țulescu, prof. univ. Jean Livescu, directorul Oficiu­lui universitar, prof. univ. Vasile Râșcanu, deputat, decanul Facultății de Me­dicină, C. Păun, președin­tele Curții de Apel, ches­tor Cebău, Ing. Iliescu, George Lesnea, Roman Simionescu, d-na dr. Zoe Caraman, avocat D. Viciu, prof. Ion Stati. . Cuvântul d. prof. univ. C. Balmuș, decanul Facultății­ de Litere, președintele filialei JJ. R­. L. K­- S. Luând cuvântul, d. prof. C. Balmuș a salutat prezența emeritului savant prof. dr. C. Parhon, vechi luptător ieșan și fervent susținător al cu­noașterii realității și omului sovietic. In continuare, d. prof. C. Balmuș a subliniat necesitatea ștințifică da a cunoaște trăi­nicia raporturi­or româno-so­­vietice așa cum ele apar la lumina istoriei. In vederea cunoașterei a­cestor raporturi, accentuiază d. prof. C. Balmuș, filiala A.R.L.U.S. are datoria de a scoate din rezistența pasivă pe mulți intelectuali ieșeni. Lumea sovietică este aceea care ne oferă exemplarul e­­fort al omului care produce­ către această lume trebue să­­ se îndrepte atenția noastră pentru a culege roadele. Stârpirea inerției, comba­terea rezistenței pasive sunt sarcinile de viitor ale filialei dela Iași, a A.R.L.U.S.-ului. In încheiere, pentru a re­liefa rolul A.R.L.U.S.-ului care se lovește în deplina însene­nătate de o absență neutră, d. prof. C. Balmuș amintește de unul din miturile lumii antice, mitul lui Perseu, și al Meduzei care, într’o tălmă­cire imediată, însemnează lup­ta dintre lumină și întuneric, în planul modern actual, in­tre forțele democrate progre­siste și intre reacțiunea oi­­scurantistă. Cuvântul cf. pref. dr. C. președin­tele n. R. L. U­­ S.ui. Dl. prof. mulțumește dr. C. Parhon asistenței și (Continuare în pag. I-a) j Tinere colhoznice din republica sovietică Mongolă asistând la un spectacol distractiv în aer liber Interiorul sălii m­așin­ilor uzinei metalurgice din centru industrial Magnitogorsk * Cetățenii Iașului au înfierat regimul d­e teroare al lui Franco și sub semnul luptei împotriva rămășițelor fasciste au cerut: Aspra pedepsire a trădătorilor Maniu și Mihalache Disolvarea Partidului National Țărănesc Duminică dimineața, Piața Unirii fremăta de clocotul mulțimii venită să-și manifeste revolta față de monstruoasa dictatură a lui Franco, care sugrumă de 11 ani libertățile eroicului popor spaniol. Mii de muncitori, studenți, Intelectuali, militari, o massă compactă de cetățeni își exprimă astfel solidaritatea cu bravul popor spaniol care în ciuda teroarei fasciste n a încetat nici o clipă lupta. Pe pancarte, pe buzele muncitorilor și studenților, în inima fiecărui cetățean cinstit își face loc Dolores Ibaruri. La Pasionaria, eroina de legendă a luptelor armate dintre republicani și fasciști, secretară generală a Partidului Comunist Spaniol și animatoarea luptei pentru libertatea poporului spaniol. Numele ei a devenit muncitorului ceferist tot atât de drag ca și partizanului spa­­niol, pentru că amândoi au acelaș ideal: eliberarea omenirii de abcesul fascist din Spania, măturarea tuturor putregaiurilor fasciste. Iată de ce strigătelor de jos Franco li se ală­tură cele de „jos trădătorii maniștr­i cerem arestarea lui Maniu și Mihalache și judecarea lor de tribunale populare*. ‘V/ 1*0 W­U/WIHU'U ISKSISLt.Í-V&# KJ I La orele 10,36 pe tribuna din fața Comisiei Locale apar în uralele prelungite ale manifestanților Iovii Ioan Niculi, vicepreședintele Adu­nării Deputaților și președin­tele Comisiei Locale, consul Stepanov, Gh. Chitic, secre­tarul județenei Iași a Parti­­dului Comunist Român, ge­neral Victor Precup, cunos­cutul luptător împotriva dic­taturii și comandant al Re­­giunii IV militară, general Ilie Antonescu, subprefect Ion Prică, G. Rusu, directorul ziarului nostru, Surugiu, Țârdea etc. etc. ^ Eliberarea Spaniei, cauza comună a umanității . După intonarea Internațio­nalei de către fanfară, coruri și toți manifestanții, meetin­gul a fost deschis de tov. M. Leon­te, secretar regional U.S. U. S. C. F. R., care d­upă ce arată însemnătatea acestei manifestațiuni și felul în care a imperialismele au făcut să­­ apară primele simptome ale­­ celui de al doilea război­­ mondial, atacul fascist asu­­­­pra libertăților poporului­­ spaniol, citează cuvintele gen­e­neralissimului Stalin pronun­­­­țate acum un deceniu : f „Eliberarea Spaniei de o­­ș presiunea reacțiunei fasciste t nu este o chestiune particu­­­­lară a spaniolilor, ci cauza­­ comună a întregii umanități avansate și progresiste“, azi Cuvintele lui Stalin sunt : 1 de o profundă ac­­­­tualitate. După terminarea­­ victorioasă a celui de al do­­­­ilea război mondial prin în­frângerea militară a fascis­mului, în drumul omenirei că­tre pace și progres stăruie încă regimul fascist al lui Franco, sprijinit de trusturile­­ imperialiste, aceleași care au­­ încercat să se amestece și în 1 ^treburile «pistri interne. i sud imuna hotarirea narzi a guvernului democrat român de a nu se permite nicio imixtiune străină în trebu­rile românești, tov. Leonti analizează trădarea lui­ Miha­­lache și a celorlalți maniși care se pregăteau să plece peste hotare spre a lovi în poporul român. Tov. Leonti a încheiat arătând datoria tuturor de a lupta pentru li­chidarea fascismului din f­ie­care țară. „Așa cum cerem înlăturarea regimului lui Franco, cerea aspra pedepsire a trădători­lor Maniu și Mihalache dizolvarea Partidului Națio­­­nal Țărănesc“. A vorbit apoi, in numel Federației Democrate a Fe­meilor din România, tovarăș Olga Turcov, care, după c iese Bwreslype Joi­re Dolores Ibárruri (La Pas­­sionaria) și analizează teroa­rea franchistă amintește cei 11 ani de lupte . In ciuda tuturor sforțărilor, guvernele care conduceau atunci țările nu au putut să stăvilească atunci strigătul mamelor spaniole, a copila­șilor spanioli, a clasei mun­citoare spaniole. Strigătul a­­cestora a găsit ecou puter­nic în 54 de țări. De atunci și până astăzi strigătul își menține puternicul lui ecou. Și astăzi el pătrunde în toa­te popoarele lumii pentru a le striga în urechi că în Spa­nia lui Franco luptătorii re­zistenței își poartă zilele lor în munți, tinerii și tinerele (Continuare în pag­­o­a­­ne, ca la trenu In afară însă de aceasta, cerul se înourase și venea Ploaie, astfel încât fiecare plănuia cam cum să-și gă­­sească mai iute loc în va­goane, la adăpost. Și când trenul în sfârșit a oprit în fața gării, ne-am ur­cat toți butuc înăuntru. Nu peste mult a prins a turna, ca din cofă) La clasa treia In compartimentul în care am reușit să-mi găsesc și eu un loc ceva cam strâmt, dar mult mai confortabil totuși ca altădată. " — De-ar fi mălai, că de loc pu­ne plângem! spuse un ceferist de pe banca de vis-a vis de mine. Și imediat, în întreg vago­nul a început discuția cu fă­ina și cu toate celelalte ali«­mente câte pot să încapă în coșnița unui cetățean, într’o zi cu piață bună. Cel care adusese vorba despre mălaiu era unul care nu prea arăta că a îndurat de foame. Astfel, dibuind-i cu privirea bagajul cu care se suise în tren — un soiu de geamantan de lemn mare aproape cât o ladă de zestre, pe care, mărturisesc că chiar dacă mi-ar fi dat două kg. de brânză nu cred că m’ași fi bizuit pe puterile mele spre a i-l urca de jos, sus pe plasă. Dar în sfârșit, sunt oameni Strigătul mamelor spaniole Iși mențin« ecoul Cine sunt și cum trăiesc Intr’im compartiment de clasa HI­p. „N’serem mă­lai .“ Cum am intrat pe fir. Ce măsuri se iistpun. Alaltăieri, după o raită făcută la țară printre plu­garii care au început tieerișul, așteptam împreună cu altă lume, trenul dinspre­­ Jnghini, spre a mă reîntoarce la Iași. Călătorii, unii cu bagaje, ai­­ci fără, cu coșurile goale ori pline după cum se pora­niseră spre casă sau veneau spre târg cu câte ceva de vânzare, ieșiseră aproape toți pe peron și aștep­tau să se arate coșul locomotivei, și oameni și nu poți judeca ,chiar așa pe oricine și din­ ir’odatâ, după cât de rumeni i-s obrajii sau după cât de groasă îi este ceafa și d­e câte rânduri i se compune Dărghia. Așa fiind, am stat și am­­ăcut mult, așteptând să văd unde se va ajunge cu vorba. Ceea ce mi s’a părut iarăși curios a fost faptul că la d­es­­bateri­e privitoare la proble­ma mălaiului nu se înscrise­seră decât câteva persoane din cele ce se aflau de față. Și, după ar­mele de la roata grefată pe nasturi, după șep­­cile din cap, după felinarele ce le purtau unii, sau după sculele altora, ca și după vorbele lor, — fiindcă mai spuneau și de ace, de ma­nevră, de mărfuri și de plom­be, — am priceput îndată că ADR. ROBU (Continuare în pag. 4-a) Krifeff­gggggjgg S­pjetfGC Bieloruse AGE X­I) A­ tât de liberă este presa americană se poate afla, mai ales, din ceea ce publică înșiși Americanii. Așa bunăoară, încă în 1946, Ferdinand Lundberg a publicat la New-York o carte întitulată : „ Cele 60 de familii ale Americii“. In această carte — din care o nouă ediție a fost scoasă de curând,­­ se a­­rată că întreaga viață e­­conomică, politică și socială a Statelor­ Unite este con­trolată de „60 de familii“ între care Rockefeller, Ford, Dupont Morgan, Paterson Mc. Kornuchin etc. In două capitole consa­crate presei, Lundberg a­­rată că mai toți magnații trusturilor, adică membrii celor 60 de familii sunt și stăpânitorii presei și editu­rilor americane. In fapt, Lundberg îm­parte ziarele americane în trei „pături“ sau categorii. Pătura de sus, cea mai mare este compusă din ziarele proprietatea celor „60 de familii“ (Hearst care nu face parte din cele 60 familii din cauză că impozitul său pe venit nu atinge o anumită Urintă este socotit tot aici, dat fiind, rolul său în presă). Pătura de jos cuprinde ziarele de partid. Insă deoarece, în Statele­ Unite singurele partide mari sunt cel republican și cel demo­crat, finanțate și ele de cele „60 de familii“ și a­­ceastă presă va fi în zona sub controlul acelorași fa­milii. In sfârșit, mai rămâne tytura tyWo% care esti cea mai subțire și care este presa așa numită li­beră. Dealtfel, nici Lunberg nu prea se încrede în liberta­tea ei căci declară : „Independența acestor ziare, constă mai ales în faptul de a afirma cu em­fază dreptul lor de a alege între candidații republicani și cei democrați. Din mo­tive care nu trebue să mire pe nimeni, în chestiunile economice și sociale ele sunt­­ de obicei principial de acord cu Henry Ford, Du­pont și partenerii lui Mor­gan“. In definitiv „presa li­beră“ nici n’ar putea uza prea mult de independența ei, căci toate agențiile de presă, radioul, agențiile telegrafice, birourile de in­formații ca și sursa cea mai însemnată și esențială a veniturilor lor—publica­rea reclamelor — sunt tot în mâna celor 60 familii. Pentru a ilustra cum presa „independentă“, din provincie, mai ales, gâtie această libertate vom a­­minti doar că firma „ Wes­­tern News Pepper Union“ a lui John Perry aprovizio­­cu editoriale circa 10.000 (zece mii) săptămânale a­­mericane mici. In afară de aceasta., Pe­rry trimite la 3000 de ziare, 4 pagini făcute gata. Pe deasupra mai este proprie­tarul a 7 ziare, 14 săptă­mânale și 4 posturi de radio. Dar asupra altor as­pecte ale acestei probleme vom mai reveni. (după datele date de­­ N. SERGHEEVA)

Next