Lupta Moldovei, aprilie-iunie 1951 (Anul 7, nr. 1450-1518)

1951-06-10 / nr. 1501

T Pentru aplicarea în practică a liniei politice a Partidului nostru ,rn principiu bolșevic care carac­terizează în mod minunat forța in­vincibilă a nemuritoarelor idei leni­­nist-staliniste, este acela care cere comuniștilor să respecte unitatea dintre cuvânt și faptă, dintre ceea ce spun și cineaca fac. Mobilizând pe oamenii muncii din fabrici, birouri, ogoare, școli și la­boratoare, la lupta pentru îndepli­nirea mărețelor sarcini de constru­ire a bazei economice a socialismu­lui, comuniștii se străduesc să dea, ei cei dintâi, exemple de abnega­ție în muncă, de aplicare justă în practică a liniei politice a Partidu­lui nostru. Partidul își educă mem­brii săi pentru a fi elemente de a­­vantgardă, oameni noi, care privesc cu curaj și încredere înainte, care îmbrățișează tot ceea ce este nou și se desvoltă și care sa lovească în tot ce-i putred și sortit pieirii. Statutul Partidului nostru cere comuniștilor ...„să fie model "de cin­ste și conduită morală in viața pu­blică și personală , să fie in primele rânduri ale celor ce lupți pentru mărirea producției, pentru ridicarea productivității muncii și pentru în­tărirea disciplinei muncii in între­prinderi și instituții, dând el însuși exemplu prin faptele sale". Măreț și minunat este exemplul membrilor gloriosului Partid Bol­șevic al lui Lenin­ și Stalin­, care nu-și precupețesc eforturile pentru a deveni pilde vii de atitudine so­cialistă față de muncă, de a fi ast­fel, luptători activi al înarei cauza a păcii. Iată un singur exemplu, u­­nul dîri mii și mii. !" Comunistul Procofie Ned­ov, din­ legiunea Cikalov, deși invalid de război, având ambele picioare am­putate, a învățat în scurt timp me­seria de combainer începând să muncească cu un râvnă deosebită. Cu toate­ că pensia pe care o pri­mește îi asigură un­ trai liniștit, el a socotit că e de datoria sa să pu­nă efectiv umărul la construirea celui mai nobil și mai iubit ideal al omenirii comunismul. Și iată-l pe comunistul Procofil Ned­ov, invalid de război, întrecând la muncă po vestiți combaitieri; el a depășit norma anului trecut cu 100 %, la­ strângerea recoltei de grâu. Prelucrarea directivelor C.C. al P.M.R. cu privire la alegerea orga­nelor conducătoare de partid care se desfășoară și la organizațiile de bază din regiunea noastră, a avut darul să arate — printre altele — că marea majoritate a membrilor de partid se străduesc să devină frun­tași în câmpul muncii, îndeplinin­­du-și astfel o importantă datorie statutară. Comuniștii aplică cu grijă directivele C.C., alegând în frun­tea lor elementele cele mai înain­tate, fruntași în producție, inovatori, raționalizatori. La fabrica „Textilă Roșie”, la organizația de atelier Nr. 1, au fost alese în biroul de conducere cunoscutele fruntașe în producție Judele Tinea, Canteș Vic­toria și Vornicu­ Ana. Toate trei realizează zilnic depășiri de norme între 35—60 la sută. Din ce în ce mai mult pătrunde în conștiința membrilor de partid adevărul, că nu poți fi bun comu­nist dacă nu ești fruntaș în muncă, dacă nu ești exemplu de cinste și corectitudine în societate, în fami­lie, dacă nu te strădui zilnic, să a­­puic­i în practica linia politică a Partidului. Comunistul Petrea Ghe­­orghe de la Atelierele CFR-Nicolina, deși lucrează la secția cazangerie, s-a preocupat și a realizat o inova­ție la injectorul de aburi de la uzina electrică a atelierelor, care economi­sește lunar 16.000 kgr. păcură.­­ La sate, comuniștii sunt prin­tre cei dintâi care luptă pentru a­­plicarea liniei partidului, pentru transformarea socialistă a agricul­turii. In satul Vânători, raionul Iași, 17 membri de partid au și fă­cut cereri pentru gospodăria agricolă colectivă, ducând muncă organizată de lămurire pentru antrenarea pe calea fericirii și belșugului unui număr cât mai mare de ță­­­rani muncitori. In gospodăriile agricole colec­tive, membri de partid sunt dease­­meni în fruntea luptei pentru apli­carea cu cât mai mult succes a Hotărîrii Partidului și a Guvernului cu privire la consolidarea organi­­s­atorică-economică a G.A.C. Orga­nizațiile de bază — cărora le revine răspunderea nemijlocită pentru e­­ducarea comunistă a membrilor de partid — trebue să-i înarmeze pe aceștia ori cunoașterea îndatoririlor ce se cer unui comunist. Prelucra­rea directivelor C.C. al P.M.R. cu privire la alegerile în partid, studie­rea organizată a Statutului P.M.R. precum și a principiilor organiza­torice care stau la baza partidului nostru constitue u­n minunat prilej de a lupta pentru ridicarea neconte­nită a rolului de avantgardă al comuniștilor. Succesul activității oricărei orga­nizații de bază depinde în chip nemijlocit de munca fiecărui mem­bru de partid în parte. Numai a­­colo unde membrii de partid dau dovadă că și înțeleg îndatoririle, străduindu-se să fie fruntași în lup­ta pentru plan, pentru pace, pentru­ transformarea socialistă a agricul­turii, mobilizând pentru aceasta în jurul lor, cât mai mulți oameni ai m­­uncii, numai acolo se pot înre­gistra succese efective ale organi­zației de bază respective. Trebue rupt cu­ hotărîre cu­ atitu­dinea liberalistă față de lipsurile membrilor de partid, manifestate de unele birouri de organizații de bază. _ Să fim exigenți față de lipsuri, criticându-le cu curaj­, indicând totodată tovarășilor care au greșit calea concretă de îndreptare. _ Dacă biroul organizației de bază de la G.AS.­Deleni, raionul Hârlău — de pildă — ar fi criticat la vre­me pe tov. Găină Joan pentru aba­terile de la disciplina socialistă a muncii, desigur că după câteva luni nu trebuia de pus problema sancționării acestuia. Același lucru se poate spune și despre atitudinea pasivă față de lipsuri a fostului birou al organi­zației de bază de la Sfatul Popular al orașului Iași, care deabea în ul­tima adunare a reușit să și le cu­noască, luând măsuri pentru lichi­darea lor grabnică. Să ne unim toate eforturile pen­tru a face din fiecare comunist un fruntaș în sectorul în care lucrează, pentru a constitui un exemplu demn de urmat de toți oamenii muncii. Să nu uităm că lupta pentru plan, pentru transformarea socia­listă a agriculturii, este de fapt lupta pentru aplicarea în practică a liniei politice a partidului nostru. In această luptă, comuniștii trebue să fie în frunte. A apărut în limbile : rusă, română, germană, franceză, engleză și spaniolă . „Pentru pace trainică, pentru democrație populară!“ București. Organ al Biroului Informativ al Parti­delor comuniste și muncitorești. Nr. 23 (135) Cuprinde : ARTICOL DE FOND : Munca în sindicate — o­­bligație și o datorie a comuniștilor. ISTVÁN KOVÁCS: Depre unele probleme ale muncii cu cadrele în Partidul celor ce muncesc din Ungaria. BRUNO LEUSCHNER : Succesele economice ale Republicii Democrate Germane. ANTONIO MIJE : Clasa muncitoare se află în fruntea luptei poporului spaniol împotrivă fascismului.­R. GOLUBOVICI : Lupta țărănimii muncitoare din Iugoslavia împotriva clicii fasciste a lui Tito»Rankovici. IDRIS COX : Minerii englezi. JAN MAREK : Note politice. Informații. De vânzare la magazinele la toate chioșcurile. „Librăria Noastră“ și Lei 8 N ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL P.M.R. IAȘI ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL || p" biUUOTcCA I­I UNIV HR SÎTAȚÎI -IAȘ! 3 pag. 3-a ^ Lupta pentru Pace a oamenilor muncii din Italia Citiți în corpul ziarului; Sa suptäm pentru punerea In prac­tică a hotărîrilor Congresului A.S.I.T. pag. 4-a PENTRU PACE, PENTRU SOCIALISM ! Schimburi ale Păcii La „Țesătura“ Apelul Consiliului Mondial al Păcii pentru încheerea unui Pact al Păcii a avut un larg răsunet in rân­durile muncitorilor, tehnicienilor și funcționarilor dele fabrica «Teși»­tura». N’a rămas nimeni, care să nu- și fi depus semnătura pentru închei­erea unui Pact al Păcii. Acum la Încheerea acestei mărețe campanii de semnare a Apelului, muncitorii, tehnicienii și funcționarii întreprinderii au organizat un schimb de onoare pentru pace—Schimbul Păcii­—așa i-au spus muncitorii. Mai devreme și cu mai mult a­­vânt și-au început ei în această zi munca pentru a da Patriei noastre dragi, cât mai multă pânză, cât mai bună și cât mai ieftină. Conștienți că prin semnarea Ape­lului au devenit luptătoare active pentru cauza nobilă a Păcii, texti­­listele din secțiile de preparație au realizat cele mai mari depășiri de norme.­­ Astfel tov. Lopatariu Aspazia și Olănescu Evdochia dela depănat au depășit norma cu 64 și 62 la sută, Anghel Paraschiva și Popovici Lu­­creția dela urzitor cu loc la sută și 80 la sută, Bucur Lucreția dela ră­­sucit 26 la sută, Postică Mircea dela Apret loc la sută și Jura­­vlea Maria și Dascălu Profira dela năvădit au depășit cu 95 la sută și 72 la sută. Nina Iosub și Simionescu Aria dela canotat au depășit cu 10 și 22 la sută. La fel în toate sec­toarele, muncitorii, tehnicienii și funcționarii fabricei .Țesăturai au dat astăzi în schimbul Păcii mai multe produse Patriei dragi, ca semn al hotărîrii lor nestrămutate de a o face tot mai Înfloritoare și mai puternică, ca semn a­ urii lor împotriva monștrilor imperialiști, a­­țâțători la un nou război. TOPOR NECULAI coresp. Toți cetățenii cinstiți din cu­prinsul Patriei noastre, luptă să-și Întărească prin fapte sem­nătura pusă pe Apelul pentru un Pact al Păcii. Muncitorii, tehnicienii și func­ționarii întreprinderilor din re­giunea Iași, au organizat in ca­drul acestei mărețe acțiuni «schimburi ale păcii» pentru a da Patriei produse tot mai multe și de mai bună calitate. Lamei» 1.1.1.«. Pentru muncitorii și tehnicienii de la atelierele RATA ziua de Vi­neri când au lucrat în schimb de o­ o­noare In cinstea luptei pentru pace a fost cu totul deosebită. Încă de la ora 12, muncitorii și tehnicienii își îndepliniseră progra­mul de producție. La secția șaseuri tov. Tălămbuță 1. a hotărît ca în a­­ceastă zi să obțină un record deo­­sebit , el singur a dat mai multe produse peste normă cu un procent de 329 la sută fapt care a determi­nat ca secția sa să depășească sar­cinile de producție cu 142 la sută. Secția vopsitorie a obținut și ea o depășire de 141 la sută, iar colec­­tivul de muncă de la secția strungă­­rie a dat mai multe produse față de cele planificate cu 144 la siria. Aici strungarul Chihaia Mircea a strunjit mai multe piese peste nor­ma sa cu un procent de 217 la sută. In ziua schimbului păcii, succese asemănătoare au fost obținute și de celelalte secții care prin eforturile lor au depășit sarcinile de produc­ție cu 40—50 la sută. La terminarea lucrului, tov. director Oprițeanu Constantin a înmânat bu­­chete de flori fruntașilor care au înre­gistrat în această zi numeroase depă­­șiri de normă. Așa înțeleg muncitorii de la Ate­lierul RATA să contribue la întărirea lagărului Păcii și la crearea unor con­diții tot mai bune de trai. La fabrica „Textila Roșie“ Când dis de dimineață grupurile de muncitori se îndreptau spre poarta fabricei «Textila Roșie», ra­zele calde ale soarelui încălzeau parcă mai mult decât de obiceiu. Din poarta fabricii, lozinci scrise pe placarda mari îi chemau la luptă .Să dăm în ziua schimbului păcii cea mai mare producție* și în această privință ghirlandele fru­moase de Hori cu care era împodo­bită fabrica, secțiile și mașinile ei, urau parcă la tot pasul: «Spor la muncă, tovarășe !». Și într'adevăr, toate muncitoarele și toți muncitorii fabricei au luptat în această zi ca să depășească toate realizările obținute până acum. Sofronie Ana e muncitoare la secția filatură. — «Pentru mine—a spus ea la intrarea în schimb—pacea este tot ceia ce e mai de preț in lume. Pacea înseamnă asigurarea unui viitor iui mino ș, ea înseamnă pentru noi con­strucția unei vieți noi, socialiste. De aceia vom lupta cu toate puterile, pentru apărarea e'». Și într’adevăr în cadrul schim­bului păcii ea a dat Patriei cu 76 la sută mai multe produse peste normă. Dar ca ea mai sunt multe muncitoare în fabrică. Astfel in cinstea luptei pentru pace, tov. Po­povici Gh. tot dela filatură a dat cu 66 la sută produse peste normă, Radu Pintilie cu 83 la sută, Noeh Zilberman cu 58 la sută și alții la fel. In total, în acest schi­mb, al luptei pentru pace, muncitorii și munci­toarele secției filatură au dat cu 4,6 mai multe prod­use peste program, iar cei de la secția frângherie cu 23,3 la sută. „Toți cetățenii cartierului nostru au semnat Apelul pentru încheerea unui Pact al Păcii" In partea de jos a orașului, de o parte și de alta a străzii Păcurari ce coboară șerpuind, sunt înșirate case secunde, ale cartierului cu ace­lași nume. A locuit acest cartier în majoritate de muncitorii de la CAM, de la moara 1 Mai, sau ETACS, precum și de mici funcționari, oa­meni care au simțit din plin urmele războiului trecut, urme care încă nu s’au vindecat. Și astăzi se mai văd ruinele case­lor distruse, din care o parte sunt acum în curs de refacere. Ici, colo, răsar construcții noi, se îndepărtea­ză distrugerile, se schimbă aspec­tul cartierului, dovedind munca con­structivă din liniștitul cartier. Deosebită mulțumire au avut ce­tățenii cartierului atunci când au văzut grija Partidului și a Guver­nului de a se crea acolo, în cartie­rul lor, în locul celei distruse, o școala nouă, frumoasă, în care copiii lor să învețe carte. De aceea, când în mijlocul ma­se­­lor muncitoare au început să ia fi­ință comitetele de luptă pentru apă­rarea păcii, cetățenii Păcurarului s’au adunat la școala nouă, la „Poni" și, hotărîți să lupte împotriva unor vremuri aducătoare de noi distru­geri și nevoi, au format și ei un comitet de luptă pentru pace. A­­vând sprijinul cetățenilor, activita­tea acestui comitet de luptă pentru pace a fost din ce în ce mai rod­nică, mai ales în ultimul timp, când toți membrii comitetului au plecat pe teren pentru popularizarea Ape­lului Consiliului Mondial al Păcii și pentru strângerea de semnături. Pornind organizat la lucru, cele 10 echipe au împânzit străzile car­­tie­rului, mergând din casă în casă, stând de vorbă cu cetățenii despre nevoile și bucuriile lor, despre pa­ce și despre felul cum trebue ea Spira 13. Echipa tov. Crăciun, învățătoare la școala cea nouă, a mers pe strada Canta, cea a tov. Gani, pe strada Păcurari, alte echipe au mers pe Gafencu și oriunde mergeau, gă­seau vorbă bună, prietenoasă și ho­tărîre din partea cetățenilor de a apăra pacea. Iață de ce atunci când a venit vremea semnării Apelului cetățenii cartierului au așteptat echipele, și le-au primit cu încredere și dra­goste, în scurtă vreme aproape toți ce­tățenii conștienți deveniseră sem­natari ai Apelului. Totuși comitetul de luptă pentru pace nu și-a con­siderat sarcina îndeplinită și iar au pornit echipele pe teren, ducând listele de semnare peste tot în așa fel ca niciun cetățean cinstit să nu fi rămas fără a semna. A fost poate cea mai emoționantă clipă din desfășurarea întregii cam­panii, aceea în care gospodina Gâr­­bea Elena, din str. Spinț­­i, sin­gura cetățeancă ce nu semnase încă și-a depus iscălitura ei pe Apel.­­ A muncit mult comitetul de luptă pentru pace de la școala cea nouă din Păcurari. A muncit mult dar și roadele sunt frumoase. Răsplata muncii lor este lozinca mare, afi­șată pe fațada școlii și pe care stă scris : „Toți cetățenii cartierului nostru au semnat Apelul pentru în­cheierea unui Pact al Păcii’’. Sarcina de cinste a fost îndepli­nită. După o rodnică muncă a venit și răsplată bine meritată. Acum membrii comitetului se pre­gătesc să pornească la muncă, cu noi puteri. —1~C- ț­­—y. Echipa de agitatori este primită cu bucurie de cetățenii din cartier care își apără munca lor pașnica, semnând Apelul Acesta este angajamentul meu Am semnat Apelul pentru un Pact al Pacii în prima zi a campaniei cu conștiința că semnarea lui este o datorie de cinste și de onoare a fie­­cărui om cinstit. Am înțeles din acea clipă că fac parte și mai activ din frontul păcii și că va trebui ca prin acti­­vitatea mea să lupt pentru sprijinirea și întărirea tot mai mult a acestui lagăr. De p acea în orice împrejurare, în ori­ce loc mă aflam discutam despre pace, popularizam con­­ținutul Apelul­ui precum și cuvintele luminoase ale in­­terviuu­­lui tovarășului Stalin. Consider că o datorie a noastră, a tuturor partizani­­lor păcii, acum când campa­nia de strângere a semnătu­­rilor este aproape încheiată este acea de a populariza mai departe neobosit conți­­nutul acestor mari documente ale păcii, și de a arăta în permanență tuturor tovară­­șilor cine dorește sincer pa­­cea și cine este în slujba războiului. De aceea în calitate de membră a UFDR imi iau an­­gajamentul de cinste de a desfășura și de aici încolo o intensă activitate de lămu­­rire pentru ca prin munca noastră luminosul îndemn al păcii să pătrundă peste tot, să încălzească inimile, să mo­­bilizeze la luptă tru demascarea și activă pen« stăvilire a tendințelor agresive ale impe­­rialiștilor americano englezi. Acesta­ mi este angajamentul, Finkeistein Maria ufederlstă i cunoaște azi o viață plină de Lucuri . Ani după ani, Veronica Mărgineanu, țărancă mun­­citoare din comuna Românești regiunea Iași, și-a băt­­ătorit palmele muncind ogorul, din faptul dimineți pânâ'n înserări sub dogoarea uscată a soarelui, pe vânturi și ploi. Copiii și-i ținea­­a umbra haturilor, ca vai de ei. De multe ori, îndoită de durere, bol«­navă, tr­buia să muncească totuși căci nu avea în­cotro. Toată bruma de , câștig“ abia îi ajungea p­ntru boțul de mămăligă și fiertura de buruieni. Așa a trăit Veronica pe vremea boierilor, așa „trăia“ la chiabur, își cărta zilele și i se rupea inima de copiii cărora nu avea cu ce să le astâmpere foamea­­ ce șt­au ei ? Scânceau adormit d cu un motocel de cârpe în gur­ă în care era pusă zeamă de fasole. Așa se amég­au bieții că mănâncă și trecea ziua. Dar au prins a veni printre țăranii muncitori di­n Românești tovarășii de la oraș, muncitorii, oameni cu femei, care aduceau un cuvânt bun, un strop de lu­mină. Și au început și țăranii- muncitori să și dea seama că ar putea să aibă o viață mai bună. Și au început să se sfătuiască și să plănuiască cum să și îndrepte viața. S’au unit cei săraci și m­jlocași și a mers și Vero­nica Mărgineanu din Ro­mânești, cu ei, de­și au făcut gospodărie colectivă. Așa au pornit spre altă viață, mai plină, de belșug și bucurii. A urnit sărăcia Ve­ronica gândinduse cu duioșie la copiii ei, mai măricei și mai micuți, care vor apuca alte vremuri decât a apucat ea, și vor ști să ducă mai departe ceea ce a început dânsa, laolaltă cu ceilalți țărani săraci și mijlocași. Veronica știe că muncind astăzi, nu mai umple hambarele și chimirul chiaburilor, poate câștiga și ea omenește, poate să și crească copiii m­ai bine, acărat de boli și de mizerie. Muncește înainte și nu se uită la vorbele de venin ale chiaburilor și a unor cozi de topor care tot scormonesc zvonuri prin care urmă­­resc să amețească lumea cu războiul. Dacă colectivista Veronica Mărgineanu, de la gos­­podăria din Românești, împreună cu tovarășii ei, vor munci cu aceiași dragoste neîncetat pentru înflori­­rea gospodăriei lor, chiar dacă nu le vine la soco­­teală bogătanilor și celor ce­ au boerit pe vremuri pe la noi, dacă toți oamenii cinstiți își vor strânge rândurile și nu vor asculta la vorbele otrăvite ale dușmanilor, și îi vor da de gol, dacă vor lupta pen­­tru pace, știm că nu are oi unde ieși războiul. Vero­nica știe acest lucru. Stăpânii cei mari din străinătățile Apusului, ar vrea să aprindă iarăși focul, dar nu le va merge. Milioane de oameni, ca dânsa, ca noi, din țările sunt ca un munte ce nu poate fi doborît toate de cei răi. Cine se va împotrivi, va cădea la picioarele muntelui, în prăpastie. Acum când scriem aceste rânduri, copiii lui Ve­­ronica Mărgineanu dorm liniștiți pe lanță și mama este fericită să-i privească. Ei sunt viitorul care se zărește ca o lumină ce se apropie. Munca de azi a colectivistei Veronica îi ocrotește munca ei înseamnă pacea și viitorul fericit al ei, al copiilor ei. Iată de ce Veronica Mărgineanu a iscălit cu dra­­goste Apelul pentru încheerea unui Pact al Păcii. M. NANU V

Next