Lupta Sibiului, iulie 1949 (Anul 6, nr. 52-1)

1949-07-01 / nr. 52

Pagina 2 Gazeta de perete, armă organizataticâ şi educativă a maselor Printre nerumăratele ferme ale agi-­ taţiei bolşevice gazeta da perete ocupă,­­ un loc de frunte, fii este o armă exce­lentă la îndemâna organizaţiilor de Par­tid şi agitatorilor, în munca lor zilnică de organizare şi educare a maselor. O gazetă de perete ca să fie bună, treime să servească, întocmai ca un or­gan de presa, la educarea politică a oamenilor muncii, la mobilizarea lor pentru îndeplinirea sarcinilor imediate ale construirii socialismului. In felul a­­cesta o gazetă de perete se poate ridica la nivelul celor mai puternice şi mai vii mijloace ale activităţii politice cu largă acţiune educativă asupra maselor. Rolul ce revine unei gazete de perete este a­­celaşi cu al agitatorului, cu singura de­osebire că aceasta foloseşte cuvântul scris şi este produsul activităţii crea­toare şi al iniţiativei colective a oame­nilor muncii. Datorită acestui caracter colectiv al agitaţiei desfăşurate de ga­zetele de perete, ele sunt deosebit de elocvente, vii şi convingătoare. Partidul nostru preţueşte foarte mult gazetele de perete tocmai pentru că ele sunt o expresie a iniţiativei colective. De a­­ceea o preocupare permanentă a organi­zaţiilor de bază, a agitatorilor, a co­lectivelor redacţionale, trebue să fie a­­ceea de a stimula şi călăuzi cât mai mult această iniţiativă colectivă. Ga­zeta de perete trebue să servească drept mijloc de educare culturală, politică, ideo­logică, de organizare a întrecerilor so­cialiste şi de criticare a slăbiciunilor şi lipsurilor muncii pentru sporirea pro­ducţiei şi productivităţii muncii, pentru ridicarea nivelului economic de trai al oamenilor muncii Dar o gazetă de perete oricât de în­grijită şi frumos scrisă ar fi, dacă nu se bazează pe fapte, ea nu reuşeşte să-şi atingă scopul propus. O gazeta de pe­rete trebue să se bazeze pe fapte şi exemple concrete din viaţa locală a întreprinderii sau instituţiei respective. Lipsa faptelor şi a exemplelor con­crete, care trebuesc cuprinse într’o mă­sură cât mai abundentă în articolele ga­zetelor de perete, constitue una din trăsăturile negative cea mai frecvent întâlnită în întreprinderile şi instituţiile din oraşul nostru unde există o aseme­nea gazetă. Astfel, la fabrica „Virola”, unde există trei gazete de perete, vom întâlni articole foarte frumos scrise ca de exemplu „Preîntâmpinarea accidente­lor în muncă”, „Vrem pace”, „Sportul de ieri şi de azi”, „Despre asesorii popu­lari”, etc­, dar foarte puţine înviorate prin exemple concrete din viaţa între­prinderii. In toate cele trei gazete nu am întâlnit decât un singur articol concre­tizat prin fapte şi exemple, anume acela întitulat: „Cum înţeleg tinerii UTM-işti! întrecerile”. Din acest articol am putut­ într’adevăr afla despre câţiva tineri UTM-işti ai întreprinderii „Virola”, care au reuşit să înregistreze pe luna Mai o economie de 111.000 lei curent elec­tric şi 39.000 lei la combustibil. Dease­­menea se dă mai jos lista evidenţiaţi­­­lor. Dar un singur articol şi acesta foarte sumar scris, care nu povesteşte cititorului nimic despre felul cum au reuşit acei vrednici tineri să ajungă a realiza o asemenea economie, încât exem­plul lor să poată folosi practic şi celor­lalţi tovarăşi din întreprindere, dornici să se evidenţieze în muncă. Acesta este departe de a putea su­plini celelalte lipsuri ale gazetei printre care cea mai mare este lipsa rolului ei organizatoric şi conducător al întrecerii socialiste între om şi om, echipă şi e­­chipă, etc. In general, gazeta se măr­gineşte în a evidenţia sau critica atitu­dinea unor tovarăşi pe nişte bileţele scurte, cum ar fi cele care tratează des­pre viaţa de Partid. La fabrica „7 Noemvrie” situaţia se prezintă şi mai trist. Aci nu există în primul rând decât un singur ziar de pe­rete întitulat cu multă hotărîre „Vigi­lenţa” dar care se mărgineşte a ex­pune nici mai mult nici mai puţin de trei articole cu unul şi acelaşi conţinut „11 Iunie”, pina un articol despre Puşkin, a cărui lună comemorativă ste închis tocmai Dumineca trecută. Impresia pe care o lasă acest ziar de perete este de a fi scris de mântuială pentru a se umple cât mai repede cele patru ru­brici câte cuprinde gazeta. Cât pri­veşte întrecerile socialiste, urmărirea în­deplinirii programului de producţie pe cel de al doilea trimestru, orice pre­ocupare este absentă. De asemenea, lip­seşte orice preocupare în ceea­­ ce pri­veşte activitatea culturală, întărirea dis­ciplinei şi simţului răspunderii în muncă, înlăturarea absenţelor, stimularea citi­tului sau a studiului individual. Pentru a ridica această gazetă de perete din uitarea şi neînsemnătatea dăunătoare în care a fost lăsată, colectivul ei redac­ţional va­ trebui să facă un simţitor salt în antrenarea tuturor forţelor ca­pabile din întreprindere — care fără îndoială există — în munca de redactare şi împrospătare neîntreruptă a gazetei cu articole strâns legate de viaţa şi in­teresele întreprinderii, probleme a că­ror soluţionare trebue stimulată prin ar­ticole critice şi prin articole care să ridice noul şi noui probleme din ce în ce mai interesante. Dar deocamdată izvorul cel mai bun de subiecte se află la îndemâna amato­rilor doar la câţiva paşi de gazetă, în vitrina numeroaselor rebuturi provenite din diverse cauze care ar fi interesant de analizat pentru a se putea evita în viitor. Aspectul sub care se prezintă în momentul de faţă gazeta de perete a întreprinderii „7 Noemvrie” lasă de dorit şi este cât se poate de departe de scopul căruia a fost destinată. O schimbare atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ se impune de urgenţă. Sar­cina reînvierii acestei gazete revine Or­ganizaţiei de teză şi comitetului de în­treprindere, care fără îndoială nu vor mai amâna împlinirea ei şi vor îndemna şi pe alţii, pe calea convingerii, să facă la fel spre binele lor şi al întreprinderii. O gazetă de perete mult deosebită de cele de mai sus este cea a întreprinderii „Flamura Roşie”. Una din trăsăturile po­zitive ale acestei gazete este faptul că foloseşte într’o bună proporţie arma sa­tirizării prin caricatură. Am putut ve­dea la aceasta gazetă de perete carica­turi care tratau în primul rând tocmai problema scrisului, problema alimentării gazetei de perete cu articole noui. Alte caricaturi, cât se poate de sugestive, tratează subiectul disciplinei, al răspun­derii în muncă sau cel foarte important al îmbunătăţirii calităţii produselor. Au­torul lor este chiar responsabilul ziaru­lui, tov. Dumitru Baban, care a reu­şit în acelaşi timp să realizeze şi să an­treneze un însemnat număr de muncitori şi funcţionari ai întreprinderii în mun­ca de redactare a gazetei centrale care este destul de cuprinzătoare şi variată, deşi fiecare secţie îşi are şi ea gazeta de perete. Totuşi, ceea ce lipseşte şi a­­cestei gazete de perete este rolul ei con­ducător şi organizator al întrecerilor care nu sunt reflectate. Şi această ga­zetă de perete suferă prin abundenţa articolelor cu subiect general, necon­­cretizat şi nelegat de realităţile din întreprindere. Nădăjduim că noul co­mitet sindical care promite a îndeplini toate lipsurile lăsate în urma sa de vechiul comitet, va soluţiona şi aceste lipsuri mai cu seamă că începutul s’a făcut deja prin caricaturile amintite şi care pot servi de exemplu tuturor între­prinderilor din oraşul nostru spre a-şi îmbogăţi gazetele de perete cu această metodă a satirizării foarte ,mult ex­tinsă în alte oraşe ale ţării. EUGEN ANDREI m­ BBnaaBSBBBBBBBBBBBBBflBBB In cadrul secţiei învăţământ a Comitetului provizoriu judeţean, s’au deschis în oraşul nostru expoziţiile şcolare care oglindesc activitatea şi munca rodnică depusă de elevii şi profesorii şcolilor din oraşul şi ju­deţul Sibiu, în cursul anului şcolar 1948—1949. Parcurgând sălile Li­ceului teoretic de fete, am­ rămas impresionaţi de nenumăratele lu­rări practice expire din toate dom­ei­ile activităţii şcolare, începând cu de eraele şcolilor elementare şi sfâr­şind cu lucrările cele mai complicate fie tehnică şi artă, executate de viitorii profesionişti, fii ai clasei muncitoare, expoziţia a fosit o oglin­dă elocventă a rezultatelor reformei învăţământului, prin care tineretul­ nostru a fost călăuzit prin grija Partidului pe fuigaşii preocupării ex­puse în slujba făuririi unei socie­tăţi noui. Remarcăm această expoziţie, ca un eveniment excepţional în viaţa şcolara din judeţul nostru, care pu­tem spune că nu a cunoscut încă un exemplu atât de concludent al vieţii şcolare. Spaţiul nu ne permite o analiză mai amănunţită a materialului expus din abundenţă­ .Ne vom limita la câeva exemple. A­stfel, cercul „Gh. Lazăr” al Şcolii elementare din Avrig a expus aparate şi aplicaţii­­ practice de fizică, ca electromotor pentru găurit şi şlefuit, aparat pen­tru învăţarea alfabetului morse, voltametru, sonerie electrică, etc. Şcoala tehnică elementară de fete a expus obiecte de lingerie, covoare româneşti şi diferite lucrări de mână. Şcoala tehnică profesio­nală de băieţi a prezentat rezultatele muncii depuse de secţiile: Iacă­­­u­ SBMHHHHaBHHMnEaaS’ serie, croitorie, auto, tâmplari©, sculptură artistică, articole de voiaj, etc. Au mai expus articole de lucru de mână, costume naţionale, li­te­­rie, Şcoala elementară din Cisnă­die, Amnaş, Şcoala tehnică pro­fesională de Bere, Grupul şcolar tehnic agricol, iar Şcoala tehnică de gospodărie a oferit o masă bo-­­gata pregătită cu multă pricepere şi gust de elevele acestei şcoli. Am­­ mai văzut expuse diverse desene, , scheme, grafice, hărţi, mnchete,­­ mobilier şi obiecte de artă decora­tivă ireproşabil executate. In localul Şcolii profesionale d© băieţi şi rele,­pendinte de Mice­pe-­­­rul Muncii şi Prevederilor Sociale, au expus Şcoala profesională de­­ băieţi Nr. 1 şi Nr. 2, secţiile ro- ■ mână şi germana, Şcoala profesio­­­­nală de fette, secţiile română şi ger­mană şi Şcoala profesională mixtă maghiară. Secţiile de tâmplărie, croitorie, blănărie, centere e­he, pan­­tofărie, mecanică, etc. ale acestor şcoli, au expus obiecte care dove­desc atât talentul şi nivelul ridicat al pregătirii elevilor cât şi munca devotată depusă de corpul profe­soral al şcolii pentru ridicarea ca­drelor noui şi temeinic pregătite de profesionişti. Muncitorii din oraşul Sibiu şi toţi cei ce sunt angrenaţi în lupta de zi a clasei muncitoare, au datoria să viziteze standurile acestei expo­ziţii, care reflectează rezultatele concrete, urm­are a cunoştinţelor a­­cumulate în decursul primului an şcolar al reformei învăţământului înfăptuită de Guvernul nostru de democraţie populară din iniţiativa­­ Partidului Muncitoresc Român. Expoziţia de sfârşit de an a şcolilor din oraşul şi judeţul Sibiu 4 „LUPTA SIBIULUI" AXUL I. (VI) — Nr. 52 (1266) Jorge Amado Jorge Amado, senator­­ şi luptă- i triada”, în care descrie viaţa de mi­­torul pentru libertate al popom- j­izerie a negrilor din oraşul său natal, lui brazilian, s’a născut la Bahia i«­ In anul 1936, Amado descrie viaţa Brazilia, in anuil 1912, dintr’o f­a­­milie de ţărani săraci. Isgonit din patria sa şi aflat astăzi în vizită in capitala ţării noastre, marele obidită a pescarilor, brazilienii in ro­manul „Marea Moartă”, iar „Căpi­tanii nisipului” apărut iii 1937, con­stituie o impresionanta m­edrit­a ca« jirozator cu remim© mondial face» junilor vagabonzi şi lăsaţi în voia să se audă glasul mil­io­anei­or de ex­ploataţi, de pe imensele plantaţii de cacao şi cauciuc, care duc o viaţă crâncenă d© mizerie, gemând sub călcâiul bancherilor din Wall­ Streat şi a politicei de subjugare a inde­pendenţei paji­oarelor, po car© o duc aceşti imperialişti. De la vârsta de 17 ani, Amado face parte din orga­­inizaţia tinerelului comunist brazi­lian, C.:n.S­âu­u­l pe mue» lup.fi­­tor al clasei muncitoare d­e A­­cri­a de Sud, Jean Carlos Preetes, azi secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Bra­zilian. „Dacă partidul a fost şcoala mea, — spune Jorge Amado. — Prestes mi-a fost aducătorul. Prie­teniei şi atenţiei pe care Prertes a­m oferit-o activităţii mele literare îi datorez faptul că am reuşit să ex­prim convingător şi refi­en­ţa po­porului meu şi prin aceasta să devin soartei d© un regim capitalist. După preluarea puberei de către fascişti, cărţile lui Amado au fost arse, el însuşi arestat şi încarcerat în infernala închisoare d©la Marino.­». Pentru a nu fi arestat din nou, Amado, după eliberarea st, as exi­lează în Argentina, und© continuă să lup­e pentru acel şi ideal revolu­ţionar. Aici «­ Scrie viaţa lui J©an Cari­­s Preslos, marele luptător co­munist şi o biografie a lui Castro Aires, marele poet revoluţi­­ar din secolul XIX. Chinuit de dorul de patrie, Ama­do se întoarce în Brazilia unde nu dirtplă nu­ult timp c are best d­e nou, pentru ca să fe eliberat în urma miş­cării de protest, organizată de către intelectualii progresişti din circ două Am­erici Fixândtu-i-se domi­ciliu forţat în­­■aşnl său natal, Jorge unul dintre scriitorii populari ai­­ Amado concepe marele ciclu de ro- Braziliei.” I­mane „Pământ tragic” şi „Pă-Prim­ul mum­ţie care l-a publi­­mant cu flU*e­s’« aur”, frees do cat la vârsta d© 20 de ani. şi intr-' unlint' reab­ii a vieţii poporului rulează ,,Cacao’’ şi redă viaţa mun­citorilor de pe plantaţii© de cacao din provincia Bahia, locul de naş­tere. „Sudoarea“ este un alt ro­man care descrie viaţa de pr.mis­brazilian. După încheierea ultimu­lui răzf­oiu mondial, Jorge Amado ac­tivează mai d­e­­arte ca membru al P. C. Braziliai, ieşit pentru prima dată din ilegiipa e. Dar te f acea suitate a cartierelor rău fumate d­in imperialistă, te lanţ­­­a prin v­a e Bahia, iar „Ţara Carnavalului“ este­­ mijloacele d© tei ce vor să poru­ncă un tablou fidel al vieţii chinuite jun 'lou războiu, au ilegali­at din a tineretului intelectual brahi’isn de­­ now Partidul Comenici Bra­­i iar, iar pe Jorge Amado, cel mai mare pro­zator brazilian şi Luptător cin e­vent pentru libertite l’au rb­iga ?' ia ! din nou drumul exclu’u.. după primul răsboiu mondial. Aceste roman© care marchează faza de ucenicie a scriitorului, do­vedesc de la început predilecţia ro­­mancierului pcntrM rsa­lităţiie sociale ] In afara n­aniţelor patriei sate, din ţara sa. In anul 1935, care co- | Jorge An­ad* a rămas același n»­­respunde cu intensificarea luptei : clintit și vaj tic luptător, fiind pre- i r nt lu. Popul r Er zi ian Amad­ zeul în numete poporului brazi ian devine membru activ al celui mai j la Congieri.il htcrtUstio. a! al i~td­­e­­însem­mat partid democrat Ir zdia '. ; tualilor dela Wroelaw și mai apoi la „A’ianța na i n p, e ifce.a o r.*'. In­­ Congresul Mundiu] al Partizan.I r acest an apare romanul său „Jiu-1 Păcii dela Par-, C inema „Tlmpart IV© f Programul din s­p­umon­i «ce­­ a aduce pe ecranul acestui cinema­tograf două realizări excepţionale: „Reînvierea organismului” şi „Re­potecile animatelor”. In prima peliculă re­ţetă „Ştiinţa şi tehnica Nr. 71”, ni se arată cele mai recente descoperiri ale savan­ţilor sovietici, pire în slujba picii, în slujba omului. Aici putem vestea frumoasele realizări din domeniul botanicei, spre a creşte grâne cât mai rezistente, cât mai bogate. In domeniul teh­nicei se arată noua des­coperire a inginerului Bobrob, care a construit un camion cu o capaci­tate foarte mare pe şenile. La construirea şenilelor exista un impediment. Ele trebuiau turnate, mai apoi presate şi sudate. Toate aceste impedimente au fost înlă­turate tot prin ingenioasa metodă a inginerului Bobrov de a pr© a şi şlefui metalul topit dintr’o formă. „Sportul de iarnă în Norvegia“. Este vorba aici despre o nouă victorie a sportului sovietic în cam­pionatele mondiale de pa­­naj, dis­putate la O­'lo, und© sportivii URSS- ului, au­ dovedit încă odată supe­rioritatea ,și reni­ta­tele pe care le dă sportul de mise. Ei au cuceri majoritatea pr©­­mi'lir, bătând r­ardurile in ti i­­te. In min nata la’izire „Treî vi­rea organismului”, avem ocazia să fa­cem cunoştinţă a cea mai celebră descoperire din URSS şi din­­ mea întreagă. Este un prim pas pentru prelungirea viţeii omului pentru care savanţii sovieti­c îşi d©dică în­treaga lor putere de muncă. In câteva minuate d­e rulare a fil­mului, putem să ne însuşim între­gul procedeu al acestei mari desco­periri, pentru care au lucrat atâta savanţii sovietici. Cu aceasta se dovedeşte încâ o­­dată marea maeştri© a cineaştilor sovietici, despre care streinii au spus că „sunt în stare să transpună pe ecran până „şi calcule’« lui Desene­­ţea . „Pe cărările animalelor”, este un film produs de studio­rile din M­i­­cova. Acest film este una dintre ca­podoperei© cinematografiei sovie­tice, în car© omul este învăţat cum să se păzească d© animale, dar şi cum s­ă le preţuiască. M. NICOLAE coresp. 44

Next