Lupta Sibiului, decembrie 1949 (Anul 6, nr. 103-127)
1949-12-01 / nr. 103
iininiimniiHiinii'iHiiiiiniuinmii'iiii; Anni 1 (VI) - Nr. 103 (1394)8 f»ncrini 4 Lei Jói, i Decemvrie 1949 In pagina lll-ai Unitistea clasei muncitoare şi sarcinile Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti Razolaţia a Biroului Informativ In pagina IV-as Partidul Comunist din Iugoslavia in mâinile unor asasini şi spioni Rezoluţia a Biroului Informativ COMUNICAT asupra consfătuirii Biroului informativ al Partidelor Comuniste In a doua Jumătate a lunii Noemvrie a avut loc in Ungaria o consfatuire a Biroului informativ la care au participat reprezentan ii: Partidului Comunist Bulgar — tovarășii V. Cervencov, V. Poptomov; Partidului Muncitoresc Român — tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, I. Chişipevschi, A. Moghioroş; Partidului celor ce muncesc din Ungaria - tovarăşii VI. Rákosi, E. Gerő, I. Révai, I. Kádár; Partidului Muncitoresc Unit Polonez — tovarăşii I. Berman, A. Zawadski ; Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice — tovarăşii M Suslov, P. Iudin; Partidul Comunist Fracez — tovarăşii J. Ducos, E. Fajon, G. Coenrot, Paridului Comunist Cehosovac — tovarăşii I. Mansky, S. Rastovansky, L. Kopriva, B. Geminder şi ai Partidului Comunist iîaian — tovarăşii P. Togliatti, E. D’Onofrio, A. Cicalini. Consfătuirea a ascultat următoarele rapoarte: al tovarăşului M. Susa Iov — «Apărarea păcii şi lupta Împotriva aţâţătorilor la război»“; al tovarăşului P. Togliatti — «Unitatea clasei muncitoare şi sarcinile Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti“ şi al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej „ „Paridul Comunist din Iugoslavia in mâinile unor asasini şi spioni“. După un schimb de păreri asupra rapoartelor ascultate, participanţii la consfătuire şi-au coordonat în întregime vederile şi au adoptat în unanimitate rezoluțiile corespunzătoare. 1Continuart la partea 3-a: Apârarea păcii şi lupta împotriva aţâţătorilor la râzboiu Rezoluţie a Biroului Informativ Reprezentanţii Partidului Comunist Bulgar, Partidului Muncitoresc Român, Partidului celor ce muncesc din Ungaria, Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, Partidului Comunist Francez, Partidului Comunist Italian şi Partidului Comunist Cehoslovac, examinând problema apărării păcii şi a luptei împotriva aţâţătorilor la războiu, au căzut în unanimitate de acord asupra următoarelor concluzii. Evenimentele din ultimii doi ani au confirmat în întregime justeţea analizei situaţiei internaţionale, făcută de prima consfătuire a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti, din Septemvrie 1947. In această perioada s’au vădit şi mai clar, şi mai pronunţat, cele două linii în politica mondială, — linia lagăruui democratic antiimperialist, având în frunte URSS, lagăr care duce o luptă perseverentă şi consecventă pentru pace între popoare, pentru democraţie, şi linia lagărului imperialist antidemocratic, având în fruntea sa cercurile conducătoare din USA, lagăr al cărui scop principal este întronarea, cu ajutorul violenţei, a dominaţiei mondiale anglo-americane, subjugarea altor ţâri şi popoare, sdrobirea democraţiei şi deslănţuirea unui nou războiu. Totodată agresivitatea lagărului imperialist continuă să crească. Cercurile conducătoare din Statele Unite ale Americii şi din Anglia duc în mod deschis o politică de agresiune şi de pregătire a unui nou războiu. In lupta împotriva lagărului imperialismului şi al războiului, forţele păcii, democraţiei şi socialismului au crescut şi s’au întărit. Creşterea continuă a forţei Uniunii Sovietice, consolidarea politică şi economică a ţărilor de democraţie populară şi păşirea lor pe calea construirii socialismului, victoria istorică a revoluţiei populare chineze asupra forţelor unite ale reacţiunii interne şi imperialismului american, crearea Republicii Democrate Germane, întărireaPartidelor Comuniste şi creşterea mişcării democratice în ţările căpitaliste, uriaşul elan al mişcării partizanilor păcii — toate acestea dovedesc o serioasă lărgire şi întărire a lagărului antiimperialist şi democratic. In acelaşi timp lagărul imperialist şi antidemocratic slăbeşte. Succesele forţelor democraţiei şi socialismului, criza economică ce se coace, ascuţirea continuă a crizei generale a sistemului capitalist, ascuţirea contradicţiilor externe şi interne ale acestui sistem dovedesc slăbirea crescândă a imperialismului. Schimbarea produsă în raportul de forţe pe arena internaţională în favoarea lagărului păcii şi democraţiei provoacă ura şi furia turbată a aţâţătorilor imperialişti ai războiului. Imperialiştii anglo-americani speră să modifice cu ajutorul războiului mersul desvoltării istorice, să-şi rezolve propriile lor contradicţii şi dificultăţi externe şi interne, să consolideze poziţiile capitalului monopolist şi să cucerească dominaţia mondială. Simţind că timpul lucrează împotriva lor, imperialiştii înjghebează cu o grabă febrilă fel de fel de blocuri şi alianţe de forţe reacţionare pentru realizarea planurilor lor agresive. întreaga politică a blocului imperialist anglo-american este pusă în slujba pregătirii unui nou războiu. Această politică îşi găseşte expresia în zădărnicirea reglementării paşnice a relaţiilor cu Germania şi Japonia, în desăvârşirea desmembrării Germaniei, în transformarea zonelor occidentale ale Germaniei ca şi a Japoniei ocupate de trupele americane în focare ale fascismului, revanşismului şi în baze de atac pentru realizarea planurilor agresive ale acestui bloc Acestei politici îi slujesc planul de aservire — planul Marshall, continuarea sa directă — Uniunea Occidentală şi blocul militar al Atlanticului deNord, îndreptate împotriva tuturor popoarelor dornice de pace neîncetata goană de înarmări din Statele Unite şi ţările din Europa Occidentală, umflarea bugetelor militare şi lărgirea reţelei bazelor militare americane. Această politică îşi găseşte deasemeni expresia în refuzul blocului anglo-american de a interzice arma atomică, cu toată prăbuşirea legendei monopolului atomic american, cât şi în aţâţarea prin toate mijloacele a istoriei războinice. Această politică determină întreaga linie urmată de blocul anglo-american în Organizaţia Naţiunilor Unite, politică îndreptată înspre subminarea ONU şi transformarea ei într-o unealtă a monopolurilor americane. Politica de deslănţuire a unui nou războiu dusă de imperialişti şi-a găsit deasemeni expresia şi în complotul demascat la procesul de la Budapesta al lui Rajk Brankov, complot organizat de cercurile anglo-americane împotriva ţărilor de democraţie populară şi a Uniunii Sovietice cu ajutor adlicii fasciste-naţionaliste a lui Tito, devenită agentură a reacţiunii imperialiste internaţionale. Pentmu masele populare din ţările capitaliste politica de pregătire a unui nou războiu înseamnă creşterea continuă a sarcinilor fiscale insuportabile, creşterea mizeriei maselor muncitoare, paralel cu creşterea fabuloasa a supraprofiturilor mono- polurilor, care se îmbogăţesc de pe urma goanei înarmărilor. Criza economică, ce se coace, aduce oamenilor muncii din ţările capitaliste o accentuare a mizeriei, şomajului şi foametei, teama în faţa zilei de mâine, La acelaşi timp, politica de pregătire a războiului este însoţită de încălcarea continuă de către cercurile imperialiste conducătoare a drepturilor vitale elementare şi a libertăţilor democratice ale maselor populare, de întărire a reacţiunii în toate domeniile vieţii sociale, politice şi ideologice, de folosire a metodelor fasciste de înăbuşire a forţelor progresiste şi democratice ale popoarelor. Cu aceste măsuri burghezia imperialistă încearcă să-şi pregătească spatele frontului în vederea unui războiu tâlhăresc. Astfel blocul anglo-american, aidoma agresorilor fascişti, face pregătirile în vederea unui nou războiu în toate direcţiile, în direcţia măsurilor militaro-strategice, a presiunilor politice şi a şantajului, a expansiunii economice şi subjugării popoarelor, a narcotizării ideologice a maselor şi a înăspririi reacţiunii. Conducătorii imperialismului armerican îşi construesc planurile lor de deslănţuire a unui nou războiu mondial şi de cucerire a dominaţiei mondiale fără să ţină seama de raportul realele forţe dintre lagărul imperialismului şi lagărul socialismului. Planurile lor de dominaţie mondială poartă un caracter şi mai iluzoriu, şi mai aventurier decât planurile hitleriştilor şi imperialiştilor japonezi. Imperialiştii americani îşi supraapreciază în mod vădit forţele lor şi subapreciază forţa şi organizarea crescândă a lagărului antiimperialist. împrejurările istorice de astăzi se deosebesc radical de împrejurările în care s’a pregătit al doilea războiu mondial, iar în condiţiunile internaţionale actuale aţâţătorilor la războiu le este incomparabil mai greu să-şi realizeze planurile lor sângeroase. „Sunt încă prea vii în memoria popoarelor grozăviile războiului recent şi sunt prea mari forţele sociale care sunt pentru pace, pantem ca elevii lui Churchill întru agresiune să le poată înfrânge şi să îndrepte lucrurile spre un nou războiu“. (I. Stalin). Popoarele nu vor războiu şi urăsc războiul. Ele îşi dau tot mai mult seama în ce groaznică prăpastie încearcă să le împingă imperialiştii. Lupta neobosită a Uniunii Sovietice, a ţărilor ce democraţie populară şi a mişcării internaţionale muncitoreşti şi democratice pentru pace, libertate şi independenţa popoarelor, împotriva aţâţătorilor la războiu, găseşte cu fiecare zi un sprijin tot mai puternic din partea pelorr mai largi pături ale populaţiei din toate ţările lumii. De aci , desvoltarea luată de puternica mişcare a partizanilor păcii. Această mişcare, care uneşte în rândurile sale peste 600 de milioane de oameni, se lărgeşte şi creşte cuprinzând toate ţările lumii şi atrăgând în rândurile ei mereu noui luptători împotriva primejdiei războiului Mişcarea partizanilor păcii constitue o elocventă dovadă a faptului că masele populare iau în propriile lor mâini cauza apărării păcii, demonstrându-şi voinţa neînfrântă de a apăra cauza păcii, de a preîntâmpina războiul. Cu toate acestea, ar fi greşit şi primejdios pentru cauza păcii să se subaprecieze primejdia unui nou războiu, pregătit de puterile imperialiste, în frunte cu Statele Unite ale Americii şi Anglia. Creşterea enormă a forţelor lagărului democraţiei şi socialismului nu trebue să dea naştere nici unei autoliniştiri în rândurile adevăraţilor luptători pentru pace. Ar fi o greşeală profunda şi de neiertat să se creadă că primejdia războiuui s’ar fi micşorat. Experienţa istorică ne învaţă că, cu cât e mai disperată cauza reacţiunii imperialiste, cu atât aceasta din urmă este mai furioasă, şi cu atât mai mult