Lupta Sibiului, decembrie 1949 (Anul 6, nr. 103-127)

1949-12-01 / nr. 103

iininiimniiHiinii'iHiiiiiniuinmii'iiii; Anni 1 (VI) - Nr. 103 (1394)8 f»ncrini 4 Lei Jói, i Decemvrie 1949 In pagina lll-ai Unitistea clasei muncitoare şi sar­­cinile Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti Razolaţia a Biroului Informativ In pagina IV-as Partidul Comunist din Iugoslavia in mâinile unor asasini şi spioni Rezoluţia a Biroului Informativ COMUNICAT asupra consfătuirii Biroului informativ al Partidelor Comuniste In a doua Jumătate a lunii Noem­vrie a avut loc in Ungaria o con­­­sfatuire a Biroului informativ la care au participat reprezentan ii: Parti­­dului Comunist Bulgar — tovarășii V. Cervencov, V. Poptomov; Partidului Muncitoresc Român — tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, I. Chişipevschi, A. Moghioroş; Partidului celor ce muncesc din Ungaria - tovarăşii VI. Rákosi, E. Gerő, I. Révai, I. Kádár; Partidului Muncitoresc Unit Polonez — tovarăşii I. Berman, A. Zawadski ; Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice — tovarăşii M Suslov, P. Iudin; Parti­du­­l Comunist Fra­cez — tovarăşii J. Duc­os, E. Fajon, G. Coenrot, Pa­ridului Comunist Cehos­ovac — tovarăşii I. Mansky, S. Rastovansky, L. Kopriva, B. Geminder şi ai Partidului Co­­mu­nist iîa­ian — tovarăşii P. Togliatti, E. D’Onofrio, A. Cicalini. Consfătuirea a ascultat următoarele rapoarte: al tovarăşului M. Susa Iov — «Apărarea păcii şi lupta Împotriva aţâţătorilor la război»“; al to­varăşului P. Togliatti — «Unitatea clasei muncitoare şi sarcinile Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti“ şi al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej „ „Par­idul Comunist din Iugoslavia in mâinile unor asasini şi spioni“. După un schimb de păreri asupra rapoartelor ascultate, participanţii la consfătuire şi-au coordonat în întregime vederile şi au adoptat în una­­nimitate rezoluțiile corespunzătoare. 1Continuart la partea 3-a: Apârarea păcii şi lupta împotriva aţâţătorilor la râzboiu Rezoluţie a Biroului Informativ Reprezentanţii Partidului Co­munist Bulgar, Partidului Munci­toresc Român, Partidului celor ce muncesc din Ungaria, Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Par­tidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, Partidului Co­munist Francez, Parti­dului Co­munist Italian şi Partidului Co­munist Cehoslovac, examinând problema apărării păcii şi a lu­p­­tei împotriva aţâţătorilor la răz­boiu, au căzut în unanimitate de acord asupra următoarelor concluzii. Evenimentele din ultimii doi ani au confirmat în întregime justeţea analizei situaţiei interna­­ţionale, făcută de prima consfă­tuire a Biroului Informativ al­­ Partidelor Comuniste şi Munci­toreşti, din Septemvrie 1947. In această perioada s’au vă­dit şi mai clar, şi mai pronun­ţat, cele două linii în politica mondială, — linia lagăru­ui de­mocratic antiimperialist, având în frunte URSS, lagăr care duce o luptă perseverentă şi consecven­tă pentru pace între popoare, pentru democraţie, şi linia lagă­­rului imperialist antidemocratic, având în fruntea sa cercurile conducătoare din USA, lagăr al cărui scop principal este întro­narea, cu ajutorul violenţei, a dominaţiei mondiale anglo-ame­­ricane, subjugarea altor ţâri şi popoare, sdrobirea democraţiei şi deslănţuirea u­nui nou războiu. Totodată agresivitatea lagărului imperialist continuă să crească. Cercurile conducătoare din Sta­tele Unite ale Americii şi din Anglia duc în mod deschis o po­litică de agresiune şi de pregă­tire a unui nou războiu. In lupta împotriva lagărului imperialismului şi al războiului, forţele păcii, democraţiei şi so­cialismului au crescut şi s’au în­tărit. Creşterea continuă a forţei Uniunii Sovietice, consolidarea politică şi economică a ţărilor de democraţie populară şi păşirea lor pe calea construirii socialis­mului, victoria istorică a revo­luţiei populare chineze asupra forţelor unite ale reacţiunii in­terne şi imperialismului ameri­can, crearea Republicii Demo­crate Germane, întărirea­­Partide­lor Comuniste şi creşterea miş­cării democratice în ţările căpi­­taliste, uriaşul elan al mişcării partizanilor păcii — toate a­­cestea dovedesc o serioasă lăr­gire şi întărire a lagărului anti­­imperialist şi democratic. In acelaşi timp lagărul impe­rialist şi antidemocratic slăbeşte. Succesele forţelor democraţiei şi socialismului, criza economică ce se coace, ascuţirea continuă a crizei generale a sistemului capi­talist, ascuţirea contradicţiilor externe şi interne ale acestui sistem dovedesc slăbirea cres­cândă a imperialismului. Schimbarea produsă în raportul de forţe pe arena internaţională în favoarea lagărului păcii şi de­mocraţiei provoacă ura şi furia turbată a aţâţătorilor imperia­lişti ai războiului. Imperialiştii anglo-americani speră să modi­fice cu ajutorul războiului mersul desvoltării istorice, să-şi rezolve propriile lor contradicţii şi difi­cultăţi externe şi interne, să con­solideze poziţiile capitalului mo­nopolist şi să cucerească domi­naţia mondială. Simţind că tim­pul lucrează împotriva lor, im­perialiştii înjghebează cu o gra­bă febrilă fel de fel de blocuri şi alianţe de forţe reacţionare pentru realizarea planurilor lor agresive. întreaga politică a blocului im­perialist anglo-american este pu­să în slujba pregătirii unui nou războiu. Această politică îşi gă­seşte expresia în zădărnicirea reglementării paşnice a relaţiilor cu Germania şi Japonia, în desă­vârşirea desmembrării Germa­niei, în transformarea zonelor oc­cidentale ale Germaniei ca şi a Japoniei ocupate de trupele a­­mericane în focare ale fascismu­lui, revanşismului şi în baze de atac pentru realizarea planurilor agr­esi­ve ale acestui bloc Acestei politici îi slujesc planul de aser­­vire — planul Marshall, conti­nuarea sa directă — Uniunea Occidentală şi blocul militar al Atlanticului de­­Nord, îndreptate împotriva tuturor popoarelor dor­nice de pace neîncetata goană de înarmări din Statele Unite şi ţările din Europa Occidentală, umflarea bugetelor militare şi lărgirea reţelei bazelor mili­tare americane. Această politică îşi gă­seşte deasemeni expresia în re­fuzul blocului anglo-american de a interzice arma atomică, cu toată prăbuşirea legendei mono­polului atomic american, cât şi în aţâţarea prin toate mijloacele a istoriei războinice. Această poli­tică determină întreaga linie ur­mată de blocul anglo-american în Organizaţia Naţiunilor Unite, politică îndreptată în­spre submi­narea ONU şi transformarea ei într-o unealtă a monopolurilor americane. Politica de deslănţuire a unui nou războiu dusă de imperialişti şi-a găsit deasemeni expresia şi în complotul demascat la pro­cesul de la Budapesta al lui Rajk­ Brankov, complot organizat de cercurile anglo-americane împo­triva ţărilor de democraţie popu­lară şi a Uniunii Sovietice cu ajutor a­dlicii fasciste-naţionaliste a lui Tito, devenită agentură a reacţiunii imperialiste internaţio­nale. Pentmu masele populare din ţările capitaliste politica de pre­gătire a unui nou războiu în­seamnă creşterea continuă a sar­cinilor fiscale insuportabile, creş­­terea mizeriei maselor munci­toare, paralel cu creşterea fabu­loasa a supraprofiturilor mono-­­ polurilor, care se îmbogăţesc de pe urma goanei înarmărilor. Criza economică, ce se coace, aduce oamenilor muncii din ţările capi­taliste o accentuare a mizeriei, şomajului şi foametei, teama în faţa zilei de mâine, La acelaşi timp, politica de pregătire a răz­boiului este însoţită de încălcarea continuă de către cercurile im­perialiste conducătoare a drep­turilor vitale elementare şi a li­bertăţilor democratice ale maselor populare, de întărire a reacţiunii în toate domeniile vieţii­ sociale, politice şi ideologice, de folosire a metodelor fasciste de înăbu­şire a forţelor progresiste şi de­mocratice ale popoarelor. Cu a­­ceste măsuri burghezia imperia­listă încearcă să-şi pregătească spatele frontului în vederea unui războiu tâlhăresc. Astfel blocul anglo-american, aidoma agresorilor fascişti, face pregătirile în vederea unui nou războiu în toate direcţiile, în di­recţia măsurilor militaro-strate­­gice, a presiunilor politice şi a şantajului, a expansiunii econo­mice şi subjugării popoarelor, a narcotizării ideologice a maselor şi a înăspririi reacţiunii. Conducătorii imperialismului a­­rmerican îşi construesc planurile lor de deslănţuire a unui nou războiu mondial şi de cucerire a dominaţiei mondiale fără să ţină seama de raportul real­ele forţe dintre lagărul imperialis­mului şi lagărul socialismului. Planurile lor de dominaţie mon­dială poartă un caracter şi mai iluzoriu, şi mai aventurier decât planurile hitleriştilor şi imperia­liştilor japonezi. Imperialiştii a­­mericani îşi supraapreciază în mod vădit forţele lor şi subapre­­ciază forţa şi organizarea cres­cândă a lagărului antiimperialist. împrejurările istorice de astăzi se deosebesc radical de împre­jurările în care s’a pregătit al doilea războiu mondial, iar în condiţiunile internaţionale actuale aţâţătorilor la războiu le este in­comparabil mai greu să-şi reali­zeze planurile lor sângeroase. „Sunt încă prea vii în memoria popoarelor grozăviile războiului recent şi sunt prea mari forţele sociale care sunt pentru pace, pantem ca elevii lui Churchill în­tru agresiune să le poată în­frânge şi să îndrepte lucrurile spre un nou războiu“. (I. Stalin). Popoarele nu vor războiu şi urăsc războiul. Ele îşi dau tot mai mult seama în ce groaznică prăpastie încearcă să le împingă imperialiştii. Lupta neobosită a Uniunii Sovietice, a ţărilor c­e democraţie populară şi a miş­cării internaţionale muncitoreşti şi democratice pentru pace, liber­tate şi independenţa popoarelor, împotriva aţâţătorilor la războiu, găseşte cu fiecare zi un sprijin tot mai puternic din partea pelorr mai largi pături ale populaţiei din toate ţările lumii. De aci , des­voltarea luată de puternica mişcare a partizanilor păcii. Această mişcare, care uneş­te în rândurile sale peste 600 de milioane de oameni, se lăr­geşte şi creşte cuprinzând toate ţările lumii şi atrăgând în rân­durile ei mereu noui luptători împotriva primejdiei războiului Mişcarea partizanilor păcii cons­­titue o elocventă dovadă a fap­tului că masele populare iau în propriile lor mâini cauza apă­rării păcii, demonstrându-şi voin­ţa neînfrântă de a apăra cauza păcii, de a preîntâmpina răz­boiul. Cu toate acestea, ar fi greşit şi primejdios pentru cauza păcii să se subaprecieze primejdia unui nou războiu, pregătit de puterile imperialiste, în frunte cu Statele Unite ale Americii şi Anglia. Creşterea enormă a forţelor lagărului democraţiei şi socialis­mului nu trebue să dea naştere nici unei autoliniştiri în rându­rile adevăraţilor luptători pentru pace. Ar fi o greşeală profunda­­ şi de neiertat să se creadă că primejdia războiu­ui s’ar fi mic­şorat. Experienţa istorică ne în­vaţă că, cu cât e mai disperată cauza reacţiunii imperialiste, cu atât aceasta din urmă este mai furioasă, şi cu atât mai mult

Next