Lupta Sibiului, iulie 1950 (Anul 7, nr. 277-302)

1950-07-01 / nr. 277

Pagina „LUPTA SIBIULUI“ ANUL II (VII) — Nr. 277 (1598) Procesul grupului de spioni şi trădător d­in slujbă spionulu­­î imperialist (urmare dus pagina l-a, metalelor preţioase şi numeroase acte de contrabandă. Organele anchetatoare au cons­ t t că acuzaţii Ciobanu Vasie, Ciuxă­­­u Ale­xandru, Bente Mircea Gheorghe, V&lMft Nicolae, Cernătescu Aurelia Sanda, Kia­zim Aktuan şi Popescu Nicolae au să­vârşit numeroase acte de înaltă trădare şi spionaj împotriva Statului nostru. In vederea acestei acţiuni trădătoare ei au fost recrutaţi de către diverse or­gane ale spinajului imperia­ist. Astfel, Ciobanu Vasile a fost r­elu­at de către serviciul de spionaj turc în următoarele împre­jur­ri -In luna iulie 1947 pilotând un avion de pasageri pe distanţa Bucureşti-Cra­iova, a fost silit de doi ofiţeri reacţionari să schimbe direcţia spre Turcia, unde a aterizat După o sumară anchetă efectuată de către comandantul zonei în care aterizase, e! a fost predat altor organe care i-au p­ropus ca odată re­întors în ţara, să intre în solda servic’ului de spionaj turc. Ciobanu a aceptat pr­om­ r­a f cută şi s’a angrj ' să transmită informaţiunile «ce i se vor cere. Chiar a doua zi el a fost adus în clă­direa serviciului de spionaj, unde un ofiţer turc i-a cerut informaţiuni privi­toare la aviaţia română şi asupra unor tipuri de avioane sovietice. Cu privire la aceasta, Ciobanu de­clară: „Am dat cu acea ocazie informa­­ţiuni despre aerodromurile din ţară cu caracteristicile şi dimensiunile lor; despre posturile de radio cu care sunt înzestrate aerodromurile; despre caracteristicii© de construcţie şi ca­lităţile unor tipuri de avioane sovie­tice, şi altele”... După această convorbire, Ciobanu a luat contact chiar în acelaşi local, cu: Vasilache Petre zis Doni, zis Mircea, fost comisar în siguranţa română, fugit în anul 1945 la Istambul pentru a scăpa de pedeapsa pronunţată împotriva sa de către Tribunalul Poporului; cu Abeles Constantin zis Băiatul, fost comandor­­ de aviaţie, fugit în anul 1947 la Istambul şi cu un ofiţer superior turc din serviciul de spionaj. Cu această ocazie cei trei agenţi ai spionajului turc au procedat la instruirea sa în vederea activităţii de spionaj pe care trebuia s-o ducă în ţară. Reîntors în ţară, Ciobanu şi-a început activitatea de spionaj pe care a desfă­şurat-o la începiut cu intermitenţe, iar după recrutarea de către spionajul turc a lui Vâlsan Nicola© şi Cernătescu Au­relia Sanda, care au luat contact cu el şi au asigurat o bună transmitere a materialului, a activat continuu şi intens până în momentul arestării sale. Vâlsan Nicolae a fost recrutat în luna Septemvrie 1948, pe când se afla la Istambul cu ocazia unei curse a vaporu­lui „Transilvania” pe care se afla îm­barcat în calitate de ofiţer III. La Istambul, Ciupi Gheorghe, o veche cunoştinţă a sa care demult activează pentru serviciul de spionaj turc, l-a pus în contact cu Vasilache Petre care i-a spus că, la cererea Inteligence Service­­ului, voeşte să organizeze în ţara noa­stră o acţiune de spionaj, pentru care are deja asigurat concursul lui Ciobanu Vasie din Bucureşti. Vâlsan Nicolae a activat pe linie de spionaj din Noemvrie 1948 până fel arestare. Cercătescu Aurelia Sanda a fost re­crutată în luna octomvrie 1948 de către prietenul său Vâlsan, care după întoar­cerea din cursă i-a povestit cele întâm­plate la Istambul. Cu privire la accepta­rea sa, numita declară: „Din dorinţa de a avea bani cu care te duc o viaţă uşoară şi din ură faţă de regim, am acceptat să colaborez în această organizaţie de spionaj”. Activitatea ei s-a desfăşurat neîntre­rupt până în momentul arestării. Ciocâlteu Alex. şi Bente Mircea Gheor­ghe au fost recrutaţi în următoarele împrejurări: In primăvara anului 1949, Ciobanu a primit în corespondenţa trimisă de Vasi­­lache şi un plic destinat celor doi. file au stabilit următoarele: Ciobanu Vasile a fost instruit cu ocazia recurării, fixându-i-se: — numele conspirativ — Sa­­my, — legătura superioară —■ Va­silache, — mijloace de transmitere, — obiective de urmărit: militare, economice, poli­tico -sociale. In ceea ce priveşte obiectivele militare i s-a atras atenţia că serviciul de spionaj turc se intere­sează atât de Armata Română cât şi de Armata Sovietică, sub toate aspectele: deplasări de tru­pe, armament, efective, apărarea teritoriului, imobile ocupate de armată, aviaţie, terenuri, etc. De­­asemeni i s-a atras atenţia să culeagă informaţiuni şi din Un­garia şi Cehoslovacia cu ocazia curselor sale de avion în străină­tate. Ciocâlteu Alexandru şi Bente Mircea Gheorghe au fost instruiţi prin corespondenţă de către Va­silache. Vâlsan Nicolae a fost instruit personal de Vasilache care i-a fixat sarcina de a desvolta re­ţeaua de spionaj din rândul ele­mentelor reacţionare care doresc să fugă în străinătate şi aceea de a culege material informativ referitor la situaţia militară a zo­nei Constanţa cât şi la mişcarea vaselor din port. Cernătescu Aurelia sanda a fost instruită de Vâlsan — conform celor stabilite cu Vasilache — pentru a asigura legătura între Constanţa şi grupul de la Bucu­reşti. Vasilache i-a dat numele con­spirativ Luna. In acest plic se afla o scrisoare a individului Vasiu Decebal, fugit din ţară în luna Februarie 1949 p­entru a scăpa de executarea unei pedepse de cinci ani închisoare patru contrabandă şi o altă misivă (scrisă cu cerneală simpatică) scrisă de Vasilache, în care acesta, a u­­zat pe recomandarea lui Vasiu Decebal, le cerea să se încadreze în organizaţia de spionaj Ciobanu-Vâlsan. Cu această ocazie ei au primit şi for­mula cernelii simpatice, cât şi a substan­ţei developante. Ciocâlteu şi Bente au căzut de acord cu această propunere şi prin int­emediul lui Ciobanu au trimis lui Vasi­ache o mi­sivă scrisă cu cerneală simpatică comu­nicând hotărîrea lor de a lucra o linie de spionaj, cât şi numele conspirative pe care şi le-au ales. (Ciocâlteu numele fie Avram şi Marcu, iar Bente numele de Luce), pentru a nu atrage agenţia. — Să nu noteze niciodată ni­mic, ci să transmită informaţiu­nile numai verbal. In ceea ce priveşte colectarea atât sub aspectul metodelor în­trebuinţate, cât şi sub aspectul materialului informativ colectat ancheta a stabilit următoarele: Ciobanu a folosit în afară de posibilităţile sale personale, o a­gentură constitui­t atât din in­formatori conştienţi, cât şi din elemente exploatate în orb (adică făr­ă ca acestea să şi dea seama, N. R.). Principalii săi informatori au fost: Virginia Duţescu Abeles, Co­mandorul Popescu Ion-Oaie, Bo­­gorin Ion, Despan Ion, op., avia­tor Zaharia Ion. De la Virginia Duţescu Abeles, a obţinut informaţiuni referitoare la mişcări de trupe, amplasamen­te de baterii, exerciţii aeriene de s­til şi sboruri fără vizibilitate. De la comandorul Popescu Ion­ Gaie, a obţinut informaţiuni de­Activitatea lor s-a desfăşurat neîntre­rupt până în momentul arestării Căpitanul de caic Kiazim Aktuan a fost recrutat de către serviciul de spio­naj turc încă din anul 1942 pentru ac­ţiuni informative în România, Grecia şi Bulgaria. In schimbul acceptării sale, autorităţile turceşti i-au dat autoriza­ţia de a călători nestânjenit cu calcul. Această activitate a dus-o permanent până în momentul arestării sale. Paralel cu această activitate, în mai August 1948 serviciul de spionaj turc l-a pa în contact cu Vasilache pentru a asigura legătura între Istambul şi grupul de spionaj din ţară, înlocuind pe Ma­mut, căptanul caicului ,,Alla”, consi­derat compromis faţă de autor toţii­ ro­mâne pentru acţiunile sale de cu­ier şi spionaj. începând de la această dată, el a îndepl­nit ac­estă minune până în mo­mentul arestării, tailate referitoare la şcolile avia­tice­ De la Bogorin Ion a obţinut in­­formaţiuni în legătură cu Planu de Stat şi economia naţională. Dela vechiul naţional-ţărănist Despan Ion, informaţiuni privi­toare la fabrica în care reuşise­ să se strecoare şi anume: produc­ţia şi destinaţia ei, numărul mun­citorilor, salarizarea, starea de spirit, etc De la cpt. Zaharia Ion, informa­ţiuni importante în legătură cu aviaţia militară. Multe din informaţiunile pre­date ser­viciului de spionaj turc, în special din sectorul aviaţiei (tipuri de avioane, aerodromuri, etc.) Ciobanu le cunoştea — în calitatea sa de vechiu pilot de linie — fără a mai avea nevoie deci să se adreseze surselor. Ciocâlteu Alexandru şi Bente Mircea Gheorghe au folosit în­afară de posibilităţile lor perso­nale o agentură constituită din informatori conştienţi şi din ele­mente exploatate în orb. In desfăşurarea activităţii lor trădătoare, ei au recrutat pe: Inginerul Darius Teodoriu, nor­mator la Centrala de Construcţii „Muntenia“ şi nepot al lui Ră­­descu. Inginerul Bente Aurel Alfons de la Centrala Petroliferă „Mun­tenia“. Gheorghe Fioros. Dr. Spira Raftopol. Opt. deblocat Iscu Alexandra. De la inginerul Darius Teodo­­siu ei au obţinut informaţiuni re­feritoare la mişcări de trupe, apoi denumiri de întreprinderi, sediile unor noui unităţi industriale, etc. De la inginerul Bente Atuel Al­fons, unchiul lui Bente Mircea Gheorghe, ei au obţinut informa­ţii referitoare la schema de or­ganizare a Centralei Petrolifere „Muntenia“, producţie, cantităţi exportate, etc. Dela Gheorghe Fioros, voiajor la o întreprindere comercială şi în consecinţă nevoit să călăto­rească mereu prin ţară, informa­ţiuni importante din sectorul mi­litar. De la dr. Spira Raftopol, infor­­­aţiuni referitoare la navigaţie şi obiective militare. De la cpt. deblocat Iscu Alexan­dru, informaţiuni importante de interes militar. Vâlsan Nicolae s-a folosit în­afară de posibilităţile sale perso­nale (ofiţer pe vasul „Transilva­nia“ şi mai târziu pe vasul „Ple­­hanov“) şi de o reţea exploatată în orb din lumea specifică a por­tului. Cu perspectivele ce i le oferea profesiunea sa, cât şi prin ex­ploatarea în orb a prietenilor şi cunoscuţilor săi, Vâlsan a reuşit să colecteze informaţiuni de mare interes privitoare la trupele din regiunea Constan­ţa, mişcarea por­tului Constanţa, etc. Cernătescu Aurelia sanda apa­re nu numai ca o simplă carieră, ci şi ca un element de coordonare şi control. De pildă atunci când îşi dăd­ea seama că informaţiunile cerute de Vasilache nu le va putea colecta Ciobanu singur, numita copiază ordinele acestuia şi le transmite şi lui Vâlsan pentru colaborare. In acelaşi timp, ea a dus trata­­tive cu Vasilache asupra plăţii în dolari pentru a activa mai intens pe linie de spionaj. Kiazim Aktuan, ca metodă de colectare a informaţiunilor cerute de serviciul de spionaj turc, a întrebuinţat o largă reţea de in­formatori inconştienţi compusă din marinari, barcagii, cafegii, chelneri, etc. El s-a sprijinit însă în desfă­şurarea activităţii, în afară de po­sibilităţile ce i le ofereau călă­toriile cu calcul şi experienţa sa de spion versat, şi pe informa­torul conştient Bari Suleiman. Acest informator, în trecut ofiţer în armata română, îi fusese pre­zentat de Omer, secretarul Con­sulatului Turc din Constanţa. Uzând de aceste posibilităţi, el a reuşit să colecteze un bogat material informativ militar, eco­nomic şi politic, unde emn c re fe de sp­onoj a e Nune otur" Aposto­le Popescu Nicolae, vechiu spion biectivelor de urmărit, cerce­t a activat încă din 1948 pentru nunciul apostolic Patre O’Hara, ţinând contact cu Monsonio al Guido Del Mestri, aşa cum a­flă în declaraţia sa: „Nunciul m’a chemat în bi­roul său şi mi-a spus că are deplină încredere în sentimen­tele mele şi de aceea apelează la mine să-i procur informaţii. Apoi a adăugat că va trebui să lucrez în această direcţie mai mult cu consilierul Guido Del Mestri.“ In luna iunie 1949, Ciocâlteu Alexandru, prin vărul său Ştefan Ciocâlteu, l-a rugat de a trans­mite prin mijloacele Nunciaturii material informativ pentru Istam­bul. Popescu Nicolae a supus acea­stă cerere monseniorului Guido Del Mestri care a fost de acord să trimită corespondenţă prin mijloacele Nunciaturii şi în ace­laşi timp i-a indicat şi adresa un­de se vor putea primi răspunsu­rile. In această privinţă Popescu de­clară: „Monseniorul mi-a spus că acceptă, cerându-mi însă cu­vântul de onoare că voiu păstra cea mai desăvârşită discreţie în această privinţă. După aceasta mi-a­ dat dedi­caţiuni asupra modului cum cei dinafară să scrie adresa pentru a trimite şi răspunsul lor pe aceeaşi cale: Guido Del Mestri Go Nunciature Apostolici de Beme-Suisse“. Referitor la instructajul primit­ de acuzaţi atât s­ub aspectul com­portării, cât şi sub aspectul 0­ Obiectivele sp­oncsulu imperialist Kiazim Aktuan a fost instr­uir­t sista prea mult în colectarea lor de funcţionarii serviciului de spio­naj turc care i-au fixat ca obiec­tive: mişcările de trupe, locurile unde se găsesc cazate unităţile mi­litare, efectivele şi armamentul lor, mişcarea vaselor din portu­rile vizitate, etc. Aceşti funcţionari i-au atras a­tenţia să nu noteze niciodată ni­mic, ci să se străduiască să me­moreze totul pentru ca să rapor­teze informaţiunile numai verbal. In fine, Popescu Nicolae, în c­ea ce priveşte activitatea sa de spio­naj în cadrul Nunciaturii, a fost instruit atât de Nunciul O’Hara cât şi de Monseniorul Del Mestri. Ambii i-au pus în vedere că: — In discuţiile cu prietenii şi cunoscuţii săi, să facă o intensă propagandă pro-americană, lău­dând puterea distrugătoare a ar­melor atomice, etc., căutând ca astfel să-şi recruteze unelte. — Să culeagă informaţiuni din toate domeniile, în special din cel militar. — Informaţiile să fie complete şi precise, ferindu-se însă a in Grupul de trădător d­in frunte cu Rădescu conducea acţiunea de sp­onaj O importanţă deosebite au acordat acu­zaţii şi şefii lor de peste hotare lărgirii reţelei de spionaj din ţară, cât şi în­cadrării serviciului de spionaj turc de la Istambul cu elemente trimise din ţară. Toată această acţiune a fost condusă de către grupul fugarilor dela Paris în în frunte cu Rădescu. Astfel, Vasilache s’a deplasat dela Istambul la Paris pentru a primi instruc­ţiuni dela Rădescu în ceea ce priveşte organizarea reţelei de spionaj sub masca unei mişcări de rezistenţă. In această privinţă Ciocâlteu declară: „Vasilache ne-a anunţat că pleacă la Paris pentru a discuta cu Rădescu problema fondurilor şi organizării gru­purilor subversivei”. Iar mai departe: „Dând urmare ordinelor lui Vasi­lache ca reprezentant al lui Rădescu, ca să întărim nu numai reţeaua de spionaj din ţară, am propus lui Ion Mexi, Dan Alexiu, Ştefan Ciocâlteu şi Dr. Raftopol să plece în Turcia pentru a urm­a o şcoală de pregătire”. Pentru a da o coloratură politică acestei acţiuni de organizare a unei re­ţele de spionaj, grupul fugarilor de la Paris în frunte cu Rădescu au confirmat prin mesagii cifrate transmise prin postu­rile d© radio Paris şi Ankara că sunt de acord cu organizarea reţelei. Posturile de radio imperia este Paris şi Ankara transmit mesagii cifrate spion» for Astfel în lunile August—Noemvrie , cele cu ajutorul cărora acuzaţii au prin 1949 s’au transmis la cererea celor din j mii dispoziţii dinafară şi au transmis ţară următoarele mesagii de confirmare­ materialul colectat organelor de spionaj cifrate,­­ din Istambul, subliniind că scrisorile au „Cei patru evanghelişti sunt doi: Luca şi Marcu”. „Sunt numai doi evanghelişti Luca şi Marcu. Daţi-le ascultare”. De menţionat că Luca şi Marcu sunt numele conspirative ale lui Bente Gh. şi Ciocâlteu Alexandru. în afară de elementele de mai sus, în această acţiune au mai fost antrenaţi Dr. I. Geor­gescu, ing. Creţu, Popa Ste­lian şi alţii. Aşa cum a constatat cercetarea, toată această pletora de spioni, sub masca „rezistenţei”, a dus cu grupul Rădescu neîntrerupte discuţii privitoare la plata activităţi­­lor primind asigurări prin Va­silache că , generalul” se ocupă personal de rezolvarea „probl­mei fondurilor”. Referatul introductiv arate apoi meto- a fost expediate în ţară prin calte şi prin reprezentanţe diplomatice şi anume: Nuneratura Apostolică şi Legaţia Franţei. Ciobanu Vasile a trimis corespondenţa cu conţinut foarte important prin Lega­ţia Franţei, apelând la­­serviciile mar­torilor Spira Raftopol, Virginia Duţescu- Abheies, Simona Codru-Runcan, Stela Scla­­deanu-Epure, Ileana Vasilescu-Veniamin. La declaraţiile lor, martorii confirmă în totul cele de mai sus. Ei precizează că au trimis scrisorile lui Ciobanu prin Damais, Varas, Gup­crier, Barai, Prie, Rad­a şi Perii, prin care îi trimiteau de mult scrisori fugarilor din străinătate. — Vâlsan, după îmbarcarea ace­store pe vasul „Plehanov”, a transmi­s*r (Continuare în pagina 3-a)

Next