Lupta Sibiului, martie 1951 (Anul 8, nr. 480-506)
1951-03-01 / nr. 480
Pentru întărirea organizatorică şi economică a gospodăriilor agricole colective din regiunea Sibiu Gospodăriile agricole colective mai vechi din regiunea noastră în număr de nouă ca ..Ogorul Roşu"Laslea, „Zorile"-Turnişor, „6 Martie"-Şelimbăr, „Flacăra"-Şaroşul, „Ogorul Roşu"-Hosman, „Brazdă Nouă"-Apoldul de Sus, „Drumul Socialismului"-Gârbova, „30 Decembrie"-Şeica Mare şi „Ile Piniilie" din Daia Română, şi-au ţinut în cursul lunii Februarie adunările generale în cadrul cărora s-a făcut o amănunţită analiză a primului an agricol desfăşurat în condițiunii de muncă organizată, după modelul colhoznicilor din Uniunea Sovietică. Cu mici excepții, din dările de seamă făcute de către consiliile de conducere rezultă că cele nouă unități agricole colective din regiunea Sibiu, înființate printre primele, și-au asigurat baze trainice, deschizându-şi perspective largi pe drumul socialismului, pe drumul belşugului şi a bunei stări. Ca dovadă a succeselor stau mărturie nouile primiri de membri în sânul gospodăriilor agricole colective de la Şaroş, Oaslea, Şeica Mare şi Turnişor. Exemplul de muncă organizată, cu producţii sporite la hectar şi cu o răsplată justă a zilelor-muncă, a trezit, de asemenea, dorinţa multor tirani săraci şi mijlocaşi din satele regiunii Sibiu, de a se uni şi ei în gospodării agricole colective. Astfel, până în prezent mai multe familii din comune ca: Mălâncrav, Seleuş şi Crif, din raionul Sighişoara, apoi Merghindeal, Toarcla, Gherdeal, Noişfat, Nefuş şi Bruiu, din raionul Agnita; Drăguş şi Felmer, din raionul Făgăraş; Cunfa, din raionul Sebeş; Biertan din raionul Mediaş şi Şura Mare, din raionul Sibiu, şi-au creat toate condiţiile pentru ca în primăvara acestui an să păşească la muncă pe drumul cel nou, trasat de Partid — singurul mijloc pen- 1 tru salvarea ţărănimii muncitoare de la mizerie şi sărăcie, insuşindu-şi temeinic sarcinile din statut, care prevede organizarea muncii şi o dreaptă răsplată a acesteia, gospodăriile agricole colective ca: „Flacăra” de la Şaroş, „Ogorul Roşu" de la Hosman şi „Brazdă Nouă" de la Apaldul de Sus, au reuşit să fie azi considerate printre unităţile fruntaşe din regiunea Sibiu, ele asigurându-şi largi baze organizatorice și economice. Frumoasele realizări înregistrate de cele trei gospodării agricole colective amintite mai sus se datoresc, printre sitele, muncii de lămurire dusă de către consiliile de conducere. In tot cursul campaniilor agricole membrii au luat parte cu avânt la diferitele munci, reuşind să asigure o producţie sporită cantitativ şi calitativ, asigurându-şi, o corespunzătoare răsplată a zilelor-muncă. Unităţi ca „Flacăra" de la Şaroş şi „Ogorul Roşu" de la Hosman, asigurându-şi o bună organizare a brigă- I zilor, încă din primele luni de muncă pe calea cea nouă, au înregistrat succese evidente. Adunările generale ţinute în cursul lunei Februarie au oferit membrilor gospodăriilor agricole colective prilejul unor critici con-structive, cu sublinierea lipsurilor şi a greşelilor în muncă, iar acolo unde a fost cazul, ca de exemplu la Turnişor, Şeica Mare şi Laslea, schimbându-se atât o parte din consiliul de conducere, cât şi preşedinţii la ultimile două. înlăturarea elementelor necorespunzătoare din posturile pe care le-au deţinut, s-a făcut în urma faptului că ei au fost vinovaţi de înstrăinări de bunuri colective, neorganizarea campaniilor de munci agricole şi a altor delăsări, care au cauzat oarecari pagube atât colectiviştilor cât şi unităţilor însăşi. Neacordând atenţia cuvenită obligaţiunilor din statut, ca membrii să participe cât mai efectiv la campania de munci agricole, unele gospodării agricole colective din grupul celor nouă ca: Şeica Mare şi Turnişor, n'au reuşit să îndeplinească la timp şi în cele mai bune condiţiuni unele lucrări agricole, din care pricină producţia la hectar a avut de suferit. Datorită îndrumărilor tovărăşeşti date de colhoznicii din Uniunea Sovietică, care ne-au vizitat regiunea, o bună parte a membrilor gospodăriilor agricole colective ca cei de la Şaroş, Şelimbăr şi Apaldul de Sus, şi-au însuşit mai temeinic forme noui pentru organizarea muncii, la aceste gospodării aplicându-se azi, în mod conştiincios, o parte din metodele popularizate cu ocazia întâlnirilor pe care colectiviştii unităţilor de mai sus le-au avut cu grupul colhoznicilor. Punând accentul pe metoda întrecerilor socialiste, membrii gospodăriilor agricole colective „Flacăra", de la Şaroş şi „Ogorul Roşu", de la Hosman, au reuşit să execute tot timpul lucrări de bună calitate, angrenând, în toate muncile şi în toata campaniile, cât mai mulţi membri, fapt care a dus la producţii sporite de cereale, la buna întreţinere a vitelor, la crearea resurselor de venit şi la o dreaptă răsplată a zilelor-muncă. Pentru ca pe viitor să contribuim şi mai mult la organizarea temeinică a gospodăriilor agricole colective, înfiinţate şi în curs de înfiinţare, comitetele raionale de Partid cât şi organizaţiile de bază din cadrul unităţilor, vor trebui să privească cu şi mai multă seriozitate sarcinile ce le stau în ţară iar în campania muncilor de primă- vară să dea un şi mai larg avânt I muncilor din sectorul socialist al agriculturii. Comitetelor raionale de Partid Sebeş şi Sibiu, le revine sarcina de a asigura o şi mai bună organizare şi îndrumare a gospodăriilor agricole colective, punând la îndemâna acestora organizatori de partid, recrutaţi din elemente devotate cauzei socializării agricul- turii. Să nu uităm o clipă că întă-rirea organizatorică şi economică a gospodăriilor agricole colective trebue să se facă în spiritul luptei de clasă, îngrădind şi demascând fără cruţare elementele duşmănoase sabotoare, care ar încerca să zădărnicească munca membrilor gospodăriilor colective pe drumul cel nou. Luptând pentru întărirea organizatorică şi economică a gospodăriilor agricole colective, vom întări şi mai mult sectorul socialist al agriculturii şi implicit vom sluji cauza păcii. OCTAVIAN FLORICEA Organizatorul din Serviciul Gos- podarilor Agricole Colective al Secţiunii Agricole a Sfatului Popular Regional, Sibiu PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ ȘI DJIU LUI ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL PMR SIBIU . * $1 AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Anul HI (VIII) — Nr. 480(1771) Joi, 1 Martie 1951 4 pagini 4 Lei Documentele istorice adoptate de prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii BERLIN, 28 (Agerpres). — TASS transmite: In seara zilei de 25 Februarie Consiliul Mondial al Păcii a ţinut o şedinţă sub preşedinţia profesorului Bernal (Marea Britanie). A luat cuvântul Pietro Nenni, care a anunţat că Comisia politică a făcut un bilanţ al rezultatelor lucrărilor sesiunii şi a pregătit o serie de rezoluţii ale căror proiecte au fost adoptate în unanimitate în şedinţa Comisiei, şi care sunt acum prezentate spre examinare Consiliului Mondial al Păcii. In această şedinţă, a declarat Nenni, toţi cei prezenţi vor lua cunoştinţă, vor discuta şi vor vota asupra a două rezoluţii: Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui pact al păcii şi rezoluţia privitoare la Organizaţia Naţiunilor Unite. Nenni a citit apoi în limba franceză textul Apelului Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui pact al păcii. Textul Apelului a fost de asemenea citit in limbile engleză, rusă, chineză şi germană. Membrii Consiliului şi numeroşii oaspeţi care umpleau până la refuz sala de şedinţe, au ascultat cu ai adâncă emoţie cuvintele istoricului Apel prin care Consiliul Mondial al Păcii cere încheierea unui pact al păcii între cele cinci mari puteri şi avertizează că refuzul oricăreia din marile puteri de a se întâlni spre a încheia un pact al păcii, va fi considerat ca o dovadă a uneltirilor agresive ale respectivului guvern. Explicând însemnătatea acestui document, Nenni a subliniat că principala sarcină a partizanilor păcii este acum de a obţine încheierea unui pact al păcii între cele cinei mari puteri. Nenni a avertizat că munca ce trebue dusă în legătură cu acest document nu va dura nicio săptămână, nicio lună. Este foarte posibil ca ea să dureze mai multe luni. Iar dacă acest Apel al partizanilor păcii va fi auzit, el va ajuta la salvarea lumii de un nou război şi va uni în jurul său pe toţi cei care nu doresc războiu. Bernal, care prezida şedinţa Consiliului, a rostit apoi o scurtă cuvântare în care a arătat însemnătatea istorică a Apelului Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui pact al păcii, subliniind că acest document va pătrunde în masse populare şi mai largi decât Apelul de la Stockholm, că el au propune hotărîri definite, ci exprimă doar cererea popoarelor lumii către marile puteri de a ajunge la un acord și de a încheia un pact al Păcii. Bernal a subliniat că guvernele a trei dintre cele cinei mari puteri refuză chiar să-și plece urechea la orice chestiuni ridicate de mişcarea partizanilor păcii. De aceea în aceste ţări mişcarea partizanilor păcii trebue să câştige de partea sa, noui şi cât mai largi pături ale populaţiei pentru ca acestea să ceară ducerea de tratative. Este necesară organizarea unei nelimitate campanii de masse pentru strângerea de semnături pe acest Apel, campanie care trebue să ia o amploare şi mai mare decât campania de strângere de semnături pe Apelul de la Stockholm. Jean Laffitte, secretarul general al Consiliului Mondial al Păcii a anunţat că preşedintele Consiliului Mondial al Păcii Frederic Joliot-Curie, care a fost lipsit de posibilitatea de a participa direct la lucrările sesiunii, dar care a păstrat totuşi un strâns contact cu sesiunea, a comunicat telefonic că el este întru totul de acord cu textul Apelului atât în ceea ce priveşte conţinutul cât şi forma sa, şi a cerut sa i se rezerve dreptul de a fi primul care să semneze acest Apel. Această comunicarea lui Jean Laffitte a fost întâmpinată de aplauzele furtunoase ala participanţilor la sesiune. Rezoluţia privitoare la Organizaţia Naţiunilor Unite Consiliul Mondial al Păcii a constatat că ONU nu a răspuns la Apelul celui de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii, ca şi cum propunerile reprezentanţilor a sute de milioane de oameni pentru menţinerea păcii nu ar privi-o. De la adoptarea acestui Apel, ONU a continuat să înşele speranţele pe care popoarele şi le-au pus in ea şi a ajuns la extrem în rezoluţia sa prin care China este condamnată ca „agresoare ONU a sancţionat şi acoperit cu autoritatea sa exterminarea sistematică de către forţele armate americane a aproape un milion de oameni — bătrâni, femei, şi copii din Coreea, striviţi sau carbonizaţi sub ruinele otaşelor şi satelor lor. Consiliul Mondial al Păcii hotărăşte să trimeată la ONU o delegaţie formată din: Domnul Nenni (Italia), d-na Isabelle Slum (Belgia), d-na S- O. Davies (Marea Britanie) d-na Jessie Street (Australia), domnul D'Astier de la Vigerie (Franța), domnul Tihonov JUKSSJ, domnul U Yao Tun (Republica Populară Chineză), domnul Hromscka (CCehoslovacă), domnul SVArhaussîer, (Africa Neagră), domnul Pablo Neruda (Chili), domnul Jara (Mexic), domnii Paul Robeson şi Upnaus (Statele Unite), dr. Attal (India). Această delegaţie este împuternicită să ceară Organizaţiei Naţiunilor Unite: 1. Să examineze diferitele puncte ale Apelului Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, precum şi diferitele rezoluţii ale Consiliului Mondial al Păcii, şi să-şi exprime părerea în legătură cu ele. 2. Să revină la rolul ce i-a fost fixat de Charta, pentru a deveni un for pentru înţelegerea între guverne şi nu unealtă a vreunui grup dominant. Prezenta acţiune a Consiliului Mondial al Păcii va fi sprijinită de sute de milioane de bărbaţi şi femei care au dreptul să vegheze cu vigilenţă ca organele internaţionale supreme să nu trădeze sarcina lor de menţinere a păcii. Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unil pact al păcii Răspunzând năzuinţelor milioanelor de oameni din întreaga lume, oricare ar fi părerea lor asupra cauzelor care dau naştere primejdiei unui război mondial, in numele întăririi păcii şi asigurării securităţii internaţionale. Cerem încheierea unui pact al păcii între cele cinci mari puteri — Statele Unite ale Americă Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză, Marea Britanie şi Franţa. Vom considera refuzul guvernului oricăreia dintre marile puteri de a se întruni în scopul încheierii unui pact al păcii drept o dovadă a intenţiilor agresive ale acestui guvern. Chemăm toate ţările iubitoare de pace să sprijine cererea cu privire la încheierea acestui pact al păcii, deschis tuturor statelor. Punem semnăturile noastre pe acest Apel şi chemăm pe toţi oamenii de bună credinţă şi toate organizaţiile care se străduesc să întărească pacea să-l semneze. Apelul este semnat de: Preşedintele Consiliului Mondial al Păcii — Frederic la Liot-Carie şi reprezentanţii a peste 60 de ţări. O importantă realizare la fabrica „Mătasea Roşie" - Cisnădie La ţesătoria „Mătasea Roşie“ din Cisnădie, se resimţea lipsa unei conducte de apă potabilă care să alimenteze secţia ţesătorie. Pentru ca ţesătorii să nu părăsească totuşi locul de muncă în timpul producţiei, apa necesară era adusă într’un ciubăr. Acest procedeu nefiind igienic şi necesitând serviciile a doi oameni care ar fi putut presta o muncă productivă, a determinat pe tovarăşul şef mecanic Ioan Chişu, să ia iniţiativa de a instala o conductă pentru apă. Iniţiativa sa a fost susţinută de secţia administrativă şi de conducerea întreprinderii, care a pus la dispoziţie materialele necesare din rămăşiţele recuperabile de la alte instalaţii. Lucrările necesare au fost efectuate prin muncă voluntară de muncitorii fabricii, care au săpat 50 m. c. de pământ şi au instalat 50 m liniari de ţeavă recuperată, evaluată la 38.000 lei. Această lucrare efectuata cu mij-I loace proprii a adus întreprinderii o economie de peste 150.000 Iei, iar cei doi muncitori, care erau folosiţi pentru căratul apei, astăzi sunt puşi într’o muncă productivă. Lucrarea a fost terminată în 26 zile şi s’au evidenţiat lăcătuşii Mihai Frăţilă şi Petre Ştefan, electricianul Ioan Birthelmer şi săpătorii loan Bădescu, Valeriu Bâran şi Traian Muntean.« CONSTANTIN PACA coresp.