Lupta, iunie 1885 (Anul 2, nr. 69-71)
1885-06-23 / nr. 69
reaturnat; din aceşti una sută nu ştim vise dacă se vor găsi trei care să-ţî stabilească un program logic armonic şi pozitiv. Fiind aşa, oare nu ar fi absurd din partea noastră ca pentru diferenţe de idei—diferenţe pentru a căror lămurire se va găsi timpul — noi să nu căutăm a respunde la dorinţa generală care nu este alta decăt resturnarea guvernului actual ? Să să mai stăpânească dar colectiviştii, pentru dorinţa de ai resturna suntem uniţi şi prea uniţi. Restul ne priveşte pe noi dar nu pe dînşii. ---------------- .--- „Le Temps11 recunoase că legea votată de camera din lu 1 Martie nu ţinteşte pe Franţa în ,ari,,ar pe toate Statele cari n au trataţia. El crede că guvernul francez nenea ar trebui să recurgă la o măsură recerahară a ţinti in special pe România, trebue să rămăie aamica Franciei. Aceiaşi :r adaogă, că greşeala originară a : - actuale incumbă partidului protecţionist care impedicat încheierea tratatelor de c- trap oportun. DIN STREINATATE Conflict la graniţă- iată ce spune ziarele Ungarie: Asupra unui conflict nou la graniţa transilvano-romănă se relatează: Ca la o sută paşi de la graniţa ungară, pe marginea pădurilor romane de la Zenoga şi Carnios stă un pichet, păzit de obicei de doi soldaţi. Din acest pichet a venit la 18 c. un oficer român cu zece soldaţi la Braţcui, ce este proprietatea deputatului Xulius Zathureczky. Soldaţii prinseră şase cai şi 923 oi şi le aduseră pe teritoriul roman. Soldaţii au făcut prisonier şi pe un cărăuş cu caii lui. Omul a scăpat cu fuga in urmă, dacaii au fost trecuţi in România. Şi in pădur Ceauş, proprietate baronului Sentkerezty au fost luaţi doi boi şi s’au liberat numai dupăă s’au plătit 4 florin şi 6 franci. Detaşamentul păzitorilor financiar din Kovasna a reuşit să aducă îndărăt oile in modul următor: 4 păzitori s’au dus la graniţă şi văzând oile păscând in apropiere, ie-au luat, pe cănd soldaţii români , ar fi dat focuri cu aceasta ocasie. La 18 şi 25, soldaţii romani au gonit şi pe lucrătorii cari făceau site. Afară d’asta s’a mai constatat, că aceşti soldaţi umblă 10—12 kilometre departe pe teritoriul ungar. Sub-prefectul ungar a ra- portat asupra acestor întâmplări. Conflictul vamal CU Franţa. Ziarele manifestă părerile lor de reu în privinţa neînţelegerii ce divisează in acest timp Franţa şi România ; ele constată afinitatea de simţimînte ce domneşte între cele doua popoare și simpatiile ce le unesc. ■* ------------ - --------------------------- T ■ TRA Cetim în ,,Carierei Botoşanilor“ . Comandanţul Opaniei Nehoiaşiu de la frontiera Austro-I nga păşind frontiera călcată între piquetele Bai Murgiu de către nişte locuitori Austria , ce trecuse ca 800 oi şi 6 cai încărcaţi ,tivesci făcute din pădurile noastre, a propus proprirea vitelor. In ziua de curent , ustriacii voind a lua cu force acei r comandantul s’a opus, schi' 1 . ‘ r focuri între soldaţi Austr şi Dot r ţi, n ştî ian ' regimentului 8 de Doro•tân - ' ‘F pre aceasta, pe d’o p... .. a ut concentrac a a 50 soldaţi iar pe ..‘.’alta a plecar, pe localitate pentru a consta:« caşul lua mirile necesare, , România“ Sir respunsul ce guvernul nostru a făcut gir rău publicei franceze, in privinţa revenire ari tul autonom, deşi pacinic şi curtenitor în fauna, conchide la un refuz categoric d’a acorda Franciei tratamentul naţiunei celei mai favorizate, cum a pretins’o, în numele guvernului său, d. Ordega. Respunsul acestat, în urmare, este departe de a aplana incidentul economic dintre noi şi Franţa. DU , LE AŞILOR Am căutat Tea pe cetitori în curent asupra eroarei de diagnoza comisă la spitalul sf. Spiridon dir rare .■ m rd a rezultat moartea femeei Domnie Fă ăji» precum şi a copilului ei. Aflăm căcmisiunea ie. experţi însărcinată aşi da părerea şi’a finit lucrarea şi are a o îmîna astăzi judelui instructor. Ea a opinat în favoarea d-lor medici Rusu senior şi Sculy care a făcut operaţia aducând ca argument principal ni să spune că aseminea eroare s’a mai comis de medici celebri şi să poată uşor comite. Pănă acum noi ne’am ferit de a face vreo apreciare, a venit timpul să ne pronunţăm din punt de vedere a legei penale. Noi credem că chiar respunsul favorabil al experţilor nu poate scapa pe numiţii doctori de a fi daţi în judecată. Căci ce pedepseşte legea ia asemenea cazuri? Intenţiunea, voinţa ? Nu. Legea pedepseşte greşală, nesocotinţa, neghibăcia, neîngrijirea, nebagarea în samă. Articolul 248 din codul penal este categoric în această privinţă. Faţă cu acel articol de lege, întrebăm, fostau eroare, nechibzuinţă etc. în diagnoza făcută femeiei ? Nici experţii nu pot aceasta să tăgăduiască. Dar ei zic ni să spune că eroarea a fost posibilă. Foarte bine, de cât legea prin art. 248 cere ca tocmai cineva să evite eroarea posibilă. Căci să poate distinge, in generalitatea cazurilor, starea de graviditate de acea de chist ovar, adecă să poate evita o confuzie, o eroare intre aceste două stări? Să poate, dovadă că în majoritatea cazurilor aseminea distincţie intre amăodouă stările să tace şi numai în cazuri isolate, unul sau două fie şi zece la sută, unii medici să înşala. Apoi legea în art. pomenit pretinde ca cineva să nu să înşăle, să nu fie nepriceput, neprevăzător niciodată. Ea pedepseşte tocmai cazurele de in- I sărare multe, puţine la număr. Să dăm un exemplu : un birjar umblă de 200 de ani la uliţa fără a iovi sau calea pe cineva, I intr’o zi inse el loveşte sau calcă din eroare. Urmează ca legea na i pedepse? ba da. Posibilitatea mai mare sau mai mică de a să insala in aseminea cazuri nu scapă pe delicuent de pedeapsa ce îi serveşte numai de circonstanţă atenuantă. Numai cănd să dovedeşte că nu a fost eroare nici neghibacie numai atunci aseminea delicte să achită. Apoi nu căzui acesta să poate pretinde aşa ceva? Prin faptul că după operaţie in loc să să scoată un chist să scoate un copil, prin acest fapt eroarea de diagnoză este perfect dovedită şi toţi experţii FOILETON ONDINA Se îmbata de musică și de măsurile cadențate, gura ei esprima un guriș fin și privirile ei păreau învăluite în un estas delicios. Zărind pe Antoaneta, Jac se trase instinctiv mai de o- parte, însă nu plecă de acolo. Ascuns în dosul șirului de bunici, el nu părăsia din ochi pe vălţuitoarea cu rochie albă cu albastru. Ea îl fermeca într’un chip lent şi neresistibil. Nici odată el nu-şi închipuise atăta graţie voluptoasă în corpul tinere fete. Căteodată ea dispărea, perdută în mulţime, apoi deodată o revedea la doi paşi de dansul şi atunci el se simţia fără de veste lovit de o lumină lină, ca şi luna care după ce s’ascunde un moment după nori, reapare rit odată maiba sa seremitate. încetul• cu inertul se ''ăpuse noaptea ; fanarele colorate e..r . : itre frunze ca nişte licurici, ear pi m arbori stelele clipeau din ochiî lor de am După alt succedase un cadril în care Antoaneta era agagjiată față in față cu mireasă. Figur, ei era veselă, ochii iî străluci au în sfârșit era cu tot. 4 captivată de plăcerea sărbărei. Intre dontguri, Jac o văzu părăsind deodată pe balerul ei, răpezîndu-Se spre banca unde sta 7 de Lisle și depunănd doua sărutări pe, obrajii latului ei, apoi se amestecă iarași în vifor hi-tgul balului. D-lui de L incepu să-i se pară prea lung timpul, el se ingrija de dobitoacele sale, pe urmă prînzise bin- si iî. iseminea ceasii îi plăcea să se culce de vreme. El se strecură cu iscusință afară .1 Bal. Mititica se distrează și n’are să voiasca ă mergă acasă, își zise el, ei! să-i facem plăcerea. — El zări pe Evonim care visa într’un colț. — Orma , voia ad ce acasă, gândi el, și această iltimă refl- I. liniștind scrupulele sale, el se retrase fără să zică o vorbă. însă, tot în acelaş moment, Evonim era cufundat pănă în găt într’un acces de ale lui de melancolie. Spectacolul unei nunţi, musica şi veselia balului îl mişcau totdeauna profund. Eterna problemă a maritajului îl chinuia atunci cu mai multă persistenţă. El aruncă o privire gânditoare asupra fisionomielor mulţămite a însurăţeilor şi scoase un suspin: Oamenii aceştia sunt fericiţi ! A se însura, a fi tulpina micilor Evonime, aceasta ar fi cu toate acestea adevăratul scop şi adevăratul sfârşit. Evonim se opri, îşi indesă tutun în pipă şi o aprinse, apoi, ca şi cum această operaţie ar fi asvărlit spiritul său nehotărăt într’un curent invers, el zise din nou : Da, însă odată însurat, cineva se încheagă în fericirea lui pre-