Lupta, iulie 1885 (Anul 2, nr. 76-83)
1885-07-12 / nr. 76
ANUL II. IVo. : 15. ABOSAME3V TE Pe an . . . 12 fr. '/a an . . . 7 ,, Administrația in Str. Podul- Vechiiu Casele Papadopol. A VA Un număr 10 bani ZIAR LIBERAL-OPOSIȚIONIST VINERI 12 IULIE 1885. ASESCIERI Un rînd in p. III. 30 b. „ „ „ IV. 25b. -■ I Manuscriptele nepubli- '• cate se vor arde. \ a-: »a ee m cerem S3 be. e: si s» eXje*-® «3 a ar ea îs -viiEEni DIRECTOR POLITIC, G. PASE. Iassy 11 Iulie 1885 Săptăniinele acestea cele mai multe ziare nu au lipsit de a seri tradiţionalul articol de fond asupra instrucţiunei, cu ocazia examenelor generale şi a impărţirei premiilor. Unele să multămesc al „reedita“. Nu are un adevăr cineva decât să ia colecţia câtorva ziare, mai ales a unuia din ele care să dă de specialist în materie, pentru a să convinge că şi anul trecut ca şi acum doi ani a spus aceleaşi banalităţi în aceiaşi termini. Noi nu am zis nimic în această privinţă. Şi pentru ce am vorbi ? Ce să critici ? Ce rezerve să-ţî faci ? Totul este de refăcut sau aproape de refăcut în instrucţie. In nici un ram nu suntem mai în urmă. Şi cănd zicem în urmă, nu ne gândim nici la profesori, nici la metodele întrebuinţate, nici la localuri, nici la funcţiunele şcolei, nici la nefrecventarea lor regulată. Ne gândim la ceva mai fundamental, la ceea ce să predă în şcoli multe, puţine, la spiritul ce le însufleţeşte, la sensul culturei ce se capătă. Ni să vorbeşte de binefacerile culturei; aşa este, decât depinde de la felul culturei. Ni să cântă că trebue să îmulţim şcolile ; este o chestie, dacă şi cele ce le vom înfiinţa vor fi ca acele ce le avem. Ni să face o comparaţie patetică între omul trecut prin cel puţin patru clase primare şi cel care nu a mers de loc la şcoală. Eroare mare, căci aproape nici o deosebire nu există. Şi cel alfabetic ca şi cel analfabetic sunt perfect ignoranţi; mintea unuia după eşirea din şcoală este tot aşa de învălită în negurele neştinţei ca şi a celuilalt care a stat acasă. Că unul ştie 25 de semne mai mult decât celalt, aceasta nu însamnă încă nemic. Că cel întâi a învăţat rugăciunele de pe o carte şi celalt le-a învăţat pe de rost, unde este folosul ? Dacă trecem de la şcoala primară la gimnazii şi licee lucrul, relativ vorbind, rămîne acelaşî. Copii remîn aproape cu acel fond de cultură generală supertiţioasă şi grosolană care îl aveau venind de acasă şi din societate. O parte din cunoştinţele capatate precum latina, greaca, matematicele, nu le pot de loc modifica fondul şi felul găndirei, o altă parte precum ştiinţele fizice şi naturale au oarecare influenţă asupra copiilor înse în mod unilateral, corectindu-le pe ici pe colea şi pe apucatele unele erori, altele vnse precum religia îi cufundă şi mai tare în ignoranţă. La eşirea din liceu un elev ştie oarecare lucruri bune, dar acelor lucruri le lipseşte inima, el nu le poate lega unele de altele, nu i să prezintă sub forma unui tot complet, din această cauză sistemul greşit de credinţi cu care a intrat în şcoală este cel mult sdruncinat nu vise resturnat. Vechile erori şi superstiţii, credinţele ridicole supte din masa socială continuă a păstră în capul lui locurile privilegiate din copilărie. Dacă un elev din liceu are câteva cunoştinţe şi idei generale solide, acele nu sunt capatate din şcoală ci din lecturile lui particulare. Un elev care nu ceteşte nemic afară de autorii din program este o fiinţă a caria mintei departe de a fi emancipată în cele mai importante chestiuni. Să mai vorbim de universităţi ? Este destul să spunem că ele nu au numai menirea de a pregăti la carierile de avocat, profesor etc. ci pe deasupra acestei sarcini au una mai importantă, acea de a da direcţie spiritului, de a da impulzis în ştiinţă, de a provoca curenturi de idei şi de cunoştinţi. Cum îşi îndeplinesc această misiune universităţile noastre lăsăm să să pronunţe ori şi cine, chiar profesorii universitari.. Dar ce avem nevoe să intrăm în aceste amânunte pentru a întări zisele noastre de la început! Este destul să privească cineva pe profesori în genere şi ideile ce le manifestează din cănd cănd în chestii de ştiinţă şi în acele sociale, este destul ca să te informezi ce cugetă şi ce fel de cultură posed toţi acei tineri eşiţi din şcoli, care înse sau mulţămit a avea numai cultura şi direcţia ce au primit-o în clas, pentru a să convinge cineva că, după cum am zis, totul sau aproape totul este de refăcut în instrucţie. Vorbesc mulţi necontenit de reforme, decât să ne înţelegem ce fel de reforme doresc ei. Ei nu voesc nici schimbarea direcţiei, nici modificarea fondului de cunoştinţă, nici nimic din ceea ce ar putea altera caracterul culturei actuale. Toată reforma lor tinde la chestiele de la suprafaţă. Ca dovadă să dăm un exemplu, întrebe cineva pe orice aprig reformator ce gândeşte asupra religiei, este decis a o suprima dacă nu din scoalele primare macar din Gimnazii ? La idea numai de suprimare o sfântă teroare îl apucă, şi înmediat îţi face o tiradă asupra importanţei religiei in şcoli! . . .Mai pot fi luate la serios nişte asfel de cerinţi de reformă ? . . A atinge in treacăt aseminea chestiuni este a nu le da destulă însemnătate, mai bine este dar de a tăcea, ceea ce momentan facem. Când le vom aborda, atunci ne vom sili a le trata în întregul lor şi cu toate dezvoltările cuvenite. —--------------•—■~ -- « In un articol precedent iar dovedit cum că farmacistul ,cu toate titlurile capatate după o muncă de 15 ani, e ameninţat să moară de foame, negăsind nici o ocupaţiune, în cariera sa, dacă nu l’a favorizat soarta de a avea avere. Să vedem acuma în schimbul acestui privilegiu dat de Stat, dacă acesta şi societatea trage oareştenie foloase. O întrebare : Cunoaşteţi careva din d-voastră ce au lucrat acea mănă de oameni privilegiaţi ? Văzut-aţî un singur produs ştiinţific macar, adus din partea acelora? Nu. Ce foloase aşteptaţi să aducă această clasă societăţei, în căt timp ea nu are nevoe să muncească. Le-aţi asigurat viitorul în dauna atâtor semeni de al lor, le-aţi procurat servitori pentru a le procura bani prin munca lor, le-aţi venit în ajutor prin a face pe chiar colegii lor cu acelaş drepturi să le procure un venit de 10—13.000 franci anual pentru train, plimblărî etc* şi pretindeţî ca această clasă să producă ceva ? Cum voiţi, ca aceştia cu monopol, neavănd nevoe a se lupta pentru existenţă, să mai producă ceva intelectual ? Mai mult încă, sunt bine, convins că mulţi degenerează chiar, uitând şi puţinul ce au capatat în timpul studiului. Căci e firesc lucru că de îndată ce’şî are cineva asigurat pe baza unui privilegiu un venit de 10—13.000 lei anual, de ce nu ar face plimbări în străinătate; de ce nu s’ar găndi de cât la modul cel mai priincios de aşi trece timpul în plăceri de tot soiu ? Libertatea de aşi exercita fiecare farmacist profesiunea lui, zic unii, ar fi un pericol pen- t tru societatea; căci farmacistul silit a se nutri, ar fi pus în poziţia de a specula cu viaţa ,linul om. Aceasta este o absurditate care nici merită discuţie. Eie oricine bine încredinţat că farmacistul liber îşi exercita profesiunea, nu va aduce nimicare, nici societăţei, nici statului; din contra societăţeî ii va servi prin progresarea ştiinţifică ce va resulta din lupta, positivă căci, nolens volens va fi silit farmacistul a lucra, va fi nevoit a transforma laboratoriul de azi, ce nu constă decăt în prepararea a cărorva fierturi şi alifii, îu un laboratoriu adevarat spre aşi merita numele, va întrebuinţa el singur materia brută, prefăcăndu-o în medicamente, şi nu o va aduce ca acum lucrată gata de prin diferite laboratorii spre a o vinde cu preţuri exorbitante. Astfel că pe lăngă că publicul va profita, va profita şi ţara, nedănd o frumoasă sumăşoară ca tribut străinătăţei. Iată unde are să aducă libertatea farmaciştilor: hrana pentru toţi, garanţie pentru societate, profit teren, şi chiar pentru d-voastră delor Privilegiaţi mai multă lumină. Finesc dar azî prin a arata celor în drept că privilegiul dat unui număr limitat de aşi exercita profesiunea, în dauna atâtor tineri, este o lovitură nedreaptă, necalificabilă, ba mai mult, Statul prin aceasta a încurajat lenea, a monopolisat ştiinţa farmaceutică în contra Constituţiei şi astfel a răpit acestei branşe dreptul de a avansa. Intr'un cuvânt privilegiul farmaceutic e o pagubă pentru farmacişti tineri, pentru ştiinţă şi pentru Stat. Un discipol a lui ESCRI.AP Congresul preoţesc s’a întrunit în fine la Focşani. Se ştie că de căt-va timp s’a început o ceartă între preoţii de mir şi călugării, de oarece cei dinteni doresc ca cu ajutorul laicilor sâ mai scuture puţin jugul nemaî suferit a despotismului călugăresc. Dacă noi, care n’avem nimic comun nici cu unii, nici cu alţii şi care ne-am esprimat destul de lămurit şi în mijite rânduri ideele noastre despre pretinsa importanţă a clerului de mir sau nu şi a rolului religiunei în stat, menţionăm acuma ceva despre întrunirea celor câţiva popi, este numai pentru a arata pe deoparte zizania şi certele ce domnesc între ,,fii domnului“ propovăduitorii iubireî şi armoniei pintre oameni, — iar pe de altă parte să demascăm încă odatâ pe fanaticul de la Roman care cu ocazia serbărei şcolare de mai dăunăzi afirmase că de despotismu în biserica ortodoxă, nici nu poate fi vorba. Abstracţie făcând de calitatea persoanelor şi