Lupta, august 1885 (Anul 2, nr. 84-93)

1885-08-02 / nr. 84

K A­ ­V ­­s. INUL II. No. 84. ABONAMENTE Uh an..................12 fr. ‘II »»..................7 „ Pentru Străin­ătate Un an..................20 fr. ‘I.an.................. 11­, Administrația in Str. Podul­ Vechiu Casele Papadopol. Un aurner IO bani L U P ZIAR LIBERAL-OPOSITIONII /SA «?» KB. BE Sa^RCVJ M "W A m JE K. X DIRECTOR POLITIC, O. PANE. VINERI 2 AUGUST 1885 ANUNCIIJRI Un rand în p. III. 30 b. Un rind în p. IV. 25 b. Un număr vechiu . 25 b. Manuscriptele nepubli­­cate se vor arde. W ICA Iaşi 1 August 1885 Lăsăm pentru un alt număr chestiunea li­ceelor proiectate de ministru de instrucţie. Ne vom ocupa astăzi cu o altă chestiune tot aşa de importantă, acea a şcoalelor de fete. Iată ce propune în această privinţă ministrul instrucţiune!. Şcoalele centrale de fete din Bu­cureşti, Iaşi şi Craiova posed actualminte cîte 80 de bursiere, în total 240 eleve. Ministrul, pentru a răspândi instrucţia intre femei pro­pune ca la fie­care din aceste şcoli să să mai adaogă încă cîte 170 solvente cu plata de 1000 lei pe an. Deci un adaus de 510 eleve sol­vente ! In aceasta constă toată reforma ! Trebue să mărturisim că remănem uimiţi. Aceasta nu e­­ste reorganizare, este cârpeală, este mai rău de­cît cârpeală, este cum ar adăugi cineva la o casă veche, întunecoasă şi umedă, o aripă de trei ori mai mare, care de­şi clădită din nou, să fie ridicată întru adins în aceleaşi condiţii rele de întunecime şi de umiditate ca şi vechea construcţie ! Intrebatu-s l a ministrul ce sunt şcoalele cen­trale actuale de fete de la noi şi ce destinaţie pot avea sau au ele în învăţămînt, înainte de a propune îmulţirea elevelor cu sutele la acele şcoli ? Sunt ele şcoale normale primare ? Sunt ele şcoale normale secundare ? Sunt gimnazii sau licee de fete ? Sunt pensionate de dat o educaţie lumească şi elegantă ? Ce sunt, între­băm ? Respunsul este că în realitate ele nu sunt nici şcoale normale primare, nici şcoale normale superioare în înţelesul pedagogic a cuvântului, nici licee sau gimnasii, nici pen­sionate de bon ton. Ele sunt de toate fără să fie nemic. Din ele să recrutează institutoare de oraş şi învăţătoare de sat, macar că prin pro­gramul şi spiritul lor nu au această destinaţie c­ele mai perverse de institut pentru educaţie secundară, din ele e să chiar duduci ca să îm­podobească măhălălile, în fine totul. Şcoalele centrale, cum sunt organizate, sunt nişte şcoli ibride, cu un program fără cap şi fără sfâr­şit, cu o destinaţie necunoscută, unde să capătă o cultură care nu duce la nimic. Să căutăm a preciza acestea. Şcoalele cen­trale de fete au avut până acum ca rezultat practic principal, de a procura institutoare la şcoalele urbane şi chiar rurale. Am zis ca rezultat şi nici de cum ca scop. Ori­cine care ştie ce însamnă şcoalele normale, cunoscând şcoalele noastre centrale, vede că aceste din urmă sunt ca cerul de pămînt departe de cele intăi. Căci nu predarea unui curs de pedagogie face din o şcoală oare­care, o şcoală normală şi totuşi în acest singur curs constă tot nor­­manielismul numitelor şcoli. Ca să să vadă ce fel de institute de învăţământ sunt, este destul să spunem că directoara care ar trebui să aibă un rol însemnat în studiile acestor şcoli să mărgineşte a fi profesoară de lucru de mînă ! Dacă institutoarele noastre să recrutează din a­­semenea şcoli nu este doar fiind­că primesc acolo o educaţie în acest sens, ci din cauză că pănă acum nu existau pentru fete alte şcoli cu un caracter mai superior!.. Tot la acest rezultat am ajunge dacă am analiza pro­gramul acestor şcoli şi din celelalte puncte de vedere amintite mai sus. Ele nu corespund la nici un fel de educaţie. Fiind aşa, nu este ceva neauzit ca să dai a­­cestor şcoli viaţă întreită de cura aveau pănă acum, să le lărgeşti baza păstrînd’o ca mi-­­ nunată ? Dar cine dintre părinţi va fi aşa de nebun ca să dea pe copila sa în asemenea şcoli şi să mai plătească încă 1000 de lei pe an ? Pănă acum să îngrămădeau la aceste şcoli numai fetele sarace, pe cuvînt, nu doar că pro­gramul era atrăgător şi cu un scop definit, ci locurile erau gratuite. Cer ce ministrul şi după reforma propusă să îndemne pe părinţi a-şi da copilele în şcoalele centrale, îl asigurăm că i­­mediat i se va zice: foarte bine, dar ce ne dai în schimbul celor 1000 de lei ? Reforma propusă este clar nenorocită cu to­tul. Dacă este ceva cu totul inform în instrucţie, este învăţămîntul pentru fete. Nu avem şcoale normale de nici un soiu, lu­cru care este o ruşine, de vreme ce avem un corp vntreg de învăţătoare şi institutoare şi cu toate aceste nu este o singură şcolă pregătitoară. Nu avem mai de loc organizat învăţământul se­cundar de fete. Zicem că nu avem, căci nu pu­tem încă numi cu acest nume aşa zisele ex­ternate de fete. Şi aceasta nu este numai pă­rerea noastră ci şi a ministrului. In adevăr, în referatul de care ne ocupăm, iată ce zice mi­nistrul. „Această sporire (sporirea cu câte 170 de eleve) e necesară pentru a îmulţi mijloa­cele de cultură pentru fete care astăzi sunt „foarte nesuficiente de­oare­ce, afară de câteva „externate, abia 240 de fete au în ţară o in­strucţie secundară.“ Să poate vorbi mai cu de­spreţ de externatele secundarei­ de căt a nu le număra în contingentul de fete cu instrucţie secundară de­cât sub cuvintele „afară de câteva „externate?“ Nu avem de asemenea de cât rudi­mente de invăţămănt profesional atît de trebuin­cios, nu avem şcoli primare urbane fără a mai vorbi de cele rurale în care numai 8000 de fete învaţă carte în toată ţara. Şi macar că aceasta este situaţia tristă a in­­strucţiunei în genere şi în special a celei se­cundare de fete, totuşi ministrul nu să gândeşte nici să înfiinţeze şcoli normale sau să le tran­sforme pe actualele şcoli centrale, nici să or­ganizeze în mod serios externatele secundare ca să nu vorbească singur cu dispreţ de ele, nu se gândeşte a înfiinţa şcoli primare etc., ci drept toată reforma, întăreşte existenţa singurilor şcoli ce nu au raţiunea de a exista,—şcoalele cen­trale de fete—rădicănd-le contingenta fie­că­­ria la 250 de eleve şi punând plată anuală de 1000 de lei!.. Trebue să spunem sfârşind că să fi voit ci­neva să fie mai rău inspirat, nu să putea. Acum cănd Esculap şi-a dat părerea Hippo­­crat cere cuvântul. Nu cred în nepăcătuinţa zeilor şi dreptate am, căci în No. 80 din 24 c. a acestui ziar, fiul luî Apolon şi al Coroniseî păcătueşte. Cănd Esculap susţine imposibilitatea unei erori de diagnostic între o graviditate simplă în luna a şeptea şi între un Kyst de Ovar sau un Kysto- Sarcom a ligamentelor largî, el nu păcătue­şte. — Cănd Esculap susţine că mare vinovăţie este comiterea unei asemenea erori de diagno­stic, mai cu samă dacă ea atrage după sine şi o operaţie fatală, el încă nu păcătueşte. — Cănd insă susţine că Doctorul Sculy este vi­novat şi responsabil de faptul că, în secţia chi­­rurgică a Spitalului Sf. Spiridon, s’a practicat asupra Domnicăî Mihăilă ovariotomia, pe cănd ea nu era decât gravidă în luna a şeptea, pă­rintele Asclepiadilor păcătueşte; şi’n adevăr : Ce este D-rul Seuly la Spitalul Sf. Spiri­don ?—Medic secundar la secţia chirurgică.— Care sunt atribuţiunele unui medic secundar la Spitalul Sf. Spiridon ?—Respunsul nu-l dau articulele 52, 67 şi 53 § 4 din Regulamentul pentru organizarea servicielor medicale a Spita­lelor Casei Sf. Spiridon. Iată ce zic aceste ar­­ticule : Art. 52. Medicii Secundari, fiind subordo­naţi Medicilor Primari, ei datoresc acestora as­cultare în tot ce priveşte servicul medical al secţiunea la care funcţionează. Art. 67. Medicii Secundari vor face trata­mentul bolnavilor conform sistemului ce se va adopta de medicii Primari; ei nu vor pute schimba ordonanţele medicilor Primari. Art. 53, § 4. Medicul Secundar va merge în camerele bolnavilor ori de căte ori va fi chemat şi la împrejurări grave şi îndoelnice va aviza imediat pe Medicul Primar, spre a regula caşul. Aşa­dar atribuţiunele medicului secundar consist în a asculta orbeşte pe Primarul seu, în a e­xe­cuta tot ceia ce el ordoană, ş’nu a’l pre­veni cănd vre un cas grav sau îndoelnic se presintă în lipsa sa. Aceste fiind atribuţiunele Medicului Secundar, vom pune întrebarea: Poate fi medicul secun­dar responsabil de consequenţele înstituireî unui tratament greşit, fie acest tratament medical sau chirurgical ? Respunsul, pare-ni se, vine de la sine . Nu, nici într’un caz Medicul Secundar nu poate fi responsabil de aceste consequenţe, ori căt de triste ar fi ele. Aceasta este nu nu­mai părerea noastră, dar chiar şi cea a Regu­lamentului mai sus menționat, care la art. 24 spune clar și categoric că Medicul Primar este singurul în drept de a trata bolnavii și singu­rul responsabil de tratamentul instituit și de­oare­ce un tratament poate fi medical sau chi­rurgical, resultă de la sine că Medicul Primar este singurul responsabil de aceste două soiuri de tratamente. Revenind acuma la afacerea Domnicăî Mi­hăilă, întrebăm : Faţă cu cele ce preced, poate fi D-rul Sculy responsabil de fatala operaţiune practicată asupra acestei nenorocite?—Esculap ne va respunde poate : „Da! D-rul Sculy este vinovat fiind că D-sa este cel care a practicat operaţiunea“. La o asemenea raţionare, am o­­biecta că : Admiţând chiar că D-rul Sculy este singurul care a practicat operaţiunea—lucru ce ne reservăm dreptul de a discuta mai departe— D-sa încă nu este răspunzător şi iată pentru ce . Art. 27 lit. d a Regulamentul deja citat spune că Medicul Primar a Secţiei chirurgice va pune treptat pe secundarii sei la executarea o­­peraţiunelor, operaţiuni care bine­înţeles se fac -----------------------------------------­

Next