Lupta, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 94-105)

1885-09-01 / nr. 94

ANUL II. No. 94. lin număr 10 bani DUMINICA 1 SEPTEMVEE 1885 ABONAMENTE Un an...............12 fr. 11. an................7 „ Pentru Strein State Un an...............20 fr. 1.an . . . . 11 „ Administrația in Str. Podul­ Vechiu Casele Papadopol. ZIAR LIBER­AL-OPOSITIONIST /&.­ H“ A. JHI S3 »a *3 OS. «3 NEJ SS. S S 1%' E Bt I 5Q * S» Sj S® a IW DIRECTOR POLITIC, G. PANT.­AN UN CIUBI Un lănci în p. III. 30 b. Un rând în p. IV. 25 b. Un număr.jrechiu . 25 b. Iaşi 31 August 1885 Rescoala ţăranilor de la Brusturoasa, daca re­­scoală să poate numi, avînd isvorul eî în o che­stie socială, după cum să va videa îndată, me­rită o atenţie desoebită. Brusturoasa face parte din vastul domeniu a Comăneştilor care are o întindere de vre­o 80 mii fălci. Brusturoasa nu are locuri de arat, ci numai de păşune şi herestree în număr de vre­o 40. înainte de venirea d-lui D. Grünberg arendaşul, ţaraniî de pe Brusturoasa erau ei singuri aren­daşii herestrăilor, eî să asociau căte câţiva de fie­care herestrău şi plăteau proprietarului în­tre 30—40 galbeni pe an. Eî aveau dreptul să fae lemne căt vor putea, pădurea Comăneştilor fiind peste 40.000 fălci. Acum un an, d. Ghica a dat în arendă d-lui D. Grünberg pe timp de şepte ani, întreaga mo­şie a Comăneştilor, prin urmare şi Brusturoasa. Arendaşul întrînd în posesiune a instalat fe­­restr­e sistematice, a luat pe cele vechi din minele ţăranilor, pe unele din ele care e­­rau prea primitive le-a închis, iar pe altele a început a le exploata el şi numai el. Cu acea­stă măsură o sută şi mai bine de familii ră­­maseră fără existenţă şi fără ocupaţie. Arenda­şul, ce e dreptul, îi invită pe ţarani să vină şi să să tocmească ca lucrători salariaţi la fere­­străele lui, ţarani, însă care să videau loviţi în libertatea muncii şi care pretind că au drept chiar asupra moşiei—procesul între el şi d-nu Ghica proprietarul, privitor la vre­o 20.000 fălci fiind pendinte la Curtea de apel din Iaşi,— ţaraniî, zicem, refuzară de a să tocmi la aren­daş. Atunci acesta trimese de aduse lucrători străini, Unguri mai cu samă din Transilvania şi din alte părţi şi astfel începu, cum am zis, o exploatare în mare şi sistematică a pădurilor. Ceea ce’i exasperează încă mai mult pe ţa­rani este şi următoarea îngrijire. Cu stabilirea liniei ferate Aiud-Tărgul-Ocnel un mare debu­şeu s’a deschis comerţului de cherestrele, aren­daşul Grünberg profită de această linie pentru a activa tăerea lemnelor. Ţaranii văd cu des­perare cum copacii seculari cad sub lovirele si­stematice a oamenilor arendaşului, cu să văd re­duşi la mizerie nu numai pentru prezent ci şi pentru viitor. Ei care cred că au dreptul asupra acestor păduri, fiind în proces cum am spus-o cu­­ proprietarul, văd cu ochi răi că ele să despopulează prin exploatarea în mare a arendaşului. Cel puţin, zic ei, până acum tăiam noi pădurele pentru un preţ relativ eftin, pe cănd acum un strein ne distruge proprietatea eventuală. Iată deosebitele cauze care au făcut pe ţa­rani­a să decide ca să nu-l mai lese pe Grün­berg să stea ca arendaş pe Bruşturoasa. Cănd aruncă acum cineva o privire asupra celor ce am povestit, vede că chestia socială există la noi tot cu acea tărie ca şi aiurea şi este orbire sau rea credinţă de a o tăgădui. Toate elementele de neinţălegere dintre avrier şi pa­tron, dintre capitalist şi salariaţi de pe aiurea !« vedem lămurit şi la noi în acest caz de care ne ocupăm. Aşa, mai întâi ţaranii de pe Văsăeştî şi Bru­­sturoasa erau acum 50 de ani răzăşi şi numai pentru a plăti o datorie de 16.000 galbeni că­­tră un Grec Condopol au devenit clacaşi în ur­ma unei convenţii încheetă la 1845 cu d-nu Ghica Comăneşteanul Bătrinul. Odată deveniţi cla­caşi vine legea rurală de la 1864 şi îi împămân­teneşte pe nişte pămînturî care cu 20 ani în urmă fusese a lor proprii, silindu-i să le plutască din nou. Eî totuşi trăiau pană mai an cum puteau, exploa­­tînd în mic pădurea. Iată însă că vine un capita­list arendaşul Grünberg care le închide ferestrăele lor mici, stabilind altele mari sistematice. Ţaranii devin prin această măsură simpli proletari. A­­rendaşul după ce le-a luat astfel instrumentele de muncă le propune a deveni salariaţi pe pămînturile şi în pădurele lor. Ei refuză, oare cum să pun în grevă. Imediat videm făcăndu-se ceea ce să face peste tot locul cănd isbucneşte o grevă, videm pe arendaş aducând alţi lucră­tori în locul greviştilor. Aceştia loviţi pe toate căile să revoltă în contra patronului—în cazul de faţă arendaşul—armata soseşte şi face să intre în ascultare şi ordine pe buclucaşi....Oare nu ţi se pare că ceteşti un caz întâmplat în Franţa sau Anglia ? Oare nu-ţi aduci aminte de di­strugerea rezboaelor de ţesut cu mîna prin me­­trourile mecanice, nu vezi pe micul industriaş zdrobit de marele exploatator? La noi este o chestie socială mai cu samă agrară, după cum în alte ţări este una socială industrială. Chestia agrară la noi, relaţiile dintre ţaranii salariaţi şi proprietari, pretenţiile lor reciproce, legea tocmelelor agricole etc. etc., toate acestea sunt tot aşa de grave ca şi che­stia uvrierului din centrurile mari europene. Cele ce videm sbucnind în diferite părţi ale ţarei este un simptom foarte îngrijitor. Dacă chestia socială a proletarului agricol nu să a­­gită la noi cum să agită acea a proletarului o­­răşan in alte ţări, este că ţaranii sunt încă in­culţi, este că puţini le-au luat, pănă acum apa­­rarea, este că partidele nu au făcut din ea o armă politică. Devină înse ţeranii mai culţi, sta­­bilească-se între ei raporturi mai dese, in­­stituiască-se comitete cu o acţiune puternică şi sistematică şi atunci se va vedea cum gu­vernele eşite din clasa dirigentă au greşit şi greşesc când lasă o chestie vitală în părăsire. Să acuză că unii vin cu idei culese de prin alte ţări, acuzare copilărească ca şi cum ne­dreptatea nu e legea generală peste tot locul, ca şi cum dacă noi nu avem urm­eri, fabrici şi patroni industriaşi, apoi nu poate exista la noi aceleaşi nedreptăţi, aceaşî mizerie, aceaşî problemă socială sub denumirea de ţarani, pro­prietari, proletari agricoli. Exemplul nenorocit cu Brusturoasa este o dovadă. Vom reveni. Situaţia ţarei ne inspiră adevăruri pe care trebue să le spunem. Nu este cuminte ca un guvern sau mai bine un cap de stat să pună la o prea lungă încercare chiar un popor blind şi îndelung îngăduitor ca al nostru. Este te­ribil lucru când cetăţenii, unul câte unul, perd speranţa in eficacitatea legalităţei, cînd se con­ving că pe căile deschise lor de legi ei sunt mai dinainte bătuţi, nu din pricina lor, ci din acea a adversarilor lor, care calcă acele legi. Este grozav lucru ca o maşină să nu aibă su­papă, iar mecanistul să -i ridice necontenit pre­siunea. Opoziţiea incepe a se convinge că îi este în­chisă ori­ce speranţă pe căile legale şi că agi­tarea, ori­ce fel de agitare, este zadarnică. Noi in special prin un exces de optimism am fost contra abţinerei la cele din urmă alegeri; li­beralii conservatori inse s’au abţinut. Această abţinere din partea unui mare partid de guver­­nămînt are, după noi, o semnificaţie că lia spiri­tele superficiale din sferile guvernamentale nu i-a dat destul insămnătate. Ea nu insamnă nici mai mult nici mai puţin de­cît că un intreg partid nu mai are nici o încredere in formele şi procedeurile legale faţă cu ne mai pomenita cal­care şi falsificare a lor. Abţinerea, după noi,în­­samnă ultima concesie făcută legalităţei , ne­sperînd nici o reuşită din o acţiune ori­cît de energică, de altă parte repugnîndu-i de a eşi din legalitate, partidul liberal-conservator a pre­ferat să stea de o parte. Este, cum am zis, un ultim omagiu adus spiritului de ordine, este resig­narea celui ce ştie că are drept a-şî arăta indig­narea pe ori­ce cale, dar care totuşi preferă a şi-o înăduşi în fundul sufletului lui. Situaţia psicologică a opoziţiunei este per­fect de naturală; ori în ce ţară au spiritul cel mai dezvoltat de legalitate îndată ce iar cetă­­ţanului perspectiva de a-şi realiza ideile pe căile legale, îl faci fără voia lui să să gândească la cele extra-legale, zicem extra-legale din punt de vedere a textului brut a legilor, căci din punctul de vedere a aplicaţi­unei lor de mult, nu noi ci colectivitatea este afară din lege. Regele ar trebui să să gândească la toate a­­cestea. El ar trebui să-şi amintească că sunt precedente foarte caracteristice chiar în via­ţa noastră politică şi foarte apropiate. Aşa când conservatorii erau la putere şi când o parte din cei ce sunt acum la cârmă erau în o­­poziţie, s’a vorbit mult ba chiar s’a şi concer­tat să zice între câte­va personalităţi oare­care veleităţi de complot în contra tronului. Pentru ce făceau sau gândeau aceasta pe atunci colec­tiviştii actuali ? Pentru un singur motiv: fiind că perduse speranţa de a putea lupta în liber­tate pe căile legale. Astăzi chiar videm ziarele colectiviste acuzînd fără nici un fundament că pe ici, pe colea ar exista oare­care rele dispo­ziţii în contra tronului. Lasă că aceste sunt rumori, dar presupunînd că ele ar avea oare­care consistenţă,—ce semnificaţie ar avea ele daca nu aceaşi pe care o avea şi nemulţămirea liberali­lor acum 10 ani în urmă. Popoarele nu să împart in turbulente şi netur­bulente, ci în popoare unde nu să poate lupta ce­tăţenii cu succes pe căile legale şi în altele unde a­­ceasta să poate. Dacă republicele din sudul A­­mericei sunt în o vecinică agitare pe când în Anglia şi Belgia partidele să lupt în marginele legei, este că în cele întăi pressiunea guverna­mentală şi autoritarismul este astfel încât îi ia cetăţanul ori­ce speranţă legală, pe când în cele din urmă lupta poate avea un caracter cava­leresc și legal. ---------- , -------------—

Next