Lupta, decembrie 1885 (Anul 2, nr. 130-138)

1885-12-01 / nr. 130

ANUL n. No. 130 ABONAMENTE D» an.......................12 fr. '], an . . . . . 7 „ Pentru Streinătate Un an......................20 fr. ‘kan. . . .. 11 „ Administrația in Str. Podul­ Vechiu Casele Papadopol. a pake­ri: DUMINICA 1 DECEMVBE 1885 Um un mér IO bani ANMCimtl Un rănd în p. III. 30 b. Un r&nd în p. IV. 25 b. Un număr rechiu . 25 b. Manuscriptele nepubli­cate se vor arde. . o nu m m TimEKi ss m: DIRECTOR POLITIC, G. PA NU. 9 »UM imiGA „albi pentru zile negre“ to^ța^ăin-lm'feta­va zile, tocmai cănd țara îl r^rotfaf-mnsertare, tocmai atunci a făcut tirada în chestiune. Toți farsorii fac așa. ---------------, ^ ► ,---------­ Iaşi 30 Noemvre 1885 Ştiţi care e cel mai bun mijloc de a mora­liza comunele rurale ? Proectul de lege asupra monopolului crâşmelor ni-l arată. Este de a le lua veniturele sub pretext de stărpirea alcoo­­lismuluî. Cine nu crede cetească acel proect de lege Dar să cităm câteva articole din acel proect. „ Art. 1. Dreptul de vânzare a băuturilor „spirtoase precum vin, spirt, rachiu, bere şi ce­lelalte în comunele rurale şi în circumscrip­­­ţiile lor teritoriale devine monopol al statului şi „se va da prin licitaţie publică“. „Art. 1. Sumele provenite din licitaţie se vor „încasa conform legei de percepere și de ur­­­mărire“. „Art. 18. Din fondul strîns în fie­care co­­­mună se va da comunei o treime.11 Cu alte cuvinte statul în puterea acelei legi iea comunilor două treimi din venituri.­ Ca să se vadă ce profit minunat guvernul colectivist voeşte să tragă prin această lege, să facem un calcul aproximativ de venitul tuturor comunelor din ţară. Judeţul Iaşi are 42 comune. După „expune­rea situaţiei judeţului Iaşi“ pe anii 1885-86, în 35 de comune, accizele sunt date în antrepriză iar in restul de 7 aceste venituri să caută în regie. Produsul accizelor în cele 35 comune se urcă la cifra de 168,955 lei pe an. Punînd în mijlociu pentru celelalte şepte comune suma de 30,000 lei, venitul accizelor în judeţul Iaşi e­­ste dat aproximativ de 200,000 lei. Venitul întreg al comunelor din judeţul Iaşi fiind de 651,399 lei urmează că accizele întră aproape pentru a treia parte în venitul total. Venitul tuturor comunilor din ţară se ridică în cifre rotunde la vre­o 12 milioane de lei. Nu avem mijloace să constatăm pentru ce sumă fi­gurează accizele în acest venit. Dacă vom ad­mite, cum este în judeţul Iaşi, că ele intră pen­tru a treia parte atunci constatăm că accizele în comunele rurale produc în ţară suma de 4 mi­lioane. După art. 18 din proectul de lege de care ne ocupăm statul îşi iea două treimi din acest venit deci el îşi crează un venit bugetar­­de respectabila sumă de trei milioane. Admi­­ţînd că prin limitarea numărului crâşmelor şi prin alte penalităţi prevăzute în proect, venitu­rile vor scădea cu un milion, statul adecă gu­vernul colectivist, încă va pune mina, pe două milioane rotunde de lei. Să ne întoarcem acum la Comune. Din 12 milioane de lei venitul lor, statul prin stabili­rea monopolului le reduce la 8 milioane ; din trei milioane ce presupunem că accizele vor produce în urma restricţiilor noei legi se va cuveni comunelor un milion. Va se zică comu­nelor rurale li se va scădea venitul cu trei mi­lioane. De la douăsprezece reducându-se la nouă. Deja comunele sunt apasate de sarcini şi abia acum îşi echilibrează cu greu păcătoasele lor bugete. Ce va fi înse când ele îşi vor vedea reduse cu o pătrime venitul lor ? Iată de­o­cam­dată un rezultat sigur al le­ge! asupra crâşmelor. Dar celalalt rezultat, adecă restrîngerea consumaţiei spirtuoaselor şi impe­­decarea lăţirea alcoolismului ? Acela este mai puţin de­cât problematic. Despre dînsul ne vom ocupa cu altă ocazie. Nu este lucru straniu a guverna o ţară în­treagă cu căte­va fraze declamatoare ! Acesta este totuşi cazul cu d-na Brătianu. Iată în a­­devăr un om care şi-a pregătit cariera politică in timpurile cele bune. Prin timpurile cele bune înţălegem acea epocă care îşi are puntul de plecare la 48 şi care s’a continuat până acum vre­o căţi­va ani. In toată acea pe­­riodă studiul marilor chestiuni concrete, po­zitive de care sunt legate factorii esenţiali ai vieţii unui stat, rar foarte rar, s’a agitat. Pentru a ajunge la reputaţia de om politic nu’ţi trebuia pe atunci nici studiu, nici cultură, nici seriozi­tate. Era destul ca cineva să aibă în gură două trei fraze sonore pentru a trece drept un vultur politic şi pentru a ajunge la putere. Cu două trei fraze sonore a ajuns d-na Bră­­tianu unde este, acesta îi era bagagiul politic. Aşa să esplică încurcătura, neesperienţa, măgu­rele pripite, lipsa de persistenţă şi de inteligenţă a lucrurilor. Căci ce voeşti să ştie un decla­mator de la 48 ? Habar n’are de o mulţime de chestiuni. D-na Brătianu s’a mai ros fiind la putere. Dacă mai ştie ceva acum, aceasta a în­văţat de pe la şefii­ de servicii, de pe la oa­menii chemaţi în ţară spre consultaţie şi că­rora li sa plătit sume enorme. Pe căt este de inept când e vorba de luc­ruri serioase, pe atăta să simţeşte la largul lui îndată ce-l pui pe tărâmul cunoscut, pe tă­râmul frazelor şi al declamatoriei. Niminea nu-ţî minţeşte mai cu neruşinare, niminea nu-ţî a­­runcă o frază cu aparenţă mai mare de con­vingere. Ori de cîte ori chiar astăzi deschide gura, în pielea Primului Ministru al Romăniei găseşti i­­mediat pe declamatorul de la 48. Pentru acea­sta nici nu ai nevoe să scormoneşti cît de pu­ţin. Aşa, numai departe acum cîte­va zile, D-nu Brătianu a aruncat în cameră unul din acele neadevăruri îndrăzneţe care sunt indispensabile în genul de oratorie al ori­cărui răcnitor. Dl. N. Ionescu îş făcuse interpelarea sa în chestia evenimentelor din Balcani. Era deci rîndul Pri­mului Ministru să respundă. Ştiţi cu ce începe cuvântarea sa ? „D-lor, zise, dacă aşi şti că eu „nu exprim stând la putere voinţa şi ideile că­­„rel, m’aş retrage imediat“. Cu tunete de a­­plause colectiviştii priimiră această fanfaronadă, întrebăm acum : să poate o neruşinare mai mare ? Iată un om care nu dă dinaintea nici unui mijloc pentru a se mănţinea la pu­tere, care corupe, brutalizază, falsifică totul. Şi acest om totuşi are curagiul să spună că stă la putere după voinţa ţărei ! Declamatorului îi trebuia o frază ca să în­ceapă discursul dar o frază sforăitoare, ceva care să mişte palmele colectiviştilor. După cum cu altă ocazie când se constata deficitul buge­tar a strigat cu neruşinare „că mai are bani Domnule Redactor, Nimica nu ar costa pe Epitropie ca să aibă în oraşul Iaşi mai mulţi medici secundari cu titluri egale şi fără serviciu, destinaţi după ve­chime a înlocui pe un camarad în caz de boală, de concediu, şi prin aceasta s-ar înlătura pro­­tecţiele, intrigele şi chiar dificultatea medicului secundar de a fi înlocuit în serviciu şi a căuta a face apel la un amic care ar putea aduce daune serviciului din mai multe punte de ve­dere. Acest sistem există la Paris, unde mai multe concursuri au loc pe fie­care an pentru a ajunge medic de spital fără serviciu ; acolo în adevăr concursurile de spitale sunt foarte se­rioase, rudele protecţioniste nu au nici un a­­mestec şi numai şefii de serviciu—Ies maîtres—­­cum se numesc în Francia sprijină pe elevii lor, adecă pe acei tineri cari au lucrat şi lucrează alăturea cu iei şi a cărora calităţi le cunosc ; prin urmare acolo nu există o adevărată pro­tecţie, dară o recompensă justă a ostenelelor şi a talentelor unui tânăr. La noi însă se întâm­plă cu totul contrar: titlul de medic secundar serveşte pentru unii mai mult pentru a ave un salariu, se acordă lesne acelora cari nu au nici o funcţie sau cari au protecţie , însă acei cari nu sunt protejaţi sunt îndepărtaţi şi aceasta este foarte lesne de probat, aşa spre ex. cănd se înşela vre­un loc liber la un spital. Care este cauza pentru care se preferă unul şi nu celalalt ? Care sunt bunele studii de me­dicină, titlurile, examenele de libera practică­­ de­sigur nu, căci uşor am putea convinge pu­blicul că asemenea consideraţii nu sunt luate în seamă de către Epitropie. Prin urmare conchidem, că acele mai de multe ori, posturile de medic secundar se acordă pur şi simplu pe baza protecţiilor, dară atunci s’ar întreba, oare unde lasaţî concursurile ? ca res­­puns putem da­­­că de vreme ce Epitropia pre­feră pe D. X. şi nu Z., de vreme ce cănd e vorba de concurs se publică cit mai târziu şi se­amănă chiar, atunci reiesă până la evidenţă că doreşte a se înlătura pe ceilalţi adversari şi a-i preveni prin aceasta că chiar de se vor pre­­senta, mai mult ca sigur notele au se iasă în favoarea protejectului pentru a proba că nu a’au înşelat la sorţ ; se cunoaşte de întregul public Iaşan amânările concursului de medic primar de la Institutul Gregorian şi a trebuit numai ca nişte personaje integre, ca distinşii medici Marcovici şi Capşa, să fie în stare a da un sfârşit favorabil acelui nenorocit concurs

Next