Lupta, decembrie 1885 (Anul 2, nr. 130-138)

1885-12-04 / nr. 131

ANUL II. No. 13 î ABONAMENTE Administrația in Str. Podul­ Vechiu Casele Papadopol.L Un an . II. ... 12 fr. an............7 „ Pentru Streinătate Un an............20 fr. *],an . . . . 11 „ P­T IP* J3K. M.-K MB SE C3 ALJ SB. ® WK ISI B3 SB. B DIRECTOR POLITIC, C. PASU. tin număr IO bani MERCUEI 4 DECEMVEE 1885 ANITNCIURI Un rănd în p. III. 30 b. Un rănd în p. IV. 26 b. Un număr vechiu . 25 b. Manusotrâtefrg ca/t^se ' S AC B® BJ MB B 1W a B3 jjdl /■ Is Iași 3 Decemvre 1885 Cer pentru astă dată ertare cetitorilor dacă contra obiceiului meu sunt nevoit să-i întrețin in o chestie personală. Presa guvernamentală a ajuns in o stare de iritaţie—semn de slăbăciune—aşa de mare icît pentru a ne combate pe noi din opoziţie nu dă înapoi înaintea nici unui mijloc. Insulte perso­nale, calomnii, infamii chiar, ea aruncă zilnic a­­supra fie­căruia din noi. Intre cele trei patru ziare guvernamentale din Bucureşti „Voinţa Naţională“ se distingea prin­­tr’o moderaţie oare­care de gândire şi printr’un ton dacă nu cuviincios cel puţin suportabil. De vre o cîtva timp înse­şi acest ziar, orga­nul principal al guvernului, a căzut în acelaşi grad de înjosire în care sunt şi celelalte două, trei. El a început a insulta şi a debita perso­nal infamii pe socoteala membrilor din opoziţie. Pintre cei care sunt obiectivul acestui fel de combatere colectivistă, am şi eu onoarea a fi­gura. Ba poate eu sunt mai special lovit decît ori­care altul. In numărul de la 1 Decembre „Voinţa Na­ţională“ în un articol înjositor insultă pe d-nii Kogălniceanu, Petre Gradişteanu, Ioan Docan, Alex. Lahovary, G. Mărzescu şi pe mine. Pe toţi ne face corupţi, iată ce zice despre mine: „Guţă Panu. Salariat de mai mulţi Evrei „pentru a le susţinea interesele într’un fel de „pamflet desgustător de cinism şi de violenţă“. Un alt număr anterior tot numita Joae spunea că ziarul „Lupta“ este a tipografului Goldner. Dacă „Voinţa Naţională“ mai are o rămăşiţă de sentiment de onoare şi o licărire de con­ştiinţă ea este obligată să primească următoarea mea propunere: Ii las facultatea să aleagă din Iaşi pe ori­ce persoană care îi va plăcea fie cel mai în­verşunat duşman al meu. Acelei persoane declar că îi pun la dispoziţie registrele ziarului, co­respondenţa, numele tuturor abonaţilor, sumele ce să încasază în fine tot ce priveşte ziarul. Declar de asemenea că primesc se trec de ceva mai jos chiar de­cît un redactor de la „Voinţa Naţională“ dacă acea persoană ori­care ar fi ea va găsi că ziarul este proprieta­tea altuia decît a mea sau dacă eu sau ziarul am primit ori primesc vre­o subvenţie directă sau indirectă de la cineva. In acelaş timp rog pe ori­cine dintre conce­tăţenii mei să vie prin publicitate şi să ajute pe persoana pe care „Voinţa Naţională“ va de­­zigna-o de arbitru, dându-i toate înformaţiile care le-ar avea în această privinţă. Fac apel de asemenea la ziarul „Liberalul“ şi rog pe redactorii lui să se unească şi ei la a­­ceastă anchetă de onoare, ei care fiind din lo­calitate sunt puşi în poziţie a şti­a cui este ziarul „Lupta“ şi dacă este plătit sau nu de cineva. Iată ce am dreptul să pretind de la un ziar care mă calomniază. Dau trei zile celor de la „Voinţa Naţională“ să primească propunerea. Dacă „Voinţă Naţională“ nu va primi acea­stă propunere pe care ca om de onoare sunt dator să o fac de vreme ce mă văd calomniat, atunci voi declara de mizerabil pe reptilul care îndrăzneşte să azvârle asupra unui om o infa­mie macar că e convins că aceasta nu există. ct. pani. Au trecut nouă ani de cînd Dl. Ioan Bră­­teanu, umilit în afară a distrus averea din ţară, şi se vede că şi-a pus maxima: „sărăceşte şi domneşte“ de vreme ce urmează astfel. Ma întăî a gonit aurul din ţară, rublele şi imperialii ruseşti ce intrase pe muncă şi ce­reale, după resboiul ruso-turc. Le-au expediat cu pagubă fie­cărui roman a 50 de bani de rublă, punănd în circulaţie biletele ipotecare, pe care le anunţase că se vor nimici în curând prin vânzarea micilor fonduri domeniale. Insă astăzi acele bilete ipotecare, sunt deţinute drept aur ca garanţie la casa de scumpt,­creatura a­­giuluî. Mai pe urmă sau amanetat moşii, case şi tot ce am mai avut pe credit , scrisuri la băncile fonciate şi bine înţeles vândute în urmă cămă­tarilor de prin oraşe pe cursul de 85°/0. Şi care scrisuri s’au depus amanet bănceî de scumpt, în schimb însă au apărut de cele din banca na­ţională ca lăcusta, în valoare de mai multe sute de milioane, care au servit la traficat: aurul, munca, industria, cerealele şi tot ea s’a mai gă­sit în ţară. Şi în acel moment, îndată s'a ivit ogiul. Prin acel soiu de bancnote s’a reformat şi aurul din casa de consemnaţie, şi bugetele tot aseminea plătite, munca, industria, funcţiona­rul, ostaşul şi orî­ ce roman bugetariu vede că ogiul­ie păgubitor de la 15—20°1s crescând, numai ca să se îngroaşe dividendul anual al bănceî de scumpt. Cinci de milioane stoarse din spetele muncitoare, în profitul cîtor­va co­lectivişti din grupul acţionarilor străini. Se bat cu toba la Burse înscrisurile fonciare — dome­niale. Acum cînd toată suflarea românească te eco­­nomiceşte sleită, lipsită de aur, copleşită în hâr­tie—ogiul jăfuitoriu ;—cînd bugetele sufăr a­­nuităţi plătibile datorielor ce se urcă aproape la miliarde, graţie necurmatelor împrumuturi între care cel de 155 milioane rentă ; — când dările directe şi indirecte sau urcat e­­norm ;—cînd timbrul o surpă fondul;—cînd agiul a sechestrat industria, şi cînd neamţul deţină­­toriul rentelor romane ne spune verde — „Re­formaţi constituţia, daţi-ne convenţii favora­bile, plătiţi datoriele în aur, lăsaţi-ne stăpâni pe Dunărea, dacă vreţi să mai trăiţi, astfel vai de voi.Chestia orientală este deschisă. Iată pentru ce se cere imperios izgonirea u­­nuî aseminea guvernămînt ; iată pentru ce o­­poziţia ziarelor trebue se deştepte tineritul ador­mit , pentru că cel maî mare pericol naţional, este averea compromisă. Afară de aceasta, asa­sinate, scandaluri, violarea constituţiei, corup­­ţiunea pe toate căile ilegale pe care nu le tă­­gădueşte puternicul zilei, se pot nimici, cînd va sosi acel deşteptat. Starea financiară de pl­ăts va urmări pe ro­man din tată în fiu ; şi dacă Dl. Cămpineanu a rostit da pe fotoliul ministerial, că nu prin minune se aduce aurul în ţară ci prin muncă, aşa o fi, zicem noi,—dar atunci pentru ce străi­nul găseşte în import sucursala banco-notară parţial în armată cu cămătari gata a reforma aurul in Bancnote cu un câştig de 15,20°jo ? Şi­agiul traficănd cerealele chiar sub direcţiu­nea D-luî Cămpineanu, maî întrebăm:—care este minunea ? şi care muncă poate produce aur con­tra speculei­­ lăcustelor bancnotare ? Iată ce trebue să lămurească presa indepen­dentă, maî întăî, afară de colectivişti ce pretind că m statutele Bănceî nu s’ar fi prevăzut stocul de aur. Dar cine afară decît directorul numit de guvern şi casierul au nesocotit creditul, şi au umplut ţara cu sute de milioane de Banc­note fără se reţie aurul în casă la 30 de mi­lioane acţiuni vândute la infiinţarea băncei. Mai remăne acum, dacă banca prin controlul de faţă, nu va depune garanţă, stocul de aur în casă pe jumătate de cate bilete are în cir­culaţie, lichidarea este eminentă, sau jaful a­­giului crescând perpetuu pe spetele romane, fiind că biletele în circulaţie pe jumătate ajungeau a se putea susţine acţiunele de 9° la divident. Intru cît priveşte moneta de argint emisă ori care ar fi aliagiul asupritoriu, este o che­stiune economică. Este menit argintul numai pentru schimbul mărunt de hrană prin pieţele oraşelor, dar nu ar deţinea banca, ca pretext garanţa a precupeţi ţara cu mulţimea bancno­telor, perpetuind dezastrul agiuluî. Ca exemplu de rapacitate putem aminti că s’a pus dare pe tescovină, pe un obiect mort, ce se leapădă pe la cele multe podgorii de la neîndemnarea indus­trială , s’a pus doi lei de hectar şi cu zecimi fac patru. Şi cînd pe la unele podgorii s’ar afla cite o velniţă, ea poate prinde pe boştină cinci sau şese leî. Cînd i se percepe 20 lei de la 5 hectare maî înainte de a fi tescovina ieşită, afară de fonetar şi greutăţile muncei, ce’î pote aşteapta pe cei mai mulţi sermanî de la produsul viei ? Şi încă s’a maî încoronat o dare pe capul cultivatori­lor taxa filoxerei, pe viele desrădăcinate cu pro­dusul cu tot, de guvernul, la un capăt de ţară, şi uită că pentru stărpirea acestui fla­gel, trebue să participeze toată ţara ca să scape pe bietul muncitor de vii. Iată economia bugetarilor colectivişti. T. P. 0­~^~ -------------•—4»—«------------­ DIN STREIN­ATATE întâmplările din Orient O întoarcere simţitoare s’a operat în opinia rusă în privirea Bulgariei şi a prinţului Ale-

Next