Lupta, decembrie 1885 (Anul 2, nr. 130-138)
1885-12-04 / nr. 131
ANUL II. No. 13 î ABONAMENTE Administrația in Str. Podul Vechiu Casele Papadopol.L Un an . II. ... 12 fr. an............7 „ Pentru Streinătate Un an............20 fr. *],an . . . . 11 „ PT IP* J3K. M.-K MB SE C3 ALJ SB. ® WK ISI B3 SB. B DIRECTOR POLITIC, C. PASU. tin număr IO bani MERCUEI 4 DECEMVEE 1885 ANITNCIURI Un rănd în p. III. 30 b. Un rănd în p. IV. 26 b. Un număr vechiu . 25 b. Manusotrâtefrg ca/t^se ' S AC B® BJ MB B 1W a B3 jjdl /■ Is Iași 3 Decemvre 1885 Cer pentru astă dată ertare cetitorilor dacă contra obiceiului meu sunt nevoit să-i întrețin in o chestie personală. Presa guvernamentală a ajuns in o stare de iritaţie—semn de slăbăciune—aşa de mare icît pentru a ne combate pe noi din opoziţie nu dă înapoi înaintea nici unui mijloc. Insulte personale, calomnii, infamii chiar, ea aruncă zilnic asupra fiecăruia din noi. Intre cele trei patru ziare guvernamentale din Bucureşti „Voinţa Naţională“ se distingea printr’o moderaţie oarecare de gândire şi printr’un ton dacă nu cuviincios cel puţin suportabil. De vre o cîtva timp înseşi acest ziar, organul principal al guvernului, a căzut în acelaşi grad de înjosire în care sunt şi celelalte două, trei. El a început a insulta şi a debita personal infamii pe socoteala membrilor din opoziţie. Pintre cei care sunt obiectivul acestui fel de combatere colectivistă, am şi eu onoarea a figura. Ba poate eu sunt mai special lovit decît oricare altul. In numărul de la 1 Decembre „Voinţa Naţională“ în un articol înjositor insultă pe d-nii Kogălniceanu, Petre Gradişteanu, Ioan Docan, Alex. Lahovary, G. Mărzescu şi pe mine. Pe toţi ne face corupţi, iată ce zice despre mine: „Guţă Panu. Salariat de mai mulţi Evrei „pentru a le susţinea interesele într’un fel de „pamflet desgustător de cinism şi de violenţă“. Un alt număr anterior tot numita Joae spunea că ziarul „Lupta“ este a tipografului Goldner. Dacă „Voinţa Naţională“ mai are o rămăşiţă de sentiment de onoare şi o licărire de conştiinţă ea este obligată să primească următoarea mea propunere: Ii las facultatea să aleagă din Iaşi pe orice persoană care îi va plăcea fie cel mai înverşunat duşman al meu. Acelei persoane declar că îi pun la dispoziţie registrele ziarului, corespondenţa, numele tuturor abonaţilor, sumele ce să încasază în fine tot ce priveşte ziarul. Declar de asemenea că primesc se trec de ceva mai jos chiar decît un redactor de la „Voinţa Naţională“ dacă acea persoană oricare ar fi ea va găsi că ziarul este proprietatea altuia decît a mea sau dacă eu sau ziarul am primit ori primesc vreo subvenţie directă sau indirectă de la cineva. In acelaş timp rog pe oricine dintre concetăţenii mei să vie prin publicitate şi să ajute pe persoana pe care „Voinţa Naţională“ va dezigna-o de arbitru, dându-i toate înformaţiile care le-ar avea în această privinţă. Fac apel de asemenea la ziarul „Liberalul“ şi rog pe redactorii lui să se unească şi ei la această anchetă de onoare, ei care fiind din localitate sunt puşi în poziţie a ştia cui este ziarul „Lupta“ şi dacă este plătit sau nu de cineva. Iată ce am dreptul să pretind de la un ziar care mă calomniază. Dau trei zile celor de la „Voinţa Naţională“ să primească propunerea. Dacă „Voinţă Naţională“ nu va primi această propunere pe care ca om de onoare sunt dator să o fac de vreme ce mă văd calomniat, atunci voi declara de mizerabil pe reptilul care îndrăzneşte să azvârle asupra unui om o infamie macar că e convins că aceasta nu există. ct. pani. Au trecut nouă ani de cînd Dl. Ioan Brăteanu, umilit în afară a distrus averea din ţară, şi se vede că şi-a pus maxima: „sărăceşte şi domneşte“ de vreme ce urmează astfel. Ma întăî a gonit aurul din ţară, rublele şi imperialii ruseşti ce intrase pe muncă şi cereale, după resboiul ruso-turc. Le-au expediat cu pagubă fiecărui roman a 50 de bani de rublă, punănd în circulaţie biletele ipotecare, pe care le anunţase că se vor nimici în curând prin vânzarea micilor fonduri domeniale. Insă astăzi acele bilete ipotecare, sunt deţinute drept aur ca garanţie la casa de scumpt,creatura agiuluî. Mai pe urmă sau amanetat moşii, case şi tot ce am mai avut pe credit , scrisuri la băncile fonciate şi bine înţeles vândute în urmă cămătarilor de prin oraşe pe cursul de 85°/0. Şi care scrisuri s’au depus amanet bănceî de scumpt, în schimb însă au apărut de cele din banca naţională ca lăcusta, în valoare de mai multe sute de milioane, care au servit la traficat: aurul, munca, industria, cerealele şi tot ea s’a mai găsit în ţară. Şi în acel moment, îndată s'a ivit ogiul. Prin acel soiu de bancnote s’a reformat şi aurul din casa de consemnaţie, şi bugetele tot aseminea plătite, munca, industria, funcţionarul, ostaşul şi orî ce roman bugetariu vede că ogiulie păgubitor de la 15—20°1s crescând, numai ca să se îngroaşe dividendul anual al bănceî de scumpt. Cinci de milioane stoarse din spetele muncitoare, în profitul cîtorva colectivişti din grupul acţionarilor străini. Se bat cu toba la Burse înscrisurile fonciare — domeniale. Acum cînd toată suflarea românească te economiceşte sleită, lipsită de aur, copleşită în hârtie—ogiul jăfuitoriu ;—cînd bugetele sufăr anuităţi plătibile datorielor ce se urcă aproape la miliarde, graţie necurmatelor împrumuturi între care cel de 155 milioane rentă ; — când dările directe şi indirecte sau urcat enorm ;—cînd timbrul o surpă fondul;—cînd agiul a sechestrat industria, şi cînd neamţul deţinătoriul rentelor romane ne spune verde — „Reformaţi constituţia, daţi-ne convenţii favorabile, plătiţi datoriele în aur, lăsaţi-ne stăpâni pe Dunărea, dacă vreţi să mai trăiţi, astfel vai de voi.Chestia orientală este deschisă. Iată pentru ce se cere imperios izgonirea unuî aseminea guvernămînt ; iată pentru ce opoziţia ziarelor trebue se deştepte tineritul adormit , pentru că cel maî mare pericol naţional, este averea compromisă. Afară de aceasta, asasinate, scandaluri, violarea constituţiei, corupţiunea pe toate căile ilegale pe care nu le tăgădueşte puternicul zilei, se pot nimici, cînd va sosi acel deşteptat. Starea financiară de plăts va urmări pe roman din tată în fiu ; şi dacă Dl. Cămpineanu a rostit da pe fotoliul ministerial, că nu prin minune se aduce aurul în ţară ci prin muncă, aşa o fi, zicem noi,—dar atunci pentru ce străinul găseşte în import sucursala banco-notară parţial în armată cu cămătari gata a reforma aurul in Bancnote cu un câştig de 15,20°jo ? Şiagiul traficănd cerealele chiar sub direcţiunea D-luî Cămpineanu, maî întrebăm:—care este minunea ? şi care muncă poate produce aur contra speculei lăcustelor bancnotare ? Iată ce trebue să lămurească presa independentă, maî întăî, afară de colectivişti ce pretind că m statutele Bănceî nu s’ar fi prevăzut stocul de aur. Dar cine afară decît directorul numit de guvern şi casierul au nesocotit creditul, şi au umplut ţara cu sute de milioane de Bancnote fără se reţie aurul în casă la 30 de milioane acţiuni vândute la infiinţarea băncei. Mai remăne acum, dacă banca prin controlul de faţă, nu va depune garanţă, stocul de aur în casă pe jumătate de cate bilete are în circulaţie, lichidarea este eminentă, sau jaful agiului crescând perpetuu pe spetele romane, fiind că biletele în circulaţie pe jumătate ajungeau a se putea susţine acţiunele de 9° la divident. Intru cît priveşte moneta de argint emisă ori care ar fi aliagiul asupritoriu, este o chestiune economică. Este menit argintul numai pentru schimbul mărunt de hrană prin pieţele oraşelor, dar nu ar deţinea banca, ca pretext garanţa a precupeţi ţara cu mulţimea bancnotelor, perpetuind dezastrul agiuluî. Ca exemplu de rapacitate putem aminti că s’a pus dare pe tescovină, pe un obiect mort, ce se leapădă pe la cele multe podgorii de la neîndemnarea industrială , s’a pus doi lei de hectar şi cu zecimi fac patru. Şi cînd pe la unele podgorii s’ar afla cite o velniţă, ea poate prinde pe boştină cinci sau şese leî. Cînd i se percepe 20 lei de la 5 hectare maî înainte de a fi tescovina ieşită, afară de fonetar şi greutăţile muncei, ce’î pote aşteapta pe cei mai mulţi sermanî de la produsul viei ? Şi încă s’a maî încoronat o dare pe capul cultivatorilor taxa filoxerei, pe viele desrădăcinate cu produsul cu tot, de guvernul, la un capăt de ţară, şi uită că pentru stărpirea acestui flagel, trebue să participeze toată ţara ca să scape pe bietul muncitor de vii. Iată economia bugetarilor colectivişti. T. P. 0~^~ -------------•—4»—«------------ DIN STREINATATE întâmplările din Orient O întoarcere simţitoare s’a operat în opinia rusă în privirea Bulgariei şi a prinţului Ale-