Lupta, februarie 1886 (Anul 3, nr. 12-23)
1886-02-02 / nr. 12
ANUL UT. No. 12. ABONAMENTE Un an...................12 fr.A an.................7 „ Pentru streinătate Un an....................20 fr. % an...................Un Administrația in Str. Podul Vechin Casele Papadopol. Un număr 10 bani DUMINICĂ 2 FEVRUARIE 1886. APARE 31ERCURI, VINERI ȘI DUMINICĂ Director politic: G. PANN. AN UNG IUBI Un rflnd in p. III. 30 . Un rând in p. IV 25 10. Un număr vechili 25 b. Manuscriptele nepublicate se ard. IAŞI, FEVRUAR 1886. De cîtva timp să observa o schimbare in sinul opoziţiei relativ la mijloacele ce trebuesc întrebuinţate in luptă contra regimului actual. Schimbarea fiind caracteristică să o notăm. Acum aproape doi ani, opoziţia întreagă fără deosebire de partide şi prin toate organele sale de presă, era unită asupra următoarelor punturi: 1)A lupta pe căile intrunirilor şi ale presei in contra guvernului. 2) A lasa persoana şi atitudinea regelui in afară de luptele şi discuţiile politice. Asupra acestor punte era, o mai repetăm, acord perfect, intre şefii autorizaţi ai opoziţiunei şi intre membrii din toate părţile ţarei. De atunci şi pănă acum lucrurile s’au schimbat mult in această privinţă. Idei deosebite au inceput a-şi face loc, a prinde, a să respîndi din ce in ce mai mult. Este de remarcat că această schimbare nu s’a făcut in capetele şefilor opoziţiunei, ci pintre simplii soldaţi, pintre masa membrilor opozicionişti. ' Schimbarea pentru a o formula eară şi in punte consistă in următoarele: 1) Intrunirele şi presa sunt nesuficiente pentru a ataca prin mijlocul lor guvernul colectivist. Pe lingă dînsele trebuesc întrebuinţate şi alte mijloace mai tari, mai violente precum respingerea forţei prin forţă şi altele. 2) Vina fundamentală a tuturor celor ce vedem petrecîndu-se nu constă nn d-nu I. Brăteanu şi in colectivitate ci nn regele. Regele prin faptele şi atitudinea sa este complicele a tot ce face Primul ministru, prin urmare al lasa pe dînsul de o parte din discuţiunele noastre, insamnă a lasa de o parte pe adevăratul culpabil. Aceste păreri iincep a fi formulate prin grami viu mai peste tot locul. Deosebite organe şi le-au asumat şi le susţin in mod franc şi fără ingăimală. Aşa, in Botoşani sunt două ziare voinice „Voacea Botoşanilor“ şi „Constituţionalul“ care amîndouă împărtăşesc acest mod de a videa. In Galaţi „Poşta" (care momentan nu apare) vedea tot astfel lucrurile. In Teleorman este un energic ziar „Pandurul“ care gîndeşte tot in acest fel. In Iaşi este ziarul nostru „Lupta“ adeptă a aceloraşi idei. Din cînd in cînd şi tovarăşa noastră „Patria“ îşi exprimă in această privinţă vederi identice. In sfârşit in Bucureşti respînditul ziar „lndépendance Roumaine“ împreună cu „Epoca“ redactată cu talent şi vigoare, gîndesce intocmai ca şi confraţii lor pomeniţi din ţară. Aceste simptome sunt caracteristice. Ce insamnă ele? Ele insamnă că şefii opoziţiunei care să indărătnicesc a crede in vechi remedii şi a-şi explica situaţia tot cum o explicau cu cîţiva ani in urmă, deşi lucrurile s’au schimbat împreună cu cauzele ce Ie produc, şefii opoziţiunei, zicem, incep încetul cu încetul , remînea izolaţi faţă cu mişcarea nouă şi viguroasă care să face in sinul elementelor pline de viaţă şi doritoare de luptă ale opoziţiunei. Fiecare forţă care să manifestată in altă direcţie decit a vederilor şefilor autorizaţi, este o forţă perdută, pentru aceştiea din urmă vise câştigată pentru ţară, pentru cauza unei lupte mai serioase in contra situaţiei. Şefii opoziţiunei ar trebui să dea mai multă insămnătate acestei modificări in spirite. Din ce in ce poziţia lordevine mai falsă. Cu căt noul curent devine mai tare cu atât neactivitatea sau îndărătnicia lor, in un fel de credinţi superstiţioase de constituţionalism sau nu un feticism regretabil, îi fac aşi perde prestigiul şi autoritatea. Că deosebirea de vederi devine tot mai mare aceasta o poate cineva constata uşor. Spre acest sfârşit n’are acel cineva decăt să ia in o mănă „România“ dar in cealaltă, „Patria" „Epoca" „Voacea Botoşanilor" „Constituţionalul“ Mite acel cineva decăt să citească „Naţiunea" şi apoi să vadă limbajul ţinut de celalte ziare liberale. Ce se va alege din această situaţie a spiritelor împărţite in două tabere din care una cuprinde pe şefi mai fără soldaţi şi a doua pe soldaţi mai fără nici un şef? Pentru noi lucrul este sigur, el se va întâmpla fatal. Aşa cum situaţia ţarei devine din ce in ce mai nesuferită, aşa cum curentul nou ia proporţii tot mai mari, este fără indoeală că şefii vor veni la soldaţi, dar nu aceştia le şefi. Când se va intămpla aceasta nu ştim. Ştim atăt că se va intîmpla mai degrabă sau mai târziu. In caz contrar presupunând ceva neprobabil, presupunând că unii din şefi se vor incăpăţina în a face politică de metafizică, soluţiunea earaşi fatală va fi următoarea. Acei şefi recalcitranţi vor inceta de a fi şefi chiar cu numele, ei vor fi lasaţi de o parte, intr’un colţ, iar mişcarea incepută tânăra şi viguroasă se va desvolta înainte pănă la resturnarea regimului colectivist. CHESTIUNEA ORIENTILII. Puterile au respuns verbal Porţei cum că ele se sfătuesc pentru o întrunire la Constantinopole a unei conferinţe ca să dee sancţiunea Europei la acordul Turco-Bulgar. Singură Rusiea refuză sancţiunea sa şi se opune chiar la întrunirea unei conferinţe, zicînd că puterile trebue să se înţeleagă prealabil asupra condiţiei ce trebue de urmat la afacerile peninsulei Balcanilor, odată ce restabilirea lui statu quo ante, este cu neputinţă. Trupele turce, care, după semnătura convenţiunei Turco-Bulgare, trebuiau să se retragă de la Mustafa-Paşa şi de la Uskup, ca să se indrepteze inspre frontierele Greciei, au primit contra-ordin; ele vor păstra poziţiile lor actuale pănă la ratificarea definitivă a zisei convenţiuni. Se asigură că Dl. Gladstone ar fi comunicat Portei i atenţiea sa de a urma inainte in chestiea orientului, o politică conform intereselor Turciei. Turciea numeră acum cinci sute de mii de oameni fără arme. O mare parte dintre aceste trupe, este concentrată in Azica minoră, unde? după înţelegerea ruso-persană, asupra chestiunei fruntarielor, Poarta se teme de o lovitură din partea Perşilor asupra Bagdadului. — In ziua de 6 Fevruarie, ambasadorii, după ce s’au sfătuit, au făcut Porţei recomandaţiele următoare relative la negocierele de pace in curs la Bucureşti: 1) A respecta cu desăvârşire tractatul de Berlin; 2) A părăsi orice idee de indemnitate de rezboiu in favoarea Bulgariei; 3) A nu atinge chestiunea Rumeliei, care nu este decît curat locală; 4) A ţinea pe reprezentanţii puterilor din Bucureşti in curentul negocierelor. — Din Filipopoli să spune că entuziasmul la primul moment, imovocat de noul tratat Turco-Bulgar, a scăzut pe nesimţite. Sunt in îndoială urmările pe care poate să Ie aiba in viitoriul Rumeliei orientale, o uniune bazată numai pe persoana prinţului. — Iata, după Corespondeţa politică, spune „Le Temps“ textul de respuns al guvernului grec la cea din urmă notă colectivă a puterilor, remisă cabinetului din Atena la 24 Fevruarie. „Guvernul regal a luat notă de declararea puterilor; totodată el găseşte surperfluu de a expune punctul său de vedere asupra unei chestiuni despre care s’a ridicat deja intre marile puteri. Pentru aceasta guvernul regal crede de a lui datorie de a declina responzabilitatea urmărilor unui conflict intîmplătoriu. Totuşi, guvernul regal nu ascunde că el va considera ori ce piedică puţind fi împotrivită la libera dispoziţie a forţelor sale navale ca incompatibil cu independenţa statului şi a drepturilor coronei, ca nefolositoare intereselor politice ale ţerei." FRANŢA. Am vorbit in mai multe rînduri despre mişcarea socială din Franţa. Acolo, ca in oricare ţară, unde socialismul este înaintat, există o luptă de partide socialiste intre dînsele, şi care credem că n’ar trebui să fie. Intre altele, partidele sunt două, partida social-democraţilor şi a anarhiştilor. Fiecare dintre aceste au partizani numeroşi şi însemnaţi. Şi aceste două mai cu samă poartă rezboiu intre dînsele. Partida soma-democraţilor are barbaţi ca: Benoit Maion, Brousse, Guesde, Lafargue