Lupta, aprilie 1886 (Anul 3, nr. 36-46)
1886-04-02 / nr. 36
I t ANUL III..'n. A B U N Â M E N T E Un an . . . . . 12 fr. %»»•••.. 7 „ Pentru streinătate Un an.....................20 fr. V2 an . . . . . 11 „ Administrația In Str. Podul Vechiu Clasele Pi]iad«p»l. Uf rppî 't7.'*toa nî^y tt icma AiiLuL L ivi & A î Ui ijii j jS ' 6. A PA II E ai E II € U Ii I, VINERI ȘI I uMINICĂ Director politic: G. PANNI. „Voinţa Naţională“" s’a suparat foc fiindcă am fâcut o ignorantă relativ la o discuție «, ea avusese eu „Indépendance Roumaine“. in nr.JCAr 15 bani AN UNG IU III Un rând in p. III. 30 b. Un rănd in p. IV 25 b. Un numit vechili 25 b. Manuscriptele ne publicate se ard. IAŞI, 1886. Dacă noi in multe ocazii ne-am pronunţat pentru un stat puternic, bazat inse, nu pe o coterie ci pe majoritatea cetăţenilor, pe masa cea adîncă a populaţiei noastre, este că numai nu un stat puternic organizat pe principii democratice credem că putem găsi rezolvarea chestiunilor sociale ardente. Pentru a ajunge la acest ţăr, noi am susţinut cu ocazia revizuirei constituţiei lărgirea drepturilor electorale, contopirea colegiilor şi educaţia publică a tuturor. Drepturile politice nu sunt decît un mijloc. Ele pot fi considerate numai provizor ca scop, adecă numai până cinci cei ce le reclamă la capătă. In starea actuală de lucruri numai statul prin legile lui recunoaşte egalitatea tuturor. In societate înse acea egalitate dispare. Aşa, pe cînd ţaranul muncitor cu braţele este înaintea legei egal cu marele proprietar, in realitate cel intăi este un instrument de muncă in minele celui al doilea. Este natural că toţi desmoşteniţii, toţi cei slabi să caute să întărească statul, schimbîndu-i elementele predominante. Este natural ca cei care profită de starea actuală economică, de relaţiele sociale existente să nu dorească întărirea statului sub forma cremocratică. Trebue să ne dăm samă de principiele ce le-am cetit sau le cetim prin cărţi. Auzim vecinie că statul nu trebue sa aibă monopoluri sa nu fie productor, să nu aibă îndatoriri multe, să nu impedece libertatea individuală, să nu ucidă spiritul de iniţiativă, etc. etc. Acest limbagiueste cu atît mai curios cu cît îl vedem ţinut de ziare nu liberale (liberalismul fiind un cuvînt) ci de ziare cu tendinţi democratice. Ce însamnă însemn definitiv acest limbagiu ? El insamnă că statul trebue să iese pe cetăţeni la puterile lor proprii, că el nu trebue să ajute pe cei slabi faţă cu cei tari, că el trebue să iese sarcina regularei raporturilor sociale la jocul liber al legilor naturale !... Natural că această teorie este minunată pentru cei tari. Dar este ea oare folositoare celor slabi? Oare acesta este idealul de stat a societăţilor democratice? Oare este mai preferabil ca monopolul să-l aibă o clasă in loc să-l aibă statul, adecă majoritatea cetăţenilor? Iată chestiuni la care cei ce să îngrijesc de starea mizerabilă a claselor muncitoare ar trebui să se gândească. Să lăsăm dar deoparte principiele liberalismului clasic, ele nu erau și nu sunt frică decît consacrarea unei stări de lucruri—cea actuala—care trebue modificată. In noua modificarea un element care fusese lasat de o parte, masa profundă populară cu neroele ei sociale şi economice trebue să între in prima linie. Să inţelege că este supărare şi supărare. O-jmul cult pentru a sdrobi pe adversar argumentează, îl striveşte cu dovezi; omul incult , insultă, insinuează răutăţi merge pană a formula infamii. Este acum întrebarea: a cui e vina dacă „Voinţa Naţională,, să pune ea singură, prin propriele ei înclinări in categoria cea din urmă ? Să revenim căci cazul este nostim de tot. Om ignorant şi necultuu să numeşte acela care nu ştie un lucru oare care. Acela să cheamă neştiutor. Ignorantul este altă ceva. Ignorantul să trădează marea samă prin mijloacele de care să serveşte pentru a susţine ceva şi prin solul ce intrebuinţază in combaterea adversarilor. Lipsa de metodă raţională, ştienţifică zugrăveşte pe ignorant. Un ignorant poate şti multe lucruri mari şi mărunţele. Aşa poate să fi cetit pe List pe Carey, poate să aibă oarecare lustru social, poate chiar să fi scris mult, foarte mult. Ba de multe ori acest din urmă detaliu este de rigoare. Omul scrie şi ear scrie căci nu e in stare să-şi dea samă de valoarea celor ce scrie. După ce am făcut teoria să o aplicăm celui, sau celor de la „Voinţa Naţională". Noi zisesem că trebue să fie cineva un fanatic ignorant pentru a taxa de trădător pe un susţinător a liberului schimb. Cearta intre protecţionism şi liber schimbism separă in două tabere pe lumea ce se ocupă cu chestrele economice, prin urmare a fi protecţionist sau liber schimbist nu este nemic de extraordinar. Ştiţi ce ne respunde beată „Voinţă Naţio- nală". ? Să cităm căci lucrul este frumos „Mai j „intăi de toate trebue să declarăm că „ig- j „norantul" care a scris articolele economice „ale „Voinţei Naţionale" nu e altul decît! „Alexandru Xenopol profesor la Universitatea din Iaşi" . . . Iată specimen de argumentare! . . Fiindcă acele articole au fost scrise de d-nul A. Xenopol apoi urmează că ele sunt: minu- note ! . . Dar drept ce ne ia scribul de la foaia colectivistă cînd ne aruncă cu emfaz numele d-lui Alexandru Xenopol ? Chiar cînd acesta ar fi in adevăr o autoritate incă felul de argumentare este teologic. Teologii nu raţionează adminterea. „Lucru este aşa, zic „ei, fiindcă aşa a zis sfîntuî Augustin sau „sf. Spiridon". In cazul de faţă insă numele aruncat nu e macar autoritate. Căci trebue să fii de la „Voinţa Naţională" ca să ţii pe d-nul A. Xenopol drept economist. D-nul Xenopol economist? Dar orice om serios trebue să rîdă de aseminea comedie. Cum ? Fiindcă cineva a înşirat in viaţa lui toate banalităţile economiei clasice de care sunt pline paginele S cele intăi a tuturor manualelor de economie politică, apoi urmează că este economist? ! Dar cine nu şi aduce aminte de absurdele articole asupra agiului pe care d-nul Al. Xenopol le-a scris mai an in „Economia Naţională" ? După acele articole noi suntem deja vînduţi cu moşii cu totul străinilor . . . Trebue cineva nu numai să nu aibă ştiinţă, dar să nu aibă bunul simţ ca sa susţină asemenea enormităţi. Si aceasta este autoritatea pe care „Vo Inţa Naţională" ne o aruncă cu emfaz!.. Da, acum după proclamarea numelui autorului suntem siguri că acele articole sunt scrise de d-nul Alex. Xenopol. Numai unom de ştiinţă ca d-nia sa poate argumenta pe tărîmul de trădare, vindere străinilor, etc. Noi presupunem că chiar infamiele la adresa d-nui I Panu debitate acum cîteva luni porneau tot de la acest om de ştiinţă. Să mai dăm un exemplu de modul ignorant de argumentarea „Voinţei Naţionale"? Acum 13 sau 14 ani d nu Pani a criticat in „Convorbiri Literare" Istoria critică a d-lui Hâjdeu. D-nu Hâjdeu cu presumţiunea care îl caracterizază indignat ca un băet, a îndrăznit a critica şi, a dat curs vocabularului pe care de aîminterea toată lumea ştie că îl posedă. In adevăr, d-nu Hâjdau Ta numit eu 14 ani la urmă pe d-nul Panu ignorant, Fa făcut cum zice Românul in privinţa insultelor albie de cîne. Acum inţălegeţi argumentarea (...) scribului de la „Voinţa Naţională" ? Fiindcă cu 14 ani in urmă d-nul Hâjdău l-a numit pe d-nul Panu ignorant in istorie, apoi d-nul Panu este ignorant!.... Voeşte cel de la „Voinţa Naţională" să dovedească cetitorilor ignoranţa d-lui Panu? Nu are de făcut decît următorul lucru. Să binevoiască a reproduce fidel cu argumentele pentru şi contra polemica dintre d-nu Hâjdeu şi d-nu Panu. Dovada cea mai bună înse cine din doi a avut dreptate, este că d-nu Firiden a renunțat pe urmă la unele din teoriele sale iar pe altele Ie-a modificat in addenda si corrigenda.