Lupta, mai 1886 (Anul 3, nr. 47-57)

1886-05-04 / nr. 47

Oposiţia-uuită curarisitus’a de această per­cepere incomplectă a lucrurilor de către sen­sul politic ? Iată chestiunea. In Botoşani are să se vadă dacă ea tot pe jumătate vede lucrurile sau a inceput a le videa de a întregul. ihn strain,­mm ANGLIA. In camera comunelor trebuia să se des­­bată în ziua de 10 c. bilul Home-Rule în a doua lectură. Se poate prevedea că bilul va trece. Vacanța parlamentară a fost cu totul în favoarea lui Gladstone, D. Chamberlain îm­preună cu grupul său va vota negreşit pen­tru bil, în urma decisiunei imperative a fe­­deraţiunei centrale a asociaţiunelor liberale. Dar şi d. Gladstone a cedat cererei d. Chamberlain de a se admite şi in viitor de­putaţii irlandeji în palatul Westminster. Faţă cu această schimbare a unuia din punctele esenţiale ale proiectului, naşte chestiunea da­că Parnelliştii vor sprijini încă proiectul. Un respuns negativ ar aduce căderea pro­iectului. Dar se asigură că d. Parnell ar fi primit concesiunele făcute şefului radicalilor, spre a asigura astfel o majoritate compactă proiectului Home-Rule. Totuşi ştirile în privinţa modificărei pro­iectului primitiv sunt cu totul nesigure. Morning Post asigură că în ultimul consi­liu «atin­d­ii» d. Cladotone ar fi arătat schimbările ce guvernul a făcut proiectului o­­pus a satisface pe d. Chamberlain. Modifi­carea ar consta în aceia ca 45 deputaţi ir­­landezi să urmeze a şedea în parlamentul englez. D. Chamberlain ar fi declarat în ul­tima oară amicilor sei că e hotărât de a combate bilul şi că amandamentele ce gu­vernul va propune nu vor schimba resoluţiu­­nea sa. FRANCIA Situaţiunea ln Decazeville nu s’a schimbat de loc. Lucrătorii cu toate că persistă în le­gitimele lor drepturi, face tot posibilul spre a ajunge la o înţelegere. Delegaţii lor au decis de a supune diferendul unui tribunal de arbitrii compus din D-nii: Laguerre, Mi­chelin, Laur, deputaţi, din doi delegaţi ai minorilor şi 2 membrii din consiliul de ad­­ministraţiune a Companiei. Compania retuşa însă de a primi această combinaţiune a tribunalului. O grevă a isbucnit între amploiaţii trau­­vaiurilor din Bordeaux. Directorul Lawson a primit o deputaţiune compusă din opt am­ploiaţi, cari veniseră să -i facă cunoscut că în urma unei înțelegeri prealabile o parte din personal s'a decis a se pune în grevă. In acelaş timp ei­­ preclară un memoriu cu­­prnzănd reclamațiunile lor. Ei cer ca casă de prevedere instituită de către dânșii să fie administrată de dănsii, etc. * it­ # In ziua de 9 Mai s’a făcut înmormântarea civilă a unui lucrător miner; peste 500 lu­crători urmau coşciugul, care era împodobit cu drapele tricolor la fie­care colţ şi care e­­ra dus pe umeri de tovarăşii de lucru ai mortului. Această înmormântare civilă, la care nu erau incă obicinuiţi, a produs o impresiune minunată. CHESTIUNEA ORIENTULUI Ministerul s'a format in mod definitiv spune o telegramă din Atena sub preşedinţia d­lui Balbis. D. Lurioti ia portofoliu afacerilor streine. Noul Cabinet n'are nici o culoare poli­tică accentuată. Ajungerea sa la putere vrea să zică numai dezarmare. Ministrul de resboi a ordonat a se sus­penda demersul trupelor către frontieră. Comandații trupelor turcesti de la fronti­era au primit ordine de a întoarce avant­­posturile. —x— RIN ALE IAŞILOR Isprăvile aşa numitului Mitropolit şi a acolţilor săi. Zilele acestea representan­­tul minciunei a comis un act de netoleranţă şi de persecuţie foarte grav asupra unor bieţi oameni, pe care nevoia i a făcut să se facă preoţi. Iată faptul. Există un ziar religios indepen­dent „Deşteptarea“ care biciueşte scandalurile călugăreşti şi dă pe ţaţă toate monstruozităţile ce să comit la adăpostul rasei şi a Coma­nacului. Natural că D. Mitropolit este furios in contra acestui început de emancipare. Marţia trecută cel de la Mitropolie chemă la dînsul pe nouă pi­poţi presupuşi a fi mem­brii comitetului de redacţie a „Deşteptarei“ şi anume pe: Ion Popîrdea, Alexandru Io­nescu, Gos. Bălăşăscu, Ioan Pompilian, Va­sile Pompilian, Gost. Răileanu, Gh. Enăches­­cu, Gh. Nemţanu şi Gh. Folescu. Odată ce-i vede la dînsul, omul imbracat in haine de Bal-mascat incepe a striga ca turbat, insultîndu-i grosolan şi ordonăndu-le să închidă ziarul. Numiţii preoţi respinseră evaziv, adecă prin refuz. A doua zi toţi popii din Iaşi fură convo­caţi la Mitropolie fără să li să spună pen­tru ce. Protopopii Possa şi Creangă îi a­­dusese de dinapoi. Adunaţi in o sală mare, uşa se deschide şi intră domnul Mitropolit cu spionii şi servilii săi, anume cu teologul Dragomir Dumitrescu, cu teologul O. Erbicea­­nul, cu călugărul Răileanu rectorul semina­rului, adecă călăul cu sbirii. — Christos a inviet, zise şeful. Bieţii preoţi respunseră incet „adevarat a inviet“.— „Cum? a inviet Christos“ întrebă ironic omul de Bal-mascat. Cei de la „Deşteptarea“ spun că nu (lucru neexat fie zis in treacăt). După aceste cuvinte aşa numitul Mitropolit incepe a insulta din nou pe preoţii amintiţi mai sus şi scoase a­­poi d­in buzunarul sutanei un protest scris gata şi îl prezintă preoţilor ca să-l subsem­neze. Protestul declară că „Deşteptarea" este organul diavolului dar nu a preoţilor de mir. Bieţii preoţi văzîndu-se prinşi nu ştiau ce să facă . Unii să îndreptară tiptil spre uşă- Dar acolo găsi pe teologul­ sbir Dragomir care ţinea uşa. Atunci ei incepură a să sfătui să iscălească insă ilizibil; de o dată celalt teolog—spion C. Erbiceanu sări dintr’un colţ unde era ascuns şi le zise preoţilor: „aveţi sa iscăliţi lămurit căci alminterea e rău de voi“. Modul cum au fost siliţi bieţii preoţi să is­călească a fost un adevăr revoltător. Ca nu cumva să scape vre­unul, mitropolitul cu sbirii săi ia scos pe toţi in balcon de unde ştia că nu pot fugi de cât sărind de la eta­jul intăi. După acea ii scotea unul cate pe umil şi le impunea să subsemneze. Asfel s’a făcut protestul in contra ziarului „Deşteptarea" De cine ? de insăşi cei a că­ror interese le apara acel ziar, de preoţii de mir!. A trebuit inse pentru aceasta ca să se comită aseminea enormităţi. In aceeaşi zi şeful ignorant a dat afară de la Biserica Domnească pe doi din preo­ţii cei nouă pomeniţi şi pe toţi ia dat in ju­decata bisericească... Iată ce instituţie susţine statul. Iată ce om are dreptul să zică: scoate şi Biserica. Iată cine vorbeşte de blândeţă, morală, etc. Focuri. Vineri sară a izbucnit dou focuri unul la Podul de Piatră şi altul la moara de vînt. Cel intăi a consumat un șir de case unde ședeau multe familei evreesti. Pompie­rii au avut avantajul că in apropiere este un basen unde Evrei de prin prejur să scaldă. F­OILETON CLEOPATRA 56 Ea îşi venise in simţire. Albă ca şi că­pătâiul pe care sta, cu minunatul ei păr îm­prăştiat, ea nu avea întunecat in figura ei de­cît ochii, culoarea safirului închis, care priveau cu chin uşa. Generalul se apropie, răzămat de bastonul său. El incă era foarte palid şi buzele lui tremurau, in timp ce se încerca să-şi întă­rească glasul. — Ai avut un leşin, scumpă contesă, zise el; doctorul are să vie indată, insă nu are să fie nimic, fii sigură . . . îmi dai voie să aş­tept pe doctor lăngă d-ta ? Ea făcu un semn de consimţire, şi el se puse lăngă pat, pe un fotei mare. Camera era foarte simplă cu tot luxul mobilelor; patul ingust şi alb ca patul unei fete . . . Da, aceasta era camera unei femei oneste, unde minciuna şi frauda nu puteau să-şi găsească asii . ■ • Doctorul veni imediat, ordonă somn, cal­mante, lipsă de emoţii. •— O predominenţă însemnată a sistemului nervos, zise el; nu văd nimic îngrijitor pen­tru moment; două­zăci şi patru oare de re­paus şi nu va mai fi nimic ; insă trebueşte contesei o viaţă regulată şi lipsită de om­ şi ce ar putea s’o surescite. — Ei! zise Neutor reconducăndu-1, ar tre­bui ca liniştea care o recomănzi d-ta s'o vinzi farmaciştilor . . . Ordonează dacă se poate repaus unei femei care face sau primeşte cinci­spre­zece visite pe zi! — Viaţa de lume şi ordonanţele mele sint in adevăr in contrazicere, zise doctorul su­­rizînd; insă imi voiu permite de a face pe Escelenţa Voastră să observe că nu este me­dicina care trebue aici să cedeze... Nestor se întoarse lăngă patul femei sale. Cleopatra părea că doarme; femeile sale e­­rau in odaia vecină. Nimeni nu putea să'l vadă. El se plecă asupra bolnavei și cu un fel de stângăcie bătrânească o sărută pe frunte. Cleopatra deschise ochii. — Mă ierți? zise Cleopatra foarte incet. —• Să nu vorbim de asta, respunse el '■■ ■•n răstit. Mai târziu. Si el se retrase, silindu-se a mai domoli pe parchet loviturile repetate a bastonlui său. XXII A doua zi de dimineață, Cleopatra era in picioare. Bătălia era departe de a fi câş­tigată, şi timpul era preţios. Mai de multe ori simţise ea cît de fragilă era viaţa intr’in­­sa, dar astă dată, i se părea că nu o mai ţîne in mănă, că firul existenţei sale, prea mult stăpînită, îl perdea din vedere.

Next