Lupta, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 95-104)
1886-09-03 / nr. 95
ANUL III. No. 95 ABONAMATE Dn an . . . . 12 fa 7, an . . .7 r Pentru străinătate Un an....................20 fr V. an.................11 . Administrația in Str. Podul Vechiu Casele Papadopol. Un număr 10 taai MERCURI3 SEPTEMBRE 1886 APARE MERCURI, VINERI ȘI DUMINICĂ Director politic: G. PANU. ANUNCIURI Un [rsnS Jp p. HI. 30 b. O“ P. % 25 b țin :faîităA^ec|l»u 25 b; '•'■ft,%\o Mafrnscrrp'tele nepubli cate se ard. IAŞI, 2 SEPTEMBRE ISS. Evenimentul de curînd intîmplat in Bulgaria , detronarea lui Alexandru de Battenberg şi rechemarea lui inapoi de cătră voinţa poporului, poate servi ca esemplu multor monarchi, fie acei monarchi regi sau împăraţi, ca sa ţină sama de simpatiile poporului ce sînt chemaţi a guverna, cum şi de opiniunile lui in unele chestiuni. Nu trebue monarchul să uite că dacă este in fruntea unui popor trebue aşi bate joc de el, despreţuind sau nebăgînd in samă voinţa lui, nici să se Încreadă celor spuse de acel număr de linguşitori care in genere inconjoară pe toţi monarchii slabi de inger, cum că opiniunea publică ar fi cu ei prin faptul că visitând vreun district, acel număr de linguşitori, oameni fără căpătăiu sau postulanţi de slujbe le iesă cu masarabie inainte sbierînd : Ura-a-a. In genere şleahta de linguşitori ce incunjoară pe monarehi, speculează pasiunele lor: dacă un monarh este dominat de patima sgîrceniei, linguşitorii satisfac poftele sale, cele mai adese ori linguşitorii îl discreditează in faţa opiniunei publice de care totdeauna ar trebui să ţină samă un monarh onest şi inteligent. Dacă evenimentul isbucnit in Bulgaria ar fi avut loc in altă ţară, intr'o ţară in care monarhul n’ar fi ţinut la opiniunea publică increzindu-se in linguşitorii ce îl inconjoară şi care intrebuinţază toate mijloacele a trece drept credincioşi dinastiei, satisfăcîndu-i toate poftele, atunci fie sigur acel monarh că nu numai nu ar fi fost chemat inapoi să-şi reocupe tronul, dar din contra poporul ar fi fericit de Împrejurările care au conlucrat ca să scape de el. In loc a să face manifestaţiuni ca semn de bucurie pentru reîntoarcerea monarhului, după cum s’a făcut in Bulgaria, s'ar face manifestaţiuni in sens contrar, adică, că a scapat de el; şi toţi acei linguşitori, patrioţi de meserie, ce-1 incunjurau până eri, duci era incă pe tron, vor lua parte la toate manifestaţiunele de bucurie ale poporului ca semn de scăpare de acel monarh; mai mult încă, ei vor căuta de astă-dată a face să creadă pe bietul popor că şi dînşii au contribuit la detronarea monarhului ce-l linguşiau pe cînd era pe tron; vor da a înţelege chiar că ei totdeauna au fost contra monarhiei, contra sistemului dinastic de guvernămînt şi că sunt născuţi pe lume odată cu republica. Iată in scurt ceea ce cred eu că să va intîmpla monarchilor ce nu ţin samă de voinţa poporului ce-l ocănanesc şi care să incred in acei ce-i satisfac poftele, linguşimdu-i numai spre a să mănţine la putere cu orice preţ şi cît ei pot guverna. C. M. I. Mielescu. Reformarea scoalelor Israelito-Romine din Iaşi. Simpatiile ce-mi au atras articolul precedent atît in cercurile creştine cît şi din partea israeliţilor mai inteligenţi şi mai liberali, mă incurajează de a continua proposiţiunile mele reformatoare pe calea apucată Aceasta e o consolare binefăcătoare faţă cu invectivele ce mi se aruncă de cătră linii, că denunţez pe evreii opiniunei publice, ba chiar şi ministerului. Aceste insinuaţiuni sunt departe de a mă opri, ca să dau publicităţei defectele şcoalelor noastre şi de a le isbi, malgréelles, cătră o ameliorare in fapt şi nici de cum in principiu. Reproduc aceste extreme, fiind că opiniunile coreligionarilor mei relative la stăruinţele mele reformatoare sunt foarte diverginte şi basate pe contrastele menţionate. Unii zic că in principiu ideia mea e ireproşabilă, insă i nerealisabilă. Alţii pretind că e realisabil, insă in timpuri depărtate; că timpul unei reforme şcolare n’a venit incă şi că idea e prematură. Alţii, in fine, cred că aceste tendinţe vor rămăne ilusionare şi zadarnice pe cît timp, ministerial va remăne in acel indiferentism, in care să află actualminte in tot ce priveşte iudaismul. Dintre toate, aceste insinuaţiuni, cea din urmă, mi se pare, este poate cea mai justă. Evreii din România şi specialminte acei din oraşul nostru stau isolaţi, toasta comunitate a încetat de mult din viaţă, cară consistorial propus de d. Armand Levy n’a fost, admis. Reformarea şcoalelor nu poate deci fi o emanare spontană din sinul colectivităţei evreilor. Tinerimea studiasă numai, crescută in ţară şi inspirată de toate acele idei progresiste si libere de prejudicie, primite in ţerile civilisate, eaptă şi ţinută de a nimici încetul cu încetul acele prejudicie importate şi implantate de cătră elementul evreu polon imigrat in ţari. Insă aceşti tineri au nevoia de concursul ministerului cultelor şi al instrucţiunei publice. Niciodată evreii nu se vor pute plînge in străinătate că sunt persecutaţi in execuţiunea cultului de cătră guvern, dacă acesta va proceda cu ajutorul tinerimei israelite crescute fi născute in țară. Tinerimea israelită va fi acel dig puternic, care va opri cuvantele abusive ale presei străine calomnioase cu drept sau făr de drept. Noi şi nu guvernul vom avea răspundă la instigaţiuni eventuale. Dar avem nevoe şi de clasa israelită avută, căci şcoalele noastre de abia să susţin şi subvenţiunile ce li se acordă sunt minime şi derisorie. De mai puţină importanţă privesc obiec-vţiunile ce mi se fac din partea acelora, ce cred că ar fi o ingreuiere pentru copilul israelit de a invaţa disciplinile religioase in limba ţerei. E un fapt notoriu, şi nu e necesar ca să fii psycholog, că omul invaţa in copilărie mai mult decît in toţi anii consecutivi :— învaţă limba. Şi fiind că această recepţiune limbistică e pur mecanică, de aceia e mai uşoară pentru copii şi mai grea pentru adultul. Combinaţiunile logice, ce sunt cu atît mai bogate, cu cît cunoaştem mai multe expresiuni, sunt consecinţele producţiunilor şi achiziţiunilor unei vîrste înaintate. Acest fapt nimiceşte şi obiecţiunile acelora, ce pretind că limba romaneasca e necesară, dar că întrebuinţată ca traducţiune a Bibliei, va fi mecanic învăţata şi in consecinţă de puţin folos copilului. Ei bine! să mi se arăte un singur pedagog, ce ar pute pretinde că un băiat de şapte sau de opt ba chiar de nouă sau de zece ani, pricepe fiiieţele logice ale gramaticei, de înţelege regulele gramaticale sau aritmetice şi de poate să le aplice intrun mod logic? De înţelege macar celelalte discipline, precum istoria ţerei, poesiile ş. a. pe care le învaţă pe de rost numai şi numai intr’un mod mecanic. Tot invăţămîntul in această vîrstă e mecanic, cu atît mai mult limba, pe care şi adultul o învaţă pe jumătate mecanic! Nu vorbiţi just d-nilor! Trebue ca cineva să fie versat in didactică şi in pedagogia spre a susţine astfel de controverse. Educaţiunea copiilor cere multe studie. Şi dvoastră sunteţi cei mai puţini competenţi. Vă amintesc un singur fapt istoric, care va distruge toate susţinerile voastre ren voitoare şi fictive. Cînd Moses Mendelssohn, representantul cel mai nobil al literaturei hunanistice, a introdus in Germania biblia,cu traducere germană, cînd a început să obevieze jargonului polonez, mai mult de un fanatic s’a ridicat cu blăsteme și anatheme. Pe acele timpuri