Lupta, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 95-104)
1886-09-19 / nr. 101
ANUL 111. No. 101 ABONAMENTE Un an . . . . 12 ft '/, an . . .7 p Pentru streinătate Cn an....................20 ft '/ an....................11 * Adsîifiistratsa in Str. Podul Vechiu Casele Pop«d«p»l. Un număr 10 bani VINERI 19 SEPTEMBRE 1886 APARE MERCURI, VINERI ȘI Director politic: G. PANU. DUMINICĂ AN UNO IUBI L'a r&ad in p. III. 30 b. L'n rând • b ■ V - 4 \ Uu rmmăf teSu îgj\b; ■ 'ftf.ik’ifi ’* Mati^sivtigifig Cil' w m, 18 SEPTEMBRE 1889. SOMNOLENŢA ROMÂNULUI Zece ani de teroare colectivistă de cînd indura poporul român, zece mii flăcăi jertfiţi pe parcurile priviţii pentru independenţă şi libertate supt vederile marelui căpitan şi rege. Rezultatul a fost că am capatat perderea Basarabiei şi isgonirea aurului de pe brazdele industriei romane. Nu voi aminti obligaţiunile statului urcate la miliard după zeci ani de domnie al primului ministru nici de falsificarea situaţiunei financiare constatată in cameră iarna trecută de domnul Carp şi de alţii, nici voi atinge ţipetul presei despre miseriile poliţieneşti nici de falsificarea constituţiei îndestul stigmatizate şi lămurite. Nu voi vorbi nici despre urcarea dărilor osăbit acea a tarifului autonom pentru gîlciuirea primului ministru cu toate statile, nici despre faptul că sub pretext de filoeseră pentru cătiva ectave dezrădăcinate pe ici pe colea a pus strai anual pe toate viile din ţară. Nici primăriele din ţară n’au rămas in urmă cu tacsile pe hrană, vezi primăriea de Iaşi care are numiţi 14 membri tot avocaţi şi numai şase de altă breaslă, ziua întreagă discuta şi plăteşte mii de franci tiparul pe an ca să să constate din discuţie că nu se pot echilibra bugetele din lipsă de fonduri, pentru că acele zaci milioane date de stat nu acarete să cheltuesc cu cârpelile acaretelor cu delimitari, architecţi, ingineri, soldă şi altele. Este întrebarea acum pentru ce somnolenţa română perpetuează in ţară o monetă de hârtie in jaf condusă de cătră Bancheraşii colectivişti cu procentile şi agiul păgubitor doue zeci la sută in detrimentul industriei şi al fie cărui trăitor român ? Cînd s’a aprobat Banca, s’a zis in cameră, să nimicim camatarul, să ajutăm industria să oftinim procentele şi pe dată fără să să ţie samă despre conservarea creditului, s’a pornit fabricaţiunea biletelor de bancă, s’a infiinţat sucursale, s’a cules biletele ipotecare din pieţi, s’a scos din circulaţie 35 milioane monetă argint şi le-a dosit la Bancă , a reformat tot aurul din casa de consemnaţie, şi a înlocuit cu acţiuni de la Băncei, a primit de la Bancheri civili zălog toate scrisurile fonetare urbane rurale şi Bonuri de stat, un schimb de bilete in circulaţie cu procente de mai multe milioane cumpărînd cerealele şi toate produsele române şi tot aurul l’au făcut să luuice afară din ţară. Atunci pe dată s’au şi ivit agiul Banco-notar şi cu procentele împreună două zeci la sută pagubă pe spetele romînului precum şi osăbit bugetul statului plăteşte anual opt milioane agiul in lipsă de aur pentru capotaul datorit la străini. Iată starea de plîns in care ne aflăm. Acum depinde pană la oarecare punt de la alegerile comunale dacă trebue să perim supt falimentul ameninţător copiilor noştri, sau trăind să ne luptăm contra milionarilor colectivişti, pentru libertatea votului şi să iubrîncim conrupţiunea administrativă care ni-au aruncat in sărăcie. Pentru că de la alegerile comunale atîrnă acele legiuitoare care trebue să ne scape de vestejala in care ne aflăm. Iar domnul Brătianu dacă mai pretinde recompensa milionului să o ceară de la bancheraşii naţionali colectivişti cari prin Bancă au muls ţara atîţa ani cu procente stagiul din cauza fabricaţiunei fiţuicelor fără de garanţia unui stoc de aur. T. I». Ţărani jăfuiţi. Mult zel pune onorabila Administraţie a „Domeniului Coroanei" pentru prosperitatea inviolabilului tesaur regal. Cu nici un preţ nu se lasă mai pe jos şi neobositul vechii Bolomey, care a reuşit in fine să aducă la sapă de lemn, transformînd in iobagi pe toţi ţeranii de pe moşia Broşteni. Mai anteri D-lui I. Kalender venise poftă să alipească la Domeniul Coronei o schele de pe malul rîului Bistriţa, care aparţinea locuitorilor din Părăul-Cîrjei, Comuna Madei, vecină Cu fericiţi Broşteni, pe motivul că-i trebue, le-a făcut proces chiar, numai să li poată răpi acele cîteva arii de pămînt şi să le alipească la miile cele multe de hectare. Tot soiul de şicane li se fac ţeranilor, de cătră slujitorii Administraţiei, vita care ar avea indrăsneala să se aşeze la masă pe imaşurile acestor Domenii, fără sa fi măncat chiar este sechestrată, sub cuvânt că imaşurile sunt boereşti şi nu să poate suferi nici să călătorească prin ele vre-un dobitoc strein, de cît poate numai cei de la „Domeniul Coronei", cari după ce vor sfărşi-o cu guvernămîntul, îşi vor face stagiul pe imaşurile Coroanei. Adiţia n'a intrat deplin incă pe toate moşieie şi a început a-şi arata ascuţiţii săi colţi, dar cînd va începe cu diaaninsul exploatarea moşiilor, va arăta ceea ce poate. Atunci ea ne va face nişte adevaraţi proletari, după modelurile din Europa Occidentală, şi pană atunci incă poate are să se infiieţeze in fiecare judeţ cite un Domeniu, care să servească ca model de exploatare. Innainte de a veni Adiţia domeniului coronei pe moşii, ţeranii contractând cu arendaşul moşiei, aveau fînaţe, lemnării trebuitoare in schimbul muncei agricole sau a lemnăriilor ce le lucrau arendaşului. Greu era şi atuncea căci tot exploataţi erau, însă acuma regretă acele timpuri. Astăzi invoindu-se cu Adiţia, fiecare plăteşte o sumă hotărîtă ca să-şi strîngă din lemnele căzute prin păduri, lemne putrede, pe care insă le plătesc, scump, fără ca in cele din urmă să le aibă; căci mai pe urmă se vestesce de la boeriu că naivoe de căutat lemne cu vreun instrument tăetor ; cu alte cuvinte copacii uscaţi căzuţi pe jos, să-i fee întregi, cine are poftă de lemne, alt feliu onor. Ad-ţie găsesce să-i vîndă la alţii ; iar ţeranii jefuiţi, pier de frig, in mijlocul pădurilor. In schimbul acestor exploatări neomenoase, Ad-ţia face biserici, la care ţeranii sunt puşi cu sila să muncească de pomană. Ştiu D-ntele lor că Religie le trebue lor. Le trebue biserici in care să se propage supunerea cătră cei mai mari, resplata in viaţa viitoare in schimbul miseriilor de aici. Cu un cuvînt să se propage morala evangelică atît de trebuitoare existenţei actuale. Din Ţară ! D. Nicolae Voinov, fost ministru al justiţiei, ne comunică următoarea scrisoare pe care o adresează actualului ministru al dreptăţei. Ilustru domnule ministru al justiţiei. Reprob şi mă unesc cu toată lumea onestă contra asasinului d-lui prim-ministru. Dispreţul meu pentru orice asasinat politic, care sub orice mască tot crima se chiamă Dar cu toate aceste, imi permit să intreb pe d. Stătescu: Cine are să judece pe criminalul atentator, dacă d-nia sa ca ministru de justiţie pune curţile şi tribunalele să se amestece in această afacere arătînd devotamentul nemărginit persoanei asupra căreia s’a îndreptat asasinatul, și ură și dis