Lupta, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 95-104)

1886-09-19 / nr. 101

ANUL 111. No. 101 ABONAMENTE Un an . . . . 12 ft '/, an . . .7 p Pentru streinătate Cn an....................20 ft '/ an....................11 * Adsîifiistratsa in Str. Podul­ Vechiu Casele Pop«d«p»l. Un număr 10 bani VINERI 19 SEPTEMBRE 1886 A­P­A­R­E M­E­R­C­U­R­I, V­INE­R­I ȘI Director politic: G. PANU. D­UMINICĂ AN UNO IUBI L'a r&ad in p. III. 30 b. L'n rând • b ■ V - 4 \ Uu rmmăf teSu îgj\b; ■ 'ftf.ik’ifi ’*­ Mati^sivtigifig Cil' w m, 18 SEPTEMBRE 1889. SOMNOLENŢA ROMÂNUL­UI Zece ani de teroare colectivistă de cînd indura poporul român, zece mii flăcăi jertfiţi pe parcurile priviţii pentru independenţă şi libertate supt vederile marelui căpitan şi rege. Rezultatul a fost că am capatat perderea Basarabiei şi isgonirea aurului de pe braz­dele industriei romane. Nu voi aminti obligaţiunile statului urcate la miliard după zeci ani de domnie al primului mi­nistru nici de falsificarea situaţiunei financiare constatată in cameră iarna trecută de domnul Carp şi de alţii, nici voi atinge ţipetul presei despre miseriile poliţieneşti nici de falsifica­rea constituţiei îndestul stigmatizate şi lămurite. Nu voi vorbi nici despre urcarea dărilor osă­­bit acea a tarifului autonom pentru gîlciuirea primului ministru cu toate statile, nici despre faptul că sub pretext de filoeseră pentru cătiva ectave dezrădăcinate pe ici pe colea a pus strai anual pe toate viile din ţară. Nici primăriele din ţară n’au rămas in ur­mă cu tacsile pe hrană, vezi primăriea de Iaşi care are numiţi 14 membri tot avocaţi şi numai şase de altă breaslă, ziua întrea­gă discuta şi plăteşte mii de franci tiparul pe an ca să să constate din discuţie că nu se pot echilibra bugetele din lipsă de fonduri, pentru că acele zaci milioane date de stat nu aca­­rete să cheltuesc cu cârpelile acaretelor cu deli­­mitari, architecţi, ingineri, soldă şi altele. Este întrebarea acum pentru ce somnolen­ţa română perpetuează in ţară o monetă de hârtie in jaf condusă de cătră Bancheraşii colectivişti cu procentile şi agiul păgubitor do­­ue zeci la sută in detrimentul industriei şi al fie cărui trăitor român ? Cînd s’a aprobat Banca, s’a zis in came­ră, să nimicim camatarul, să ajutăm indus­tria să oftinim procentele şi pe dată fără să să ţie samă despre conservarea creditului, s’a pornit fabricaţiunea biletelor de bancă, s’a infiinţat sucursale, s’a cules biletele ipotecare din pieţi, s’a scos din circulaţie 35 milioane monetă argint şi le-a dosit la Bancă , a re­format tot aurul din casa de consemnaţie, şi­­ a înlocuit cu acţiuni de la Băncei, a primit de la Bancheri civili zălog toate scrisurile fonetare urbane rurale şi Bonuri de stat, un schimb de bilete in circulaţie cu procente de mai multe milioane cumpărînd cerea­lele şi toate produsele române şi tot aurul l’au făcut să luuice afară din ţară. Atunci pe dată s’au şi ivit agiul Banco-notar şi cu pro­centele împreună două zeci la sută pagubă pe spetele romînului precum şi osăbit buge­tul statului plăteşte anual opt milioane agiul in lipsă de aur pentru­ capotaul datorit la străini. Iată starea de plîns in care ne aflăm. Acum depinde pană la oare­care punt de la alegerile comunale dacă trebue să perim supt falimentul ameninţător copiilor noştri, sau trăind să ne luptăm contra milio­narilor colectivişti, pentru libertatea votului şi să iubrîncim conrupţiunea administrativă care ni-au aruncat in sărăcie. Pentru că de la alegerile comunale atîrnă acele legiuitoare care trebue să ne scape de vestejala in care ne aflăm. Iar domnul Brătianu dacă mai pretinde recompensa milionului să o ceară de la ban­­cheraşii naţionali colectivişti cari prin Bancă au muls ţara atîţa ani cu procente st­agiul din cauza fabricaţiunei fiţuicelor fără de garanţia unui stoc de aur. T. I». Ţărani j­ăf­uiţi. Mult zel pune onorabila Administraţie a „Domeniului Coroanei" pentru prosperitatea in­violabilului tesaur regal. Cu nici un preţ nu se lasă mai pe jos şi neobositul vechii Bolomey, care a reuşit in fine să aducă la sapă de lemn, transformînd in iobagi pe toţi ţeranii de pe moşia Broşteni. Mai anteri D-lui I. Kalender­­ venise poftă să alipească la Domeniul Coronei o schele de pe malul rîului Bistriţa, care aparţinea locuitorilor din Părăul-Cîrjei, Comuna Madei, vecină Cu fe­riciţi Broşteni, pe motivul că-i trebue, le-a făcut proces chiar, numai să li poată răpi a­­cele cîte­va arii de pămînt şi să le alipeas­că la miile cele multe de hectare. Tot soiul de şicane li se fac ţeranilor, de cătră slu­jitorii Administraţiei, vita care ar avea in­­drăsneala să se aşeze la masă pe imaşurile acestor Domenii, fără sa fi măncat chiar este sechestrată, sub cuvânt că imaşurile sunt boe­­reşti şi nu să poate suferi nici să călătorească prin ele vre-un dobitoc strein, de cît poate numai cei de la „Domeniul Coronei", cari după ce vor sfărşi-o cu guvernămîntul, îşi vor face stagiul pe imaşurile Coroanei. Adiţia n'a intrat deplin incă pe toate mo­­şieie şi a început a-şi arata ascuţiţii săi colţi, dar cînd va începe cu diaaninsul exploata­rea moşiilor, va arăta ceea ce poate. Atunci ea ne va face nişte adevaraţi proletari, du­pă modelurile din Europa Occidentală, şi pană atunci incă poate are să se infiieţeze in fie­care judeţ cite un Domeniu, care să servească ca model de exploatare. Innainte de a veni Adiţia domeniului coronei pe moşii, ţeranii contractând cu arendaşul moşi­ei, aveau fînaţe, lemnării trebuitoare in schim­bul muncei agricole sau a lemnăriilor ce le lu­crau arendaşului. Greu era şi atuncea căci tot exploataţi erau, însă acuma regretă acele timpuri. Astă­zi invoindu-se cu Adiţia, fie­care plăteşte­ o sumă hotărîtă ca să-şi strîngă din lemnele căzute prin păduri, lemne putrede, pe care insă le plătesc, scump, fără ca in cele din urmă să le aibă; căci mai pe urmă se vestesce de la boeriu că na­ivoe de cău­tat lemne cu vre­un instrument tăetor ; cu alte cuvinte copacii uscaţi căzuţi pe jos, să-i fee întregi, cine are poftă de lemne, alt­ feliu onor. Ad-ţie găsesce să-i vîndă la alţii ; iar ţeranii jefuiţi, pier de frig, in mijlocul pădu­rilor. In schimbul acestor exploatări neo­menoase, Ad-ţia face biserici, la care ţeranii sunt puşi cu sila să muncească de pomană. Ştiu D-ntele lor că Religie le trebue lor. Le trebue biserici in care să se propage su­punerea cătră cei mai mari, resplata in viaţa viitoare in schimbul miseriilor de aici. Cu un cuvînt să se propage morala evangelică atît de trebuitoare existenţei actuale. Din Ţară ! D. Nicolae Voinov, fost ministru al jus­tiţiei, ne comunică următoarea scrisoare pe care o adresează actualului ministru al dre­­ptăţei. Ilustru domnule ministru al justiţiei. Reprob şi mă unesc cu toată lumea ones­tă contra asasinului d-lui prim-ministru. Dis­preţul meu pentru ori­ce asasinat politic, care sub ori­ce mască tot crima se chiamă Dar cu toate aceste, imi permit să intreb pe d. Stătescu: Cine are să judece pe cri­­minalul atentator, dacă d-nia sa ca minis­tru de justiţie pune curţile şi tribunalele să se amestece in această afacere arătînd de­votamentul nemărginit persoanei asupra că­reia s’a îndreptat asasinatul, și ură și dis­

Next