Lupta, decembrie 1886 (Anul 3, nr. 138-138)

1886-12-19 / nr. 138

ANUL III No. 138 ABONAMENTE In tar­e Un an.............................. 30 lei la an...................................................15 „ 3 luni.....................................................8 „ In străinatate Un an..............................................40 lei la an...................................................20 „ 3 lun­...................................................10 „ 10 Bani Numărul REDACȚIA (Calea Victoriei, 35. Piaţa Teatrului EDIȚIA ANTEIA BUCURESCI, VINERI 19 DECEMBRE 1886 ANONCIUHI Se primesc numai la administr. ziarului Anunciuri pe pagina III . . 1 lei­ linia j) j) ,­ IV . .25 bani „ Manuscriptele nepublicate se ard Scrisorile nefrancate se refuză Un numer vechi: 30 bani ADMINISTRAȚIA Tip. Med. Gh­. Luis, Str­. Academiei, 241 O RUSINE PARLAMENTARA ŞI 0 INFAMIE O ruşine parlamentară Da două­zeci de ani de când e­­xistă parodia constituţională, mai mult sau mai puţin complectă, am văzut multe în această ţară. Am văzut alegeri stropite cu sînge, cum s-a întâmplat de curând la Bo­toşani. Am văzut Cameri iiţrate până la măduvă, cum sunt Camerile actuale. Am văzut în aceste Cameri una­nimităţi servile votând proecte de legi scandaloase, precum dotaţiunea Coroanei şi altele. Am văzut în asemenea Cameri lu­­ându-se cuvântul oratorilor opoziţiei sau închizându-se în mod abusiv dis­­cuţiunea fără ca ea să fi fost înce­pută, cum s’a întâmplat cu art. 58 în Camera de revizuire. Am văzut miniştrii prefăcuţi în oameni de hală, insultând ca precu­­peţele şi vociferând ca nebunii fu­rioşi, precum Dim. Sturza. In cursul acestor două­zaci de ani printre toate scandalurile electorale, cu tot servilismul şi arbitrarul par­lamentar, a fost un lucru care s-a respectat, care a rămas, în timpurile cele mai triste, în picioare: dreptul de interpelare, libertatea deputatului de a putea ridica vocea și a pro­testa el singur singurel, permisiunea de a se putea adresa ford, a vorbi nu pentru automații ce ocup fotoliu­­rile oamenilor, ci pentru ţară, pen ■ tru opinia publică. In parlamente ca ale noastre, în parlamente in care, din cauza unei scandaloase presiuni, nu pot intra de­cât infime minorităţi sau mai bine câte­va personalităţi, în asemenea parlamente orientale dreptul de in­terpelare era până acum cea mai însemnată prerogativă a unui man­datar liber ales. Deputatul ştia că odată ales să duce în o adunătură de oameni ser­vili, el ştia că cu toată dreptatea şi elocinţa lui la vot va rămânea singur sau aproape singur. Cu toate acestea, el mai ştia un lucru, care’l încuraja a lupta în ale­geri, care’l obliga să rămână, odată ales, în nişte Cameri viţiate, acel lu­cru era că el mai ştia în acelaşi timp că vaj putea vorbi, că va putea să fie într’un moment dat interpretul o­­piniei publice asupra unei chestiuni date. Ei bine, acest guvern acoperit de ruşine,­acest guvern care merită dis­preţul adînc al ori­cărui om ce are cel mai mic simţ de ruşine, acest guvern, împreună cu colectivitatea lui păcătoasă, a complectat ori opera lui de strivire, de ucidere a gândirei şi a exprimărei ei. Camera actuală, sub protecţia ru­şinoasă a guvernului, a hotărît ori faţă de interpelarea d-lui Maio­­rescu, că ea poate amâna pentru ori cât timp va voi o interpelare, că ea poate pe un deputat a’l împedica de a’şi desvolta interpelarea sa şi aceasta în contra principiului libertăţei cu­vântului, în contra regulamentului stat de ea, în contra a ori ce simț de pudoare, în contra a ori cărui respect pent­u opinia publică. Pentru prima oară, In timp de două­zeci de sui, s’a suprimat libertatea tribunei, pentru prima oară tribuna Camerei a devenit o simplă tribună a unei întruniri publice în care o bandă de bătăuşi intrând poate înă­duşi vocea oratorilor. Lucrul este de o gravitate excep­ţională, el trebue denunţat opiniei pu­blice, el trebue însemnat cu negru şi pe urmă lipit pe fruntea pătată a colectivităţei. De acum nu mai avem nici acel simulacru de Camere de care vor­beam ori, de acum tribuna parla­mentului va fi mută, ea va fi ocu­pată de fiinţi servile, de agenţi în­josiţi ai guvernului care vor desgus­­ta publicul cu laudele lor plătite, cu frasele lor pătate de simonie, de ser­vilism şi nepotism. Ce este clar de făcut în urma precedentului stabilit ori în Ca­meră ? Până acum dacă opoziţia să ho­tărâse a rămânea în Cameră era nu pentru figurele antipatice şi păcătoa­se ale colectiviştilor, ci pentru ca să poată pe ferestre vorbi ţârei. Inter­pelările pe care membrii opoziţiei le faceau în parlament aveau o menire specială. Ele erau reproduse şi co­mentate de presă, ele serveau a în­treţinea agitarea în ţară, a lumina opinia publică. Astă­zi, când chiar această mo­destă menire nu se mai poate rea­liza, ce mai caută opoziţia în Ca­meră ? Pentru ce ea ar mai rămâ­nea pe fotelurile ei ? Pentru ce ar mai suferi contactul colectiviștilor ? Pentru ce s’ar mai compromite legiti­mând o comedie parlamentară ? In urma scandalului de ori, după ce Camera a hotărît că o interpe­lare să poate amâna ori cât va voi ea, opoziția are o datorie de onoare, de demnitate de­sdeplinit, ea trebue să se retragă din o Cameră servilă, despotică şi fără pres­tigiu. Da, este o datorie cetăţenească ca membrii opoziţiei să nu mai stea un singur moment în o Cameră unde nu mai pot avea nici un rol, nici o acţiune. De acea iată ce propunem : mem­brii opoziţiei să se întrunească între ei şi să se concerteze, după acea să aibă o altă întrunire cu comitetele opoziţiei extra-parlamentare şi cu mem­brii cei mai influenţi. Această întrunire să aibă de scop ca o înţelegere să se stabilească între opoziţia parlamentară, gata de a demi­siona, şi între opoziţia extra-parla­­mentară. Această înţelegere va tre­bui să aibă de scop începerea unei campanii crâncene, înverşunate, în ţara, o campanie din acele care de­cid pentru cât­va timp de viitorul politic al unei ţâri şi de stabilirea u­­nor oneste instituţii parlamentare. Retragerea din Cameră şi o ac­ţiune comună cu opoziţia din afară, iată cuvîntul de ordine ce trebue să fie după şedinţa de eri, în care li­bertatea cuvîntului a fost nimicită. REPESELE AGENŢIEI „HAVAS“ Berlin, 29 Decembre.— Sa anunţă din Constantinopol „Gazatei Crucii“ că Poar­­ta^a’desch­ia raporturi bune cu Dr. Vu’kovi­­cî, însărcinatul da afaceri al guvernului din Sofia, de aceea lasă să se arate din partea Porţii intenţiunea da a lua o a­titudine mai amicală faţă cu Bulgaria. Constantinopol, 28 Decembre.—Cale indi­rectă—Sir White a comunicat Porţii o pro­punere făcută la St. Petersburg de către guvernul englez in privinţa unirii Bulgariei cu Rumelia. El a adăugat în privinţa can­didaturii prinţului de Mingrelia, că în faţa primirii, defavorabile ce ar în­âmpina in Bulgaria această candidatură, Anglia nu o poate sprijini, după cum cerea Poarta prin circularea sa de la 3 Decembre. Se asigură că Sultanul a declarat conte­lui de Montebello că Turcia va merge alătu­ri cu Francia în cestiunea Egyptului. Se vorbeşte de o agitaţiune anticreştină în insula Creta. Belgrad, 29 Decembre.— Comisiunea Ser­­bo-Bulgară a decis că terioriul în litigiu de lângă Bregovo aparţine Serbiei şi a şi sem­nat protocolul relativ la această declaraţiune. Viena, 29 Decembre.— Corespondenţa Po­litică semnalează oare­care măsuri miitare ce a luat guvernul rusesc in Varşovia. După Taghatt Said Paşa ar fi declarat doc­torului Vulkovicî că Poarta va adresa în curând un ultimatum guvernului bulgar. Același ziar semnalează pe de altă parte pregătiri de resbel la Odern. Viena, 29 Decembre. — Noua Presa Liberă a primit o telegramă de la maiorul Wilau­­me, atașat militar la ambasada Germaniei din St. Petersburg. D. Willaume declară că toate sgomotele ce au circulat în privinţa sa sunt nişte născociri rău-voitoare. Paris, 29 Decembre.—Comunicaţiile cu En­­glitera sunt foarte grele.Depeşile din Londra lipsesc şi astă­zî. Se crede că va trebui 10 luni pentru a repara într’un mod complect păgubile causate reţelei telegrafice engle­zeşti, de ultimele vijelii, acea întrunire s’a luat h­otărîrea ca guvernul să fie susţinut orbeşte în toate chestiunile. Generalul, care este în privinţa vo­inţei ca un copil, fusese din nou în­duplecat a tăcea şi a vota. Ştiţi cu ce condiţie? Cu condiţie ca Primul-ministru să facă ministru pe d. Vizanti. Aceasta este pentru mo­ment slăbiciunea generalului. D. Vizanti cu o abilitate bizantină a ştiut a acapara pe general şi al in­teresa cu totul la ambiţiile sale. Ge­neralul are deci ideia că în interesul grupului moldovenesc, pentru presti­giul Moldovei şi chiar a restaurantu­lui Hugues, d. Vizanti trebue să fie ministru. Un­ fel de propagandă s’a începută să face printre deputaţii Moldoveni ca să ceară bietele broaşte de rege al lor şi de ministru al d-lui Brătianu pe d. Vizanti. Deci d. Vizanti va veni la minister ca plebicist. Suntem curioşi ca să ştim dacă d-nii Gheorghian­­şi Dimitrescu vor cere de ministru pe d. Vizanti. Iată pe ce motive şi prin ce mij­loace guvernul strînge rîndurile răz­leţilor. Argus. Mmm ministeriala Ia unele cercuri guvernamentale se dă ca sigură următoarea viitoare combinare ministerială : D. I. C. Brătianu preşedinte fără portofoliu. D. Sturza la externe. D. Vizanti la culte. D. Radu Mihai la interne. D. Stătescu la justiţie. D. Codrescu la finance. D. P. Aurelian la domenii. D. G. Cantacuzino la lucrările pu­blice. Cât pentru portofoliul ministeru­lui de războiu, el va fi ținut ad-in­­terim mai mult timp de d. I. C. Brătianu. Cancanuri politice In discuţia ce eri a avut loc la Ca­meră relativ la convenţia comercială cu Rusia, doi aprigi opozanţi din secţiuni au tăcut ca nişte peşti. Generalul Lecca, acel care făcuse vuet mare în secţie, a votat în linişte convenţia aşa cum i s’a ordonat de guvern. De asemenea şi d. Vilner, de­legatul opozant al secţiei I, nu a su­flat o vorbă. Ce să fie cauza ? Cauza este ştiută. Alaltăeri a fost o întrunire la d. Lecca, după cum am anunţat deja, în O INFAMIE Pe când în Cameră eri să comitea o infamie parlamentară, la Curtea cu juraţi începuse a să comite o alta mai colosală, o infamie judiciară. Mai la urmă, de vreme ce avem a face cu nişte oameni lipsiţi de ori­ce sentiment de demnitate şi de ruşine, înţelegem ca ei să meargă până a suprima tribuna parlamentară şi a ucide singurul drept eficace al depu­tatului, dreptul de interpelare. Supri­mând acest drept loveşti în viaţa po­litică a cetăţenilor, ucizi o­e ţară din punct de vedere al instituţiilor par­lamentare. Este odios asemenea lucru, însă mai la urmă e treaba acelei ţâri care se vede ast­fel batjocorită ca să se ridice şi să -şi recapete drepturile ei. Ceea ce este însă nu numai crud, dar infam, ceea ce merită a fi stigma­­tisat cu stigmatul ignominiei, ceea ce denotă o perversitate demnă de monştrii, de fiinţi născute din gre­şeală cu figuri omeneşti, este faptul de a voi să ucizi pe câţi­va oameni nu politiceşte ci să -i ucizi de-a bi­nele, este când voeşti să suprimi cinci fiinţe nevinovate, este când pentru a -ţi ajunge la acest scop întrebuinţezi manopere infame, torturi sălbatice. Da, procesul lui Stoica cu implica­rea fraţilor Oroveanu şi a celor­l­alţi este o infamie. Desbaterile de ieri de şi abia începute, au aruncat o lumină sinistră asupra acestei ne­mai auzite afaceri. Procedeurile cele mai nedemne, mij­loacele cele mai josnice, căile cele mai crude şi mai sălbatice s’au întrebuin­ţat de poliţie, de justiţia instructoare, de ministrul de justiţie, de guvern, pen­tru a înscena o sinistră comedie, pen­tru a implica pe câţi­va nevinovaţi, pentru a da terei spectacolul scanda­los al unei bande îmbătate de setea de singe, de spiritul sălbatic de răzbunare politică !... Lectorilor! Cetiţi interogatorul lui Tănase Muscalu, cetiţi pe acela a lui Pompiliu Stănescu, pe acela a lui Pro­­topopescu etc., şi dacă mai aveţi pu­ţin sînge în vine şi puţin euragiu în inimă, va trebui ca cu pietre şi cu noroi să acoperiţi pe această bandă de petrecători cruzi, de antreprenori, de miniştrii, de diurnaşi, de spioni po­liţieneşti, de tot ce e mai nedemn în o societate, bandă care a întrebuinţat bătaia, tortura, corupţiunea, care s’a ilustrat făcând instrucţia mai mult de cât cei mai vestiţi bandiţi la drumul mare. Procesul fraţilor Oroveanu este o ru­şine socială. Când amănuntele lui vor fi cunoscute în cele­l­alte ţări un sen­timent de desgust va cuprinde pe om­ şi cine! Auziţi! Un procuror general oferind bani spre a căpăta oameni ca să acu­ze pe un nevinovat, un judecător de instrucţie întrebuinţând bătae pentru a face pe un nenorocit să mărturisească în contra­­ratelul său, procese-verbale false, puşcăriaşi cumpăraţi ca să ser­vească de martori, funcţionari prefă­cuţi iu­­biri etc. etc. Ţara întreagă trebue să se scoale în picioare. Faţă cu asemenea infamie nu -i mai este nimănui permis a sta de o parte. Faţă cu asemenea ruşinoase destăinuiri acest guvern înjosit nu mai merită să stea o minută la cârma Statului. Dacă regele şi de astă dată nu va voi să vadă şi să audă, dacă va mai întinde mâna unui călâd ca Mo­­ruzi, unui Inchizitor ca Stătescu, unui sbir ca Populeanu, unor oameni stropiţi de lacrimele nevinovaţilor, a­­tunci poporul este deslegat, de drept şi de fapt, de ori­ce datorie şi res­pect către un asemenea rege. Un guvern care înjgheabă o aseme­nea maşinaţie infamă, este un guvern care trebue răsturnat prin toate mij­loacele, care trebue să cază sub opro­briul general. Jos ministerul nedemn care a în­jghebat asemenea monstruozităţi! Jos partidul care s’a făcut culpabil de a­­semenea turpitudini! Cerem justiţie nu pentru Oroveni, ce nu sunt vinovaţi, cerem justiţie pentru toţi care au urzit, au condus şi au înscenat această păcătoşie. Să ştie regele că totul i să poate erta, numai mănţinerea unui asemenea guvern nu i să poate erta, după măr­­turisirele de ori a celor ce au fost bă­­tuţî, schingiuiţi, unşi cu spirt pentru a minţi şi a trimite la ocnă pe un ne­vinovat. încă odată, jos guvernul torturez şi al infamiei! A se vedea pe pagina aIII interogatorul acuzaților în a­­facerea Stoica-Oroveanu-Bră­­tianu.

Next