Lupta, decembrie 1886 (Anul 3, nr. 138-138)
1886-12-19 / nr. 138
ANUL III No. 138 ABONAMENTE In tare Un an.............................. 30 lei la an...................................................15 „ 3 luni.....................................................8 „ In străinatate Un an..............................................40 lei la an...................................................20 „ 3 lun...................................................10 „ 10 Bani Numărul REDACȚIA (Calea Victoriei, 35. Piaţa Teatrului EDIȚIA ANTEIA BUCURESCI, VINERI 19 DECEMBRE 1886 ANONCIUHI Se primesc numai la administr. ziarului Anunciuri pe pagina III . . 1 lei linia j) j) , IV . .25 bani „ Manuscriptele nepublicate se ard Scrisorile nefrancate se refuză Un numer vechi: 30 bani ADMINISTRAȚIA Tip. Med. Gh. Luis, Str. Academiei, 241 O RUSINE PARLAMENTARA ŞI 0 INFAMIE O ruşine parlamentară Da douăzeci de ani de când există parodia constituţională, mai mult sau mai puţin complectă, am văzut multe în această ţară. Am văzut alegeri stropite cu sînge, cum s-a întâmplat de curând la Botoşani. Am văzut Cameri iiţrate până la măduvă, cum sunt Camerile actuale. Am văzut în aceste Cameri unanimităţi servile votând proecte de legi scandaloase, precum dotaţiunea Coroanei şi altele. Am văzut în asemenea Cameri luându-se cuvântul oratorilor opoziţiei sau închizându-se în mod abusiv discuţiunea fără ca ea să fi fost începută, cum s’a întâmplat cu art. 58 în Camera de revizuire. Am văzut miniştrii prefăcuţi în oameni de hală, insultând ca precupeţele şi vociferând ca nebunii furioşi, precum Dim. Sturza. In cursul acestor douăzaci de ani printre toate scandalurile electorale, cu tot servilismul şi arbitrarul parlamentar, a fost un lucru care s-a respectat, care a rămas, în timpurile cele mai triste, în picioare: dreptul de interpelare, libertatea deputatului de a putea ridica vocea și a protesta el singur singurel, permisiunea de a se putea adresa ford, a vorbi nu pentru automații ce ocup fotoliurile oamenilor, ci pentru ţară, pen ■ tru opinia publică. In parlamente ca ale noastre, în parlamente in care, din cauza unei scandaloase presiuni, nu pot intra decât infime minorităţi sau mai bine câteva personalităţi, în asemenea parlamente orientale dreptul de interpelare era până acum cea mai însemnată prerogativă a unui mandatar liber ales. Deputatul ştia că odată ales să duce în o adunătură de oameni servili, el ştia că cu toată dreptatea şi elocinţa lui la vot va rămânea singur sau aproape singur. Cu toate acestea, el mai ştia un lucru, care’l încuraja a lupta în alegeri, care’l obliga să rămână, odată ales, în nişte Cameri viţiate, acel lucru era că el mai ştia în acelaşi timp că vaj putea vorbi, că va putea să fie într’un moment dat interpretul opiniei publice asupra unei chestiuni date. Ei bine, acest guvern acoperit de ruşine,acest guvern care merită dispreţul adînc al oricărui om ce are cel mai mic simţ de ruşine, acest guvern, împreună cu colectivitatea lui păcătoasă, a complectat ori opera lui de strivire, de ucidere a gândirei şi a exprimărei ei. Camera actuală, sub protecţia ruşinoasă a guvernului, a hotărît ori faţă de interpelarea d-lui Maiorescu, că ea poate amâna pentru ori cât timp va voi o interpelare, că ea poate pe un deputat a’l împedica de a’şi desvolta interpelarea sa şi aceasta în contra principiului libertăţei cuvântului, în contra regulamentului stat de ea, în contra a ori ce simț de pudoare, în contra a ori cărui respect pentu opinia publică. Pentru prima oară, In timp de douăzeci de sui, s’a suprimat libertatea tribunei, pentru prima oară tribuna Camerei a devenit o simplă tribună a unei întruniri publice în care o bandă de bătăuşi intrând poate înăduşi vocea oratorilor. Lucrul este de o gravitate excepţională, el trebue denunţat opiniei publice, el trebue însemnat cu negru şi pe urmă lipit pe fruntea pătată a colectivităţei. De acum nu mai avem nici acel simulacru de Camere de care vorbeam ori, de acum tribuna parlamentului va fi mută, ea va fi ocupată de fiinţi servile, de agenţi înjosiţi ai guvernului care vor desgusta publicul cu laudele lor plătite, cu frasele lor pătate de simonie, de servilism şi nepotism. Ce este clar de făcut în urma precedentului stabilit ori în Cameră ? Până acum dacă opoziţia să hotărâse a rămânea în Cameră era nu pentru figurele antipatice şi păcătoase ale colectiviştilor, ci pentru ca să poată pe ferestre vorbi ţârei. Interpelările pe care membrii opoziţiei le faceau în parlament aveau o menire specială. Ele erau reproduse şi comentate de presă, ele serveau a întreţinea agitarea în ţară, a lumina opinia publică. Astăzi, când chiar această modestă menire nu se mai poate realiza, ce mai caută opoziţia în Cameră ? Pentru ce ea ar mai rămânea pe fotelurile ei ? Pentru ce ar mai suferi contactul colectiviștilor ? Pentru ce s’ar mai compromite legitimând o comedie parlamentară ? In urma scandalului de ori, după ce Camera a hotărît că o interpelare să poate amâna ori cât va voi ea, opoziția are o datorie de onoare, de demnitate desdeplinit, ea trebue să se retragă din o Cameră servilă, despotică şi fără prestigiu. Da, este o datorie cetăţenească ca membrii opoziţiei să nu mai stea un singur moment în o Cameră unde nu mai pot avea nici un rol, nici o acţiune. De acea iată ce propunem : membrii opoziţiei să se întrunească între ei şi să se concerteze, după acea să aibă o altă întrunire cu comitetele opoziţiei extra-parlamentare şi cu membrii cei mai influenţi. Această întrunire să aibă de scop ca o înţelegere să se stabilească între opoziţia parlamentară, gata de a demisiona, şi între opoziţia extra-parlamentară. Această înţelegere va trebui să aibă de scop începerea unei campanii crâncene, înverşunate, în ţara, o campanie din acele care decid pentru câtva timp de viitorul politic al unei ţâri şi de stabilirea unor oneste instituţii parlamentare. Retragerea din Cameră şi o acţiune comună cu opoziţia din afară, iată cuvîntul de ordine ce trebue să fie după şedinţa de eri, în care libertatea cuvîntului a fost nimicită. REPESELE AGENŢIEI „HAVAS“ Berlin, 29 Decembre.— Sa anunţă din Constantinopol „Gazatei Crucii“ că Poarta^a’deschia raporturi bune cu Dr. Vu’kovicî, însărcinatul da afaceri al guvernului din Sofia, de aceea lasă să se arate din partea Porţii intenţiunea da a lua o atitudine mai amicală faţă cu Bulgaria. Constantinopol, 28 Decembre.—Cale indirectă—Sir White a comunicat Porţii o propunere făcută la St. Petersburg de către guvernul englez in privinţa unirii Bulgariei cu Rumelia. El a adăugat în privinţa candidaturii prinţului de Mingrelia, că în faţa primirii, defavorabile ce ar înâmpina in Bulgaria această candidatură, Anglia nu o poate sprijini, după cum cerea Poarta prin circularea sa de la 3 Decembre. Se asigură că Sultanul a declarat contelui de Montebello că Turcia va merge alături cu Francia în cestiunea Egyptului. Se vorbeşte de o agitaţiune anticreştină în insula Creta. Belgrad, 29 Decembre.— Comisiunea Serbo-Bulgară a decis că terioriul în litigiu de lângă Bregovo aparţine Serbiei şi a şi semnat protocolul relativ la această declaraţiune. Viena, 29 Decembre.— Corespondenţa Politică semnalează oarecare măsuri miitare ce a luat guvernul rusesc in Varşovia. După Taghatt Said Paşa ar fi declarat doctorului Vulkovicî că Poarta va adresa în curând un ultimatum guvernului bulgar. Același ziar semnalează pe de altă parte pregătiri de resbel la Odern. Viena, 29 Decembre. — Noua Presa Liberă a primit o telegramă de la maiorul Wilaume, atașat militar la ambasada Germaniei din St. Petersburg. D. Willaume declară că toate sgomotele ce au circulat în privinţa sa sunt nişte născociri rău-voitoare. Paris, 29 Decembre.—Comunicaţiile cu Englitera sunt foarte grele.Depeşile din Londra lipsesc şi astăzî. Se crede că va trebui 10 luni pentru a repara într’un mod complect păgubile causate reţelei telegrafice englezeşti, de ultimele vijelii, acea întrunire s’a luat hotărîrea ca guvernul să fie susţinut orbeşte în toate chestiunile. Generalul, care este în privinţa voinţei ca un copil, fusese din nou înduplecat a tăcea şi a vota. Ştiţi cu ce condiţie? Cu condiţie ca Primul-ministru să facă ministru pe d. Vizanti. Aceasta este pentru moment slăbiciunea generalului. D. Vizanti cu o abilitate bizantină a ştiut a acapara pe general şi al interesa cu totul la ambiţiile sale. Generalul are deci ideia că în interesul grupului moldovenesc, pentru prestigiul Moldovei şi chiar a restaurantului Hugues, d. Vizanti trebue să fie ministru. Un fel de propagandă s’a începută să face printre deputaţii Moldoveni ca să ceară bietele broaşte de rege al lor şi de ministru al d-lui Brătianu pe d. Vizanti. Deci d. Vizanti va veni la minister ca plebicist. Suntem curioşi ca să ştim dacă d-nii Gheorghianşi Dimitrescu vor cere de ministru pe d. Vizanti. Iată pe ce motive şi prin ce mijloace guvernul strînge rîndurile răzleţilor. Argus. Mmm ministeriala Ia unele cercuri guvernamentale se dă ca sigură următoarea viitoare combinare ministerială : D. I. C. Brătianu preşedinte fără portofoliu. D. Sturza la externe. D. Vizanti la culte. D. Radu Mihai la interne. D. Stătescu la justiţie. D. Codrescu la finance. D. P. Aurelian la domenii. D. G. Cantacuzino la lucrările publice. Cât pentru portofoliul ministerului de războiu, el va fi ținut ad-interim mai mult timp de d. I. C. Brătianu. Cancanuri politice In discuţia ce eri a avut loc la Cameră relativ la convenţia comercială cu Rusia, doi aprigi opozanţi din secţiuni au tăcut ca nişte peşti. Generalul Lecca, acel care făcuse vuet mare în secţie, a votat în linişte convenţia aşa cum i s’a ordonat de guvern. De asemenea şi d. Vilner, delegatul opozant al secţiei I, nu a suflat o vorbă. Ce să fie cauza ? Cauza este ştiută. Alaltăeri a fost o întrunire la d. Lecca, după cum am anunţat deja, în O INFAMIE Pe când în Cameră eri să comitea o infamie parlamentară, la Curtea cu juraţi începuse a să comite o alta mai colosală, o infamie judiciară. Mai la urmă, de vreme ce avem a face cu nişte oameni lipsiţi de orice sentiment de demnitate şi de ruşine, înţelegem ca ei să meargă până a suprima tribuna parlamentară şi a ucide singurul drept eficace al deputatului, dreptul de interpelare. Suprimând acest drept loveşti în viaţa politică a cetăţenilor, ucizi oe ţară din punct de vedere al instituţiilor parlamentare. Este odios asemenea lucru, însă mai la urmă e treaba acelei ţâri care se vede astfel batjocorită ca să se ridice şi să -şi recapete drepturile ei. Ceea ce este însă nu numai crud, dar infam, ceea ce merită a fi stigmatisat cu stigmatul ignominiei, ceea ce denotă o perversitate demnă de monştrii, de fiinţi născute din greşeală cu figuri omeneşti, este faptul de a voi să ucizi pe câţiva oameni nu politiceşte ci să -i ucizi de-a binele, este când voeşti să suprimi cinci fiinţe nevinovate, este când pentru a -ţi ajunge la acest scop întrebuinţezi manopere infame, torturi sălbatice. Da, procesul lui Stoica cu implicarea fraţilor Oroveanu şi a celorlalţi este o infamie. Desbaterile de ieri de şi abia începute, au aruncat o lumină sinistră asupra acestei nemai auzite afaceri. Procedeurile cele mai nedemne, mijloacele cele mai josnice, căile cele mai crude şi mai sălbatice s’au întrebuinţat de poliţie, de justiţia instructoare, de ministrul de justiţie, de guvern, pentru a înscena o sinistră comedie, pentru a implica pe câţiva nevinovaţi, pentru a da terei spectacolul scandalos al unei bande îmbătate de setea de singe, de spiritul sălbatic de răzbunare politică !... Lectorilor! Cetiţi interogatorul lui Tănase Muscalu, cetiţi pe acela a lui Pompiliu Stănescu, pe acela a lui Protopopescu etc., şi dacă mai aveţi puţin sînge în vine şi puţin euragiu în inimă, va trebui ca cu pietre şi cu noroi să acoperiţi pe această bandă de petrecători cruzi, de antreprenori, de miniştrii, de diurnaşi, de spioni poliţieneşti, de tot ce e mai nedemn în o societate, bandă care a întrebuinţat bătaia, tortura, corupţiunea, care s’a ilustrat făcând instrucţia mai mult de cât cei mai vestiţi bandiţi la drumul mare. Procesul fraţilor Oroveanu este o ruşine socială. Când amănuntele lui vor fi cunoscute în celelalte ţări un sentiment de desgust va cuprinde pe om şi cine! Auziţi! Un procuror general oferind bani spre a căpăta oameni ca să acuze pe un nevinovat, un judecător de instrucţie întrebuinţând bătae pentru a face pe un nenorocit să mărturisească în contraratelul său, procese-verbale false, puşcăriaşi cumpăraţi ca să servească de martori, funcţionari prefăcuţi iubiri etc. etc. Ţara întreagă trebue să se scoale în picioare. Faţă cu asemenea infamie nu -i mai este nimănui permis a sta de o parte. Faţă cu asemenea ruşinoase destăinuiri acest guvern înjosit nu mai merită să stea o minută la cârma Statului. Dacă regele şi de astă dată nu va voi să vadă şi să audă, dacă va mai întinde mâna unui călâd ca Moruzi, unui Inchizitor ca Stătescu, unui sbir ca Populeanu, unor oameni stropiţi de lacrimele nevinovaţilor, atunci poporul este deslegat, de drept şi de fapt, de orice datorie şi respect către un asemenea rege. Un guvern care înjgheabă o asemenea maşinaţie infamă, este un guvern care trebue răsturnat prin toate mijloacele, care trebue să cază sub oprobriul general. Jos ministerul nedemn care a înjghebat asemenea monstruozităţi! Jos partidul care s’a făcut culpabil de asemenea turpitudini! Cerem justiţie nu pentru Oroveni, ce nu sunt vinovaţi, cerem justiţie pentru toţi care au urzit, au condus şi au înscenat această păcătoşie. Să ştie regele că totul i să poate erta, numai mănţinerea unui asemenea guvern nu i să poate erta, după mărturisirele de ori a celor ce au fost bătuţî, schingiuiţi, unşi cu spirt pentru a minţi şi a trimite la ocnă pe un nevinovat. încă odată, jos guvernul torturez şi al infamiei! A se vedea pe pagina aIII interogatorul acuzaților în afacerea Stoica-Oroveanu-Brătianu.