Lupta, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 149-169)
1887-01-04 / nr. 149
ANUL IV Mo. 149 bmmbbbmhbbbibb ABONAMENTE In tar& Un an..............................................30 lei 7« an....................................................15 „ 3 luni......................................................8 „ Intreiotttate |Un an..............................................40 lei la an...................................................20 „ 8 luni...................................................10 „ 10 Bani Numărul REDACȚIA Calea Victoriei, 35. Piaţa EDITIA AITEI) Adevăratul conflict Când vezi pe colectivişti facând şi discutând teorii constituţionale este ca şi cum ai vedea pe başibuzuci pierlând şi arzând un sat în numele principiilor umanitare !... Constituţionaliştii colectivişti nu voce să ştie decât una, însă bună: îndată ce nu e conflict între Camere, între acestea și între guvern, apoi lucurile merg de minune, ele rebuesc lăsate să-și urmeze cursul. Este un conflict mult mai grav, alt mai însemnat, conflict care dotează pe toate și care cere inerta schimbare a unei stări de tunuri. Acel conflict de care nu voesc să pomenească colectiviştii este con- I flictul între opinia publică, între tara I reală, ţara de tonte vilele si întreprodusul artificial si ofticos al me- Umanismului electoral falsificat, cu guvvern cu tntf. Acesta este adevăratul conflict, cele-Faite simt nimicuri pe lângă el. In adevăr, este posibil ca din cauze meschine, ambiţiuni personale, apetituri nesatisfăcute să se facă în Cameră, în un moment dat, o grupare care să pună în minoritate pe gu- vern. Este posibil iarăşi ca într’un moliment dat diverginţi de preseanţa, de prerogative săse nască între Came-t ră şi Senat. M| f Vi V Aceste conflicte de natură meschnă, sau iscate în un cerc de 3Cf/f persoane,_ce valoare pot ele avea faţ it m conflictul care s’ar ivi între ţară, ntre opinia publică şi între acele Camere şi guvern? . Să pat cele doué d’intéin compar» păcat cu cel din umă iu însemnă are, în grandiozitate, în dezinteresare Nimenea nu va îndrăzni să arme. Opinia publică nu să poate de cărţi de Camere sau de guvern penru ambiţii sau interese meschini, nu poate măcar cunoaşte ase- lenea sentimente. Supărarea ei a« va avea tot-d'a una ceva dezintersat, ceva impersonal; ea va porrî t-d’a-una din un sentiment de dreat indignare, de legitimă nemaicire. Fiind așa, este ridicol lucru de( a impăra între conflictele prevăzute deJistftîrtie numai pe acele secundare, acele' cd caracter mal personal a lăsa de o parte, a nu băgă în imă pe singurul conflict de natură ivă şi în adevăr impozant, intul între opinia publică şi fetre ferele organizate ale Statului. Şi când te gândeşti încă pe ce :ă şubredă se reazimă puterile pilizate ale statului: guvern, Casă, Senat, justiţie, şi pe ce bază fă să sprijină opinia publică a comp|j|^nloantorl al ţ8rei dentale*|I^J|F lor de aîn cutare sau cutare cGlegiu, gândeşti cum ese di’ urnă rganizată şi cum ese di su; după multă tăcere şi idare, unirea generală a un!/ t6rl, atunci poţi să ’ţi faci o idee stofă vicleană este nstitutaul lor faţă cu cotituţia- 1 nostru!... ţi minune! Trei sute de oa- Deputaţi, Senatori, miniştriîn bâtele şi prin corupjune,re-Mi Proar ! opinia publică! Dacă el ni să re certa între dânşii înseamnă că ar ,ra este linişte, că este armonic în orele sociale ! laimii şi zeci de mii de nemulţumit sute de plângeri adresate guvernului pe fiecare zi, mii de victime ! Tot felul de abuzuri, impozante mantaţii ca cea de la Râmnicul Sărit de la Botoşani etc., întruniri facu din diferite colţuri ale ţăreî, acesa şi altele nu reprezintă opinia pubM... !- pe cine caută a înşela d-nia lor ! asemenea susţineri! fmtrunire opozantă, la care ar aparte câteva sute de cetăţeni indiendenţi, reprezintă în realitate de mie de ori mai mult opinia pură decât toate camerile servile pe care le-a avut d. Brătianu de câva ani încoace de minoritate a unui candidat p- Pcit, căpătată în o alegere făcută opresiune şi violenţă, reprezintă mult opinia publică de cât toate sie de glasuri servile smulse prin imidare şi fraudă!... !S sâ înceteze măcar de ruşine aceşti ruşinaţi cu discutarea cazurilor de r.flict constituţional. Mai cu seamă , nu ne vorbească de conflict între mere şi guvernul actual. Asemen 1 ipoteză este imposibilă. Conflict putere nu se poate întâmpla în- i stăpân si sîugă. Singurul conflet posibil in stare actuala de lucruri este coflictul înt.g opinia publica şi între aparatulundamental în care intră și Ca nerib. Asemenea contru, există. Ce mai așteaptă regele ? Noembre la Senat și aii® de curând să inteli din nou cu avcatul său. Aces, îl întreabă : „El... ce mai „nou p. la Senat ?“ — O să fie, răspune d. S... ar fi bine, dl biuroid tare îl aspru. Inchipuește-l că ne-a oprit de mine şi pe câţiva fţii ca să vorbin cu opoziţia, cu ăla Hm din Iaşi, zii pe nume. Voia designeze pe d. Mârzescu. — Maţnchipueşteţi mie, continuă setorul Şi eu am obiceiul de fumez tutun de eiîa 3-a. Biurou a venit la mile şi ’mî-a spus să nu ma fumez tutun de acela că îi supără peţi[ăria-sa și pe coM’alți boerî..A trebuit raci să mă las la Senat de tutun... De,acă biuroul poruncește n’aî încotro. 1 — Dar iidi să ţin discursuri lungi, ce faceţi c’nastră, îl întrebă avocatul. — Apoi • \ cam adormim no! câte puţin, dar înd-,^1 vine biuroul și ne spune că asta nu i'frumos și nevovită că altădată să nu lai adorata !... — Frumos vorbesc cel din opoziţie ? — Tare fruios, de cât biuroul nu ne dă V08 sa ’l amudăm. Este însă unu!mal şiret dintreboi. Acela pîndeşte pe ăla rasu, pe d. lerescu şi pe alţii când să duc la bufet iau auirea. El să ia după dînşii şi în mari taină le strînge mîna spuindu-îe că au vorbit tare frumo!.. De aceştia nu unul, sunt mai mulţi... Iată orijiinitnr .•£ primii 1'1 Argus. SIUPSIILE AGENŢIEI „HAVAS“ Berli, 14 ianuarie.—Reichstagul a adoptat prin 186 voturi contra 154, cu apel nominal, propunerea d-luî Stauffenberg tinzând a acorda pe o periodă de 3 ani sporirea efectivelor militare cerută de guvern Membrii partidului conservator şi al Imperiului precum şi naţionalii-liberaii au votat contra. Socialiştii, cea mai mare parte din deputaţii alsacieni şi deputatul danez Iohannsen s’au abţinut. .. Berlin, 14 ianuarie.— Consiliul federal va ţine şedinţă la amează spre a delibera asupra măsurilor de luat, faţă cu votul Reichstagului, Berlin, 14 Ianuarie.—Reichstagul s’a disolvat. Alegerile moi se vor face la 21 Februarie. Londra, 14 Ianuarie.—„Standard" continuă a înfăţişa situaţiunea ca gravă. Lordul Iddesleigh a murit in urma unei vii discuţiuni cu lordul Salisbury. Paris, 14 Ianuarie.—„L’Univers“ a primit din Roma o depeșe spunând că Sultanul a cerut mijlocirea Papei în cestiunea bulgărească. Cancanuri politice Există în maturul corp senatori pe cari geologiceşte îl poţi clasifica în rîndul fosilelor din terenul terţiar. Să ’i descriem fără a o numi, numele lor nu înseamnă nimic. Unul din aceştia, ales acum câteva luni, veni la avocatul care ÎI apăra multe pricini şi Îi zise: — Da bine nu mă felicitezi ? Știi că sunt numit senator... — Cum ești numiți îl întrebă întrevorbitorul. •— Apoi știi cu alegere... îî respunse Senatorul S. numit, să duse la 15 BUCURESCI, DUMINICA 4 IANUARIE 887 ANUNCIURI Se primesc numai la administr. ziarului Anunciurî pe pagina III . . 1 leu linia „ » » IV . . 25 bani „ Manuscriptele nepublicate se ard Scrisorile nefrancate se refuză Un număr vechi, 30 bani ADMINISTRAȚIA Tip. Med. Gfr. Luis, Btr. Academiei, 24, în tot timpul instrucțiunei, în tot timpul persecuției voastre. Vă înapoiem daci cu dispreţ amnistiarea voastră. SOHU NERUŞINAŢI Guvernul actual are toate îndrăzbelele. Dupe ce a împuşcat oameni pe straja la Botoşani, dupe ce a încercat a ■o n damna nevinovaţi ca» proveniî la uraţi, acum recurge la o rouă manojeră — amnestiasd pe definiţii de la 'lotoşanî. Această manoperă este culmea neruşinareî şi ea echivalează în ochii nenilor oneşti cu turpitudinele din cerea Oroveanu. iSă discutăm puţin, egerul îi este dat de Constituţie ci tptul de amnestie în materie poli- I i ? oarte bine. 3 a ce scop ’l-a fost dat acest drept şî, And, logic vorbind, trebue să uzeze dfi-sl? răspunsul îl ştim. Dreptul de ameţaie îî este dat regelui ca el într’un mo’jent dat să poată linişti spiritele su?lexcitate, să stingă animozităţile şi să, amorţească agitările. A,ia, să face o revoluţie, sau are loc o rebeliune. Dacă cei implicaţi în acele mişcări s’ar da în judecată, ar fi îndoişi pentru aceste fapte,indignarea pub că ar deveni mal mare, agitarea în 10*, '.rite s’ar perpetua. Pimtru a evita asemenea luc’1''Constituţia a dat regelui dreptul , înairte de ori ce cercetare, de ori insti 'ucţie chiar, cu atât mai puţin ,. judeiată, să poată asvârli un vfr uitare şi de linişte asupra celerflturi platei. Aceasta este amnestia şi în asemenea caz îşi are aplicaţia elegitimă şi naturală. Să vedem acum cum rege, cu guvernul seu, ştie a uza şi de, această perogativă constituţională. Să face o mişcare popula , îa Botoşani, lumea idignată este târâtă la acte de violenţă. Ce face guvernul şi regele faţă cu această mişcare ? Ei ordonă luarea măsurilor celor mai severe. Să arestează sute de oameni, să menţine în stare de arestare 35 de cetăţeni timp de două luni, o instrucţie severă sărace, inculpaţii sunt maltrataţi de judecătorul de instrucţie, o ordonanţă de urmărire pentru crimă de rebeliune să dă, cererea arestaţilor de a fi puşi în libertate este respinsă şi după ce aceia fac opoziţie la Camera de depunere, după ce aceasta modifică ordonanţa judecătorului de instrucţie, după toate acestea regele vine şi amenestiază pe inculpaţi !... Aceasta este nedemn ! A! este uşor a amnestia pe nişte oameni pe care nu eşti sigur că justiţia îl va condamna! Este uşor a face pe generosul când vezi că victimele îţi scapă din mână. Este uşor a căuta să înăduşi afacerea când vezi că momentul dezbaterilor publice se apropie! Dar poate oare să numescă cineva aceasta amnestie ? Aceasta este o batjocură iar nu amnestie ! # Aţi voit să amnestiaţi ? Trebuia să o faceţi a doua zi după mişcarea de la Botoşani, atunci când spiritele erau agitate, când responsabilitatea era vagă, când instrucţia nu cercase a aduna probe. __ Dacă aţi fi fâcut aceasta, am fi crezut cel puţin în teama voastră de scandal, în mustrarea voastră de cuget. Dar după ce ţineţi 35 de cetăţeni două luni închişi, după ce vă siliţi fără să reuşiţi a aduna probe în contra lor, după ce camera de depunere schimbă calificaţia faptului, să mai poate numi amnestie ceea ce faceţi ? Amnestia nu este graţiarea, ea nu vine după ce cineva a primit pedeapsa ci înainte. Când guvernul amnestiază pe nişte oameni care au stat în închisoare două lunşi in contra cărora nu au putut aduna nici o probă, fapta lui este o nouă infamie. Acest detestabil guvern, falsifică totul plnă şi dreptul înalt de amnestie. El uzează de acest drept nu în interesul de înaltă politică, ci pentru a’şi ascunde slăbiciunea, pentru a împedica ca lumina să se facă, pentru a ’şi căuta o retragere onorabilă după Ce s’a ingajat în o cale infamă. Implicaţii în mişeare^de la Botoşani nu au nevoa din amnestia regelui, ţara nil ea nu simte asemenea nevoe. Agitarea s’a continuat timp de două luni, opinia publică a strigat necontenit , a fost alarmată fără ca să mişte guvernul. Acum, după ce instrucţia este făcută nu mai rămâne altă cale decât calfa justiţiei, cei de la Botoşani şi toată opoziţia nu să teme de loc de nimic, ea ia răspunderea tuturor faptelor. Amnestie deci nu poate avea loc. Protestăm dar în contra acestei noi comedii înscenată de guvern pentru a-şi ascunde turpitudinele. Protestăm în contra uzului scandalos care face regele de dreptul de amnestiare. Sfîrşind vom zice: culpabilii sunteţi voi care vă temeţi, care fugiţi de dezbateri, vă lipim deci pe fruntea voastră decretele de amnestie, iar noi ne, considerăm tot aşa de puţin atinşi de generozitatea voastră, cum ne-am considerat de străini de contactul vostru REVOLUŢIA de la PLOEŞTI ACTUL DE ACUZARE (Urmare) Acuzatul Tudor Io de Candiano cu distr popor, el a dus după puşcele în deposit la nu tăgădueşte nici declară că ’l-a vezi mai multe puşti pe, oamenii din mahala] Acuzaţii Ivanciu este însărcinarea armelor la lui Candianpopescu; cea ce; un martor l’o droşcă cu le împărţia la Sfr. Vasile, şi Costache Ionescu ce’i zice şiPopescu erau şefii guardiştilor de noapte; ei au fost însărcinaţi de Candiano cu arestarea directorului prefecturei şi a poliţaiului, la întrunirea de la Radu Stanian. Ei au adunat oamenii lor şi împărţindu’i în două cete ’i au dus la D-nu Ruban şi la D-nu Teodorescu unde în cursul zilei au venit de au schimbat guarda ; aceasta se atestă de guardiştii, de D-nii Ruban şi Teodorescu şi se mărturiseşte chear de acusaţi; unul zice c’a Tuou-'o ăe fiicâ, altul, filmi-ca i flâause ordiji Candiano pe care ’l-a crezut că era prefect. C. Ionescu, când a venit oştirea, a fugit şi s’a ascuns la deal, unde ai fost arestat. Acusatul Iordache Minculescu era şeful mierilor şi a fost, cum s’a arătat maî sus, toată ziua în capul mulţime! cu pAnepui lui; el susţinea că a fost silit prin violenţă de Candiano, aceasta nu este exact; rebelii au fost înţeleşi cu pompierii, probă că nu ’i-a desarmat ci s-a pus in capul lor cu armele ce le aveau , şi cu dânşii s’au slujit când au desarmat pe dorobanţi. Acuzatul Ştefan Ionescu a fost omul de încredere al revoluţionarilor la telegraf. Domiano, după ce s’au liberat arestaţii de la temniţă, s’a dus să’l caute cu I. N. Radovici după ordinul lui Candiano care i-a zis că are încredere ln el. „l-am văzut cu totul devotat rebelilor“ zice telegrafistul Iorgulescu ; el a denunţat unchiului său acuzatul Ilie Trăsnea, ordinele trimise de la Bucureşti la Predeal ; martorul Protopopescu, împărţitorul telegramelor, atestă că el a învățat pe Lăzărescu cum să facă telegrame cu banchetele ce le. au lu,it acesta din urmă. J In fine cânu a veniri oștirea el s’a ascuns ple frica revoluționarilor, ziceîa interogatoriu ; pe cândva tot timpul revoluțiunei nu se ascuiî^^de frica lor , ci numai atuncî când ^fcervențiunea puterei armate ordinea era restabilită. Acuzatul D. Rădulescu, frizerul, a fost însărcinat de Candiano cu o comandă în ceata răzvrătitoare; el mărturiseşte c’a fost în mulţime încins cu o sabie, însă zice ca de frică, fird că ’î-a zis Candianocă ’l pune în arest. „D-nu Candiano, zice el la interogatoriul lui, m’a făcut ca un fel de caporal şi ’m'î-a zis să îngrijesc de oameni care se îmbată să nu pearză săbiile ■“ Acuzatul Costache Gheorghe aratiusi^ menea de d. Rădulescu i-a dat d A^bia'v şi că împărţea săbii la om eni; „i se zicea, adaogă acuzatul, Domule Căpitan“. „Tache frizerul, zice acuzatul Dumitru Dumitrovici, făcea pe mai ma-