Lupta, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 149-169)

1887-01-04 / nr. 149

ANUL IV Mo. 149 bmmbbbmhbbbibb ABONAMENTE In tar& Un an..............................................30 lei 7« an....................................................15 „ 3 luni......................................................8 „ In­­treiotttate |Un an..............................................40 lei la an...................................................20 „ 8 luni...................................................10 „ 10 Bani Numărul REDACȚIA Calea Victoriei, 35. Piaţa EDITIA A­ITEI) Adevăratul conflict Când vezi pe colectivişti facând şi discutând teorii constituţionale este ca şi cum ai vedea pe başibu­­zuci pierlând şi arzând un sat în numele principiilor umanitare !... Constituţionaliştii colectivişti nu voce să ştie de­cât una, însă bună: îndată ce nu e conflict între Came­re, între acestea și între guvern, a­­poi luc­urile merg de minune, ele rebuesc lăsate să-și urmeze cursul. Este un conflict mult mai grav, alt mai însemnat, conflict care do­­tează pe toate și care cere ine­­rta schimbare a unei stări de tu­nuri. Acel conflict de care nu voesc­­ să pomenească colectiviştii este con- I flictul între opinia publică, între tara I rea­lă, ţara de tonte vilele si între­­produsul artificial si ofticos al me- Umanismului electoral falsificat, cu gu­­vvern cu tntf. Acesta este adevăratul conflict, ce­­­­le-Faite si­mt nimicuri pe lângă el. In adev­ăr, este posibil ca din cau­ze meschine, ambiţiuni personale, a­­petituri n­esatisfăcute să se facă în Cameră, în­ un moment dat, o grupare care să pună în minoritate pe gu-­­ vern. Este posibil iarăşi ca într’un mo­li­ment dat diverginţi de preseanţa, de prerogative să­­se nască între Came-t ră şi Senat. M| f Vi V Aceste conflicte de natură mesch­nă, sau iscate în un cerc de 3Cf/f persoane,_ce valoare pot ele avea faţ it m conflictul care s’ar ivi între ţară, ntre opinia publică şi între acele Camere şi guvern? . Să pat cele doué d’intéin compar» păcat cu cel din um­ă iu însem­nă are, în grandiozitate, în dezinteresare Nimenea nu va îndrăzni să a­­­rme. Opinia publică nu să poate de c­ărţi de Camer­e sau de guvern pen­ru ambiţii sau interese meschini,­­ nu poate măcar cunoaşte ase- lenea sentimente. Supărarea ei a« va avea tot-d'a­ una ceva dezinte­­rsat, ceva impersonal; ea va porrî t-d’a-una din un sentiment de dreat indignare, de legitimă nemaic­ire. Fiind așa, este ridicol lucru de( a impăra între conflictele prevăzute de­­Jistftîrtie numai pe acele secundare, acele' cd caracter mal personal a lăsa de o parte, a nu băgă în imă pe singurul conflict de natură ivă şi în adevăr impozant, in­­tul între opinia publică şi f­etre ferele organizate ale Statului. Şi când te gândeşti încă pe ce :ă şubredă se reazimă puteril­e pi­­lizate ale statului: guvern,­­ Ca­­să, Senat, justiţie, şi pe ce bază fă să sprijină opinia publică a comp|j|^nloantorl al ţ8rei dent­ale*|I^J|F lor de a­­în cutare sau cutare cGlegiu­, gândeşti cum ese di’ urnă rganizată şi cum ese d­i su­­; după multă tăcere şi idare, unirea generală a un!/ t6rl, atunci poţi să ’ţi faci o idee stofă vicleană este nstitu­­taul lor faţă cu co­tituţia- 1 nostru!... ţi minune! Trei sute­ de oa- Deputaţi, Senatori, m­iniştriîn bâtele şi prin corupj­une,re-Mi Proar ! opinia publică! Dacă el ni să re certa între dânşii înseamnă că ar ,ra este linişte, că este armonic în orele sociale ! laimii şi zeci de mii de nemul­ţumit sute de plângeri adresate gu­­vernului pe fie­care zi, mii de victi­me ! Tot felul de abuzuri, impozante man­t­­aţii ca cea de la Râmnicul Sărit de la Botoşani etc., întruniri facu din diferite colţuri a­le ţăreî, acesa şi altele nu reprezintă opinia pubM­­... !- pe cine caută a înşela d-nia lor ! asemenea susţineri! fmtrunire opozantă, la care ar aparte câte­va sute de cetăţeni indiendenţi, reprezintă în realitate de­ mie de ori mai mult opinia pu­ră de­cât toate camerile servile pe care le-a avut d. Brătianu de câv­a ani în­coace d­e minoritate a unui candidat p- P­c­it, căpătată în o alegere făcută opresiune şi violenţă, reprezintă mult opinia publică de cât toate s­ie de glasuri servile smulse prin imidare şi fraudă!... !S sâ înceteze măcar de ruşine aceşti ruşinaţi cu discutarea cazurilor de r.flict constituţional. Mai cu seamă , nu ne vorbească de conflict între mere şi guvernul actual. Asemen 1 ipoteză este imposibilă. Conflict putere nu se poate întâmpla în- i stăpân si sîugă. Singurul conflet posibil in stare a­ctuala de lucruri este coflictul în­­t.g opinia publica şi între aparatu­lund­am­ental în care intră și Ca nerib­. Asemenea contru­, există. Ce mai așteaptă regele ? Noembre la Senat și aii® de curând să inteli din nou cu avcatul său. Aces, îl întreabă :­­ „El... ce mai „nou p. la Senat ?“ — O să fie, răspune d. S... ar fi bine, dl biuroid tare îl aspru. Inchi­­puește-l că ne-a oprit de mine şi pe câţi­va fţii ca să vorbin cu opoziţia, cu ăla Hm din Iaşi, zii pe nume. Voia designeze pe d. Mârzescu. — Maţnchipueşteţi m­ie, continuă se­­torul Ş­­i eu am obiceiul de fumez tu­tun de eiîa 3-a. Biurou a venit la mile şi ’mî-a sp­us să nu ma fumez tutun de acela că îi supără peţi[ăria-sa și pe coM’alți boerî..­­A trebuit raci să mă las la Senat de tu­tun... De,­acă biuroul poruncește n’aî încotro. 1 — Dar iidi să ţin discursuri lungi, ce faceţi c’nastră, îl întrebă avocatul. — Apoi • \ cam adormim no! câte pu­ţin, dar înd-,^1 vine biuroul și ne spune că asta nu i'frumos și ne­vovită că altă­dată să nu lai adorata !... — Frumos vorbesc cel din opoziţie ? — Tare fruio­s, de cât biuroul nu ne dă V08 sa ’l amudăm. Este însă unu!­mal şiret dintreb­oi. Acela pîndeşte pe ăla rasu, pe d. l­erescu şi pe alţii când să duc la bufet iau auirea. El să ia după dînşii şi în mari taină le strînge mîna spuindu-îe că au vorbit tare frum­o!.. De aceştia nu unul, sunt mai mulţi... Iată orijiinitnr .•£­ primii 1'­1 Argus. SIUPSIILE AGENŢIEI „HAVAS“ Berli, 14 ianuarie.—Reichstagul a adop­tat prin 186 voturi contra 154, cu apel no­minal, propunerea d-luî Stauffenberg tinzând a acorda pe o periodă de 3 ani sporirea e­fectivelor militare cerută de guvern Membrii partidului conservator şi al Im­periului precum şi naţionalii-liberaii au vo­tat contra. Socialiştii, cea mai mare parte din deputaţii alsacieni şi deputatul danez Iohannsen s’au abţinut. .. Berlin, 14 ianuarie.— Consiliul federal va ţine şedinţă la amează spre a delibera asu­pra măsurilor de luat, faţă cu votul Reich­stagului, Berlin, 14 Ianuarie.—Reichstagul s’a di­­solvat. Alegerile m­oi se vor face la 21 Fe­bruarie. Londra, 14 Ianuarie.—„Standard" continuă a înfăţişa situaţiunea ca gravă. Lordul Iddesleigh a murit in urma unei vii discuţiuni cu lordul Salisbury. Paris, 14 Ianuarie.—„L’Univers“ a primit din Roma o depeșe spunând că Sultanul a cerut mijlocirea Papei în cestiunea bulgă­­rească. Cancanuri politice Există în maturul corp senatori pe cari geologiceşte îl poţi clasifica în rîn­­dul fosilelor din terenul terţiar. Să ’i descriem fără a o numi, nu­mele lor nu înseamnă nimic. Unul din aceştia, ales acum câte­va luni, veni la avocatul care ÎI apăra multe pricini şi Îi zise: — Da bine nu mă felicitezi ? Știi că sunt numit senator... — Cum ești numiți îl întrebă între­­vorbitorul. •— Apoi știi cu alegere... îî respunse Senatorul S. numit, să duse la 15 BUCURESCI, DUMINICA 4 IANUARIE 887 ANUNCIURI Se primesc numai la administr. ziarului Anunciurî pe pagina III . . 1 leu linia „ » » IV . . 25 bani „ Manuscriptele nepublicate se ard Scrisorile nefrancate se refuză Un număr vechi, 30 bani ADMINISTRAȚIA Tip. Med. Gfr. Luis, Btr. Academiei, 24, în tot timpul instrucțiunei, în tot tim­pul persecuției voastre. Vă înapoiem daci cu dispreţ amnis­­tiarea voastră. SOHU­ NERUŞINAŢI Guvernul actual are toate îndrăz­belele. Dupe ce a împuşcat oameni pe stra­ja la Botoşani, dupe ce a încercat a ■o n dam­na nevinovaţi ca» proveniî la uraţi, acum recurge la o rouă mano­­jeră — amnestiasd pe definiţii de la 'lotoşanî. Această manoperă este culmea ne­­ru­şinareî şi ea echivalează în ochii nenilor oneşti cu turpitudinele din cerea Oroveanu. iSă discutăm puţin, egerul îi este dat de Constituţie ci tptul de amnestie în materie poli- I i ? o­ar­te bine. 3 a ce scop ’l-a fost dat acest drept şî, And, logic vorbind, trebue să uzeze dfi-sl? r­ăspunsul îl ştim. Dreptul de am­­eţa­ie îî este dat regelui ca el într’un mo’jent dat să poată linişti spiritele su­?­lexcitate, să stingă animozităţile şi să, amorţească agitările. A,­ia, să face o revoluţie, sau are loc o rebeliune. Dacă cei implicaţi în acele mişcări s’ar da în judecată, ar fi înd­oişi pentru aceste fapte,indignarea pub că ar deveni mal mare, agitarea în 10*, '.rite s’ar perpetua. Pimtru a evita asemenea luc’1''­­Cons­tituţia a dat regelui dreptul , înair­­te de ori­ ce cercetare, de ori insti 'ucţie chiar, cu atât mai puţin ,. judei­­ată, să poată asvârli un vfr­­ uitar­e şi de linişte asupra cele­rflturi plate­i. Ac­­­easta este amnestia şi în aseme­nea­­ caz îşi are aplicaţia el­egitimă şi na­­turală. Să vedem acum cum rege, cu gu­­vernu­l seu, ştie a uza şi de, această perog­ativă constituţională. Să face o mişcare popula , îa Bo­toşani, lumea idignată este târâtă la acte de violenţă. Ce face guvernul şi regele faţă cu această mişcare ? Ei ordonă luarea măsurilor celor mai severe. Să areste­ază sute de oameni, să menţine în stare de arestare 35 de cetă­ţeni timp de două luni, o instrucţie se­veră să­race, inculpaţii sunt maltrataţi de judecătorul de instrucţie, o ordonanţă de urmărire pentru crimă de rebeliune să dă, cererea arestaţilor de a fi puşi în libertate este respinsă şi după ce aceia fac opoziţie la Camera de depu­nere, după ce aceasta modifică ordo­nanţa judecătorului de instrucţie, după toate acestea regele vine şi amenestiază pe inculpaţi !... Aceasta este nedemn ! A! este uşor a amnestia pe nişte oameni pe care nu eşti sigur că jus­tiţia îl va condamna! Este uşor a face pe generosul când vezi că victimele îţi scapă din mână. Este uşor a căuta să înăduşi aface­rea când vezi că momentul dezbateri­lor publice se apropie! Dar poate oare să numescă cine­va aceasta amnestie ? Aceasta este­ o bat­jocură iar nu amnestie ! # Aţi voit să amnestiaţi ? Trebuia să o faceţi a doua zi după mişcarea de la Botoşani, atunci când spiritele erau agitate, când responsabilitatea era vagă, când instrucţia nu cercase a a­­duna probe. __ Dacă aţi fi fâcut aceasta, am fi cre­zut cel puţin în teama voastră de scandal, în mustrarea voastră de cuget. Dar după ce ţineţi 35 de cetăţeni două luni închişi, după ce vă siliţi fără să reuşiţi a aduna probe în contra lor, după ce camera de depunere schimbă ca­­lificaţia faptului, să mai poate numi amnestie ceea­ ce faceţi ? Amnestia nu este graţiarea, ea nu vine după ce cine­va a primit pedeap­sa ci înainte. Când guvernul amnes­­tiază pe nişte oameni care au stat în închisoare două lun­­şi in contra că­rora nu au putut aduna nici o probă, fapta lui este o nouă infamie. Acest detestabil guvern, falsifică to­tul plnă şi dreptul înalt de amnestie. El uzează de acest drept nu în inte­resul de înaltă politică, ci pentru a’şi ascunde slăbiciunea, pentru a împedica ca lumina să se facă, pentru a ’şi cău­ta o retragere onorabilă după Ce s’a ingajat în o cale infamă. Implicaţii în mişeare­^de la Botoşani nu au nevoa din amnestia regelui, ţara nil ea nu simte asemenea nevoe. Agitarea s’a continuat timp de două luni, opinia publică a strigat necon­tenit , a fost alarmată fără ca să mişte­ guvernul. Acum, după ce instrucţia este fă­cută nu mai rămâne altă cale de­cât calfa justiţiei, cei de la Botoşani şi toată opoziţia nu să teme de loc de nimic, ea ia răspunderea tuturor fap­telor. Amnestie deci nu poate avea loc. Protestăm dar în contra acestei noi comedii înscenată de guvern pentru a-şi ascunde turpitudinele. Protestăm în contra uzului scanda­los care face regele de dreptul de am­­nestiare. Sfîrşind vom zice: culpabilii sunteţi voi care vă temeţi, care fugiţi de dez­bateri, vă lipim deci pe fruntea voas­tră decretele de amnestie, iar noi ne, considerăm tot aşa de puţin atinşi de generozitatea voastră, cum ne-am con­siderat de străini de contactul vostru REVOLUŢIA de la P­LOEŞT­I ACTUL DE ACUZARE (Urmare) Acuzatul Tudor Io de Candiano cu distr popor, el a dus după­ puşcele în deposit la nu tăgădueşte nici declară că ’l-a vezi mai multe puşti pe, oamenii din mahala] Acuzaţii Ivanciu este însărcinar­ea armelor la lui Candianp­opescu; cea­ ce­­; un martor l’o droşcă cu le împărţia la Sfr. Vasile, şi Cost­ache Ionescu ce’i zice şi­­Popescu erau şefii guardiştilor de noapte; ei au fost însăr­cinaţi de Candiano cu arestarea direc­torului prefecturei şi a poliţaiului, la întrunirea de la Radu Stanian. Ei au adunat oamenii lor şi împărţin­­du’i în două cete ’i au dus la D-nu Ru­­ban şi la D-nu Teodorescu unde în cur­sul zilei au venit de au schimbat guar­­da ; aceasta se atestă de guardiştii, de D-nii Ruban şi Teodorescu şi se măr­turiseşte chear de acusaţi; unul zice c’a Tuou-'o ăe fiicâ, altul, filmi-ca i flâause ordiji Candiano pe care ’l-a crezut că era prefect. C. Ionescu, când a venit oştirea, a fugit şi s’a ascuns la deal, unde ai fost arestat. Acusatul Iordache Minculescu era şe­ful m­ierilor şi a fost, cum s’a ară­tat maî sus, toată ziua în capul mulţi­me! cu pAnepui lui; el susţinea că a fost si­lit prin violenţă de Candiano, aceasta nu este exact; rebelii au fost înţeleşi cu pom­pierii, probă că nu ’i-a desarmat ci s-a pus in capul lor cu armele ce le aveau , şi cu dânşii s’au slujit când au desar­mat pe dorobanţi. Acuzatul Ştefan Ionescu a fost omul de încredere al revoluţionarilor la tele­graf. Domiano, după ce s’au liberat ares­taţii de la temniţă, s’a dus să’l caute cu I. N. Radovici după ordinul lui Can­diano care i-a zis că are încredere ln el. „l-am văzut cu totul devotat rebelilor“ zice telegrafistul Iorgulescu ; el a denun­ţat unchiului său acuzatul Ilie Trăsnea, ordinele trimise de la Bucureşti la Pre­deal ; martorul Protopopescu, împărţito­rul telegramelor, atestă că el a învățat pe Lăzărescu cum să facă telegrame cu banchetele ce le. au lu,it acesta din urmă. J In fine cânu a veniri oștirea el s’a ascuns p­­le frica revoluționarilor, ziceîa interogatoriu ; pe cândva tot timpul re­­voluțiunei nu se ascuiî^^de frica lor , ci numai atuncî când ^fcervențiunea puterei armate ordine­a era restabilită. Acuzatul D. Rădulescu, frizerul, a fost însărcinat de Candiano cu o comandă în ceata răzvrătitoare; el mărturiseşte c’a fost în mulţime încins cu o sabie, însă zice ca de frică, fird­ că ’î-a zis Candiano­­că ’l pune în arest. „D-nu Candiano, zice el la interoga­toriul lui, m’a făcut ca un fel de capo­ral şi ’m'î-a zis să îngrijesc de oameni care se îmbată să nu pearză săbiile ■“ Acuzatul Costache Gheorghe arat­iusi^ menea de d. Rădulescu i-a dat d A^bia'v şi că împărţea săbii la om eni; „i se zicea, adaogă acuzatul, Domule Căpitan“. „Tache frizerul, zice acuzatul Dumitru Dumitrovici, făcea pe mai ma-

Next