Lupta, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 149-169)

1887-01-24 / nr. 164

2 D-na Dim. Brătianu luând cuvântul a zis cam următoarele:­­D-lor îmi pare rău că nu vă pot urma pe acest teren. Eu sunt legat cu opo­ziţia din afară şi nu mă voiu desface cu nici un preţ. Eu cred că singura opo­ziţie serioasă este cea din ţară. Căci ce facem noi în parlament ? Ce lucrăm ? Pe cine reprezintăm ? Dacă se face oare care opoziţie, dacă unii din d-voastră s’au desfăcut de guvern este graţie în­­curajărei ce li s’a dat de opoziţia din ţară, fără ea aceea ar fi rămas colectivişti. Prin urmare noi nu avem dreptul nici pu­tem lua singuri situaţia; fără oposiţia cea mare, cea serioasă nu însemnăm nimic, să nu vă faceţi iluzie în aceasta privinţă, deci să ne unim cu opoziţia din ţară, să nu­mim o comisiune care să faciliteze ase­menea unire. Această părere a fost împărtăşită de d-nii Palade, Nicorescu, Butculescu, Mir­cescu, Caton Lecca etc. D. Caton Lecca chiar a făcut o ob­servaţie foarte justă, d-sa a zis]: —D-lor tot spuneţi că noi represintăm oposiţia, dar să fim drepţi, mai fie­care din noi s’a ales cu ajutorul guvernului. Eu dacă mă voia presenta la alegerile viitoare cu cine gândiţi că mă pot pre­senta ? De sigur cu oposiţia cea din ţară, cu ajutorul ei, altminterea dacă mă voiu presenta fără ea atunci cad sigur. Discuţiunea s’a amînat pe seara vi­itoare, adică ca eri seară să se continue la d. Dim. Brătianu. menţin părerile însă le-au dat în în­trunirea de a­seară o formă mai dul­ce, mai diplomatică. Aceasta şi nimic este tot una. Menţinem şi noi concluziile ce for­mulăm în articolul de fond de astă­zi. LAPTA Mitrea parlamentara le srn seara După cum spunem mai sus, ori seară a avut loc la d. Dim. Brătianu o altă întrunire în care s’a continuat discu­ţia începută la d. Marghiloman. De astă dată d-niî Carp şi Maiorscu nu au luat cuvântul. Pentru ca să şteargă măcar în parte impresia cea rea produsă de vorbele şi condiţiele d-nia lor absurde, au pus pe d. A. Marghiloman să vorbească (sistem a la Brătianu). D. A. Marghiloman luând cuvântul s’a exprimat cam în modul următor : „D-lor ! vă rog să nu luaţi ca defini­tive părerile noastre de a­seară nici ca irevocabile vorbele şi propunerile noastre. „Recunoaştem că este un puternic curent în favoarea unirei tuturor opo­zanţilor şi de sigur că faţă cu acel curent ori­ce rezistenţă este zadarnică. Deja noi uni du-ne cu d. Dim. Bră­tianu, care face parte şi din opoziţia parlamentară şi­­din cea extra-parla­­mentară, am făcut un pas pe calea unireî. Lasăţi-ne timpul să ne mai gân­dim, să venim în contact unii cu al­ţii şi lucrurile se vor putea face. D-nii Carp şi Maiorescu au aprobat vorbele d-lui Marghiloman. Cu alte cuvinte, d-nii junimişti ’şi CE AU FACUT? Toată lumea ştie că n’au făcut nimic. Cu toate astea, trebue din când în când să mai luăm act de netrebnicia lor, fiind­că nu putem sta un moment la îndoială că odată—ori­cât de târ­­ziu ar veni acest odată—bilanţul co­lectiviştilor se va încheia de cine­va să luăm din grămadă numai câte­va exemple. De pildă să cercetăm câte­va isprăvi de la ministerul comerciului, agricul­turii, industriei şi domenielor statului. Pe cât titlul acestui minister e mare şi pompos, pe atât de puţină activi­tate s’a semnalat în acest departa­ment. Dacă n’ar fi făcut nimic, încă ţara ar fi fost profitată. Din nenorocire însă, întâlnim aci a­­facerea seminţelor, aceia a grâului ge­neralului Pilat, aceia a naftalinei şi în fine, —dar acest fine n’are finit—vîn­­zarea domenielor. Seminţele şi grâul s’ar putea numi mai bine risipă şi chiverniseală. Mai bine de un milion s’a acordat ministerului de agricultură sub cu­vânt de a cumpăra grâu de calitate din alte localităţi străine spre a se a­­meliora recolta din ţară. Aşa s’a urmat? Doamne fereşte! Generalul Pilat ’şî-a vândut prin ministrul domenielor grâul sau de la moşie, pe un preţ nespus de exagerat. Un deputat, scandalizat de acesta tripotagiî a interpelat pe pri­mul ministru în Cameră şi până a­­cum nu se vede nici o simptomă cum­­că interpelarea se va desvolta, sau că răul va lua sfîrşit. Un lucru să ştie positiv: milionul s’a cheltuit şi cultura n’a făcut c’un deget un mers spre ameliorare. Alt milion s’a aruncat pe naftalină. Un incident necunoscut până acum în scandalul filoxeric este următorul: Remediul cu naftalina nu erea ad­mis ca bun de toţi membrii corcisiu­­nii filoxerice. Ca să convingă şi pe cei greii crezători, un chimist din capitală, prezintă în sprijinul naftalinei sale o lucrare a unui oare­care dr. Fischer; dar acest autor prezintă în opera sa opiniuni şi pro şi contra remediului cu naftalină. Doctorul chimist din Bu­cureşti comunică comisiunei filoxeri­ce numai părerile favorabile naftali­nei, iar obiecţiunile contrarii­le ascun­se. Lucrul se află, se denunţă minis­terului printr’un raport pe care ori cine o poate citi în dosarul ministe­rului de comerţ. Nu se făcu însă nimic şi un milion se aruncă în vânt pentru naftalină. Greşim dar când întrebăm: ce au făcut colectiviştii? Mai drept e să întrebăm ce n’au făcut aceşti aventurieri care de un de­­ceniu ţin frânele putereî ? In cestiunile mari, cum e încheierea convenţielor de comerţ, acţiunea de­partamentului de comerţ e nulă. Un Ferichri de oare­care ia singur cuvântul când e vorba de tariful peştelui sărat, al frânghielor sau pieilor. In acest timp ministerul domenielor rămâne fără titular, iar interimul e încredinţat primului-ministru care î şi preumblă de două ori pe săptămână creerii săi bolnavi la F­lorica şi înapoi. Ce au făcut aceşti oameni ? Tot ce pot compromite viitorul ţa­rei, nimic care să contribue la pros­peritatea ei. ŞTIRI DIN STRĂINĂTATE Italia Soldaţii din a doua categorie a cla­sei 1865 şi a altor clase cari n’au fost chemate sub arme în timpul celor din urmă ani vor fi concentraţi pentru in­strucţie la 16 Martie viitor. Anglia Se telegrafiază din Berlin ziarului Standard£ împăratul a profitat de prezenţa u­­nui mare număr de generali la recep­­ţiunea vechiului palat, pentru a le a­­dresa câte­va cuvinte în scopul de a linişti tensiunea şi anxietatea opiniu­­neî publice. Se ştie că Germania a chemat re­zervele sale pentru a le învăţa manie­­rea nouei puşti cu repetiţie. Majestatea sa a făcut asasiune la a­­ceastă chemare în conversaţiunea sa cu generalii şi s’a exprimat în urmă­torii termeni: „Domnilor, rezervele va fi chemate „pentru a fi exercitate la mânuirea nouei „puşti. Acesta-va da loc la rmei zgo­­­mote de război, dar vă asigur po­­­­zi­tiv că războiu nu va fi.“ Ianuarie, pentru a­­ asigura asupra soar­­tei ce li s’a făcut. Aceste ştiri au ajuns la cunoştinţa guvernului, înainte de a se cunoaşte bătălia de la Sahiti, semna­lată în depeşire din zilele trecute. Se consideră că presinţa membrilor expedi­­ţiunii Salimbeni In lagărul lui Ras-Alu­­la, constitue pentru acesta un zălog pre­ţios şi de cea mai mare importanţă. Roma, 3 Ianuarie.— Eri s’a făcut o demonstraţiune populară, causată de re­centele evenimente ce s’a petrecut îm­prejurul oraşului Masuaeh, în faţa Ca­­m­erii deputaţilor. Ea a fost împrăştiată fără multă re­­sistenţă de către poliţie, care n’a făcut de cât puţine arestări. Se crede în ge­neral că discuţiunea în Cameră a Cre­flitului cerut de guvern pentru afacerile din Abisinia nu se va termina mâine şi că va fi închisă printr’un vot politic. (Havas) TELEGRAME Londra, 3 Februarie.—„Times“ a pri­mit nişte depeşi cari asigură că s’a sta­bilit o înţelegere între Rusia şi Austria în privinţa cestiunii bulgăreşti. Paris, 3 Februarie.—Se anunţă din Suez ziarului „Republique francaise“ că Abisinienii au atacat­­Masnach la 27 Ia­nuarie şi au forţat primele întăriri. Nu se ştie dacă Italienii vor putea să re­­siste până la sosirea ajutoarelor. Roma, 3 Ianuarie.—Ziarul „Riforma“ spune că expediţiunea Salimbeni, atrasă într’o cursă, a căzut în mâinele luî Ras Alula. Acesta tratează pe prizonierii săi cu multă cuviinţă. De acea, membrii ex­pediţiunii au scris familielor lor la 8 Moscova, 2 Februarie.— Gazeta din Moscova afirmă că d-nul Piambozi, con­sulul general al Austro-Ungariei în Fi­­lipopoli, a fost rechemat, pentru că ati­tudinea sa nu mai răspundea la linia de conduită adoptată în ultimii timpi de diplomația austriacă. St.­Petersburg, 2 Februarie. — O co­respondență din Sofia publicată de zia­rul Novosti zice că în starea actuală a lucrurilor în Bulgaria, n’ar fi imposibil ca, în caz de alegeri n­oi, o majoritate favorabilă prințului Alexandru de Bat­tenberg să fie trămisă în noua Sobranie. Viena, 3 Februare. — Publicarea de­cretului interzicând exportarea cailor a­­fară de hotarele imperiului austro-ungar se crede că se va face în curentul sep­­tămânei. In cercurile oficiale se spune că Im a­nul trecut s’a esportat 6,000 cal mal mult de cât în cei­ l’altî ani. Roma, 3 Februare.— In şedinţa Ca­merei deputaţilor de ieri, d. Crispi a pre­­sintat, în numele comisiunei aleasă în a­cest scop, raportul asupra creditului de cinci milioane ce ’i-a cerut cabinetul pen­tru expediţiunea din Abisinia. Camera se va pronunţa astăzi asupra acestui raport ale cărui conclusiuni fa­vorabile vor fi de sigur primite. Neapole, 3 Februarie. — Cele d’Intâia trupe ce se trimite în Abisinia au ple­cat ieri. Petersburg, 3 Februarie.— Ministrul finanţelor examină acum un proect pre­­sintat de o societate franco-rusă pentru ridicarea şi desvoltarea culturei vinicole în Basarabia, în Crimeea şi în Caucaz, Genua, 3 Februarie. — Escadra spa­niolă ce se află în portul nostru a ple­cat ieri la Spezzia, Madrid, 3 Februarie. — S’a răspân­­dit ştirea că se face mari cumpărări de cai şi de catâri în Spania pe seama gu­vernului francez Petersburg, 3 Februarie. — Ziarele ru­seşti anunţă că este vorba de a se înlo­cui pe toţi consulii ruşi, din care duc o treime sunt străini, prin funcţionari ruşi. Această măsură a fost aplicată acum în privinţa consulilor care funcţionează în Englitera. Londra, 3 Februarie. — The Times d’astâzî afirmă că înţelegerea s’a resta­bilit în privinţa cestiunei Bulgare între Austro-Ungaria şi Rusia. Temerea unui conflict între aceste duue puteri este deci înlăturată. Viena, 3 Februarie.— Se telegrafiază din Sofia că maiorul Panitza, în capul voluntarilor macedoneni, a făcut o in­trare solemnă în acest oraş. Paris, 3 Februarie. — Principele de Hohenzollern a sosit la Paris şi a tras la otelul de Bristol. Berlin, 3 Februarie. — După Novoie Vremia toate forturile şi lucrările înain­tate de pe hotarele apusene ale impe­riului rusesc adică la Varşovia, Osovtzo şi Kovno, pot fi privite ca terminate acum. Viena, 3 Februarie.—Ziarul Badis­che Landeszeitung reaminteşte că In tim­p de pace oraşul Kehl a fost ocupat de trupele lui Ludovic XIV. Triest, 3 Februarie.—Arestarea că­pitanului Scarpa din Lloydul austriac a produs aici o mare sensaţie. Se zice că această arestare este pro­vocată de descoperirea ce s’a făcut a­­nul trecut de fraude insemnata consta­tate prin examinarea comptabilităţii ad­­ministraţiunei Lloydului. Viena, 3 Fabruarie.—Ziarele d’ai­­ a­­nunţă că principele Alexandru de Bat­­temberg se va duce la Bucureşti pentru a fi acolo când se va întruni Sobrania. Această ştire care soseşte din Sofia nu este confirmată de nicăeri. Constantinople, 3 Februarie. M­­Marele Rotelii, delegatul Papei la Con­­stantinopole, a fost numit nunţiul Pa­pei la Viena. Belgrad, 3 Februarie.­­D. Z. Stoia­­noff a sosit aici­eri. Dânsul a avut o lungă întrevedere cu regele Milan şi cu d. Garaşanin, preşedintele consiliului. A plecat la Sofia unde a fost chie­­mat pentru a lua parte la deliberările. Ragenţel. Agenţia Liberă INFORMAŢIUNI Guvernul nu ştie cu ce să se o­­cupe Camera până cu 10 zile îna­inte de expirarea anului bugetar când numai să vor lua în desbatere bu­getele. In acest scop opiniele conducăto­rilor sunt împărţite, unii sunt­ pen­tru reluarea discuţiilor asupra lege­i comunale. Alţii sunt de următoarea părere: Să se ia în discuţie proiectul de lege al instrucţiei, să se ia în consideraţie, să se voteze câte­va articole şi apoi să fie îngropat în archivele Came­rei ca toate onorurile unei îmormân­­tări de clasa întâia. 3? Eri în Senat mai mulţi senatori, între care se găsea şi Episcopul de Argeş, discutau resultatul interpelărei d-lui G. Mârzescu şi atitudinea pre­laţilor cu ocaziunea aceasta. Episcopul de Argeş, a declarat, în acea întrevorbire, că au fost surprinşi de faptul că titlurile prelatului ca­tolic ereau recunoscute încă de la 1879. Această cestiune, a adăugat d-sa, va fi adusă înaintea sinodului, căci când prelatul Paoli ’şi-a luat titlu de Arhiepiscop al Bucureştilor, Sino­dul, prin răposatul mitropolit primat, după intervenţia d-sale, a întrebat pe ministru instrucţiei, dacă aceste ti­tluri au fost recunoscute. Și d. P. S. Aurelian, ministru pe aceea vreme, a răspuns că nu sunt THEATRU Cum că din Theatru viaţa reală, lu­mea aevea, este gonită cu desăvârşire, iar în locu-i pusă o lume alcătuită, fapte nefireşti şi neomeneşti, individe plăsmuite de închipuirele autorilor, o ştim şi o vedem cu toţii, şi aceasta este atât de adevărat în­cât cunoscute şi auzite sunt mai pretutindeni trase cam de felul acestora : — „Ai văzut Soro, pe D nu X, cum vorbește, cum dă din mâini, pare că-i la teatru.“ — „Ah! ma­ekére, Madame O.... e nesuferită cu declamaţiile, era bună de actriţă la teatru.“ Cum să vede și în pătura socială cu soro şi în cea cu me­ ekére, asupra pă­rere! cum că cei din teatru nu sunt, câtu­şi de puţin ca cei din lume, este un acelaşi mod de vederi şi cu toate acestea rar, foarte rar, întâlnim în am­bele pături individe care să se răscoale contra acestei nepotriviri între viaţa reală şi cea convenţională, care să simtă că o reformă în teatru şi pe teatru este de mare nevoe. Lucrul e uşor de explicat şi între altele un singur cuvânt ajunge a-i lă­muri : deprinderea. Deprinderea ce avem ca din copilă­rie să vedem pe teatru fapte diferite de cele din viaţă, fiinţe care n’au ni­mic comun cu cele din lume, alt stil, altă limbă chiar, ne-a tipărit în creeri idea că la teatru lucrurile nu trebue să se petreacă ca în lume, că intrând pe uşa teatrului trebue să încetăm a vedea, a cugeta şi simţi omeneşte şi că trebue să ne pregătim simţurile a le da de lucru într’o lume închipuită. Ne aflăm deci în faţa unei conven­­ţiuni care de altmintrelea are toată puterea unui contract în regulă, şi care e greu de atacat fiind alcătuit în de­plina cunoştinţă şi cu bună voe. De o parte avem theatrul care ne reprezintă poveşti în loc de întâm­plări reale, păpuşi în loc de oameni , de altă parte publicul ţiind seamă de convenţiune primeşte tot, cu condiţiu­­ne numai ca musica să fie bună, de­corurile cât se poate de frumoase, ac­torii bine deghizaţi, rolurile bine ştiu­te şi... într’actele cât se poate de scurte. Restul.... Care rest? dute la con­venţiune ! * * * Pe ici pe colo, însă, auzi câte un glas: — Ce bine joacă artistul Y, e aşa de natural­... — Ai observat scena dintre Conte­sa (pe theatru şi în unele părţi pe lume, mai sunt încă contese) şi duce­le... cât erea de bine zugrăvită pe faţa ei, chinul, durerea sufletească... credeai, că-i realitate. Naturalism, realism. Ce însemnează aceste vorbe? In convenţiunea noastră ele nu fi­gurează. Aceste vorbe însemnează mulţi Aceste vorbe cuprind în ele lu­mea întreagă, cu oamenii din ea, cu faptele, limba şi moravurile lor. Aceste vorbe, pricepute şi înţelese de lume vor dărâma un edificiu şu­bred, vor rupe convenţiunea. 9 * « Care din cele două părţi contrac­tante va face ruptura? Publicul? Greu şi târziu, evoluţia în spirite ca şi în organisme merge încet, încet, credinţele false, părerile greşite, ideile ruginite moştenite prin transmisiune din alte vremuri şi de la alţi oameni, ocupă deja toate păr­ticelele ce alcătuesc maşina gânditoare şi pentru a le şterge, a le nimici, este greu şi tot greu este a pute în locu­le altele nuoi. Teatrul? Şi aci e greu, tot materia­lul modificat, personalul crescut şi in­struit la o şcoală nucă, tot repertorul aruncat în flăcări, muncă mare şi ane­voioasă. Nici publicul, nici teatru. Cine dai? Amîndoi. Cei care au da­­t a scrie şi care prin muncă neobosită ajung a deveni cu­noscători deplini ai mumei cu viaţa ei, zugrăveasc’o cu pana lor aşa cum este ea, cu bunurile şi relele ei, arate­­o când e frumoasă şi când e urîtă şi facă ca aceste tablouri, prin coloritul lor, sa isbească mulţimea privitoare, s’o mişte, s’o formeze reformînd’o. Teatrul (cei ce-l conduc) rupă cu trecutul, alcătuiască­ şi elemente noui, caute talente adevărate, cultive­le şi deschidă porţi largi a celor ce-l vor a­­duce pe scena lui în loc de păpuşi şi poveşti, fiinţî gaeve şi fapte petrecute. Cât despre repertor el va fi mare, căci mare e lumea; şi dacă numărul dramelor va întrece pe al comediilor, dacă plânsul va resuna mai mult şi mai des decât rîsul sub plafon­ul au­rit şi strălucitor, aceasta va fi pentru că ... pentru că.... Așa-i pe lume !... G. C. U.

Next