Lupta, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 149-169)
1887-01-24 / nr. 164
2 D-na Dim. Brătianu luând cuvântul a zis cam următoarele:D-lor îmi pare rău că nu vă pot urma pe acest teren. Eu sunt legat cu opoziţia din afară şi nu mă voiu desface cu nici un preţ. Eu cred că singura opoziţie serioasă este cea din ţară. Căci ce facem noi în parlament ? Ce lucrăm ? Pe cine reprezintăm ? Dacă se face oare care opoziţie, dacă unii din d-voastră s’au desfăcut de guvern este graţie încurajărei ce li s’a dat de opoziţia din ţară, fără ea aceea ar fi rămas colectivişti. Prin urmare noi nu avem dreptul nici putem lua singuri situaţia; fără oposiţia cea mare, cea serioasă nu însemnăm nimic, să nu vă faceţi iluzie în aceasta privinţă, deci să ne unim cu opoziţia din ţară, să numim o comisiune care să faciliteze asemenea unire. Această părere a fost împărtăşită de d-nii Palade, Nicorescu, Butculescu, Mircescu, Caton Lecca etc. D. Caton Lecca chiar a făcut o observaţie foarte justă, d-sa a zis]: —D-lor tot spuneţi că noi represintăm oposiţia, dar să fim drepţi, mai fiecare din noi s’a ales cu ajutorul guvernului. Eu dacă mă voia presenta la alegerile viitoare cu cine gândiţi că mă pot presenta ? De sigur cu oposiţia cea din ţară, cu ajutorul ei, altminterea dacă mă voiu presenta fără ea atunci cad sigur. Discuţiunea s’a amînat pe seara viitoare, adică ca eri seară să se continue la d. Dim. Brătianu. menţin părerile însă le-au dat în întrunirea de aseară o formă mai dulce, mai diplomatică. Aceasta şi nimic este tot una. Menţinem şi noi concluziile ce formulăm în articolul de fond de astăzi. LAPTA Mitrea parlamentara le srn seara După cum spunem mai sus, ori seară a avut loc la d. Dim. Brătianu o altă întrunire în care s’a continuat discuţia începută la d. Marghiloman. De astă dată d-niî Carp şi Maiorscu nu au luat cuvântul. Pentru ca să şteargă măcar în parte impresia cea rea produsă de vorbele şi condiţiele d-nia lor absurde, au pus pe d. A. Marghiloman să vorbească (sistem a la Brătianu). D. A. Marghiloman luând cuvântul s’a exprimat cam în modul următor : „D-lor ! vă rog să nu luaţi ca definitive părerile noastre de aseară nici ca irevocabile vorbele şi propunerile noastre. „Recunoaştem că este un puternic curent în favoarea unirei tuturor opozanţilor şi de sigur că faţă cu acel curent orice rezistenţă este zadarnică. Deja noi uni du-ne cu d. Dim. Brătianu, care face parte şi din opoziţia parlamentară şidin cea extra-parlamentară, am făcut un pas pe calea unireî. Lasăţi-ne timpul să ne mai gândim, să venim în contact unii cu alţii şi lucrurile se vor putea face. D-nii Carp şi Maiorescu au aprobat vorbele d-lui Marghiloman. Cu alte cuvinte, d-nii junimişti ’şi CE AU FACUT? Toată lumea ştie că n’au făcut nimic. Cu toate astea, trebue din când în când să mai luăm act de netrebnicia lor, fiindcă nu putem sta un moment la îndoială că odată—oricât de târziu ar veni acest odată—bilanţul colectiviştilor se va încheia de cineva să luăm din grămadă numai câteva exemple. De pildă să cercetăm câteva isprăvi de la ministerul comerciului, agriculturii, industriei şi domenielor statului. Pe cât titlul acestui minister e mare şi pompos, pe atât de puţină activitate s’a semnalat în acest departament. Dacă n’ar fi făcut nimic, încă ţara ar fi fost profitată. Din nenorocire însă, întâlnim aci afacerea seminţelor, aceia a grâului generalului Pilat, aceia a naftalinei şi în fine, —dar acest fine n’are finit—vînzarea domenielor. Seminţele şi grâul s’ar putea numi mai bine risipă şi chiverniseală. Mai bine de un milion s’a acordat ministerului de agricultură sub cuvânt de a cumpăra grâu de calitate din alte localităţi străine spre a se ameliora recolta din ţară. Aşa s’a urmat? Doamne fereşte! Generalul Pilat ’şî-a vândut prin ministrul domenielor grâul sau de la moşie, pe un preţ nespus de exagerat. Un deputat, scandalizat de acesta tripotagiî a interpelat pe primul ministru în Cameră şi până acum nu se vede nici o simptomă cumcă interpelarea se va desvolta, sau că răul va lua sfîrşit. Un lucru să ştie positiv: milionul s’a cheltuit şi cultura n’a făcut c’un deget un mers spre ameliorare. Alt milion s’a aruncat pe naftalină. Un incident necunoscut până acum în scandalul filoxeric este următorul: Remediul cu naftalina nu erea admis ca bun de toţi membrii corcisiunii filoxerice. Ca să convingă şi pe cei greii crezători, un chimist din capitală, prezintă în sprijinul naftalinei sale o lucrare a unui oarecare dr. Fischer; dar acest autor prezintă în opera sa opiniuni şi pro şi contra remediului cu naftalină. Doctorul chimist din Bucureşti comunică comisiunei filoxerice numai părerile favorabile naftalinei, iar obiecţiunile contrariile ascunse. Lucrul se află, se denunţă ministerului printr’un raport pe care ori cine o poate citi în dosarul ministerului de comerţ. Nu se făcu însă nimic şi un milion se aruncă în vânt pentru naftalină. Greşim dar când întrebăm: ce au făcut colectiviştii? Mai drept e să întrebăm ce n’au făcut aceşti aventurieri care de un deceniu ţin frânele putereî ? In cestiunile mari, cum e încheierea convenţielor de comerţ, acţiunea departamentului de comerţ e nulă. Un Ferichri de oarecare ia singur cuvântul când e vorba de tariful peştelui sărat, al frânghielor sau pieilor. In acest timp ministerul domenielor rămâne fără titular, iar interimul e încredinţat primului-ministru care î şi preumblă de două ori pe săptămână creerii săi bolnavi la Florica şi înapoi. Ce au făcut aceşti oameni ? Tot ce pot compromite viitorul ţarei, nimic care să contribue la prosperitatea ei. ŞTIRI DIN STRĂINĂTATE Italia Soldaţii din a doua categorie a clasei 1865 şi a altor clase cari n’au fost chemate sub arme în timpul celor din urmă ani vor fi concentraţi pentru instrucţie la 16 Martie viitor. Anglia Se telegrafiază din Berlin ziarului Standard£ împăratul a profitat de prezenţa unui mare număr de generali la recepţiunea vechiului palat, pentru a le adresa câteva cuvinte în scopul de a linişti tensiunea şi anxietatea opiniuneî publice. Se ştie că Germania a chemat rezervele sale pentru a le învăţa manierea nouei puşti cu repetiţie. Majestatea sa a făcut asasiune la această chemare în conversaţiunea sa cu generalii şi s’a exprimat în următorii termeni: „Domnilor, rezervele va fi chemate „pentru a fi exercitate la mânuirea nouei „puşti. Acesta-va da loc la rmei zgomote de război, dar vă asigur pozitiv că războiu nu va fi.“ Ianuarie, pentru a asigura asupra soartei ce li s’a făcut. Aceste ştiri au ajuns la cunoştinţa guvernului, înainte de a se cunoaşte bătălia de la Sahiti, semnalată în depeşire din zilele trecute. Se consideră că presinţa membrilor expediţiunii Salimbeni In lagărul lui Ras-Alula, constitue pentru acesta un zălog preţios şi de cea mai mare importanţă. Roma, 3 Ianuarie.— Eri s’a făcut o demonstraţiune populară, causată de recentele evenimente ce s’a petrecut împrejurul oraşului Masuaeh, în faţa Camerii deputaţilor. Ea a fost împrăştiată fără multă resistenţă de către poliţie, care n’a făcut de cât puţine arestări. Se crede în general că discuţiunea în Cameră a Creflitului cerut de guvern pentru afacerile din Abisinia nu se va termina mâine şi că va fi închisă printr’un vot politic. (Havas) TELEGRAME Londra, 3 Februarie.—„Times“ a primit nişte depeşi cari asigură că s’a stabilit o înţelegere între Rusia şi Austria în privinţa cestiunii bulgăreşti. Paris, 3 Februarie.—Se anunţă din Suez ziarului „Republique francaise“ că Abisinienii au atacatMasnach la 27 Ianuarie şi au forţat primele întăriri. Nu se ştie dacă Italienii vor putea să resiste până la sosirea ajutoarelor. Roma, 3 Ianuarie.—Ziarul „Riforma“ spune că expediţiunea Salimbeni, atrasă într’o cursă, a căzut în mâinele luî Ras Alula. Acesta tratează pe prizonierii săi cu multă cuviinţă. De acea, membrii expediţiunii au scris familielor lor la 8 Moscova, 2 Februarie.— Gazeta din Moscova afirmă că d-nul Piambozi, consulul general al Austro-Ungariei în Filipopoli, a fost rechemat, pentru că atitudinea sa nu mai răspundea la linia de conduită adoptată în ultimii timpi de diplomația austriacă. St.Petersburg, 2 Februarie. — O corespondență din Sofia publicată de ziarul Novosti zice că în starea actuală a lucrurilor în Bulgaria, n’ar fi imposibil ca, în caz de alegeri noi, o majoritate favorabilă prințului Alexandru de Battenberg să fie trămisă în noua Sobranie. Viena, 3 Februare. — Publicarea decretului interzicând exportarea cailor afară de hotarele imperiului austro-ungar se crede că se va face în curentul septămânei. In cercurile oficiale se spune că Im anul trecut s’a esportat 6,000 cal mal mult de cât în cei l’altî ani. Roma, 3 Februare.— In şedinţa Camerei deputaţilor de ieri, d. Crispi a presintat, în numele comisiunei aleasă în acest scop, raportul asupra creditului de cinci milioane ce ’i-a cerut cabinetul pentru expediţiunea din Abisinia. Camera se va pronunţa astăzi asupra acestui raport ale cărui conclusiuni favorabile vor fi de sigur primite. Neapole, 3 Februarie. — Cele d’Intâia trupe ce se trimite în Abisinia au plecat ieri. Petersburg, 3 Februarie.— Ministrul finanţelor examină acum un proect presintat de o societate franco-rusă pentru ridicarea şi desvoltarea culturei vinicole în Basarabia, în Crimeea şi în Caucaz, Genua, 3 Februarie. — Escadra spaniolă ce se află în portul nostru a plecat ieri la Spezzia, Madrid, 3 Februarie. — S’a răspândit ştirea că se face mari cumpărări de cai şi de catâri în Spania pe seama guvernului francez Petersburg, 3 Februarie. — Ziarele ruseşti anunţă că este vorba de a se înlocui pe toţi consulii ruşi, din care duc o treime sunt străini, prin funcţionari ruşi. Această măsură a fost aplicată acum în privinţa consulilor care funcţionează în Englitera. Londra, 3 Februarie. — The Times d’astâzî afirmă că înţelegerea s’a restabilit în privinţa cestiunei Bulgare între Austro-Ungaria şi Rusia. Temerea unui conflict între aceste duue puteri este deci înlăturată. Viena, 3 Februarie.— Se telegrafiază din Sofia că maiorul Panitza, în capul voluntarilor macedoneni, a făcut o intrare solemnă în acest oraş. Paris, 3 Februarie. — Principele de Hohenzollern a sosit la Paris şi a tras la otelul de Bristol. Berlin, 3 Februarie. — După Novoie Vremia toate forturile şi lucrările înaintate de pe hotarele apusene ale imperiului rusesc adică la Varşovia, Osovtzo şi Kovno, pot fi privite ca terminate acum. Viena, 3 Februarie.—Ziarul Badische Landeszeitung reaminteşte că In timp de pace oraşul Kehl a fost ocupat de trupele lui Ludovic XIV. Triest, 3 Februarie.—Arestarea căpitanului Scarpa din Lloydul austriac a produs aici o mare sensaţie. Se zice că această arestare este provocată de descoperirea ce s’a făcut anul trecut de fraude insemnata constatate prin examinarea comptabilităţii administraţiunei Lloydului. Viena, 3 Fabruarie.—Ziarele d’ai anunţă că principele Alexandru de Battemberg se va duce la Bucureşti pentru a fi acolo când se va întruni Sobrania. Această ştire care soseşte din Sofia nu este confirmată de nicăeri. Constantinople, 3 Februarie. MMarele Rotelii, delegatul Papei la Constantinopole, a fost numit nunţiul Papei la Viena. Belgrad, 3 Februarie.D. Z. Stoianoff a sosit aicieri. Dânsul a avut o lungă întrevedere cu regele Milan şi cu d. Garaşanin, preşedintele consiliului. A plecat la Sofia unde a fost chiemat pentru a lua parte la deliberările. Ragenţel. Agenţia Liberă INFORMAŢIUNI Guvernul nu ştie cu ce să se ocupe Camera până cu 10 zile înainte de expirarea anului bugetar când numai să vor lua în desbatere bugetele. In acest scop opiniele conducătorilor sunt împărţite, unii sunt pentru reluarea discuţiilor asupra legei comunale. Alţii sunt de următoarea părere: Să se ia în discuţie proiectul de lege al instrucţiei, să se ia în consideraţie, să se voteze câteva articole şi apoi să fie îngropat în archivele Camerei ca toate onorurile unei îmormântări de clasa întâia. 3? Eri în Senat mai mulţi senatori, între care se găsea şi Episcopul de Argeş, discutau resultatul interpelărei d-lui G. Mârzescu şi atitudinea prelaţilor cu ocaziunea aceasta. Episcopul de Argeş, a declarat, în acea întrevorbire, că au fost surprinşi de faptul că titlurile prelatului catolic ereau recunoscute încă de la 1879. Această cestiune, a adăugat d-sa, va fi adusă înaintea sinodului, căci când prelatul Paoli ’şi-a luat titlu de Arhiepiscop al Bucureştilor, Sinodul, prin răposatul mitropolit primat, după intervenţia d-sale, a întrebat pe ministru instrucţiei, dacă aceste titluri au fost recunoscute. Și d. P. S. Aurelian, ministru pe aceea vreme, a răspuns că nu sunt THEATRU Cum că din Theatru viaţa reală, lumea aevea, este gonită cu desăvârşire, iar în locu-i pusă o lume alcătuită, fapte nefireşti şi neomeneşti, individe plăsmuite de închipuirele autorilor, o ştim şi o vedem cu toţii, şi aceasta este atât de adevărat încât cunoscute şi auzite sunt mai pretutindeni trase cam de felul acestora : — „Ai văzut Soro, pe D nu X, cum vorbește, cum dă din mâini, pare că-i la teatru.“ — „Ah! maekére, Madame O.... e nesuferită cu declamaţiile, era bună de actriţă la teatru.“ Cum să vede și în pătura socială cu soro şi în cea cu me ekére, asupra părere! cum că cei din teatru nu sunt, câtuşi de puţin ca cei din lume, este un acelaşi mod de vederi şi cu toate acestea rar, foarte rar, întâlnim în ambele pături individe care să se răscoale contra acestei nepotriviri între viaţa reală şi cea convenţională, care să simtă că o reformă în teatru şi pe teatru este de mare nevoe. Lucrul e uşor de explicat şi între altele un singur cuvânt ajunge a-i lămuri : deprinderea. Deprinderea ce avem ca din copilărie să vedem pe teatru fapte diferite de cele din viaţă, fiinţe care n’au nimic comun cu cele din lume, alt stil, altă limbă chiar, ne-a tipărit în creeri idea că la teatru lucrurile nu trebue să se petreacă ca în lume, că intrând pe uşa teatrului trebue să încetăm a vedea, a cugeta şi simţi omeneşte şi că trebue să ne pregătim simţurile a le da de lucru într’o lume închipuită. Ne aflăm deci în faţa unei convenţiuni care de altmintrelea are toată puterea unui contract în regulă, şi care e greu de atacat fiind alcătuit în deplina cunoştinţă şi cu bună voe. De o parte avem theatrul care ne reprezintă poveşti în loc de întâmplări reale, păpuşi în loc de oameni , de altă parte publicul ţiind seamă de convenţiune primeşte tot, cu condiţiune numai ca musica să fie bună, decorurile cât se poate de frumoase, actorii bine deghizaţi, rolurile bine ştiute şi... într’actele cât se poate de scurte. Restul.... Care rest? dute la convenţiune ! * * * Pe ici pe colo, însă, auzi câte un glas: — Ce bine joacă artistul Y, e aşa de natural... — Ai observat scena dintre Contesa (pe theatru şi în unele părţi pe lume, mai sunt încă contese) şi ducele... cât erea de bine zugrăvită pe faţa ei, chinul, durerea sufletească... credeai, că-i realitate. Naturalism, realism. Ce însemnează aceste vorbe? In convenţiunea noastră ele nu figurează. Aceste vorbe însemnează mulţi Aceste vorbe cuprind în ele lumea întreagă, cu oamenii din ea, cu faptele, limba şi moravurile lor. Aceste vorbe, pricepute şi înţelese de lume vor dărâma un edificiu şubred, vor rupe convenţiunea. 9 * « Care din cele două părţi contractante va face ruptura? Publicul? Greu şi târziu, evoluţia în spirite ca şi în organisme merge încet, încet, credinţele false, părerile greşite, ideile ruginite moştenite prin transmisiune din alte vremuri şi de la alţi oameni, ocupă deja toate părticelele ce alcătuesc maşina gânditoare şi pentru a le şterge, a le nimici, este greu şi tot greu este a pute în locule altele nuoi. Teatrul? Şi aci e greu, tot materialul modificat, personalul crescut şi instruit la o şcoală nucă, tot repertorul aruncat în flăcări, muncă mare şi anevoioasă. Nici publicul, nici teatru. Cine dai? Amîndoi. Cei care au dat a scrie şi care prin muncă neobosită ajung a deveni cunoscători deplini ai mumei cu viaţa ei, zugrăveasc’o cu pana lor aşa cum este ea, cu bunurile şi relele ei, arateo când e frumoasă şi când e urîtă şi facă ca aceste tablouri, prin coloritul lor, sa isbească mulţimea privitoare, s’o mişte, s’o formeze reformînd’o. Teatrul (cei ce-l conduc) rupă cu trecutul, alcătuiască şi elemente noui, caute talente adevărate, cultivele şi deschidă porţi largi a celor ce-l vor aduce pe scena lui în loc de păpuşi şi poveşti, fiinţî gaeve şi fapte petrecute. Cât despre repertor el va fi mare, căci mare e lumea; şi dacă numărul dramelor va întrece pe al comediilor, dacă plânsul va resuna mai mult şi mai des decât rîsul sub plafonul aurit şi strălucitor, aceasta va fi pentru că ... pentru că.... Așa-i pe lume !... G. C. U.