Lupta, aprilie 1887 (Anul 4, nr. 220-240)

1887-04-08 / nr. 223

/ML IV.—No. 223. ABONAMENTE I» ţară Unan. 40lei Vaan. 20 3 luni. 10 Iu strftiuittat© Unan. 50lei Vaan . 25 3 luni. 15JJ 15 Bani Numfrrul REDACŢIA Calea Victoriei, 35, Piaţa Teatrului. Director­ politic, 6. PANU EDIŢIA ÂNTÂIA BUCURESCI, MIERCURI şi JOUI 8-9 APRILIE 1887. ANUNCIURI pe pagina III . . . . „LV ... . A. SE AJDPESA. In România la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Tip. Modernă, Gr. Luis, Strada Academiei, 24­. Pentru ce critic pe rege CANCANURI POLITICE Procesul nostru de presă Din Camera spaniolă CRONICA. (Din viaţa tristă) IN FLAGRANT DELICT Pentru ce critic pe rege ! Când cine­va critică atitudinea unui om, pentru a se putea judeca valoarea criticilor formulate fie care trebue să se întrebe ce mobile împing pe acel cine­va la asemenea critici. Şi când omul criticat este regele, în­trebarea asupra mobilelor să impune mai mult de­cât îa ori­ce alt caz. Pentru ce dar critic eu atitudinea politică a regelui ? Să analizăm puţin această chestiune. Eu, susţiitor a vre­unul pretendent la tronul României nu sunt de loc. Nu fac parte din nici o înjghebare politică, din nici o urzeală cu asemenea scopuri, dacă există. In criticele mele nici­odată nu am lăsat să se înțeleagă chiar că am sim- Tpatie pentru cutare persoană, fie un prin­cipe român sau unul străin. Atacurile la adresa purtărei regelui nu le-am le­gat nici­odată cu laude la adresa vre­unui pretendent sau cu aluzii la o si­­t­tuaţie mai bună în caz când cutare persoană ar fi pe tron în locul regelui actual. Sunt ziare care şi ele atacă pe rege, însă îl atacă susţinând pe un altul, îl atacă fiind­că idealul lor este un altul. Eu nu am nici un ideal de principe, eu nu am în vedere pe nimenea și ni­­mic când mă ocup de rege. Prin urmare, mobilul de a contribui prin atacurile mele la aducerea pe tron a unui alt principe nu poate exista când este vorba de mine. Să merg mai departe. Să poate ca cine­va să fie instru­entul vre­unei puteri străine şi ca atare să atace pa un rege care este în politică duşmanul acelei puteri. Aşa, este posibil ca Rusia să împingă pe cine­va ca să atace pe regele Carol care, prin origina şi politica lui germană, pune o stavilă intereselor şi influenţei ru­seşti. Nur­e zie că există la noi asemenea oa­meni, dar pot exista. Ei bine ! poate cine­va să mă bănu­iască pe mine de aşa ceva? Fie­care ştie antipatia profundă ce îmi inspiră tot ce vine de la Ruşi, antipatie izvo­­rîte din oroarea ce am pentru regimul rusesc. Nimeni, după conduita şi scrie­rile mele, nu mă poate bănui că criti­­ele adresate regelui Carol ar putea să fie sugerate din acea parte. Şi dacă eu nu sufer influenţa Rusiei pe care o atac, influenţa cărei puteri aş putea suferi? A nici uneia. Nu e destul. Este posibil ca un par­tid oare­care din ţară, d. e. partidul conservator sau liberal disident, care păstrează de sigur rancune regelui în fundul sufletului, să caute să facă urmă­torul lucru: să-şî găsească pe cine­va de instrument care să atace violent pe rege, fără ca partidul să ia răspunderea în mod făţiş. Am nevoe să spun că nu eu aşi uca vre­odată asemenea rol ? Cine mă noaşte, cine îmi cunosc ideile ştiţt nici­odată nu m-aşi scoborî la ase­menea păcătos rol. Instrumentele sunt făcute din altă stofă de­cât din a mea. Asemenea sarcini pot să le îndeplinească oamenii care nu au nimic nici de câş­tigat nici de perdut politiceşte,, acei oameni să cunosc de departe. Din contra, eu­­mi-am permis a cri­tica aspru conduita partidelor din opo­ziţie şi nu ştiui zău­ dacă nu am spus şi lor tot atâtea adevăruri crude câte am spus şi colectiviştilor. Pentru ce dar critic pe rege? Ar mai rămâne o presupunere. Ar fi cu putinţă ca eu să fiu­ contra re­­galităţei, ca idealul meut să fie o altă formă de guvern, bunioară republica. Nu mă stânjinesc de a spune că nu sunt adoratorul regalitatei, mai ales a regalităţei aşa cum regele Carol voeşte să o stabilească, nu-mi ascund simpa­­tiele care le am pentru forma de gu­vern republicană. Dar de aicea până a să putea ex­plica prin acest mobil campania mea în contra regelui este mult, foarte mult. Dacă aşi viza în regele Carol re­galitatea, iar nu persoana, apoi aşi fi scris şi aşi seri altminterea. Aşi fi cri­ticat bazele regalităţei, aşi fi susţinut făţiş forma republicană, aşi fi făcut, în scurt, altă campanie. Dar nu, ori­care ar fi nemulţumi­rile mele în contra formei de guvern numită regalitatea, lasă nu sunt aşa de naiv ca să-mi închipuesc ca în situa­ţia actuală această formă ar putea fi întocmită prin o alta mai bună. In articolele mele am luat pe rege ca persoana ce sa numeşte Carol I, am admis forma monarchiei, am admis toate drepturile şi prorogati­vele regale, şi pe acest teren punându-mă am cri­ticat conduita regelui. Acum este întrebarea: dacă nu am nici un pretendent de susținut, dacă nu sunt instrumentul nici unei puteri sau unui partid, dacă nu propagarea unei alte forme de guvern mă face a ataca pe rege, care alt mobil mă îm­pinge la aceasta? Pentru ce atac pe rege? Ură personală nu am fiind­că nici îl cunosc, antipatie pentru origina lui străină iar nu pot avea, eu având în această privinţă idei foarte largi, fanatic şi îngust Român iar nu sunt, dovadă că în toate ch­estiunele unde este vorba de şovinism exagerat eu sunt de altă părere. Atunci ce mă face, încă odată să atac pe rege ? In urma analizei de mai sus nu ră­­mâne de cât doua lucruri: sau sunt ne­bun, am un fel de Carolomanie sau trebue ca conduita, actele și atitudinea regelui Carol să ’mi dea motive de a’l critica. Ei bine, în numerile viitoare voiu arăta pe larg acele motive, voiu arăta că dacă am atacat şi atac pe rege vina este a lui, şi dacă voeşte să încetez cu criticele apoi ar face mai bine să -şi schimbe purtarea de­cât să mă dea în judecată. G. PANU SIMWIGIUL TELEGRA­FIC AGENŢIA HAVAS Paris, 16 Aprilie—Depeşile adresate din­ Vie­­na jurnalelor engleze, confirmă că mari prepa­­rative, concentrări de trupe precum şi aprovi­­sionări, se fac de Rusia la Merv pe­tru a ata­ca Afganistanul, Viena, 16 Aprilie. — Ziarul „Fremdenblatt“ anunţă că comis­unea pentru delimitarea fron­tierei austro-ungaro române stabilind un acord complect în privinţa intregei linii frontiere între România, Bucovina şi Transilvania, s’a disol­­vat. Delegaţii români au plecat la Bucureşti. Acordul intervenit va fi supus sancţiunei gu­vernelor interesate. Viena, 16 Aprilie.--Jurnalele de seară semna­lează apropierea unei mişcări insurecţionale în Bulgaria. Această mişcare ar fi sprijinită de numeroşi Macedonieni, bulgari, muntenegreni cari se găsesc la Reni. Viena, 16 Aprilie.—Se anunţă din Constanti­nopol ziarului Correspondance Politique“ că cu toate asigurările pacifice ale diplomației, Poar­ta continuă în mod activ înarmările sale. Roma, 16 Aprilie. —Vaporul „Venezia“ obser­vat de un bastiment englez, in urma rupere! elicei sale, a sosit la Suez. Posen, 16 Aprilie. — Procesul socialiştilor s’a terminat prin condamnarea la închisoare a nouă inculpaţi şi prin achitarea altor 14. Paris 10 Aprilie.— Mai mulţi ofiţeri ruşi sunt aşteptaţi aici. Ei vin să remită generalului Bu­­langer sabia de onoare, produs al subscripţiu­­nei ruseştî.­ Constantinopol, 16 Aprilie.— Cale indirectă.— Nimic nu s’a schimbat în ceea ce priveş­e ces­­tiunea bulgară. Circul­area anunţată nu s’a ex­pediat încă; între vorbitele turco-ruse continuă. In cercurile oficiale turceşti nu se speră la un rezultat până în vr’o 10 zile, din cauza sărbătorile de Paşte. Nim­c nu s’a schimbat în chestiunea egip­­ţiană. Paris, 18 Aprilie.—D. Déroulede, în urma u­­nui doliu de familie, a dimisionat din preşe­­denţia Ligei patriotice. Marsilia, 18 Aprilie.­După o depeşe din Sar­­ten, un vapor englez ducând 160 pasageri s’a răsturnat aproape de Bonifacio. Londra, 18 Aprilie.—O depeşe adresată din Viena ziarului „Standard" desminte zgomotul răspândit că Rusia ar fi dispusă a adopta o a­­titudine conciliantă in privinţa Bulgariei. Londra, 18 Aprilie. — Se comunică din Con­­stantinopol ziarului „Tin­es“ că raporturile din­tre România şi Rusia s’au răcit, din cauza a­­titudinei guvernului român în privinţa refugia­ţilor bulgari. Ajaccio, 18 Aprilie.—Un vapor englezesc ve­nind din Bombay s’a cufundat, iar nu s’a răs­turnat, aproape de Bonifacia, 50 de pasageri au putut ajunge la ţărm, alţi 200 sunt încă în pericol. Berlin, 18 Aprilie.—Prinţul de Bismarc s’a re­întors aici aseară. Munich, 18 Aprilie —Dr. Făustle, ministru de justiţie, a murit. Sofia, 18 August. — S’a observat ieri o navă care venea din Rusia și care a percurs margi­nea Dunărei bulgare cu un umblet suspect. Această navă’și-a continuat drumul său spre Austria, de unde s’a aflat că ea aș va încărca cu petrol­iu. Viena, 18 Aprilie. — D- Stoiler a fost primit Sâmbătă de D. Tisza, care era la Viena, şi care a dat trimisului bulgar consilii identice cu ace­lea primite deja de la ministru afacerilor stră­ine, adică: menţinerea ordinei şi evitarea or­­cărui procedeu care e contrar tratatelor. Sofia, 18 Aprilie.­­ ziarele austriace care pre­­f­ic tulburări în Bulgaria, sprijinite de volun­tarii veniţi din Rusia, sunt reu informate. Ţara e pretutindeni liniştită, şi nici un indiciu nu e­­xistă că asemenea turburări ar putea surveni. Roma, 18 Aprilie.­­D. Depretis anunţă Came­­rei compunerea noului cabinet, care, zice pre­şedintele consiliului, se abţine de a face de­­claraţiuni. Camera ’1 va judeca după actele sale. Guvernul voeşte menţinerea păcei, el va pre­para apărarea ţarei şi va organiza la timp o­­portun o întreprindere în contra abisinienilor Berlin, 18 Aprilie. — „Gazeta Germaniei de Nord“ zice că ziarul „des Débats“ are drepta­te când afirmă că decoraţiunea acordată d-lui de Giers însemnează că nu e nici o schimbare în politica rusească. Dar, adaugă foaia ofici­oasă, această decoraţiune confirmă politica pa­cifica urmată de Ţarul şi de­­ Giers. Această politică este poate indiferentă pentru Germa­­miania, dar de sigur nu e ostilă. Ea este mai păgubitoare Franţei de cât Germaniei dăcă po­litica revanşei face să se crează intr’un rez­bel apropiat intre aceste două puteri. Sofia, 18 Aprilie. — Ziarul „Sloboda" publică o declaraţiune a exarhatului bulgar, prin care blamează pe episcopii şi, în genere pe toţi e­­clesiaştii cari se ocup de politică. Paris, 18 Aprilie.—Ţifra oficială a naufragiu­lui „Victoria“ e de 26 dispăruţi. Herculesbad (Mehadia), 18 Aprilie.—M. S. îm­părăteasa Elisabeta va pleca Mercuri la Ischl, de unde se va reîntoarce la 26 Aprilie. M. M. L. : Regele şi Regina României sunt aşt­eptaţi aci pentru 28 Aprilie. Se fac mari pre­gătiri pentru o primire strălucită. Marsilia, 18 Aprilie.­­ Vaporul „Tasmania“ scufundat la Bonifacia avea pe bord 120 pasa­geri, 160 oameni de echipaj. Comandantul, doi ofiţeri şi 22 încălzitori indieni au perit; toţi cei alţi au scăpat. Londra, 18 Aprilie.—„The Times" zice că ne­gocieri confidenţiale sunt începute intre Per­sia şi ambasadorul Rusiei relativ la Afganistan. Berlin, 18 Aprilie.—Principele Bismark s’a în­tors a­seară aici venind de la Friederichsruhe. Se zice că d. de Puttkammer, ministrul de in­terne, ar fi invitat pe Papa de a chema clerul din Alsacia-Lorena la împlinirea datoriei sale Civice, și a’l recomanda de a da ajutorul său guvernului german, Papa a răspuns în mod e­­vasiv. Roma, 18 Aprilie —11 Popolo Romano anunţă asemenea că d. de Schweinitz este desemnat pentru postul de ambasador al Germaniei la Quirinal. Roma, 18 Aprilie.—D-niî Salimbeni şi Kiano cari fuseseră făcuţi prisonieri de Abisimieni s’au întors aici. Au fost primiţi de către d. De­pretis. Londra, 18 Aprilie.—Votul birului de coerci­­ţiune va avea loc în şedinţa de azi noapte. E probabil că şedinţa va fi furtunoasă. Viena, 13 Aprilie. —O depeşă din Petersburg către Politische Correspondenz desminte ştirile oficioase din Sofia după car­d. Nabucoff ar or­­ganisa o invasie în Bulgaria prin Reni. D. Nabucoff, zice depeșa din Petersburg, se află de două săptămâni în acest oraș. AGENŢIA libera Paris, 18 Aprilie.'’ — Ziarul „La République franşaise" de azi dimineaţă zice că interesele economice şi prosperitatea Italiei depinde de buna înţelegere ce va domni între Quirinal şi Franţa. D. Crispi, adaogă ziarul Parisian, e prea deş­tept ca să se facă instrumentul principelui de Bismarck. Viena, 18 Aprilie.— In cursul luneî lui Mara va avea loc aici o conferinţă a clerului spre a desbate asupra mijloacelor celor mai nemerite pentru întărirea bisericeî. Madrid, 18 Aprilie. — Ziarul „Epoca“ zice că Anglia, Italia şi Spania sunt de o potrivă inte­resate a menţine „statu-quo“ la Maroc, de­oare­ce chestiunea ar putea deveni o problemă europeană. Cancanuri politice Mare veselie printre colectivişti de pro­cesul ce ’i s’a intentat d-lui Panu. Toate pasiunele reie, toate invidiele negre s’au dat la iveală, după cum primă­vara toate efectele boalelor ascunse se arăt pe obra­zul multora. Prin case şi localuri publice, colectiviştii tună şi fulgeră în contra d-lui Panu. Fie­care îşi dă părerea asupra quantumului în închisoare şi în amendă la care d. Panu pare a fi condamnat. Cei mai mulţi nu lasă o zi din doi ani da închisoare, nu lasă un ban din zece mii de lei amendă. Chiar unii din opoziţionişti nu sunt toc­mai dezolaţi de acest eveniment. Ce voeşti! Mişcările bune nu să pot stăpâni! Inima omenească, toată lumea o ştie, că este plină de avînturi nobile şi dezinteresate! Dar cei care sunt în adevăr fericiţi sunt d­nil Stătescu şi Populeanu. Nici­odată cel Intein nu a avut o aşa mare satisfa­cere de cât poate numai când insulta pe rege în Al­gătorul liber , cât despre cel al doilea de la procesul revoluţiei din Plo­eşti pe care­­l-a instruit ca judecător de insrucţie nu a avut o m­lţumire mai mare. Impresiele în public sunt mult mai bune. Imensa majoritate a publicului aplaudă ar­ticolele d-lui Panu şi îşî arată simpatia, dar ’ş’-o arăta în o mulţime de feluri. Unii, cei mai mulţi, privesc acest fapt cu un fel da respect superstiţios. Incapabili de a risca vre-o­dată cel mai mic lucru, de a face cel mai neînsemnat sacrificiu el sunt uimiţi, îngroziţi de enormitatea fap­tului. Ferească d-zeu să Se pună ei în gură cu guvernul, totuşi Ie place ca să vadă pe alţii că fac ceea ce ei nu îndrăznesc să facă. Alţii III arată simpatiele în mod foarte discret; o privire, o strângere de mână, o vorbă la ureche sunt demonstraţiunile la care el se dedau şi pe care le consideră de imprudente, de îndrăzneţe. In fine este un mic număr care făţiş şi fără sfială îmbrăţişează cauza d-luî Panu şi sunt gata a face în condiţii egale, ace­laşi lucru. Un fapt caracteristic. Ia, toată această agitare a spiritelor un singur om nu se găseşte care să arate simpatie pentru rege. Toţi ÎI sunt ostili sau indiferenţi, nimenea nu se gândeşte a -i lua apărarea. Vorbim de oamenii independenţi. Cât despre colectivişti chiar aceştia apă­ră pe rege din buze, îi vezi de departe că îndeplinesc un rol, o sarcină. Să trăiască regele popular și iubit! Argus. Procesul nostru de presă Eri, d. Panu s’a prezentat la cabinetul de instrucţie No. 2, al tribunalului de Il­fov, judecător d. Stătescu. D. judecător a comunicat d-lui Panu că este dat în judecată pentru faptul de ofen­să la persoana regelui, fapt prevăzut şi pedepsit de articolul 77 din codul penal. Iată textul acelui articol : „Orî­ ce ofensă comisă îa public în con- , „tra persoanei Domnitorului sau a Loam- I „nei sau a fiilor săi se va pedepsi cu în- f „chisoare de la un an până la doi ani și f „cu amendă de la două mii lei până la­­ „zece mii.“ D. judecător după ce a mai întrebat încă­­ odată pe d. Panu dacă este autorul, la care întrebare d. Panu a repetat ceea­ ce a de­clarat şi înaintea judecătorului de instruc­ţie din Iaşi că el şi numai el a scris în ziar asemenea articole, d. judecător, zicem,­­i-a mai pus d-lui Panu următoarea ches­tiune : — Ce ai de zis pentru apărarea d-tale ? La care d. Panu a răspuns următoarele: „D-le judecător, este de prisos o instrucţie „lungă şi chestiuni numeroase. Iată răs­punsul care mi să pare suficient. Artico­lul „Omul periculos“ precum şi alte arti­cole le-am scris Împins de un singur mo­­­bil; mie mi să pare că regele a eşit din „sfera sa constituţională, iată explicaţia „articolelor mele. Aceasta mă însărcinez a „o dovedi înaintea tribunalelor.“ După care d. Panu s’a retras. Dacă Primul Procuror nu va găsi că este nevoe de un supliment de instrucţie el va da rechizitorul său­ definitiv în urma căruia şi judele de instrucţie îşî va da or­­donanţa. Un partid de acţiune şi de resistenţa „Epoca,“ la unul din numerile din urmă, a formulat şi dezvoltat o idee bună şi practică, idee dictată de situaţia în care ne aflăm. Toată lumea a putut observa un lu­cru şi anume că în fie­care partid, în fie­care grup sunt mai puţini dar sunt oameni decişi, energici, gata să înceapă o campanie serioasă şi fără cruţare în contra regimului. Totuşi acei oameni nu fac nimic, nu zic nimic, sunt în stare de neactivitate. Pentru ce ? Pentru că în grupurile din care ei fac parte pe lângă dânşii mai sunt un număr de politici fricoşi, fără iniţiativă, incapabili de a se încălzi de o idee, neputincioşi de a lua o hotărîre mai energică , oameni ce trăesc din com­binaţii puse pe hârtie, fiinţi care se dau de foarte diplomate, politice şi prudente însă de o diplomaţie şi prudenţă care reduce totul în pulbere, care suprimă ori­ce activitate, care reduce totul la zero. Din cauza acestor din urmă, cam­ de multe ori ocupă locul­ însemnate în par­tid, şi cei îndrăzneţi şi cei energici staţi în nemişcare, îşî potriveşte pasul după acela al lor întocmai ca doi condamnaţi legaţi unul de altul de acelaşi lanţ şi purtând în picioare cătuşe de aceiaşi mărime. Această situaţie este eminamente fa­vorabilă guvernului. De ani întregi cei energici sunt nevoiţi a să supune celor păcătoşi, cari aduc tot felul de motive pentru a’şi esplica păcătoşia lor. Ei bine ! nu este oare timpul d’a stri­ca farmecul, de a eşi din această apatie ruşinoasă? „Epoca“ propune un mijloc pe care noi îl primim cu bucurie. Iată-l: toţi o­ame­nii hotărâţi şi energici din toate parti­dele să se unească împreună pe baza u­­nui program de acţiune, formând ast­fel un partid de acţiune şi de resistenţă. Toţi oa­menii decişi să se apropie unii de alţii şi în înţelegere comună să înceapă o cam­panie crâncenă în contra guvernului. Fricoşii şi păcătoşii la o parte, iată care să fie cuvântul de ordin. Aceştia pot ră­­mânea pe la moşiele lor, pot sta a­casă şi a combina platonic sorţii de venire la putere, pot face îmbrăcaţi în halat tot felul de planuri politice. Îi priveşte. Cei însă care nu au ajuns încă în a­­semenea hal, aceia cu toţii, ca un singur om, să începă o luptă bărbătească. Emanciparea de comitetele bătrâne şi îmbătrânite, iniţiativa celor tineri iată ce lipseşte în situaţia în care ne aflăm. Este o atmosferă grea care apasă în mod egal asupra tuturor. Este mai cu seamă o şcoală nenorocită. Toţi voesc să fie di­pomaţi prudenţi, cumpăniţi în politică, toţi­­şi măsoară cu compasul lărgimea sau mai bine îngustimea ideilor şi aceia a paşilor. Aceasta înseamnă a face politică mare. Cu cât cineva e mai chibzuit în nimi-

Next