Lupta, mai 1887 (Anul 4, nr. 248-264)
1887-05-09 / nr. 248
ANUL IV.—No. 248. Un an V« an 3 luni Un an 6 luni . . ............................................. 10 jj 15 Bani Au meral REDACȚIA 19. — Strada Știrbeî-Vodă, — 19. Director politic, G. PANU EDTTîRA anteia In țara AmVmSt Iu srtrfcin£ita.te 40 lei 20 „ 10 „ 50 lei 25 Anuneiuri pe pagina III . - » IV 1 leu linia 25 bani „ A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. ■»BSBBaBHHWia (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol administraţia Bucureşti. — Strada Nouă No. 5. —Bucureşti STANCA LUI SISIF RIDICOLUS MUS... Rezboiu de moarte Lupta cu orice preţ Ogoritistii si nuMiti in Franţa Din Constantinopol DIN IAŞI Stânca Ini Sisil ■4. Normal lucru este ca, după 12 ani de un guvern detestabil, opoziţia la alegerile judeţene să nu câştige decât un colegiu—colegiul al treilea de Mehedinţi—şi trei balotage? Şi acest rezultat să-l capete din 90 colegii electorale? Desigur că nu. Guvernele, chiar cele mai bune, ajunse de curând la putere și încă au adversari. La cele intein alegeri ce să fac sub un guvern, un număr de colegii trimet dușmani, adversari. Aceasta este natural și normal, încă ceva. Cum să esplică următorul fapt: peste tot locul să văd minorități impozante dar care rămân staţionare, acele minorităţi, în cursul anilor, nu cresc, nu devin majorităţi, ci din contra, de multe ori un colegiu care într-o alegere a dat o minoritate mare ,mai târziu, cu ocazia altei alegeri, acea minoritate devine minusculă ? Acest fapt desigur că nu este nici el normal. Iată o explicaţie, căci nu pretind a le da pe toate, fiind multe, ci pe una din cele mai principale: Guvernul la fiecare alegere nu are nevoe de unanimităţi; el are nevoe de majorităţi relative. Lui îi este indiferent dacă opoziţia va căpăta o minoritate impozantă; principalul pentru dânsul este ca să învingă, să reuşască. Guvernul este practic şi nu umblă după succese morale ci simplu materiale. Fiind astfel, iată cum procedează guvernul: Când vine vreo alegere oare care el întrebuinţează toate mijloacele pentru a interesa majoritatea alegătorilor, pentru a se asigura de voturile lor.Aşa, dacă sunt într’un colegiu 200 de "Alegători ce au a veni la vot, el să asigură de votul a 101 din el şi pentru ca să facă faţă la eventualităţi neprevăzute, la defecţiuni din ultima oară, ca bun chibzuitor ce este, el să mai asigură încă de vreo 20 de alegători peste majoritatea strict necesară. Cum îl interesează pe aceşti 121 din 1^) alegători ? Mijloacele sunt ştiute: "^guvernul întrebuinţează presiunea, promisiuni, corupţiunea, nepotismul, favoritismul , pune în mişcare favoruri şi hatâruri cu ajutorul justiţiei, armatei, administraţiei etc. Tot ce poate da un guvern în o ţară săracă ca a noastră guvernul dă în asemenea ocazii. Când în un colegiu ÎI lipseşte un vot el îl cumpără, or cât de scump. Astfel în ziua votăreî guvernul este igar de resultat, el ’l-a pregătit, el ’l-a târguit, el ’l-a cumpărat. In adevăr, rezultatul corespunde aşteptăreî: din 200 votanţi vezi că 125 dau votul lor guvernului, iar 75 votează cu opoziţia. Acest lucru să reproduce aproape în toate colegiele din ţară. Guvernul reuşeşte, iar opoziţia capătă minorităţi impozante. Până aici lucru este lămurit. Confuzia şi eroarea începe de aici încolo. Şi iată cum : .. Lumea este deprinsă ca să vadă că guvernul reuşeşte în alegeri, deci victoria lui nu o izbeşte. Ceea ce o iubeşte sunt minorităţile mari căpătate de opoziţie. Acest fapt mişcă pe cel cu mintea înflăcărată, ea capătă speranţă, îşi fac iluzii şi încep a da tot felul de explicaţii retrospective, a arăta tot felul de motive a căderei şi a formula tot felul de planuri pentru o altă alegere. „Vedeţi, zic opoziţioniştii optimişti, „cu câte voturi ne-a bătut guvernul , „deosebirea este foarte mică. Noi nu „am lucrat, nu ne-am agitat și încă „am avut atâtea voturi. Dacă însă ne„am fi pus de vreme pe lucru, dacă „am fi făcut întruniri, propagandă, dacă „am fi vizitat pe alegători desigur ca „am fi căpătat încă 26 de voturi, „prin urmare, am fi căpătat noi majoritatea. Ce dracu, nu este ceva imposibil a mai smulge încă 26 de voturi când ai deja 75.“ Acest raţionament este fals, cu desăvârşire fals, şi cauza pentru care este fals s’a văzut mai sus. Opoziţia, în cazul ce ’l discutăm, putea să se agite ori cât ’i-ar fi plăcut, ea nu ar fi putut să capete acele 26 de voturi,ce-i lipsea. Pentru ce? Pentru că cei 125 alegători ce au votat pentru guvern, toţi erau interesaţi a vota astfel, toţi aveau legături de interese, de partid, de gheşefturi cu guvernul, prin urmare, oricâte demersuri ar fi făcut, opoziţia putea să zmulgă un vot sau două, nu putea însă nici o dată să zmulgă atâtea încât să deplaseze majoritatea. Minorităţile opoziţiei sunt destinate a rămânea în genere tot minorităţi. Nu urmează că dacă cu ocazia unei alegeri opoziţiei și-au lipsit numai 26 de voturi în un colegiu pentru a triumfa, apoi cu ocazia altei alegeri ea le va putea căpăta ? Nu, de loc. Pentru ce ? Pentru că la fiecare alegere nouă aceleaşi ingerinţe şi acte de corupţiuni, poate chiar mai mari, să va exercita de guvern pentru a-şi menţine majoritatea necesară. Desigur că la o altă alegere nu aceleaşi persoane vor vota pentru guvern care au votat mai înainte, nu. La alte alegeri este posibil ca alegătorii cari, pentru oarecare promiune, au votat cu guvernul, văzând că au fost înşelați, vor vota cu opoziția. De cât guvernul, care ştie toate acestea, îşi ia măsurile lui din vreme, el îşi capătă, tot prin mijloacele de mai sus, voturile altor alegători, care la altă alegere votează cu opoziţia, aşa că persoanele pot să se schimbe, numărul voturilor însă nu. Şi acest lucru să repetă de 12 ani, la fiecare alegere. Speranţe multe, înainte de învingere, pentru opoziţie, iluzii mari, după învingere, în vederea altor alegeri, şi totuşi rezultatul revine acelaşi, staţionar. Opoziţia este ca Sisif, ca necontenit cearcă a ridica peatra electorală, o ridică până la oarecare înălţime pentru ca să cadă în fundul văei de unde iarăşi o ridică pentru a cădea din nou. Yoia continua. G. PANU. SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Paris, 19 Main.—D. Grevy a rugat pa d. de Freycinet de a forma noul cabinet D. Freycinet va răspunde mâine sau Sâmbătă dacă acceptă misiunea ce ’i confiază președintele Republicei. Nowo-Cercask, 19 Main.—Marele duce moştenitor a fost proclamat hatman al cazacilor. Această proclamaţiune a fost făcută cu mare solemnitate. Sofia, 19 Maiu.Ni se comunică din Filipopol că sunt cu totul false ştirile publicate de jurnalul „Nord“ şi cari anunţă că discordia ce există în armată ameninţă provocarea de lovituri de stat, precum şi acelea ce publică, aceiaşi foaie şi după cam perceperea violentă a impositelor şi chemarea sub arme a oamenilor de la 30 — 60 de ani ar fi produsă vie nemulţumire în toate clasele populaţiunei. Nici o discordie nu există înarmată Din contra ultimele promoţiuni au produs un efect opus. Impozitele se percep conform legei și cu multe menajări. Nici o chemare sub arme n’a fost făcută afară de aceea a contingentului armatei active pe picior de pace. Corespondenţele publicate de jurnalul „Nord“ şi de către oarecare ziare ostile Bulgariei sunt calculate cu scop de a între ine în Europa credinţa că starea lupurilor in principat este foarte precară. ■. Ridiculus mas.» In sfârşit faimoasa hotărâre prin care d. Panu este condamnat de tribunalul Ilfov secţia a II-a a eşit. Ziarul „Dreptul“ o publică. Este o capod’operă de principii de drept, de jurisprudenţă, de logică, este un monument de adevăruri în chestia de fapt! Pentru a să vedea buna credinţă a acestor domni pe care greutăţile timpului ’i-a adus în necesitatea de a se face judecători, vom cita pentru astăzî un singur considerent pe care ne permitem a-l discuta în numărul viitor. Unii din apărătorii d-luî Panu susţinuse că art. 24 din Constituţie a fost revizuit de Camerile de revizuire fără ca el să fi fost vizat în întregimea lui de Camerile care au declarat necesitatea unei revizuiri. Că din acel art. 24 numai un singur pasagiu a fost dezignat spre revizuire, deci Camerile de revizuire nu avea, după art. 129 din Constituție, dreptul de a modifica alt aliniat decât cel dezignat. Aceste lucruri au fost dovedite înaintea tribunalului cu Monitorul Oficial. Ei bine! faimoşii judecători iată cum falsifică faptele, iată ce zic în sentinţă: „Considerând, în adevăr, că din discuţiile „Camerei şi Senatului, urmate în zilele „de 15, 16, 17 și următoarele din Ianuarie 1883, să constată că s’a admis de „Corpurile legiuitoare revizuirea art. 24 „și 105 din Constituţia de la 1886, fără „restrictunile prevăzute în amendamentele „celor cari au propus revizuirea acelor articole; că astfel fiind, revizuirea făcută „acestor articole, aşa precum sunt prevăzute în actuala Constituţie, este făcută cu toate formalităţile prevăzute de „art. 129 din Constituţia de la 1866.“ Acesta este, pur şi simplu, un sfruntat neadevăr pe care îl vom arăta în numărul viitor, pentru a demasca odată mai mult pe servicii de la secția a II-a. BUCURESCI, — SÂMBĂTĂ 9 MAIU 1887. Războiu de moarte Opoziţia să nu ’şi facă iluzie, după cum noi nu ne facem de loc. La cârma guvernului există un triumvirat infam compus din d-nii Stătescu, Radu Mihaiu şi Sturza. Pe mâinele acestui triumvirat ţara este dată. Această urâcioasă asociaţie s’a hotărât a domni prin teroare, prin persecuţie, prin sânge chiar. In mâna acestor sicari regele şi I. Brătianu au încredinţat puterea. Regele, culpabilul cel mare, omul care a adus ţara în halul în care o vedem cu toţii, s’a decis, mai mult de cât ori când, a nu să separa de zbirii care îl înconjoară tronul. Complice la toate actele lor, despreţuitor de opinia publică, lacom a căpăta putere personală şi avere colosală, sigur de inepţia unei opoziţii ridicule, regele în fine s’a hotărît definitiv a’şi lega soarta lui de soarta acestor oameni, a da ţara la discreţia lor, iar el a’şi căuta de afacerile care îl interesează. D. I. Brătianu este în acelaşi caz. Pentru o inteligenţă mediocră ca a luî, 12 ani de tripotage şi de sbiciumărie l-a uzat complect ; astăzi d. I. Brătianu este o băşică goală, mototolită. El nu mai are nici puţina inteligenţă care o avea. Astăzi el nu mai are cea mai mică voinţă. Este o jucărie în mâna celor trei sicari, celor trei zbiri din minister. Luarea presidenţiei fără portofoliu, este în fond o abdicare. S’a făcut cancelar, de cât un cancelar de fel ci de carton, cancelar împăiat, bun de pus la cabinet sau mai bine la Fiorica, unde să pare că se va retrage definitiv. Astăzi cine crede că avem un minister I. Brătianu, se înșală. Avem ministerul Stătescu-Radu Mihai-Sturdza. Numai firma este a lui Brătianu. Dar firma este bună pentru burta-verde, numai burtă-verde crede că unde este firma este și fondul. D. Brătianu ’şi-a împrumutat firma lui celor trei fiinţe nedemne pomenite mai sus, după cum mulţi neguţători, retrăgându-se din afaceri, totuşi cedează firma lor altora noul veniţi. Deci, să fie bine constatat, ne aflăm în o fază nouă, avem un minister nou. Niciodată remaniare mai profundă nu s’a făcut ca de astă-dată, căci această remaniare a adus da fapt retragerea d-lui I. Brătianu de la putere şi venirea odiosului triumvirat pomenit, îşi poate închipui acum oricine consecinţele incalculabile a acestei schimbări. Pe câtă vreme d. I. Brătianu avea o voinţă, nu era încă debordat de subalternii săi, pe atâta vreme el, omul care voia să -şi păstreze încă oarecare popularitate, căuta să îmbrobodească abuzurile, să înşele opinia publică, să ascundă ilegalităţile sub aparenţe mai mult sau mai puţin legale. Astăzi acest motiv nu mai există. Un Stat seu, un Radu Mihaiu, un Sturza nu au nici măcar asemenea scrupule. Ei sunt nişte disperaţi, nişte neruşinaţi cu ambiţii şi ure vulgare, pentru care toate mijloacele sunt bune, în tot cazul scrupul nu există în inima acestor păcătoşi. Războiul de moarte este declarat deci oposiţiei. Ultimele aparenţi de legalitate au dispărut. Triumviratul odios a luat hotărârea să aşeze de orice, să facă orice numai să domnească. S’a luat hotărâri grozave, în contra tuturor membrilor marcanţi ai oposiţiei*. Foarte bine. Noi primim provocarea, este mai bine ca lupta de moarte să înceapă mai curând. Dacă este vorba pe rǎzboiu de moarte 11 vom face şi noi. Să găsesc în ţara aceasta o mână de oameni hotărâţi la toate. Ar fi greu dacă ar trebui să găsim sute şi mii, este greu a răscula massele, a le galvaniza. Dar când e vorba a face luptă de guerilă, de partizani, când e vorba a avea nevoe numai de un număr răstrâns de băeţi bravi şi decişi aceştia să găsesc uşor, să găsesc în Bucureşti, să găsesc la Iaşi, să găsesc la Turnu Severinului, la Galaţi, la Râmnicul-Sărat etc. Să nu’şî lnchipuiască cei trei zbiri că vom cădea mişeleşte, că au a face cu păcătoşi şi că victoria lor va fi uşoară. Este posibil ca în lupta aceasta neegală unii din noi să fie zdrobiţi, decât II asigurăm că unul nu va cădea fără ca zbirii să nu simtă amar acea cădere. Cu colectivitatea pasivă mai la urmă nu vom avea nimic, o vom despreţui şi atâta tot. Altă chestiune este când e vorba de şefi, de zbiri. Pe aceştia îi vom viza personal căci cu dânşii este războiul. Cât despre rege, fiindcă nu-l credem ramolit ca pe d. I. Brătianu, el îşi va lua răsplata faptelor sale în proporţie cu răspunderea ce are în situaţia disperată în care el ne-a adus e ziţia să părăsească calea propagandei pacinice şi moderate, dar cu indivizii cu care avem a face lucrul este peste putinţă. Trebue ca să ne iasă din cap copilăria, grosolana prejudecată că o opoziţiune trebue să fie nn totdeauna cumpătată chiar când guvernul a luat'o peste câmpî. Din potrivă, opoziţiunea are de zece ori mai mult decât guvernul dreptul de violenţă, de zece ori mai mult ea poate părăsi calea legală când guvernul a părăsit’o cel d’întâiu. Cu teoria contrarie unde am ajunge? Unde am ‘ajunge când am tolera guvernului toate abuzurile şi toate scandalurile, când am rămâne indiferenţi faţă cu toate orgiile sale şi ne-am retrage supt cortul unei legalităţi fictive? Unui guvern îi este cu desăvârşire interzis de a eşi din sfera legalităţii, fiindcă atuncea capătă o putere zdrobitoare faţă de cea l’altă lume, fiindcă atuncea dânsul posedă o mulţime de arme ce’l fac inatacabil. Şi guvernul este atotputernic fiindcă poate să lovească pe adversar şi cu legile, pe care le poate aplica or cum, şi cu fără-de-legile, pe care le poate săvârşi ori cum. Opoziţiunea nu -i este clar permis ca să se ţie de poalele unei teorii ridicule, creată de guvernanţi în interesul lor, şi prin care se pot menţine vecinie la putere. Pe un guvern Usurpator, călcător al legilor, risipitor al averei publice, cinic şi brutal, ţara are dreptul sa '1 alunge or cum, dacă nu o poate alunga cu buletinul de vot, fiindcă alegerile nu sunt lăsate libere, are dreptul să o alunge cu pietre. Mai înainte de toate însă opoziţia trebue să se organizeze cu o organizaţie de fel, trebue să -şi procure toate armele de atac şi de apărare şi, mai presus de toate, trebue să facă sacrificii. Dacă nu facem aceasta, în timpul cel maî scurt, este de prisos ca să mai facem altceva şi să întreţinem în ţară nişte speranţe zadarnice. Atuncea mai bine s-o spunem curat că nu suntem în stare de a conduce lupta în contra guvernului şi să lăsăm altora şi mai devotaţi, şi maî pricepuţi şi mai curagioşi misiunea de a organiza rezistenţa şi de a conduce atacul. Cu sistemul nostru de până acuma facem maî mult râu de cât bine, expunem pe o mulţime de oameni, mai ales în perioadele electorale, la ura şi persecuţiunea guvernului şi descaragiăm treptat pe cei cari mai au naivitatea de a se încrede în noi. Când ţara va vedea că, în adevăr, suntem o forţă organizată şi hotărâtă cu care guvernul nu se va mai putea juca pe viitor, atunci încrederea va renaşte în oameni, devotamentele se vor arăta, sacrificiile se vor impune. Până la alegerile viitoare mai avem un an, ei bine acest an sâ-l ştim întrebuinţa. Să ne punem de îndată pe lucru, dar pe lucru serios, să organizăm liga de rezistenţă centrală, să alcătuim comitetele departamentale, să ne punem în stare de a apăra, ca supt un scut puternic, pe toţi aceia cari ar cădea supt persecutoarele lovituri ale guvernului. Trebuie ca să se simtă în ţară că suntem, că trăim, că putem ceva. Trebuesc oţelite energiile cari încep a slăbi, trebuesc readunate forţele cari încep a se răsfăţi, trebuesc reaprinse entusiazmele cari încep a se stinge. Guvernul lucrează zi şi noapte, la lumină şi la întunerec, din toate puterile colosalei sale maşini guvernamentale, ei bine, trebue ca la rândul nostru să nu mai avem preget nici odihnă şi să nu ne oprim pentru a ne odihni decât în ziua în care vom fi alungat, precum merită, pe jefuitorii de la cârmă. O ridicare energică a opoziţiunei ar produce un efect strălucit în ţară şi nu va fi om onest şi independent care să n’o ajute şi să n’o urmeze. Scăparea noastră stă în mâinele noastre. LUPTA GU OR DE PREŢ Am arătat la nimenii de ieri că în contra acestui guvern trebue începută o campanie fără milă, o campanie de viaţă şi de moarte. In halul în care au ajuns lucrurile astăzi, această hotărîtă atitudine ni se impune imperios, căci indeciziunea opoziţiuneî şi şovăelile eî încurajază tot maî mult pe guvern. Opoziţiunea de toate nuanţele trebue să înţeleagă odată aceasta, densa trebue să înţeleagă că, pricina deselor eî înfrângeri stă mai ales în nevoinţa eî de a lucra din toate puterile ce are. Până acuma s’a păstrat o atitudine prea încropită faţă de oamenii de la putere, prea s’au cântărit mijloacele şi expresiile, prea s’au menajat în tot-d’a una formele. Cu un guvern normal şi cinstit lucrul ar merge, s’ar impune chiar, cu un guvern care ar respecta legile şi libertăţile publice ar fi o greşală ca opo