Lupta, mai 1887 (Anul 4, nr. 248-264)

1887-05-09 / nr. 248

ANUL IV.—No. 248. Un an V« an 3 luni Un an 6 luni . . ............................................. 10 jj 15 Bani Au meral REDACȚIA 19. — Strada Știrbeî-Vodă, — 19. Director­ politic, G. PANU EDTTîRA anteia In țara AmVmSt Iu srtrfcin£ita.te 40 lei 20 „ 10 „ 50 lei 25 Anuneiuri pe pagina III . - » IV 1 leu linia 25 bani „ A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. ■»BSBBaB­HHWia (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol administraţia Bucureşti. — Strada Nouă No. 5. —Bucureşti STANCA LUI SISIF RIDICOLUS MUS... Rezboiu de moarte Lupta cu ori­ce preţ Ogoritistii si nu­Miti in­ Franţa Din Constantinopol D­IN IAŞI Stânca Ini Sisil ■4. Normal lucru este ca, după 12 ani de un guvern detestabil, opoziţia la a­­legerile judeţene să nu câştige de­cât un colegiu—colegiul al treilea de Me­hedinţi—şi trei balotage? Şi acest re­zultat să-l capete din 90 colegii elec­torale? De­sigur că nu. Guvernele, chiar cele mai bune, a­­junse de curând la putere și încă au adversari. La cele intein alegeri ce să fac sub un guvern, un număr de co­legii trimet dușmani, adversari. Aceasta este natural și normal, încă ceva. Cum să esplică următo­rul fapt: peste tot locul să văd mino­rități impozante dar care rămân sta­ţionare, acele minorităţi, în cursul ani­lor, nu cresc, nu devin majorităţi, ci din contra, de multe ori un colegiu care într-o alegere a dat o minoritate mare ,­mai târziu, cu ocazia altei alegeri, acea minoritate devine minusculă ? Acest fapt de­sigur că nu este nici el normal. Iată o explicaţie, căci nu pretind a le da pe toate, fiind multe, ci pe una d­in cele mai principale: Guvernul la fie­care alegere nu are nevoe de unanimităţi; el are nevoe de majorităţi relative. Lui îi este indife­rent dacă opoziţia va căpăta o mino­ritate impozantă; principalul pentru dân­sul este ca să învingă, să reuşască. Gu­vernul este practic şi nu umblă după succese morale ci simplu materiale. Fiind ast­fel, iată cum procedează gu­vernul: Când vine vre­o alegere oare care el întrebuinţează toate mijloacele pentru a interesa majoritatea alegători­lor, pentru a se asigura de voturile lor.­­Aşa, dacă sunt într’un colegiu 200 de "Alegători ce au­ a veni la vot, el să asigură de votul a 101 din el şi pentru ca să facă faţă la eventualităţi neprevăzute, la defecţiuni din ultima oară, ca bun chibzuitor ce este, el să mai asigură încă de vre­o 20 de alegători peste majoritatea strict necesară. Cum îl interesează pe aceşti 121 din 1^)­ alegători ? Mijloacele sunt ştiute: "^guvernul întrebuinţează presiunea, pro­misiuni, corupţiunea, nepotismul, favo­ritismul , pune în mişcare favoruri şi hatâruri cu ajutorul justiţiei, armatei, administraţiei etc. Tot ce poate da un guvern în o ţară săracă ca a noastră guvernul dă în asemenea ocazii. Când în un colegiu ÎI lipseşte un vot el îl cumpără, or cât de scump.­­ Ast­fel în ziua votăreî guvernul este igar de resultat, el ’l-a pregătit, el ’l-a târguit, el ’l-a cumpărat. In adevăr, rezultatul corespunde aş­­teptăreî: din 200 votanţi vezi că 125 dau votul lor guvernului, iar 7­5 votează cu opoziţia. Acest lucru să reproduce aproape în toate colegiele din ţară. Guvernul reu­şeşte, iar opoziţia capătă minorităţi im­pozante. Până aici lucru este lămurit. Confu­zia şi eroarea începe de aici încolo. Şi iată cum : .. Lumea este deprinsă ca să vadă că gu­vernul reuşeşte în alegeri, deci victoria lui nu o izbeşte. Ceea ce o iubeşte sunt minori­tăţile mari căpătate de opoziţie. Acest fapt mişcă pe cel cu mintea înflăcă­rată, ea capătă speranţă, îşi fac iluzii şi încep a da tot felul de explicaţii retrospective, a arăta tot felul de mo­tive a căderei şi a formula tot felul de planuri pentru o altă alegere. „Vedeţi, zic opoziţioniştii optimişti, „cu câte voturi ne-a bătut guvernul , „deosebirea este foarte mică. Noi nu „am lucrat, nu ne-am­ agitat și încă „am avut atâtea voturi. Dacă însă ne­­„am fi pus de vreme pe lucru, dacă „am fi făcut întruniri, propagandă, dacă „am fi vizitat pe alegători de­sigur ca „am fi căpătat încă 26 de voturi, „prin urmare, am fi căpătat noi ma­joritatea. Ce dracu, nu este ceva im­posibil a mai smulge încă 26 de vo­­­turi când ai deja 75.“ Acest raţionament este fals, cu de­săvârşire fals, şi cauza pentru care este fals s’a văzut mai sus. Opoziţia, în cazul ce ’l discutăm, pu­tea să se agite ori cât ’i-ar fi plăcut, ea nu ar fi putut să capete acele 26 de voturi,ce-i lipsea. Pentru ce? Pentru că cei 125 alegători ce au votat pentru guvern, toţi erau interesaţi a vota ast­fel, toţi aveau legături de interese, de partid, de gheşefturi cu guvernul, prin urmare, ori­câte demersuri ar fi făcut, opoziţia pu­tea să zmulgă un vot sau două, nu pu­tea însă nici o dată să zmulgă atâtea în­cât să deplaseze majoritatea. Minorităţile opoziţiei sunt destinate a rămânea în genere tot minorităţi. Nu urmează că dacă cu ocazia unei alegeri opoziţiei și-au lipsit numai 26 de vo­turi în un colegiu pentru a triumfa, a­­poi cu ocazia altei alegeri ea le va pu­tea căpăta ? Nu, de loc. Pentru ce ? Pentru că la fie­care a­­legere nouă aceleaşi ingerinţe şi acte de corupţiuni, poate chiar mai mari, să va exercita de guvern pentru a-şi men­­ţine majoritatea necesară. De­sigur că la o altă alegere nu aceleaşi per­soane vor vota pentru guvern care au votat mai înainte, nu. La alte ale­geri este posibil­ ca alegătorii cari, pen­tru oare­care prom­­iune, au votat cu guvernul, văzând că au fost înşelați, vor vota cu opoziția. De cât guvernul, care ştie toate acestea, îşi ia măsurile lui din vreme, el îşi capătă, tot prin mijloacele de mai sus, voturile altor a­­legători, care la altă alegere votează cu opoziţia, aşa că persoanele pot să se schimbe, numărul voturilor însă nu. Şi acest lucru să repetă de 12 ani, la fie­care alegere. Speranţe multe, îna­inte de învingere, pentru opoziţie, ilu­zii mari, după învingere, în vederea al­tor alegeri, şi totuşi rezultatul revine acelaşi, staţionar. Opoziţia este ca Sisif, ca necontenit cearcă a ridica peatra e­­lectorală, o ridică până la oare­care înălţime pentru ca să cadă în fundul văei de unde iarăşi o ridică pentru­ a cădea din nou. Yoia continua. G. PANU. SER­VICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Paris, 19 Main.—D. Grevy a rugat pa d. de Freycinet de a forma noul cabinet D. Freycinet va răspunde mâine sau Sâm­bătă dacă acceptă misiunea ce ’i confiază pre­ședintele Republicei. Nowo-Cercask, 19 Main.—Marele duce moşte­nitor a fost proclamat hatman al cazacilor. Această proclamaţiune a fost făcută cu mare solemnitate. Sofia, 19 Maiu.­Ni se comunică din Filipo­­pol că sunt cu totul false ştirile publicate de jurnalul „Nord“ şi cari anunţă că discordia ce există în armată ameninţă provocarea de lovi­turi de stat, precum şi acelea ce publică, ace­iaşi foaie şi după cam­ perceperea violentă a impositelor şi chemarea sub arme a oamenilor de la 30 — 60 de ani ar fi produs­ă vie nemul­ţumire în toate clasele populaţiunei. Nici o discordie nu există înarmată Din con­tra ultimele promoţiuni au produs un efect opus. Impozitele se percep conform legei și cu mul­te menajări. Nici o chemare sub arme n’a fost făcută a­­fară de aceea a contingentului armatei active pe picior de pace. Corespondenţele publicate de jurnalul „Nord“ şi de către oare­care ziare ostile Bulgariei sunt calculate cu scop de a între ine în Europa cre­dinţa că starea lup­urilor in principat este foar­­te precară. ■. Ridiculus mas.» In sfârşit faimoasa hotărâre prin care d. Panu este condamnat de tribunalul Ilfov secţia a II-a a eşit. Ziarul „Dreptul“ o publică. Este o capo­d’operă de principii de drept, de jurisprudenţă, de logică, este un mo­nument de adevăruri în chestia de fapt! Pentru a să vedea buna credinţă a acestor domni pe care greutăţile timpu­lui ’i-a adus în necesitatea de a se face judecători, vom cita pentru astă­zî un singur considerent pe care ne permitem a-l discuta în numărul viitor. Unii din apărătorii d-luî Panu susţi­nuse că art. 24 din Constituţie a fost re­vizuit de Camerile de revizuire fără ca el să fi fost vizat în întregimea lui de Came­rile care au declarat necesitatea unei re­vizuiri. Că din acel art. 24 numai un singur pasagiu a fost dezignat spre re­vizuire, deci Camerile de revizuire nu avea, după art. 129 din Constituție, drep­tul de a modifica alt aliniat de­cât cel dezignat. Aceste lucruri au fost dovedite înain­tea tribunalului cu Monitorul Oficial. Ei bine! faimoşii judecători iată cum falsifică faptele, iată ce zic în sentinţă: „Considerând, în adevăr, că din discuţiile „Camerei şi Senatului, urmate în zilele „de 15, 16, 17 și următoarele din Ianua­rie 1883, să constată că s’a admis de „Corpurile legiuitoare revizuirea art. 24 „și 105 din Constituţia de la 1886, fără „restrictunile prevăzute în amendamentele „celor cari au propus revizuirea acelor ar­ticole; că ast­fel fiind, revizuirea făcută „acestor articole, aşa precum sunt pre­văzute în actuala Constituţie, este fă­­­cută cu toate formalităţile prevăzute de „art. 129 din Constituţia de la 1866.“ Acesta este, pur şi simplu, un sfrun­tat neadevăr pe care îl vom arăta în nu­mărul viitor, pentru a demasca odată mai mult pe servicii de la secția a II-a. BUCURESCI, — SÂMBĂTĂ 9 MAIU 1887. Războiu de moarte Opoziţia să nu ’şi facă iluzie, după cum noi nu ne facem de loc. La cârma guver­nului există un triumvirat infam compus din d-nii Stătescu, Radu Mihaiu şi Sturza. Pe mâinele acestui triumvirat ţara este dată. Această urâcioasă asociaţie s’a hotă­rât a domni prin teroare, prin persecuţie, prin sânge chiar. In mâna acestor sicari regele şi I. Brătianu au încredinţat puterea. Regele, culpabilul cel mare, omul care a adus ţara în halul în care o vedem cu toţii, s’a decis, mai mult de cât ori când, a nu să separa de zbirii care îl înconjoară tronul. Complice la toate actele lor, des­­preţuitor de opinia publică, lacom a căpăta putere personală şi avere colosală, sigur de inepţia unei opoziţii ridicule, regele în fine s’a hotărît definitiv a’şi lega soarta lui de soarta acestor oameni, a da ţara la dis­creţia lor, iar el a’şi căuta de afacerile care îl interesează. D. I. Brătianu este în acelaşi caz. Pen­tru o inteligenţă mediocră ca a­ luî, 12 ani de tripotage şi de sb­iciumări­e l-a uzat com­plect ; astă­zi d. I. Brătianu este o băşică goală, mototolită. El nu mai are nici pu­ţina inteligenţă care o avea. Astă­zi el nu mai are cea mai mică voinţă. Este o ju­cărie în mâna celor trei sicari, celor trei zbiri din minister. Luarea presidenţiei fără portofoliu, este în fond o abdicare. S’a făcut cancelar, de cât un cancelar de fel ci de carton, can­celar împăiat, bun de pus la cabinet sau mai bine la Fiorica, unde să pare că se va retrage definitiv. Astă­zi cine crede că avem un minister I. Brătianu, se înșală. Avem ministerul Stătescu-Radu Mihai-Sturdza. Numai firma este a lui Brătianu. Dar firma este bună pentru burta-verde, numai burtă-verde crede că unde este firma este și fondul. D. Bră­tianu ’şi-a împrumutat firma lui celor trei fiinţe nedemne pomenite mai sus, după cum mulţi neguţători, retrăgându-se din a­­faceri, totuşi cedează firma lor altora noul veniţi. Deci, să fie bine constatat, ne aflăm în o fază nouă, avem un minister nou. Nici­odată remaniare mai profundă nu s’a făcut ca de astă-dată, căci această remaniare a adus da fapt retragerea d-lui I. Brătianu de la putere şi venirea odiosului triumvirat pomenit, îşi poate închipui acum ori­cine conse­cinţele incalculabile a acestei schimbări. Pe câtă vreme d. I. Brătianu avea o voin­ţă, nu era încă debordat de subalternii săi, pe atâta vreme el, omul care voia să -şi păs­treze încă oare­care popularitate, căuta să îmbrobodească abuzurile, să înşele opinia publică, să ascundă ilegalităţile sub apa­renţe mai mult sau mai puţin legale. Astăzi acest motiv nu mai există. Un Stat seu, un Radu Mihaiu, un Sturza nu au nici măcar asemenea scrupule. Ei sunt nişte disperaţi, nişte neruşinaţi cu ambiţii şi ure vulgare, pentru care toate mijloa­cele sunt bune, în tot cazul scrupul nu e­­xistă în inima acestor păcătoşi. Războiul de moarte este declarat deci oposiţiei. Ultimele aparenţi de legalitate au dispărut. Triumviratul odios a luat hotărâ­rea să aşeze de ori­ce, să facă ori­ce nu­mai să domnească. S’a luat hotărâri gro­zave, în contra tuturor membrilor mar­canţi ai oposiţiei*. Foarte bine. Noi primim provocarea, este mai bine ca lupta de moarte să înceapă mai curând. Dacă este vorba pe rǎzboiu de moarte 11 vom face şi noi. Să găsesc în ţara aceasta o mână de oameni hotă­râţi la toate. Ar fi greu dacă ar trebui să găsim sute şi mii, este greu a răscula mas­­sele, a le galvaniza. Dar când e vorba a face luptă de guerilă, de partizani, când e vorba a avea nevoe numai de un număr răstrâns de băeţi bravi şi decişi aceştia să găsesc uşor, să găsesc în Bucureşti, să găsesc la Iaşi, să găsesc la Turnu Severi­­nului, la Galaţi, la Râmnicul-Sărat etc. Să nu’şî lnchipuiască cei trei zbiri că vom cădea mişeleşte, că au a face cu păcătoşi şi că victoria lor va fi uşoară. Este posibil ca în lupta aceasta neegală unii din noi să fie zdrobiţi, de­cât II asigurăm că unul nu va cădea fără ca zbirii să nu simtă a­­mar acea cădere. Cu colectivitatea pasivă mai la urmă nu vom avea nimic, o vom despreţui şi atâta tot. Altă chestiune este când e vorba de şefi, de zbiri. Pe aceştia îi vom viza personal căci cu dânşii este războiul. Cât despre rege, fiind­că nu-l credem ra­molit ca pe d. I. Brătianu, el îşi va lua răsplata faptelor sale în proporţie cu răs­punderea ce are în situaţia disperată în care el ne-a adus e ziţia să părăsească calea propagandei pacinice şi moderate, dar cu indivizii cu care avem a face lucrul este peste putinţă. Trebue ca să ne iasă din cap copilă­ria, grosolana prejudecată că o opoziţiu­­ne trebue să fie nn tot­deauna cumpătată chiar când guvernul a luat'o peste câmpî. Din potrivă, opoziţiunea are de zece ori mai mult de­cât guvernul dreptul de violenţă, de zece ori mai mult ea poate părăsi calea legală când guvernul a pă­­răsit’o cel d’întâiu. Cu teoria contrarie unde am ajunge? Unde am ‘ajunge când am tolera guver­nului toate abuzurile şi toate scandalu­rile, când am rămâne indiferenţi faţă cu toate orgiile sale şi ne-am retrage supt cortul unei legalităţi fictive? Unui guvern îi este cu desăvârşire in­terzis de a eşi din sfera legalităţii, fiind­că atuncea capătă o putere zdrobitoare faţă de cea l’altă lume, fiind­că atuncea dânsul posedă o mulţime de arme ce’l fac inatacabil. Şi guvernul este a­tot­puternic fiind­că poate să lovească pe adversar şi cu legile, pe care le poate aplica or cum, şi cu fără-de-legile, pe care le poate săvârşi ori cum. Opoziţiunea nu -i este clar permis ca să se ţie de poalele unei teorii ridicule, creată de guvernanţi în interesul lor, şi prin care se pot menţine vecinie la pu­tere. Pe un guvern Usurpator, călcător al legilor, risipitor al averei publice, cinic şi brutal, ţara are dreptul sa '1 alunge or cum, dacă nu o poate alunga cu bu­letinul de vot, fiind­că alegerile nu sunt lăsate libere, are dreptul să o alunge cu pietre. Mai înainte de toate însă opoziţia tre­bue să se organizeze cu o organizaţie de fel, trebue să -şi procure toate ar­mele de atac şi de apărare şi, mai pre­sus de toate, trebue să facă sacrificii. Dacă nu facem aceasta, în timpul cel maî scurt, este de prisos ca să mai fa­cem alt­ceva şi să întreţinem în ţară nişte speranţe zadarnice. Atuncea mai bine s-o spunem curat că nu suntem în stare de a conduce lupta în contra gu­vernului şi să lăsăm altora şi mai de­votaţi, şi maî pricepuţi şi mai curagioşi misiunea de a organiza rezistenţa şi de a conduce atacul. Cu sistemul nostru de până acuma facem maî mult râu de cât bine, expu­nem pe o mulţime de oameni, mai ales în perioadele electorale, la ura şi perse­­cuţiunea guvernului şi descaragiăm trep­tat pe cei cari mai au naivitatea de a se încrede în noi. Când ţara va vedea că, în adevăr, sun­tem o forţă organizată şi hotărâtă cu care guvernul nu se va mai putea juca pe viitor, atunci încrederea va renaşte în oameni, devotamentele se vor arăta, sacrificiile se vor impune. Până la alegerile viitoare mai avem un an, ei bine acest an sâ-l ştim întrebuinţa. Să ne punem de îndată pe lucru, dar pe lu­cru serios, să organizăm liga de rezistenţă centrală, să alcătuim comitetele departa­mentale, să ne punem în stare de a apă­ra, ca supt un scut puternic, pe toţi a­­ceia cari ar cădea supt persecutoarele lovituri ale guvernului. Trebuie ca să se simtă în ţară că suntem, că trăim, că putem ceva. Trebuesc oţelite energiile cari încep a slăbi, trebuesc readunate forţele cari încep a se răsfăţi, trebuesc reaprinse entusiazmele cari încep a se stinge. Guvernul lucrează zi şi noapte, la­­ lu­mină şi la întunerec, din toate puterile colosalei sale maşini guvernamentale, ei bine, trebue ca la rândul nostru să nu mai avem preget nici odihnă şi să nu ne oprim pentru a ne odihni de­cât în ziua în care vom fi alungat, precum merită, pe jefuitorii de la cârmă. O ridicare energică a opoziţiunei ar produce un efect strălucit în ţară şi nu va fi om onest şi independent care să n’o ajute şi să n’o urmeze. Scăparea noastră stă în mâinele noastre. LUPTA GU OR DE PREŢ Am arătat la ni­menii de ieri că în contra acestui guvern trebue începută o campanie fără milă, o campanie de viaţă şi de moarte. In halul în care au ajuns lucrurile as­tăzi, această hotărîtă atitudine ni se im­pune imperios, căci indeciziunea opozi­­ţiuneî şi şovăelile eî încurajază tot maî mult pe guvern. Opoziţiunea de toate nuanţele trebue să înţeleagă odată aceasta, densa trebue să înţeleagă că, pricina deselor eî înfrân­geri stă mai ales în nevoinţa eî de a lucra din toate puterile ce are. Până acuma s’a păstrat o atitudine prea încropită faţă de oamenii de la pu­tere, prea s’au cântărit mijloacele şi ex­presiile, prea s’au menajat în tot-d’a­ una formele. Cu un guvern normal şi cinstit lucrul ar merge, s’ar impune chiar, cu un guvern care ar respecta legile şi li­bertăţile publice ar fi o greşală ca opo­

Next