Lupta, iunie 1887 (Anul 4, nr. 265-288)

1887-06-01 / nr. 265

ANUL IV. — No. 265 On an V« aa 3 laut Uh an 1fa m. 8 late iiffiunm In țară In «tremn&tarte 15 Simt tfiMttral 40 leî 20 „ 10 „ 50 leî 26 , 15 . REDACȚIA 19. — Strada Știrbeî-VodS, 19. EDI I­ IA JL -DOUA. Director­ politic, G. PANU BUCURESCI, LUNI ȘI MARȚI 1—2 IUNIE 1887. Ammncind pe pagina III . . . 1 le& linia , . „ IV ... 2* feaM „ A SE ADUSA Ib ka. adKúafctacifk Baraka, tu FrBBta, tteUta, Ans*p»-Vffis>«tria şi Anglia la A«ESm LÄEftA, TO* Ä«*r*-*a»re des Vfe**h-«s, 50 (pteos A* ka Btr**®*) Paws, in «M:, )a BDSKBSN A#S&€Y «****ta*8B»i>*l ADMINISTRAŢIA Bucu­rești. — Strada Nouă, No. 5.—București Id sinceritatea lor tot ipocrizie Cancanuri politice Opoziţiunea şi şefii ei Neutralitatea iaveramen­tu­lu­i Justiţia la Iaşi SEPTEMANA LITERARA n sinceritatea lor tot ipocrizie Darea în judecată a celor trei pro­fesori din Iaşi care au iscălit mani­la restul pe care opoziţia­­l-a publicat cu ocazia călătoriei regelui, este iară foarte caracteristic. Lucru curios. O mână de oameni cârm­ueşte­­ţara de 12 ani, totuşi în cel mai lung curs din această perioadă, el nu să dăduse pe faţă, lumea nu putea să-l judece în mod definitiv. Mult timp, foarte mult timp, aceşti păcătoşi au uzat de tertipuri, au în­trebuinţat căi piezişe, au căutat ca să înşele cu vorbe lumea dând fap­telor lor celor mai patente explicaţii domoale, argumente atenuătoare. Această eră de ipocrizie s’a sfir­­şit şi ea în fine. Guvernul ’şi-a dat pe faţă sistemul, s’a arătat ceea­ ce a fost tot-d’a­una: un guvern cu in­­stincte brutale, un guvern autoritar, cu apucături violente, cu sete de ^­a’şî răzbuna pe adversarii săi în mod brutal şi fără nici o menagiare, în­trebuinţând in acest scop toate mi­jloacele permise şi nepermise. Mie unuia îmi pare foarte bine de această evoluţie şi de începutul unei c­ere de represiune pe toată linia. De cât, şi aici aceşti păcătoşi nu sunt sinceri cu totul şi aici dacă cauţi bine vezi că calea apucată de ei este dreaptă, totuşi în realitate are ceva de pieziş, de jesuitic în ea. Mă explic: Este în ţară vre­un naiv care să ia la serios dinasticizmul unui Bră­­tianu, a unui Stătescu, a unui Radu Mihaiu, colonel Candiano şi toţi cei­­l’alţi? Poate exista vre-un naiv care să-şi figureze că nişte oameni cari în viaţa­­ lor nu au avut o idee, un sentiment, sincer şi trainic, aceia să fie cuprinşi ca din senin, în mod fanatic, de iu­bire către persoana regelui Carol, de un sentiment dinastic înflăcărat, de cultul tronului, de adoraţiunea pa­latului regal ? Eu unul nu cred să se găsească asemenea creduli. Este destul ca să Vo­ , observe cine­va pe aceşti lingăi în momentul când debitează platitudi­­nele cele mai tîrîtoare la adresa tro­nului pentru a vedea că totul este fals, totul este ipocrit în ei, şi vorba umflată şi exagerată, şi accentul, şi ge­stul... Fiind ast­fel mă întreb : pentru ce dar asemenea fiinţe netrebnice s'au aruncat pe calea de a apăra persoana regelui şi prestigiul tronului prin pro­cese de presă, prin dări în judecată de profesori, prin mijloace violente ? Ce mi-a făcut ca să caute a face ca regele să fie respectat prin condam­­­nări ordonate mai d’înainte, prin­­ ani de închisoare şi mii de lei amendă? Voiţi să o ştiţi? Iată: Când guvernul a intrat pe această cale, să nu credeţi că s’a gândit la întă­rirea dinastiei, la persoana regelui, el s’a gândit la densul, s’a gândit ca să ’şi răsbune pe adversarii sei, s’a gândit­­ ca pentru el şi in interesul lui să întrebuinţeze violenţele şi represiv­­niele. Regele în legislaţia noastră are o poziţie excepţională; sunt câte­va ar­ticole prin codurile şi Constituţia noastră care îl fac o persoană pri­­viligiată. Cu aceste articole repre­siunile să pot exercita mai uşor şi mai sigur de­cât cu ori­cari altele. Ei bine, explicaţia măsurilor luate de guvern spre a apăra tronul să nu o căutaţi aiurea. Guvernul voeşte să uzeze de oare­cari dispoziţii re­presive, şi fiind­că ele sunt privitoare la rege, el să serveşte de ele pentru a lovi în duşmanii săi. In adevăr, până acum colectiviştii au făcut greşala ca să nu pună pe miniştrii in categoria legală a rege­lui. Miniştrii şi cei­l’alţî colectivişti nu au la îndemână aceleaşi dispozi­ţii legale pe cari le are regele spre a se­ face respectat. Poate cine­va să atace cât de vio­lent pe d. I. Brătianu, şi acel cine­va ni poate fi trimes înaintea tri­bunalelor ci înaintea juraţilor. Per­soana miniştrilor nu a devenit încă inviolabilă şi neresponsabilă după lege. Şi aşa mai departe. Fiind lucrurile ast­fel, colectiviştii să servesc cum am zis de legislaţia şi numele regelui pentru a-şi satis­face sentimentul lor de răzbunare. Sub pretext de a apăra pe rege ei să apără pe dânşii, sub cuvînt că ocrotesc dinastia ei caută să scape de adversarii lor proprii. Dacă iu legislaţia noastră ar fi că ofensele la persoana seacă a d-lui Stătescu să judecă de tribunale, să fie ori­cine sigur că de mult ar fi văzut nenumărate procese de ase­menea natură. Dacă reptila minusculă de la In­strucţie, ar putea să-şi răzbune pe adversarii lui punându-şî respingă­toarea sa persoană înainte, de­sigur că ar fi făcut-o până acum de o sută de ori. Dar fiind­că aceasta nu să poate încă, apoi el pun înainte persoana regelui şi să servesc de legislaţia privitoare la tron. Iată toată explicaţia. Este întrebarea, bine fac sau reu ? Din punct de vedere al regelui şi al tronului nu ştiu, nu voesc cel pu­ţin a cerceta astă­zi lucrul. Ceea ce însă ştiţi, este că din pun­tul de vedere al opoziţiei, guvernul nu poate face ceva mai bine. Dacă guvernul ar fi primit sfatu­rile mele încă nu ar fi lucrat cum lucrează. G. PANU. m­mwmh mhmmww AGENŢIA HAVAS Paris, 11 Iunie. — Camera a votat urgenţa asupra leg­i militare. Ea a decis în urmă de a trece la discuţiunea pe articole. Bruxelles, 1 Iunie. — Ziarul „Nord“ zcu că dacă Englitera va persista in politica ce urmează in Egipt Rusia va putea să găsească compen­­saţiuni Îndestulătoare în Afganistan. Berlin, 11 Iunie. — „Monitorul Oficial“ sem­nalează o mare alarmare în starea împăratu­­lui; somnul, în timpul nopţii, nu este aşa des întrerupt, starea generală este satisfăcătoare, împăratul a părăsit patul azi după amiază. Viena, 11 Iunie.­Se anunţă din Belgrad zia­rului „Noua Presă Liberă“,că d. Ristic, punând multe condiţiunî la intrarea sa­­în Cabinet, ea este improbabilă. Opoziţiunea întreagă a decis de a nu asista la şed­iţele Scupcinei, dacă Cabinetul progre­sist va re­mânea la putere. Viena, 11 Iunie — Se anunţă din Sofia ziaru­lui „Noua Presă Liberă" că guvernul bulgar, invitat fiind de către Poarta, de a desemna pe candidaţii sei pentru tronul princiar, a notifi­cat In mod­­oficial candidaturile­­principilor de Battemberg şi de Coburg, Belgrad, 11 Iunie.—­Regele a acceptat in mod definitiv de misiunea cabinetului Garaşanin. Berlin, 11 Iunie. ~ Starea prinţului imperial este satisfăcătoare. Conform dorinţei exprimate de către împărata, principele imperial, in tim­pul şederii sale la Londra, va fi tratat de dr. Mackeasie cu concursul medicilor ce vor însoţi pe moştenitorul tronului. Se aşteaptă la o &­ melioraţiune înceată dar sigură asupra stării bolnavului. Principele de Bismarck a făcut vizită prin­ţului imperial imediat după consultaţiunea me­dicilor. Principele şi principesa Wilhelm vor pleca la Londra la 10 ale curentei. AGENŢIA LIBERĂ Londra, 11 Iunie.—„Camera comunelor“. In dmcuţiune propunerea d-luî Smith, ministrul­ de razboiu, privitoare la fixarea zilei când va trebui ,să se term­ne discuţiunea bilului de coer­­ciţiune pentru Irlanda D. Gladstone declară că această propunere este arbitrarie. D. Parnell, şe­ful partidului Irlandez, cere respingerea bilului, şi depune un amendament tinzând la respingerea cu desăvârşire a proposiţiunilor guvernului. L­is­­cuţiunea urmează 11 ore. D. Smith cere inchi­­derea discuţiunii care este primită. Asupra a­­m­endamentului Parnell, închiderea este pro­nunţată cu 284 voturi contra 167. Amendamentul este în cele din urmă pus la vot, şi respins prin 301 voturi contra 181. Camera continuă discuţiunea asupra moţiu­­neî d-lui Smith Belgrad, 11 Iunie.­—Criza ministerială conti­­tinua. Regele a avut erl o întrevedere cu d. Ris­­tid­ Berlin, 11 Iunie —Principele imperial a amâ­nat călătoria sa la Londra, căci după cum zice „Magdeburger Zeitung“, împăratul ar fi man­i­festat dorinţa de a avea toată familia lângă dânsul în tot timpul cât nu va fi cu desăvâr­şire însănătoşit. Viena, 11 Iunie.—„Neue freie presse“ zice că ar fi vorba de o întrevedere a principelui de Bismarck cu corniţele Kalnoky in cursul verei. Locul și epoca a estei Întrevederi nu sunt incă hotârit­e. Londra, 11 Iunie.—Camera Lorzilor.—Marchi­zul de Salisbury, respunzând lordului Carnar­­van, zice că guvernul nu găseşte oportun de a comunica acum parlamentului corespondenţa diplomatică privitoare la convenţiunea anglo­­turcă. Această comunicare se va face după ra­tificarea convenţiuneî. Dublin, 11 iunie.—Un conflct serios a izbuc­nit la Bodyki între arendaşi şi poliţie. Agenţii cari au procedat la isgonirea arendaşilor au fost malt­rataţi. Petersburg, 11 Iunie.—Un concediu a fost în­cordat comitelui Tolstoi, pentru motiv de să­nătate. Se crede că corniţele va fi în curând înlocuit. Bruxelles, 11 Iunie. —Ziarul „Le Nord“ vor­bind despre convenţiunea anglo turcă, zice că Rusia nu s­e va mărgini a face o zadarnică pro­testare Ea are, la caz, un mijloc de a da o sancţiune protestărilor sale şi ar găsi o com­pensare in Afganistan. Bruxelles, 11 Iunie. — Camera deputaţilor a urmat cu discuţiunea legei militare, d­upa o discuţiune foarte vie, urgenţa a fost primită cu 359 voturi contra 206. Luni se va începe discuţiunea pe articole. D. Radu Mihaiu, care ’şi înţelege foarte bine poziţia, care o ştie şi pe a beizadelei, rîde, fără de îndoială, de boaumflarea a­­cestuia. Beizadeaua să’l răstoarne pe Radu Mi­haiu ! Dar ar fi culmea caraghiozimeului. Suntem încredinţaţi însă că, la urma urmelor, beizadeaua se va împăca, după ce i se va mai da vre­o prezidenţie ne­onorifică sau altă poziţie plină de onoare şi mai ales de diurne şi că, îa sfârşit, o­mul de la şoseaua Kiselef, se va convinge cum că ministru de interne mai bun de­cât d. Radu Mihaiu nici că a avut ţara Româ­nească nici că va avea. Iar d. Radu Mihaiu, văzându se liniştit pe scaunul sau de ministru al internelor, va mai slăbi coarda democratică şi nu va mai fi atât de aspru cu ciocoii cari au in­trat pe furiş în partidul nostru. In curând va fi pace şi înţelegere de­plină în sânul colectivităţei condusă de că­tre Radu Mihail şi Carada şi slujită cu credinţă de către beizadea Mitică, Argus. CANCANURI POLITICE Beizadeaua s’a înfuriat foarte tare pen­tru motivul că d. Radu Mihaiu a trecut la ministerul da interne. Inch­puiţi-vă logică de beizadea ! Apoi dacă d. Radu Mihaiu este nedemn de a fi ministru de interne, cum e­ra demn ca să fie ministru de lucrări pubice? Dacă d. Radu M­­aul este nesuferit as­tăzi beizadelei, cum de ’i era suferit orl ? Iată odată, logică de beizadea ! D. Radu Mihaiu, pe de altă parte, a în­ceput să mormăe şi d sa, căci fostul pre­fect de poliţie ştie foarte bine că e mai puternic de cât preşedi­ntele Senatului, şi că la viitoarele alegeri, n’ar avea de­cât un semn de făcut pentru ca beizadeaua să se ducă tumba. D. Radu Mihaiu, de când beizadeaua îl a­­rată mutre, a început să pozeze a demo­crat şi să înjure pe ciocoii cari au intrat pe furiş în partidul nostru. Să nu râzi până te’i strâmba? Ce e dreptul că pretenţia beizadelei e cam mare. Auziţi acolo, d. Dumitru Ghica să pretindă a cenzura pe Radu Mihai care e mai puternic de­cât dânsul, care­­l-a fi­les de atâtea ori şi care îl va mai alege şi în viitor. Un lucru încă e frumos de tot: beiza­deaua îşi închipue că are dreptul ca să poruncească în partidul Brătianu-Radu Mi­haiu. Ce naiv este! Dânsul pe semne că nu vede cum că e numai mosafir în colec­tivitate, că trebue să se poarte frumos, precum să poartă un străin la casa altuia, că n’are dreptul să poruncească nici stă­pânului nici slugilor, că, în sfîrşit, trebue să se mulţumească pe ceea­ ce i se dă. Opoziţiunea şi şefii ei Dacă aruncăm privirea asupra ţăreî, putem rezuma starea spiritelor cam îd­in chipul următor: Există o formidabilă armată de oameni cinstiţ­i cari, scandalzaţi fiind de purta­rea celor de la guvern, voesc sâ’l răs­toarne şi lucrează în acest sens, a­­ceşti oameni nu să pot îndrepta de­cât spre comitetele opoziţiuneî, comitete al­cătuite de la sine şi unde să joacă o comedie tristă. Oamenii cari alcătuesc comitetele sunt oamenii zişi politici, ce au fie­care păcatele lor. Toată lumea o ştie, dar ne­fiind altă opozţiune organi­zat, vrând ne­vrând trebue să te ală­turi cu comitetele constituite, cari în loc să ducă armatele impacientate la luptă, stau pe Ioc, pentru că fie­care din şefi, vrea el să fie singur şef. Temându-se fie­care de păcăleală, fie­care preferă să stea pe loc de cât să se vadă tras pe sfoară. Există dar în ţară o imensă armată de oameni nouă, de oameni cinstiţi cari voesc să lupte, să se grupeze în jurul unui steag necompromis şi cari, în lipsa acestui steag, să grupează în jurul opo­­z­ţiunei­ unite ce stă pe loc, având tot un steag vechiu drept drapel. Acuma este momentul alcătuirii unui partid de oameni cinstiţi, partid de prin­cipii care eşind din bogaşul strimt al vechilor partide, pe de o parte să lupte contra guvernului, iar pe de alta să a­ducă în conducerea afacerilor publice ideile cari conduc astă­zi societăţile ci­vilizate moderne. Astă­zî s’a trecut timpul ideilor dala 1848, altele sunt rezultatele ştiinţei, alta in sfîrşit este pătura care trebue să in­tervină în afacerile publice pentru a le cu­ră­ţi de toate murdăriele adunate acolo de mai bine de o jumătate de seco. In ţară există o mulţime de oameni, o mulţime de tineri cari nu au luat parte îa luptele politice, cari nu cer de­cât să lucreze, dacât să se jertfească, dar cari stau de o parte căci nu au cu cine lup­ta, sătul fiind de politica urmată până acum de­­ Scoală tu să mă pun eu. Câţi nu ar veni cu acei ce inaugu­rând o altă politică ar propune o serie de reforme practice, serioase şi imediate, câţi nu ar lucra pentru punerea lor în practică! Toţi aceşti însă nu cred că merită osteneala, ea dând jos guvernul acesta să aduci pe­­ Vernescu sau Dumitru Bră­­tianu, care sunt sfîrşiţi politiceşte, ne­­putând aduce în afacerile publice de­cât tot vechiul sistem urmat pâ­nă acuma, în capul căror principiele, teoriele moderne nu pot intra.—Politicește vorbind, d. Di­­mitrie Bratianu nu poate avea altă linie de conduită de­cât acea urmată de fratele său, cu singura deosebire câ d-sa­­ va apuica cinstit, pe când cel de al doilea a aplicat-o şi o aplică în chipul cel mai infam. Incontestabil că guvernul acesta nu mai poate dura. Dânsul a grămădit in­famii peste infamii la pasivul său. Toată ţara voeşte sa o răstoarne, preferind în locul lui, fie şi pe şefii opoziţiuneî, în lipsa unui al treilea partid. Aceştia însă aici nu vor să se mişte. Nu le ajunge lor situaţiunea favorabilă ce le-a creat-o împrejurările, aceia că el reprezintând opo­ziţiunea, ne­fiind un al treilea partid, toţi oamenii cari vor să lupte, de voe de ne­­voe tot asupra lor trebue să aibă ochii, pentru dânşii să lupte. Nu, şefii opozi­ţiuneî, temându-se a nu fi traşi pe sfoară unul de altul, stau pa loc, astîmpără fo­cul de luptă al armatei. Ce va face însă ţara care nu să mul­ţumeşte numai cu intrigile de culise ale şefilor opoziţiuneî ? Ţara, tot tineretul trebue să se grupeze, să pună de astă dată bazele unui puternic partid de prin­cipii, care lăsând la o parte pe manda­rinii opoziţiunei în cearta lor pentru pu­tere, să se pună pe lucru, în afara in­­trigilor lor şi în afara politicei lor bă­trâneşti. Trebue o dată să isprăvim cu formele vechi în care de 11 ani ne învârtim ca într’un cerc viţios. Cine voeşte să lupte cine este cinstit şi cu dor către ţară, să se grupeze în jurul nostru, să începem o campanie. O armată inteligentă când să vede condusă de şefi inepţi, trebue să’i lase la o parte şi să’şi numească alţii mai dibaci, mai inteligenţi, mai vi­­guroşi, mai hotărîţî,—sau să se con­ducă de la sine, când funcţiunea şefilor este o sinecură nefolositoare.—Noi nu ve­dem de loc trebuinţa ca pentru a răs­turna guvernul să fie nevoe să avem nu­mai de cât de şefi pe cutare sau­ pe cutare om, cu sau fără vază în ţară. Când şefii opoziţiuneî să vor vedea părăsiţi, vor face şi ei ca M­ahomed. Ne­voind muntele să vie la dânşii, vor mer­ge ei către munte. Fără însă această mişcare, fără această alcătuire de partid al viitorului care este o necesitate a timpului, riscăm să ne perdem timpul şi energia pentru a servi apetiturile şi intrigile unor oameni că­rora le place puterea, dar pentru căpă­­tarea căriea le lipsește chiar și energia de a lupta. Buletin exterior Neutralitatea învăţământului. A doua Cameră a statelor­ generale din Olanda a luat zilele acestea o hotărîre din cele mai regretabile în cestiunea învăţă­­mântuluî. Conservatorii au izbutit să su­prime art 194 din Constituţiune care con­sfinţea principiul neutralităţei şcoalei pu­blice. Acest articol a fost înlocuit prin o nouă dispoziţiune care, de­şi menţine prin­cipiul libertăţei instrucţiunea şi controlul guvernului asupra capacităţei şi moralită­­ţei institutorilor, dă însă legiuitorului drep­tul de a regula cestiunea şcolară cum Îi va părea mai bine. Anul trecut diferitele partide încercară să se înţeleagă asupra unei redacţiuni care să împace pe toţi; dar nici liberalii, nici conservatorii nevoind să cedeze, înţelege­rea nu s’a putut stabili. De astă dată dreapta a fost mai fericită. D. S­haepman,­ deputat catolic, propusese o redacţiune care trebuia să mulţumească şi pe liberali şi pe adversarii acestora. Pentru liberali d. S­h­aepman reproduse o propunere a d­lui­Beaufort, respinsă anul trecut; această propunere mulţumea până la oare­care punct pe partizanii şcoalei pri­vate şi scăpa principiul neutralitaţel şcoalei publice. Pentru anti-liberali d.. Schaepman Introduse un paragraf care asigura şcoale­­lor private o Indemnitate pentru instruc­ţiunea copiilor săraci. La începutul discuţiua el se credea că propunerea d lui Schaepman va fi respinsă, de­oare­ce nici stânga nici dreapta n’au fost pe deplin mulţumite cu această re­dac­­ţiune. Liberalii însă, pentru a grăbi revi­zuirea Constituţiunei, sfârşiră prin a face concesiuui dreptei. Partidul catolic a ştiut să se folosească de acest fapt pentru a da o crudă lovitură principiului neutralității școalei publice.

Next