Lupta, iunie 1887 (Anul 4, nr. 265-288)

1887-06-11 / nr. 273

ANUL IV. —No. 273 AROMAMMTM In țară Unan . . a i­ țară . 40lei V*an . . . 20 3 lun. . . • • • » • . 10V Im streiuritate Unan. . . 50lei Vaan . . . 25 3 luni . . . 15)) ■V 15 Bani Numărul âwrnmmi Anunciuri pe pagina III ... 1 leu linia „ „ „ IV . . . 25 bani „ A SE ADRESA In Romania, la administrația ziarului. In Franța, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol REDACŢIA 19, — Strada Ştirbei-Vodă. — 19. Director­ politic, G. PANU ADMINISTRAŢIA EDIŢIA ANTENA BUCURESCI, JOUI 11 IUNIE 1887. București. — Strada Nouă No. 5. — București NUMAI NOI IN URMA CARITATEA COLECTIVISTA Torturile din Iaşi Reforme electorale CRONICA (Scrisoarea lui Ştefan Belu către N­ohl) NUMAI NOI IN URMA Ministerul în Serbia s’a schimbat! Acest fapt este un eveniment pen­tru Serbia, el ne dă nouă mult de găndit. Să înţelege că reflecţiunele ce ni le inspiră­ sunt triste și foarte defavorabile nouă. In adevăr, cabinetul Garasanin, cel căzut, era un cabinet inteodat până in gât politicei Austriace. Acest ca­binet reprezenta politica personală a regelui Milan. Intre rege și,între con­silierii săi era un pact, era stabilită o complicitate patentă. Ţara era in afară de ideile şi sim­­patiele guvernului. Regele Milan nici voia să audă de opinia publică, era vasalul umilit al Austriei, iar guver­­­­nul lui era un guvern de luptă in contra ţarei. ^ Mai cunoaşteţi, voi cetitori, o situ­aţie politică analoagă In o altă ţară vecină cu Serbia? Natural că da. România este perfect In situaţia I în care era până mai dăunăzi Serbia. Şi la noi avem un rege care este vnteodat politicei germane, regele Ca­rol este vasalul principelui Bismarck Şi este aşa de nemerit cuvântul de vasal în cât s’ar părea că regele Carol îl Îndeplineşte cerinţele întoc­mai după vechile formule ale evu­lui m­ediu. In adevăr, in timpul ca­­valerizmuluî, vasalii trebuiau in fie­care an să meargă la castelul se­niorului spre a reunoi juramentul de fidelitate. Regele Carol face şi el, în veacul al 19-lea, regulat o călătorie pe an la curtea imperială germană , sau la castelul Bismarckian. El se duce pentru ca să reînoiască In mâi­­nele seniorului jurământul de vasa­litate in numele României. Pe lângă acest rege vasal noi avem un guvern mizerabil, un gu­vern care este expresia cea mai hi­doasă a lacheismului către tron şi a servilismului către seniorul de la­­ Berlin. Intre rege şi între ministerul său există un pact, pact de comună vie­ţuire, pact de concubinagiu politic în afară de formele legale şi în con­tra consimţimântului ţarei. Opinia publică este ostilă acestui minister, ostilă regelui care il sus­ţine. Şi unul şi altul trăesc din fruc-­ tul ilicit al unei politice pe care ţara o dezaprobă în modul cel mai e­­nergic. Ei bine, Regele Milan, acel rege care se bucură de o aşa rea opinie, care nu are titlul nici de mare că­pitan, nici de mare apanagist­ regele Milan care a mers aşa de departe în Serbia cu dispreţul opiniei publice în­cât a pus în risc nu numai co­roana sa, dar şi capul sǎu, regele Milan care părea că nu se va separa odată cu capul de iubitul său pre­şedinte de consiliu, Garaşanin. Ei , bine, acest rege rǎu, viţios iar nu cast ca regele Carol, violent iar nu cumpătat ca regele Carol, copil iar nu matur ca regele Carol, trăitor din casseta imperatorului Austriei iar nu din 16 moşii şi din venitul a milioane puse la băncile străine ca regele Ca­rol, el bine repet, regele Milan a des­chis în fine ochii. El a văzut că complicitatea cu un singur om şi cu o coterie nu este permisă regelui unui întreg popor, el a simţit că o politică de vasali­tate făţişe faţă cu un imperiu este o politică dezastroasă ; el a înţeles că opinia publică de mult nu mai făcea de­osebire între el şi între iu­bitul său preşedinte de consiliu. Revenind la idei mai bune, regele Milan s’a separat de comparşia sei, ’şî-a călcat pe inimă, a înăbuşit sim­patiile sale şi a chemat la minister pe duşmanul lui de până ori, pe parti­dul în care regele Milan nu numai că cauza de cel mai mare rău, dar în care comisese chiar crime, ucigând pe mai mulţi membrii influenţi. Iată deci că ceea ce părea trainic în Serbia şi mai cu seamă în Aus­tria, este trintit la pământ, iar un nou minister, o nouă politică inau­gurată!... Pentru mine este indiferent ce i­­dei reprezintă Ristici şi noul cabinet. Aceasta este o altă chestie. Pentru mine principalul este că un minis­ter odios, criminal şi servil, care a­­meninţa de a se perpetua în Serbia în contra voinţei ţarei, a fost spul­berat. Acest fapt—unic - eu voesc să pun un relief­ asupra lui —făcând abstrac­ţie de noua politică a cabinetului — dacă are una, voesc să atrag aten­ţia tutulor. Şi acum întorcându-mâ la ţara noastră voiu zice: Cum ? Numai noi rămânem in toate privinţele în ur­ma şi a Bulgarilor cari rezistă Ruşi­lor singuri, singurei, şi a Sârbilor cari reuşesc a scăpa de un minister Brătianu sârbesc? Cum? Sturzeştii, Radu Mihail şi Stăteştii sârbi au­ in­­trat în întuneric ducând cu dânşii livrelele de lachei austriaci, iar Sturza al nostru, omul cel mai nedemn şi mai îngust la minte din lume, Sta­­tescu secătura cea mai autoritară, şi Radu Mihail, epistatul travestit în ministru, această treime care nu e de loc o concepţie bizantină ca tre­imea din crezul creştin, ci care face colegiul cel mai hidos ce a existat în carne şi în oase, mai mult în oase de­cât în carne,stă pe loc, habar n’are. Când avem sâ scăpăm de dânşii ? Ce gândeşte regele Carol ? Nu cre­de că e timp să pună capăt tovă­rășiei ? Ce dracu, fae exemplu de la colegul sau, sau în stil regesc de la vărul său din Serbia, facă și el un efort, se pare-se de iubitul sau Garasa­nin român, după cum regele Milan s’a separat de Brătianul sârbesc. Sau poate crede că tronul încă nu es­te destul de sguduit ca acela al regelui Milan? Sau crede că opinia publică nu este destul de asmuţită in con­tra Iui? Dacă numai aceasta îl face să aibă oare­care pudoare cu impudicul bă­trân de la Florica, dacă numai a­­ceasta il face ca să nu dea o lovi­tură de deget în băşica umflată cu deşertăciune ce să numeşte Stătescu, apoi fie liniştit... Ne însărcinăm noi cu toţii ca în curândă vreme să dăm o sguduitură aşa de tare tronului in­cât regele Carol să creadă că pluteşte pe o mare înfuriată sau să’şî închipuiască că palatul este minat de cutremure de pământ formidabile; cât despre opinia publică să poftească să mai facă la anul încă o călătorie şi a­­tunci să va convinge că nu are ni­mic de invidiat în privinţa nepopu­­larităţei regelui Milan!... Rege Carol, schimbă ministerul căci este pericol în ţară... G. PANU SER­VICIUL TELEGRAFIC AG­ENTIA HAVAS Londra, 21 Iunie.—O mulţime imensă a acla­mat pe M. S. Regina pe când se ducea in mij­­locul unui cortegiu strălucit de principi ca să asiste la Te-Deum, din monastirea din West­minster, cântat cu ocaziunea împlinirei de 50 de ani a domniei sale. Budapesta, 21 iunie. P Rez­utatele cunoscute actualmente sunt în număr de 391, din care 251 liberali, 42 membrii din opoziţia moderată, 62 independenţi, 9 antisemiţi, 16 candidaţi nea­parţinând nici unui partid şi 5 balotagii. AG­EN­ŢIA LIBERI Viena, 20 Iunie­ — Ştiri din sorginte privită sosite din Sofia anunţă că Regenţa ar avea de gând, înainte de întrunirea Sobranei, a­­amnis­tia pe toţi condamnaţii politici şi a face sfor­ţări pentru a îndem­na pe refugiaţi a intra in Bulgaria. Roma, 20 Iunie — D. Crispi ministru de in­terne a adresat tuturor prefecţilor o circulare prin care interzice de a purta revolvere fără o anterisare formală. Roma, 20 Iunie.— Preşedintele consiliului d. Depretis, a cărei sănătate este tot sdruncinată va trebui să meargă in curând la băile din Contrexevilie. Belgrad, 20 Iunie. D. Ristici a rechemat pe mitropolitul Mihail care era exilat Londra, 21 Iunie.­­ In faţa resistenţei Sulta­nului de a semna convenţiunea egipteană, En­­glitera a acordat Turciei ultimul termen pen­tru a face cunoscut deciziunea sa până la 27 Iulie. Teroare poliţienească Nu este zi în care agenţii lui Andro­­nic­ Moruzi să nu săvîrşească un nou act de sălbăticie. Parchetul doarme în linişte, şi lasă ca agenţii poliţiei să bată şi tortureze, să jefuiască lumea şi s’o terorizeze par’câ am fi în mijlocul Vlăsiei. Şi în adevăr că poliţia a ajuns pentru nenorociţii de mahalagii mai ales, o spai­mă mult mai mare de­cât tâlharii de la drumul mare. Ieri ni s’a denunţat o nouă mişelie poliţienească. Comisarul Bogdan de la secţia 11, a luat de acasă pe cetăţeanul Petrache I. Anghelescu, de pe strada Sfinţilor No. 13,­­l-a dus la secţie, ’l-a bătut îngrozi­tor, ’i a luat suma de 35 fr. ce’i avea asupra sa şi la urmă ’i-a dat drumul. Astă­zi nenorocitul se află intr’o stare de plâns, bătut într’un chip oribil şi cu un ochiu umflat cât pumnul. Asemenea sălbăticii nimeni nu le aude şi nimeni nu le vede. Populaţia ţârei este lăsată la discreţia acestor nebuni furioşi, acestor sălbateci cari n’au teamă nici de legi, nici de parch­et fiind­că legea cea mai pre­sus de toate este bunul plac al guvernului, iar parchetul este la ordinele p­oliţiei. De la un Andronescu ar fi ridicol ca să’l pretindem a fi magistrat iar nu lab­end Caritatea colectivistă Până şi din calitatea omenească, colec­tiviştii vor ca să facă o meschinărie. Cu ocazia focului de la Botoşani, consi­liul de miniştrii a hotărât, ca de astă­zi nuai are nici o subscripţie publică să nu se mai poată face fără voia şi controlul gu­vernului şi de către alt­cine­va de cât a­­genţii săi cei mai direcţi şi devotaţi. A­d-fel de acum in colo, nu’i va mai fi permis omului ca să ajute pe semenul său căzut In mizerie şi suferinţă, de cât nu­mai cu autorizarea guvernului şi vărsând banii In mâinile comitetelor guvernamentale. Cu chipul acesta se decretează în­­’mod catego­ric, că numai guvernamentaliî au drep­tul de a strânge bani prin subscripţii,, pu­blice şi că numai pentru guvernamentali să pot strânge. După legea pe care ne-o anunţă colec­tiviştii, nu se va mai putea face o sub­scripţie publică de către un partid politic pentru a ’și ajuta membrii șei, nu se va mai putea, bună­oară, ca să se facă o sub­ scripţie ca acea ce s’a făcut pentru Boto­şăneni. De asemenea, lumei Îi va fi cu totul interzis ca să subscrie pentru nişte lucră­tori puşi în grevă, sau pentru aşa ceva. De sigur că oamenii aceştia ’şi-a fi per­­dut cu totul capul, de au luat’o ast­fel peste câmpî. Unde vor să ducă societatea oamenii a­­ceştia? Ce moravuri vor să introducă la noi ? Căci legea proiectată de guvern este o infamie ne­mai auzită. Poate fi însă sigur guvernul că aceasta va fi o lege moartă căreia nu i se va supune nimenea şi în contra căreia se va revolta toată lumea. Şi un exemplu—de­şi legea nu există încă—va trebui dat cu subscripţiile pentru Botoşăneni. Toate sumele ce se vor strânge de către membrii opoziţiunei vor trebui împărţite prin Îngrijirea lor strictă, fără a recu­noaşte nici un comitet guvernamental şi fără a lăsa ca să se săvârşească mai de­parte nişte nedreptăţi revoltătoare, care se anunţă deja. Aceşti guvernanţi sunt atât de deochiaţi în­cât, în nici o împrejurare nu mai pot fi trataţi de­c­ât ca nişte falsificatori. Torturile din Iaşi Am publicat în No, dealaltăerî o co­respondenţă din Iaşi prin care se dădeau la iveală nişte torturi îngrozitoare să­vârşite de către un funcţionar, asupra unor săteni. Nici un magistrat însă nu s’a mişcat, încă de mult ne-am dat noi părerea asupra magistraturei colectiviste şi am avut cu prisos dreptate. Până astăzi nu am văzut nici­odată des­­tituindu-se sau dân­du-se în judecată un magistrat pentru abuzul sau de putere, pentru ilegalităţile comise, pentru ne­dreptăţile săvârşite. Din potrivă, ma­gistraţii cei răi şi servili, aceia cari au fost mai nedemni de postul lor, aceia au­ fost mai sprijiniţi, în tot-d’a-una răsplătiţi şi permanent siguri de funcţia lor. Dacă s’au destituit şi s’au persecutat magistraţii a fost în tot-d’a-una cănd au dat probe de independenţă şi de demni­tate, când n’au voit ca să fie slugile prea plecate ale şefilor şi subşefilor colectivişti. Schingiuirile de la Iaşi sunt o nouă dovadă. De la Martie, cănd s’au săvâr­şit torturele, sunt două luni şi jumătate şi cu toate acestea substitui cel sălbatic stă încă pe scaunul său de funcţionar public acoperit prin înalte protecţii. A­­ceasta e o batjocură. Astă­zi chiar, după ce presa a dat stri­gătul de alarmă, nici o mâsură nu s’a luat încă, parchetul din Iaşi stă nemiş­cat, ministrul justiţiei doarme. Noi insă, presa independentă şi nepăr­tinitoare, al căreia glas e nesocotit de guvernanţi, şi ale căreia sfaturi nu sunt nici o dată urmate, trebue să ne înde­plinim datoria înainte şi să c­rem ne­curmat ca dreptatea să se facă. Pomejnicul (supleantul) Vaş lua tu­rcurat o muţime de oameni, în complicitate cu administraţiunea, unul dintre schingiuiţi a încetat chiar din viaţă, şi totuşi lucru­rile au stat ascunse până când membrii opoziţiunei au putut descoperi adevărul. Acest păcătos regim se afundă pe fie­ce zi în crime, în crimele cele mai ordi­nare şi odioase şi totuşi ţara nu se re­voltă şi nu’l alungă şi nu’l zdrobeşte pentru vecie. In ce hal de descompunere morală am ajuns ? La ce­ grad de nesim­ţire suntem? In nici o ţară din lume, cu pretenţie la civilizaţiune, asemenea lucruri nu s’ar putea petrece şi, mai presus de toate, nu s’ar putea tolera. Când am cetit torturele săvârşite am refuzat să credem că ele ar fi reale, dar când ne-am adus aminte că trăim supt regimul colectivităţii, ne am încredinţat că şi la mai râu ne putem aştepta. Să mai protestăm oare? Dar la ce bun, pentru care folos ? Să ne mai fie permis a nădăjdui că vinovaţii vor fi pedepsiţi, că asasinul Vasiliu îşi va lua rasplata meritată? Ar trebui să fim prea naivi şi atâta de naivi nu suntem. De la acest regim care a comis toate infamiile, care a călcat toate legile, care a nesocotit toate principiile, nu se mai poate aştepta nimic bun. Un regim a­­tâta de odios, care se mănţine la cârmă prin poliţie şi corupţiune, care se înto­vărăşeşte cu escrochia pentru a trăi mai departe şi pentru a-şi îmbogăţi par­ti­­zanii, este capabil ca să proteagă pe un nenorocit de asasin şi să lase nepedep­­site schingiuirile de la Iaşi. Suntem prea sceptici astă­zi, am ră­mas prea fără de iluzii faţă cu acest guvern pentru ca să ne mai perdem vre­mea de a’î pretinde un act de dreptate, căci pentru individe de aluatul lui Eu­genie Stătescu, a lui Banu M­aiu sau altuia de felul acestora, dreptate şi stra­­ţimântul de umanitate sunt lucruri ne­cunoscute. Aceşti oameni şi cu regimul lor ştiui numai să se îmbogăţească, să împrăştie teroarea şi să practice jaful, oamenii a­­ceştia nu constituesc un guvern ci o bandă de făcători de rele, precum am mai spu­­s-o şi altă dată. Să nu aibă nici o nădejde dar neno­rociţii asupriţi, să nu creadă că pentru dânşii există legi, guvern şi tribunale, de loc. Precum la Bordeni, la Botoşani, la Ga­laţi şi aiurea, de asemenea şi în modes­tul sat din fundul Moldovei, cei nedrep­tăţiţi, cei schingiuiţi şi jefuiţi vor fi tot dânşii victimele agenţilor guvernului. Repetăm aceia ce am spus-o de atâ­tea ori : până cănd nu va pieri acest gu­vern, dreptatea nu se va arăta pentru nici un năpăstuit. Buletin exterior Reforme electoral Camera olande­ză e aproape să sfârşească revizuirea C­onstituţiunei, pentru care a con­sacrat mai toată sesiunea din urmă. Le­giuitorii olandezi au întrodus în noul lor pact fundamental mai multe reforme libe­rale, cari se vor resimţi însă de lovitura dată principiului neutralităţii învăţămân­tului public. Se ştie că conservatorii au reuşit să introducă în noua Constituţie un articol prin care se suprimă neutr­litatea instrucţiunei publice, aşa că aceasta va putea fi pe viitor reglementată de guvern. Ajungând la articolele adiţionale din ve­chea lege organică a regatului, privitoare la dreptul electoral, Camera olandeză a votat mai multe dispoziţiuni liberale lăr­gind mult dreptul de vot. Pe viitor, vor fi alegători: „acel cari plătesc un impozit „personal fără nici o remisă; acel cari plă­­­tesc un impozit funciar de zece florini, „precum şi acei cari au o locuinţă sta­­­tornică“. După aceste disposiţiuni, numărul alegă­torilor se va ridica de la 130,000 la cel puţin 300,000. De­şi această lege electorală e departe ca cerul de pământ de ceea ce se numeşte lege liberală şi democratică în toată pute­rea cuvântului; de­şi de la aceste dispozi­­ţiuni electorale şi până la adevăratul su­­fragiu universal, este o depărtare imensă, —totuşi îndoirea numărului alegătorilor se poate de­ja numi o reformă. De alt­fel un curent de reforme electo­rale a cuprins toate popoarele apusene. In primul loc vine Belgia, care aflându-se în­tre Germania şi Franţa unde există sufra­giul universal, nu poate să mai rămână mult timp cu actualul ei sistem censitar. Curen­tul pentru revizuirea Constituţiunei a cu­prins deja mai toate fracţiunile şi partidele politice din Belgia, aşa că acum nu mai e vorba de revizionişti şi anti-revizionişti, ci de revizioniştii moderaţi şi de radicali. In Franţa, unde există sufragiul uni­versal pentru Cameră, se agită acum ces­­tiunea revizuirei Constituţiunei în sensul ca şi Senatul să fie tot ast­fel ales. De­şi atunci acest corp legislativ ar perde cea din urmă raţiune de a fi. I

Next