Lupta, iunie 1887 (Anul 4, nr. 265-288)
1887-06-11 / nr. 273
ANUL IV. —No. 273 AROMAMMTM In țară Unan . . a i țară . 40lei V*an . . . 20 3 lun. . . • • • » • . 10V Im streiuritate Unan. . . 50lei Vaan . . . 25 3 luni . . . 15)) ■V 15 Bani Numărul âwrnmmi Anunciuri pe pagina III ... 1 leu linia „ „ „ IV . . . 25 bani „ A SE ADRESA In Romania, la administrația ziarului. In Franța, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol REDACŢIA 19, — Strada Ştirbei-Vodă. — 19. Director politic, G. PANU ADMINISTRAŢIA EDIŢIA ANTENA BUCURESCI, JOUI 11 IUNIE 1887. București. — Strada Nouă No. 5. — București NUMAI NOI IN URMA CARITATEA COLECTIVISTA Torturile din Iaşi Reforme electorale CRONICA (Scrisoarea lui Ştefan Belu către Nohl) NUMAI NOI IN URMA Ministerul în Serbia s’a schimbat! Acest fapt este un eveniment pentru Serbia, el ne dă nouă mult de găndit. Să înţelege că reflecţiunele ce ni le inspiră sunt triste și foarte defavorabile nouă. In adevăr, cabinetul Garasanin, cel căzut, era un cabinet inteodat până in gât politicei Austriace. Acest cabinet reprezenta politica personală a regelui Milan. Intre rege și,între consilierii săi era un pact, era stabilită o complicitate patentă. Ţara era in afară de ideile şi simpatiele guvernului. Regele Milan nici voia să audă de opinia publică, era vasalul umilit al Austriei, iar guvernul lui era un guvern de luptă in contra ţarei. ^ Mai cunoaşteţi, voi cetitori, o situaţie politică analoagă In o altă ţară vecină cu Serbia? Natural că da. România este perfect In situaţia I în care era până mai dăunăzi Serbia. Şi la noi avem un rege care este vnteodat politicei germane, regele Carol este vasalul principelui Bismarck Şi este aşa de nemerit cuvântul de vasal în cât s’ar părea că regele Carol îl Îndeplineşte cerinţele întocmai după vechile formule ale evului mediu. In adevăr, in timpul cavalerizmuluî, vasalii trebuiau in fiecare an să meargă la castelul seniorului spre a reunoi juramentul de fidelitate. Regele Carol face şi el, în veacul al 19-lea, regulat o călătorie pe an la curtea imperială germană , sau la castelul Bismarckian. El se duce pentru ca să reînoiască In mâinele seniorului jurământul de vasalitate in numele României. Pe lângă acest rege vasal noi avem un guvern mizerabil, un guvern care este expresia cea mai hidoasă a lacheismului către tron şi a servilismului către seniorul de la Berlin. Intre rege şi între ministerul său există un pact, pact de comună vieţuire, pact de concubinagiu politic în afară de formele legale şi în contra consimţimântului ţarei. Opinia publică este ostilă acestui minister, ostilă regelui care il susţine. Şi unul şi altul trăesc din fruc- tul ilicit al unei politice pe care ţara o dezaprobă în modul cel mai energic. Ei bine, Regele Milan, acel rege care se bucură de o aşa rea opinie, care nu are titlul nici de mare căpitan, nici de mare apanagist regele Milan care a mers aşa de departe în Serbia cu dispreţul opiniei publice încât a pus în risc nu numai coroana sa, dar şi capul sǎu, regele Milan care părea că nu se va separa odată cu capul de iubitul său preşedinte de consiliu, Garaşanin. Ei , bine, acest rege rǎu, viţios iar nu cast ca regele Carol, violent iar nu cumpătat ca regele Carol, copil iar nu matur ca regele Carol, trăitor din casseta imperatorului Austriei iar nu din 16 moşii şi din venitul a milioane puse la băncile străine ca regele Carol, el bine repet, regele Milan a deschis în fine ochii. El a văzut că complicitatea cu un singur om şi cu o coterie nu este permisă regelui unui întreg popor, el a simţit că o politică de vasalitate făţişe faţă cu un imperiu este o politică dezastroasă ; el a înţeles că opinia publică de mult nu mai făcea deosebire între el şi între iubitul său preşedinte de consiliu. Revenind la idei mai bune, regele Milan s’a separat de comparşia sei, ’şî-a călcat pe inimă, a înăbuşit simpatiile sale şi a chemat la minister pe duşmanul lui de până ori, pe partidul în care regele Milan nu numai că cauza de cel mai mare rău, dar în care comisese chiar crime, ucigând pe mai mulţi membrii influenţi. Iată deci că ceea ce părea trainic în Serbia şi mai cu seamă în Austria, este trintit la pământ, iar un nou minister, o nouă politică inaugurată!... Pentru mine este indiferent ce idei reprezintă Ristici şi noul cabinet. Aceasta este o altă chestie. Pentru mine principalul este că un minister odios, criminal şi servil, care ameninţa de a se perpetua în Serbia în contra voinţei ţarei, a fost spulberat. Acest fapt—unic - eu voesc să pun un relief asupra lui —făcând abstracţie de noua politică a cabinetului — dacă are una, voesc să atrag atenţia tutulor. Şi acum întorcându-mâ la ţara noastră voiu zice: Cum ? Numai noi rămânem in toate privinţele în urma şi a Bulgarilor cari rezistă Ruşilor singuri, singurei, şi a Sârbilor cari reuşesc a scăpa de un minister Brătianu sârbesc? Cum? Sturzeştii, Radu Mihail şi Stăteştii sârbi au intrat în întuneric ducând cu dânşii livrelele de lachei austriaci, iar Sturza al nostru, omul cel mai nedemn şi mai îngust la minte din lume, Statescu secătura cea mai autoritară, şi Radu Mihail, epistatul travestit în ministru, această treime care nu e de loc o concepţie bizantină ca treimea din crezul creştin, ci care face colegiul cel mai hidos ce a existat în carne şi în oase, mai mult în oase decât în carne,stă pe loc, habar n’are. Când avem sâ scăpăm de dânşii ? Ce gândeşte regele Carol ? Nu crede că e timp să pună capăt tovărășiei ? Ce dracu, fae exemplu de la colegul sau, sau în stil regesc de la vărul său din Serbia, facă și el un efort, se pare-se de iubitul sau Garasanin român, după cum regele Milan s’a separat de Brătianul sârbesc. Sau poate crede că tronul încă nu este destul de sguduit ca acela al regelui Milan? Sau crede că opinia publică nu este destul de asmuţită in contra Iui? Dacă numai aceasta îl face să aibă oarecare pudoare cu impudicul bătrân de la Florica, dacă numai aceasta il face ca să nu dea o lovitură de deget în băşica umflată cu deşertăciune ce să numeşte Stătescu, apoi fie liniştit... Ne însărcinăm noi cu toţii ca în curândă vreme să dăm o sguduitură aşa de tare tronului incât regele Carol să creadă că pluteşte pe o mare înfuriată sau să’şî închipuiască că palatul este minat de cutremure de pământ formidabile; cât despre opinia publică să poftească să mai facă la anul încă o călătorie şi atunci să va convinge că nu are nimic de invidiat în privinţa nepopularităţei regelui Milan!... Rege Carol, schimbă ministerul căci este pericol în ţară... G. PANU SERVICIUL TELEGRAFIC AGENTIA HAVAS Londra, 21 Iunie.—O mulţime imensă a aclamat pe M. S. Regina pe când se ducea in mijlocul unui cortegiu strălucit de principi ca să asiste la Te-Deum, din monastirea din Westminster, cântat cu ocaziunea împlinirei de 50 de ani a domniei sale. Budapesta, 21 iunie. P Rezutatele cunoscute actualmente sunt în număr de 391, din care 251 liberali, 42 membrii din opoziţia moderată, 62 independenţi, 9 antisemiţi, 16 candidaţi neaparţinând nici unui partid şi 5 balotagii. AGENŢIA LIBERI Viena, 20 Iunie — Ştiri din sorginte privită sosite din Sofia anunţă că Regenţa ar avea de gând, înainte de întrunirea Sobranei, aamnistia pe toţi condamnaţii politici şi a face sforţări pentru a îndemna pe refugiaţi a intra in Bulgaria. Roma, 20 Iunie — D. Crispi ministru de interne a adresat tuturor prefecţilor o circulare prin care interzice de a purta revolvere fără o anterisare formală. Roma, 20 Iunie.— Preşedintele consiliului d. Depretis, a cărei sănătate este tot sdruncinată va trebui să meargă in curând la băile din Contrexevilie. Belgrad, 20 Iunie. D. Ristici a rechemat pe mitropolitul Mihail care era exilat Londra, 21 Iunie. In faţa resistenţei Sultanului de a semna convenţiunea egipteană, Englitera a acordat Turciei ultimul termen pentru a face cunoscut deciziunea sa până la 27 Iulie. Teroare poliţienească Nu este zi în care agenţii lui Andronic Moruzi să nu săvîrşească un nou act de sălbăticie. Parchetul doarme în linişte, şi lasă ca agenţii poliţiei să bată şi tortureze, să jefuiască lumea şi s’o terorizeze par’câ am fi în mijlocul Vlăsiei. Şi în adevăr că poliţia a ajuns pentru nenorociţii de mahalagii mai ales, o spaimă mult mai mare decât tâlharii de la drumul mare. Ieri ni s’a denunţat o nouă mişelie poliţienească. Comisarul Bogdan de la secţia 11, a luat de acasă pe cetăţeanul Petrache I. Anghelescu, de pe strada Sfinţilor No. 13,l-a dus la secţie, ’l-a bătut îngrozitor, ’i a luat suma de 35 fr. ce’i avea asupra sa şi la urmă ’i-a dat drumul. Astăzi nenorocitul se află intr’o stare de plâns, bătut într’un chip oribil şi cu un ochiu umflat cât pumnul. Asemenea sălbăticii nimeni nu le aude şi nimeni nu le vede. Populaţia ţârei este lăsată la discreţia acestor nebuni furioşi, acestor sălbateci cari n’au teamă nici de legi, nici de parchet fiindcă legea cea mai presus de toate este bunul plac al guvernului, iar parchetul este la ordinele poliţiei. De la un Andronescu ar fi ridicol ca să’l pretindem a fi magistrat iar nu labend Caritatea colectivistă Până şi din calitatea omenească, colectiviştii vor ca să facă o meschinărie. Cu ocazia focului de la Botoşani, consiliul de miniştrii a hotărât, ca de astăzi nuai are nici o subscripţie publică să nu se mai poată face fără voia şi controlul guvernului şi de către altcineva de cât agenţii săi cei mai direcţi şi devotaţi. Ad-fel de acum in colo, nu’i va mai fi permis omului ca să ajute pe semenul său căzut In mizerie şi suferinţă, de cât numai cu autorizarea guvernului şi vărsând banii In mâinile comitetelor guvernamentale. Cu chipul acesta se decretează în’mod categoric, că numai guvernamentaliî au dreptul de a strânge bani prin subscripţii,, publice şi că numai pentru guvernamentali să pot strânge. După legea pe care ne-o anunţă colectiviştii, nu se va mai putea face o subscripţie publică de către un partid politic pentru a ’și ajuta membrii șei, nu se va mai putea, bunăoară, ca să se facă o sub scripţie ca acea ce s’a făcut pentru Botoşăneni. De asemenea, lumei Îi va fi cu totul interzis ca să subscrie pentru nişte lucrători puşi în grevă, sau pentru aşa ceva. De sigur că oamenii aceştia ’şi-a fi perdut cu totul capul, de au luat’o astfel peste câmpî. Unde vor să ducă societatea oamenii aceştia? Ce moravuri vor să introducă la noi ? Căci legea proiectată de guvern este o infamie nemai auzită. Poate fi însă sigur guvernul că aceasta va fi o lege moartă căreia nu i se va supune nimenea şi în contra căreia se va revolta toată lumea. Şi un exemplu—deşi legea nu există încă—va trebui dat cu subscripţiile pentru Botoşăneni. Toate sumele ce se vor strânge de către membrii opoziţiunei vor trebui împărţite prin Îngrijirea lor strictă, fără a recunoaşte nici un comitet guvernamental şi fără a lăsa ca să se săvârşească mai departe nişte nedreptăţi revoltătoare, care se anunţă deja. Aceşti guvernanţi sunt atât de deochiaţi încât, în nici o împrejurare nu mai pot fi trataţi decât ca nişte falsificatori. Torturile din Iaşi Am publicat în No, dealaltăerî o corespondenţă din Iaşi prin care se dădeau la iveală nişte torturi îngrozitoare săvârşite de către un funcţionar, asupra unor săteni. Nici un magistrat însă nu s’a mişcat, încă de mult ne-am dat noi părerea asupra magistraturei colectiviste şi am avut cu prisos dreptate. Până astăzi nu am văzut niciodată destituindu-se sau dându-se în judecată un magistrat pentru abuzul sau de putere, pentru ilegalităţile comise, pentru nedreptăţile săvârşite. Din potrivă, magistraţii cei răi şi servili, aceia cari au fost mai nedemni de postul lor, aceia au fost mai sprijiniţi, în tot-d’a-una răsplătiţi şi permanent siguri de funcţia lor. Dacă s’au destituit şi s’au persecutat magistraţii a fost în tot-d’a-una cănd au dat probe de independenţă şi de demnitate, când n’au voit ca să fie slugile prea plecate ale şefilor şi subşefilor colectivişti. Schingiuirile de la Iaşi sunt o nouă dovadă. De la Martie, cănd s’au săvârşit torturele, sunt două luni şi jumătate şi cu toate acestea substitui cel sălbatic stă încă pe scaunul său de funcţionar public acoperit prin înalte protecţii. Aceasta e o batjocură. Astăzi chiar, după ce presa a dat strigătul de alarmă, nici o mâsură nu s’a luat încă, parchetul din Iaşi stă nemişcat, ministrul justiţiei doarme. Noi insă, presa independentă şi nepărtinitoare, al căreia glas e nesocotit de guvernanţi, şi ale căreia sfaturi nu sunt nici o dată urmate, trebue să ne îndeplinim datoria înainte şi să crem necurmat ca dreptatea să se facă. Pomejnicul (supleantul) Vaş lua turcurat o muţime de oameni, în complicitate cu administraţiunea, unul dintre schingiuiţi a încetat chiar din viaţă, şi totuşi lucrurile au stat ascunse până când membrii opoziţiunei au putut descoperi adevărul. Acest păcătos regim se afundă pe fiece zi în crime, în crimele cele mai ordinare şi odioase şi totuşi ţara nu se revoltă şi nu’l alungă şi nu’l zdrobeşte pentru vecie. In ce hal de descompunere morală am ajuns ? La ce grad de nesimţire suntem? In nici o ţară din lume, cu pretenţie la civilizaţiune, asemenea lucruri nu s’ar putea petrece şi, mai presus de toate, nu s’ar putea tolera. Când am cetit torturele săvârşite am refuzat să credem că ele ar fi reale, dar când ne-am adus aminte că trăim supt regimul colectivităţii, ne am încredinţat că şi la mai râu ne putem aştepta. Să mai protestăm oare? Dar la ce bun, pentru care folos ? Să ne mai fie permis a nădăjdui că vinovaţii vor fi pedepsiţi, că asasinul Vasiliu îşi va lua rasplata meritată? Ar trebui să fim prea naivi şi atâta de naivi nu suntem. De la acest regim care a comis toate infamiile, care a călcat toate legile, care a nesocotit toate principiile, nu se mai poate aştepta nimic bun. Un regim atâta de odios, care se mănţine la cârmă prin poliţie şi corupţiune, care se întovărăşeşte cu escrochia pentru a trăi mai departe şi pentru a-şi îmbogăţi partizanii, este capabil ca să proteagă pe un nenorocit de asasin şi să lase nepedepsite schingiuirile de la Iaşi. Suntem prea sceptici astăzi, am rămas prea fără de iluzii faţă cu acest guvern pentru ca să ne mai perdem vremea de a’î pretinde un act de dreptate, căci pentru individe de aluatul lui Eugenie Stătescu, a lui Banu Maiu sau altuia de felul acestora, dreptate şi straţimântul de umanitate sunt lucruri necunoscute. Aceşti oameni şi cu regimul lor ştiui numai să se îmbogăţească, să împrăştie teroarea şi să practice jaful, oamenii aceştia nu constituesc un guvern ci o bandă de făcători de rele, precum am mai spus-o şi altă dată. Să nu aibă nici o nădejde dar nenorociţii asupriţi, să nu creadă că pentru dânşii există legi, guvern şi tribunale, de loc. Precum la Bordeni, la Botoşani, la Galaţi şi aiurea, de asemenea şi în modestul sat din fundul Moldovei, cei nedreptăţiţi, cei schingiuiţi şi jefuiţi vor fi tot dânşii victimele agenţilor guvernului. Repetăm aceia ce am spus-o de atâtea ori : până cănd nu va pieri acest guvern, dreptatea nu se va arăta pentru nici un năpăstuit. Buletin exterior Reforme electoral Camera olandeză e aproape să sfârşească revizuirea Constituţiunei, pentru care a consacrat mai toată sesiunea din urmă. Legiuitorii olandezi au întrodus în noul lor pact fundamental mai multe reforme liberale, cari se vor resimţi însă de lovitura dată principiului neutralităţii învăţământului public. Se ştie că conservatorii au reuşit să introducă în noua Constituţie un articol prin care se suprimă neutrlitatea instrucţiunei publice, aşa că aceasta va putea fi pe viitor reglementată de guvern. Ajungând la articolele adiţionale din vechea lege organică a regatului, privitoare la dreptul electoral, Camera olandeză a votat mai multe dispoziţiuni liberale lărgind mult dreptul de vot. Pe viitor, vor fi alegători: „acel cari plătesc un impozit „personal fără nici o remisă; acel cari plătesc un impozit funciar de zece florini, „precum şi acei cari au o locuinţă statornică“. După aceste disposiţiuni, numărul alegătorilor se va ridica de la 130,000 la cel puţin 300,000. Deşi această lege electorală e departe ca cerul de pământ de ceea ce se numeşte lege liberală şi democratică în toată puterea cuvântului; deşi de la aceste dispoziţiuni electorale şi până la adevăratul sufragiu universal, este o depărtare imensă, —totuşi îndoirea numărului alegătorilor se poate deja numi o reformă. De altfel un curent de reforme electorale a cuprins toate popoarele apusene. In primul loc vine Belgia, care aflându-se între Germania şi Franţa unde există sufragiul universal, nu poate să mai rămână mult timp cu actualul ei sistem censitar. Curentul pentru revizuirea Constituţiunei a cuprins deja mai toate fracţiunile şi partidele politice din Belgia, aşa că acum nu mai e vorba de revizionişti şi anti-revizionişti, ci de revizioniştii moderaţi şi de radicali. In Franţa, unde există sufragiul universal pentru Cameră, se agită acum cestiunea revizuirei Constituţiunei în sensul ca şi Senatul să fie tot astfel ales. Deşi atunci acest corp legislativ ar perde cea din urmă raţiune de a fi. I