Lupta, iunie 1887 (Anul 4, nr. 265-288)

1887-06-25 / nr. 285

ANUL IV. — No. 285 ARMâMEMTE Un an V» an 3 lunî Un an Va an 3 luni In lunâ ..............................................40 lei ...................20 „ .......................... , • • io , Iu streliiAtttte ..............................................50 lei 15 Bani Numerar REDACŢIA 19, — Strada Ştirbei-Vodă, EDIŢIA ANTEIA BUCURESCI, JOI şi VINERI 125—26 JÎÎli 17 AMvmmi Anunciurî pe pagina III ... 1 leu linia * u „ IV . . . 25 bani „ A. SE ADRESA. In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENTIA LIBERA, nne Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Strada Nouă No. 5.—București ' — — -------- --------------­Director­ politic, G. PA­UN­ — 19. București. — Şcoala noastră politica PROCESUL GALATENILOR Un guvern democratic Protegiaţil Austro-Ungri CRONICA (Kislar Aga) Scrisoare in­ Coistantn­ople Şcoala noastră politică Am vorbit în Nou trecut de şcoala noastră politică. Revin şi astă­zi. Dacă ştiinţele de observaţie veacuri întregi nu au făcut progres, aceasta să datoreşte în mare parte faptului că celor ce să ocupaţi cu ele le plă­cea să plutească în esplicaţiile lor în miraculos şi în complicat. Pentru nimic în lume ei nu s’ar fi oprit, ob­servând un fenomen, la o esplicaţie simplă şi limpede. A da esplicaţii simple fenomenelor ar fi [[însemnat după eî a gândi ca toată lumea, a nu face ştiinţă. Ştiinţa credeau eî că trebue să trăiască din miraculos, din motive complicate, din esplicaţii înalte şi metafizice. Dacă Darwin a uimit lumea cu descoperirele sale este că s-a ţinut strict în observaţiele sale de fapte dându-le esplicaţia logică, simplă, na­turală. Ei bine, politica la noi este în fază metafizică. Cei ce o fac să plac în esplicaţii grele, minunate. Pentru nimic în lume un politician obser­vând un fenomen nu -i va da o es­plicaţie simplă. El îşi va frământa mintea ca să născocească cine ştie ce esplicaţie diabolică, surprinzătoare. Mania de a fi foarte fin, foarte di­­baciu, dorinţa de a trece drept mare descoperitor al cauzelor ascunse, ar­doarea de a avea meritul că a ghi­cit jocul adversarului, fac pe politi­cian l­a divaga tot timpul, a să ră­tăci pe căi absurde. Toţi caută mează zi la 14 ore, toţi îşi înfig în frunte degetul şi cu profunditate să gân­desc la lucrurile cele mai simple. Să dăm un exemplu : Este ştiută sciziunea care în cei din urmă ani ai lui C. A. Rosetti să făcuse încetul cu încetul între acela şi între Ioan C. Brătianu. La început slabă, neînţelegerea deveni tot mai accentuată, din discretă ea luă caracterul public şi în fine ea îmbrăcă chiar forma acută a unui scandal parlamentar. Voesc să vorbesc de demisiunea d-luî I. Brătianu în Camera de revizuire din cauza­ unei propuneri de amânare a lui C. A. Rosetti, precum și de cuvintele grele pe care sinistrul bă­trân le-a aruncat și a continuat a le arunca vechiului săit amic. De altminterea sciziunea pentru ori­ce observator era neevitabilă. Dovadă este calea pe care colecti­vitatea să află. Rosetti vedea curen­tul nou, curentul reacţionar, abuziv, oportunist şi căuta să se opună lui. Ştiţi cum au explicat politicianii din înalta şcoală de care mă ocup acest fapt? ’L-au explicat prin prefăcătorie, prin înţelegere prealabilă. „Credeţi, ziceau finii politici, că „există în adevăr neînţelegere în­­­tre Rosetti şi Brătianu ? Ve înşe­laţi, nu sunteţi oameni politici. Ei „sunt înţeleşi, ei joacă fie­care un „rol în scop de a aduce diviziunea „în sânul opoziţiei. Numai naivii pot „sa ia această ceartă în serios...“ Insă, obiectau puţinii cari erau de altă părere, aceşti doi oameni să a­­tacă prin ziare, eu nu se mai văd, nu’şi mai vorbesc. Rosetti este lo­vit, sacrificat şi părăsit de toţi colec­tiviştii.... „ Apoi tocmai aicea este fineţea jo­­­cului, a comediei11 răspundeau cu fa­tuitate profunzii oameni politici. Pas ca să poţi face pe un om care îşi pune o perdea intelectuală ca să vadă fenomenele şi mai cu seamă să le explice !... Această şcoală detestabilă, fructul unei perversiuni a spiritului,, rezul­tatul unei faze copilăreşti a minţei este încă în floare la noi. Tinerii mai cu seamă să întrec­ă a se distinge pe calea aceasta. Ei îşi închipuesc că a face politică, a deveni om politic înseamnă a te dezbrăca de bunul simţ, a vedea lu­crurile altminterea, a umbla pe co­tumni ca actorii antici. Aceasta încă tot nu a­r fi nimic. Şcoala aceasta însă are elemente mai rele, demoralizatoare pentru opinia publică. In adevăr, această şcoală admite ca principiu că în politică trebue să fii şarlatan. Şi, notaţi, aceasta nu în­seamnă că eu admit să înşele pe ad­versar. Acest lucru, mai la urmă şi în oare­cari condiţii, merge. Căci, de vreme ce eşti un război cu cine­va, în războiu de moarte, toate mij­loacele, toate şireteniele prin care un adversar poate să -şi restabilească superioritatea asupra celui alt, fără a călca regulele de onoare în ase­menea materii, dacă nu sunt reco­mandate cel puţin sunt tolerate. Când spun însă că această şcoală admite şarlatania ca princip, zic că ea admite să înşele nu pe adversar ci pe alegători, pe ţară, pe cei al căror concurs le cere, pe acei pe umărul cărora voesc să ajungă la putere. Asistat-aţî vre­odată la conciliambu­­lele oamenilor politici ai comitetelor ? Este lucru instructiv. Unul să scoată și propune ca să spună în gazetă cutare lucru, care nu este e­­xact. Altul adaogă că „nu trebue să spunem alegătorilor cutare lucru“ a­­dică ceva adevărat. Este o adevă­rată conspiraţie care să urzeşte în contra bunei credinţi şi a credulită­­ţei publicului... Şi aceasta din partea cui ? Din par­tea unora care strigă în gura mare că adversarii lor politici înşeală o­­pinia publică, abuzează de buna cre­dinţă a cetăţenilor etc. etc... Asemenea politică pe lângă ea este nedemnă dar nu aduce la nici un rezultat practic, serios şi stabil. A­­ceasta înseamnă a trăi în politică cu expediente, a înşela în dreapta şi in stânga, a extorca de la unii o ade­ziune, a exploata la alţii o slăbiciune. Dacă acesta poate fi un ideal, să le fie de bine. E­i unul cred că nu este un ideal, este o calamitate. Opiniei publice trebue să te a­­răţi ceea ce eşti, trebue să spui ceea ce gândeşti. Mi se pare că nu tre­bue să facem politică pentru noi, numai pentru noi. Massa populară nu este o ma­terie exploatabilă pentru scopurile noastre egoiste şi personale. Alegă­torii nu sunt nişte animale su­perioare asupra cărora poţi face ex­­perienţă in anima­bili. Ceea ce distinge ştiinţa sociolo­gică de cele fiziologice este tocmai faptul că în cea întâiu ai a face cu o materie vie, conştientă, ai a face cu fiinţe ca şi tine care au o voinţă şi au năzuinţă. Un fiziolog poate uşor în labora­torul său să ia un epure sau o broască sau un câine şi în scopul cercetărilor ce urmăreşte să între­buinţeze mijloacele cele mai crude, să pună creerii la iveală, să tae la­bele, etc. etc. Şi încă este societatea de protec­ţie a animalelor care protestează. In chestiele sociale trebue altă pro­cedare ; aici nu ai materie exploata­bilă, aici ai a face cu o societate or­ganizată, care are o voinţă, are con­ştiinţă, care sunt mult mai puter­nice şi mai de respectat de­cât vo­inţa experimentatorului. Partidele politice sau mai bine coter­ele politice şi politicianii, nici habar nu au de aceste lucruri. Ei ştiu un lucru şi alt nimic, că în politică trebue să înşeli şi să faci pe şarlatanul... Acest principiu ar fi practic mai la urmă... dacă... Este un dacă, dacă nu s’ar găsi oameni care să denunţe asemenea şarlatanii publicului şi dacă prin aceasta nu le-ar strica coţca. Din fericire după cum este o po­liţie care prinde pe escrochi, tot aşa şi în politică sunt oameni care de­nunţă pe escrochii politici. Şi atunci, cum rămâne cu şcoala de minciuni şi de şarlatanii. G. PANU Inculpatul Grebert acuză pe martori că voesc ] să ’şi răzbune în contra­iui. Martorul Haas, ce e bănuit ca complice al lui Grebert, cu ocaziunea fugei sale, s’a sinu­cis azi. Proc­uorul propune excluderea publicului din sala şedinţelor, pe timpul interogatoriului ex­perţilor militari. Aceştia, prin depunerea lor, aderă intr’un mod complect la judecata ministrului de răz­boi și a­ Prusiei, care judecată este foarte com­promiţătoare pen­ru acuzatul Klein. Ei declară că este vorba de o violare gravă a secretului profesional. Publicitatea, in ceea ce priveşte urmarea des­­baterilor, va fi interzisă. SEHFICSSUIi TBLBWAFX0 AGENŢIA HAVAS Iasbereny, 5 Iulie. — Pe timpul instrucţiei pionerilor călări nişte cartuşe cu dinamită au făcut explozie. Explozia a fost pricinu­tă printr'o eroare în mânuirea firului Biseford Ştirile date de ziare în privinţa acestui ac­cident sunt exagerate. In realitate au fost 40 de răniţi din cari 27 I * grav şi 8 morţi. * S’au dat în­dată ajutoarele trebuincioase. Ministrul Honvezilor a plecat imediat cu doc­torii la faţa locului. Constantinopol, 5 Iulie.— Mamm­ud­ Paşa, vice­­preşedin­t al consiliului de Stat, a fost trimis in Creta, însărcinat cu­­o misiune specială de împăciuire. Lemberg 5 Iulie. Prinţul imperial al Aus­­tro-Ungariei a plecat azi dimineaţă în m­jlocul ovaţiunilor entusiaste ale întregei populaţiuni după ce a mulţumit demnitarilor capitalei şi ţării pentru primirea cordială ce i s’a făcut şi care va fi întipărită pentru tot d’a­una in a­mintirele sale. Sofia, 5 Iu­li. — Eri s'a deschis marea adunare n­ţională ; 474 de deputaţi erau presinţi. D. Tonceff, vice-preşedente, a fost ales preşedinte prin 474 voturi contra z4 dite doctorului Vaceff. D. Zaharia Stoia­­noff a fost­­ales vice-preşedinte. In urmă s’au citit 200 de telegrame ve­nind din diferitele punte ale principatului şi rugând pe deputaţi să aleagă un prin­cipe demn de tronul Bulgariei. A doua şedinţă se va ţine azi la 9 ore, pentru a ascicta raportul comisiunii ce nu trimeasă în Europa pe lângă marile put­ri. Sofia, 5 iulie. — Adunarea după ce a as­cultat azi raportul delegaţilor trimişi în Europa, exprimă dorinţa ca guvernul să mulţumească, în numele reprezintăţiunii naţionale, marilor puteri cari au primit deputaţiunea sa. Un deputat din opoziţie observând că rezultatul obţinut n'a fost prea favorabil pentru că delegaţiunea nu fusese primită nicăieri într'un mod oficial ministrul Stoi­­loff răspunde că delegaţii fus­seră primiţi într’un mod ofi­cos, pentru că Bulgana e e un spat vasal, dar că aceasta nu schimbă întru nimic situaţiunea. Şedinţa viitoare a fost fixată pentru Joi, Sofia, 6 Iulie. Pare sigur că prinţul de Saxe Coburg vă fi mâine aclamat prinţ al Bulgariei. Guvernul ar fi dat deputaţilor asi­gurarea că acceptarea prinţului e si­gură, Paris, 5 Iunie.­­ Cabinetul a presintat buge­tul echilibrat, prin mijlocul unei economii de 130 milioane. Paris, 5 Iunie.—Camera a adoptat serviciul militar de 3 ani. Londra, 5 I­uie.­­ Lordul Salisbury a declarat că ratificarea convenţiunei egiptene nu e nici acordată nici refuzată; că Sir Drummond Wolff are ca instrucţiuni să părăsească Pera săptă­­mâna aceasta, instrucţiunile sale nu s’au mo­dificat. In Camera comunelor d. Fergusson zice că dacă ratificarea va fi acordată de Sultanul îna­inte de plecarea lui Sir Drummond Wolff, En­glitera va fi gata s’o accepte. Lipsea, 5 Iunie. — In procesul de înaltă tră­dare, se procedează azi la interogatoriul mar­torilor. AGENŢIA LIBER­A. Sofia, 5 idie. —­ Municipalitatea din Sofia a comandat la un giuvaergiu din oraş tava de aur care va servi ca să presimte pâinea şi sarea noului principe al Bulgariei Arhitecţii oraşului se ocupă de a pre­găti planurile arcurilor de triumf cari vor fi ridicate la Sofia şi în principalele oraşe pentru intrarea solemnă a noului ales. Petersburg, 6 Iulie.—Guvernul v­a des­fiinţa It­tzul care interzice exportarea căilor afară din teritoriul imperiului ru­sesc. Sofia, 5 Iulie. — Alegerea biroului So­­braniei este considerată aici ca un com­promis între uniunea conservatoare liberală și radicali. Se­­rude că, mulțumită acestui compro­mis, Camera va fi unanimă în chestiunea alegerei principelui. Sofia, 5 Iulie. — Alegerea principelui Bulgariei de către marea Sobranie va a­­vea loc joi. Un guvern democratic De­geaba acuzăm noi guvernul că este un guvern reacţionar; de­geaba încrimi­năm pe d. I. Brătianu că­­şi-a renegat principiile democratice. Noi după oare­care reflecţie găsim că nici o dată până acum nu am avut un guvern mal democratic, şi că cu cât du­rează mai mult cu atâta devine mai de­mocratic. Când zicem democratic, bine­înțeles în sensul colectivist. In adevăr, care este între altele tră­sătura carecteristică a unui guvern de­mocratic? Este că deosebirea este cât se poate de mică intre ministru şi între pu­blic, este că fie­care cetăţean are legitima pretenţie de a ajunge şi el la putere, a fi şi el ministru. Cu alte cuvinte miniş­trii sunt la acelaşi nivel cu cetăţenii, a­­ceştia nu consideră pe minerit ca pe nişte fiinţi extra­ordinare, făcute pentru a guverna, fiinţi de cari nu te poţi a­­propia, atât distanţa care îi separă este de mare. Acest lucru­­l-a realizat complet d. I Brătianu. Căci ce deosebire este între d. Radu M­haiu şi între cel din urmă ce­tăţean? Nici una. Ce distanţă este între d. Nacu şi între ori­care cetăţean licen­ţiat în drept? Iar nici una. Fie­care văzând din ce oameni să com­pune ministerul îşi zice că, mai la urmă de ce nu ar fi şi el ministru. Dacă d- Radu Mihaiu este, pentru ce nu ar fi şi X şi Y? In armată fie­care soldat poartă în gi­­berna sa trezele de general, în politică, după parvenirea d-lui Radu Mihaiu şi mai ales după cea din urmă remaniare a cabinetului, fie­care cetăţean are drep­tul să’şi cumpere un portofoliu de mi­nistru şi să’l pună la giberna sa poli­tică şi să aştepte... Ziceam că este caracteristica guver­nelor aristocratice ca miniştrii să fie con­sideraţi ca fiinţe extra­ordinare. In acest păcat nimenea nu poate că­dea ţaţă cu miniştrii noştrii. Cine este nebunul ca să ’l ia pe d. Radu Mihaiu de un om extraordinar? Cine poate să meargă cu iluzia în­cât să considere pe un Sturza ca născut pentru a guverna? Cine poate să ’şi închipue că destinata d-lui Nacu a fost pe pământ să fie mi­nistru de finanţe ? Nu, guvernul actual a avut meritul de a apropia distanţele între ei şi între cetăţeni, mai cu seamă între unii ce­tăţeni. Aşa unui Ulmeanu, sau unui Toboc, democraţi până în unghii, le-ar fi putut sugera un alt guvern, compus din alte persoane, ideia de a juca şi ei un rol politic pe lângă guvern, de a deveni mi­niştrii sub d. I. Brătianu ? De sigur că nu. Miniştrii actuali, în modestia lor demo­cratică, merg chiar mai departe. Am con­statat că ei sunt la nivelul celor din ur­mă cetăţeni; mai mult, ei sunt sub ni­velul cetăţenilor mijlocii. Nu numai că miniştrii d-lui I. Brătianu, democraţi cum sunt, nu au dreptul ca să se uite de sus în jos la cetăţeni, ci din contra aceştia pot ori­când să -i privească ast­fel pe miniştrii. A populariza instituţiile şi funcţiu­nile este cea intera sarcină a guverne­lor democratice. Guvernul actual a fă­cut mai mult în ceea ce priveşte minis­terul, el ’l-a vulgarizat, ba chiar ’l-a co­­munizat, la ordinarizat, să ne fie permis acest barbarism. Ce voeşte ţara mai mult ? PROCESUL GALATENILOR Iată din Vocea Covurluiului cum s’a petrecut lucrurile la Brăila cu ocaziunea procesului bătăuşilor din Galaţi : Plecarea din Galaţi La 7 ore şi jumătate a plecat cu vade­rul din Brăila peste 120 de persoane vic­time ale bandelor de bătăuşi şi gardişti în ziua de 11 Mai­. Pe acelaşi vapor călâto­­reau D. C. Malaxa, Vârlan, M. loan şi gardiştii bătăuşi. La Brăila La 8 ore şi jumătate ajungând la Brăila, cetăţenii gălăţeni lăsară întâiu să iasă bă­tăuşii spre a nu se amesteca cu ei. In urmă eşiră cetăţenii, cari fură întâmpinaţi de d­nul Marghiloman, Suditu, Simu, Eco­­nomu şi alţii fruntaşi ai Brăilei, urându-le bună sosire. La Curtea cu juraţi La 12 ore acuzaţii şi acuzatorii, mar­tori şi reclamanţi, se afla deja în marea sală Paradis. Sala, curtea şi împrejurimile erau pline de lume. Toată banda da bă­tăuşi de la alegerile din Galaţi venise în Brăila cu comisarii Brailoiu, T. Gănescu şi alţii. Bătăuşii aveau o atitudine provo­catoare ; el cautau scandal. In sală In dreapta sălei, în faţa Curţeî, se aşe­zară victimele; mai tot baroul gălăţean era prezent şi cei mai mulţi din avocaţii Brăilei; în frunte era d Al. Lahovari, ve­nit expres din Bucureşti spre a apăra vic­timele. La stânga se aflau acuzaţii. Nici un a­­vocat din Brăila nu voise a lua apărarea lor; nici un avocat din Bucureşti nu ve­nise. Singurul avocat ce ’l apăra era D. To­­neanu. D M. loan, membru comitetului permanent, care ’l apăra, era unicul dintre toţi Galăţenii care, alături cu 5 comisari 5 sub-comisari, ceruse darea în judecată a membrilor opoziţiunei. Deschiderea sentinţei La 12 la ore preşedintele Curţii, D. Şiş­­man, deschide şedinţa. Parchetul s’a re­­presentat prin d. Sărăţeanu, procuror ge­neral, d. Orleanu, procuror de curte şi pro­curorul local. La apelul nominal nu răspund dintre a­­cusaţi d-nul Malaxa şi Tachi Marin ajuto­rul comandantului de gardişti. Pentru amâr­doi poliţia făcuse acte că nu se găsesc. Ce sfruntare ! ce mişelie ! Iată dar procesul pe care a se amâna­ sute de oameni deranjaţi de la ocupaţiu­­nile lor, fiind­că poliţiei nu i­ a plăcut să găsească pe d. Malaxa şi Ta­hi Marin. Discuţiunea D. Leonida Sterea ia cel întâi cuvântul şi în o alocuţiune admirabilă, plină de ini­mă şi talent, arată în faţa Curţei toate manoperile poliţiei de a nu complecta pro­cedura, arată cum agenţii poliţiei bat, in­timidează şi propun bani celor ce au ce­rut darea în judecată a bătăuşilor, spre aşi retrage semnăturile. Demonstră în fa­ţa Curţii că reclamanţii nu m­ai au nici o ga­ranţie nici pentru persoana nici pentru averea lor. In numele acestora presintă o cerere for­mală preşedintelui, cerând protecţiunea sa

Next