Lupta, iulie 1887 (Anul 4, nr. 289-313)

1887-07-01 / nr. 289

» In­ țară Un an.....................................................40 lei V* an...................................................20 » 3 luul.................................» • • 10 } In Btrelnirtfite Un an......................................................50 lei 7 B an......................................................25­­ 8 luni . .................................................15 , 15 Ban! Numărul REDACȚIA 19. — Strada Știrbei-Vodă, — 19. CE E DE FĂCUT? CANCANURI POLITICE O INDIGNARE LEGITIMA Teroare polițienească UN ADEVERAT SCANDAL ORONJCA (In vacanţie) Scandalurile teii i/Tso/i CE E DE FĂCUT? Sunt probleme politico-sociale cari trebue să ocupe pe ori­cine, şi chiar cănd nu li să dau o soluţiune defi­nitivă enunciarea lor tot este un câştig. Situaţia ori­cărui guvern în gene­re care ar succeda acestuia actual va fi următoarea: Ori el se va servi de aceleaşi mij­loace şi aproape de aceeaşi oameni de cari să serveşte cel actual şi a­­tunci va dura, însă va fi un guvern rou­. Ori, dacă va căuta să cureţe grai­­urile lui Augias, să stârpească a­­uzurile s­­ aplice riguros legile, să ae toate uiumnile şi favorurile, să ■ i def'­il*ze pe oamenii neoneşti şi , ’­­ .ari, cu un cuvânt să facă con­­ju' ui de ceea ce actualul guvern ice, acel guvern chiar neavând nici n program, va fi totuşi un guvern bun ire va merita să dureze, de cât..... d­u va putea dura, el va fi răsturnat­upă căte­va luni de cârmuire. Să fim sinceri, aceasta este dilema entru moment a ori­cărui viitor ivern.­­ Acesta este moralul opi­­nei publice actuale, aceasta este pă­­ria din care se fac prefecţi, depu­­ţi, senatori, din cari să compun triadele, din care să fac miniştrii, mu­­straţi etc. etc. De acea vedem pe aspiranţii la itere că în această privinţă tac, nu e nici un angajiament formal. Unii îşi închipuesc că stabilind ispotismul pe faţă, adică reducând ivemul numai la un număr res­ins de oameni şi domnind peste I­l­alţi cu puterea, ajutat de rege, ar putea ajunge a avea un guvern est. D. Carp este dintre aceia, •nia sa a declarat că dacă ar a­­nge la putere s’ar sprijini exclu- z pe rege şi ar căuta, să facă cât poate de puţin recurs la pătura să recrutează perso­nal politic şi politicianiî. Lasă că acest sistem de guver­­nre nu’l admit în nici un chip, dar iar dacă cine­va ’l-ar aproba to­­şî el nu poate să tindă şi să în­­plineascâ scopul celui ce ’l-ar a­­ca. In adever, chiar pentru a guverna mod despotic, îţi trebue cel pu­ i 200 de oameni de întâia mână, ce să te ajute la derigearea ala­­-ilor. Unde găseşti 200 de oameni zinteresaţi, scrupuloşi, cari să nu-ţi ară în schimbul concursului lor eţios favoruri şi hatâruri? Dar unde găseşti 10.000 de func­iari cari să fie altminterea de ,­ cei ce sunt astă­zi ? Rest­rângându-se numărul celor ce ar guverna, abuzurile şi favorurile ar câştiga în adâncime ceea ce vor arde în lăţime, va fi o mână de a­­ism­­ şi tot atâtea abuzuri ca şi ită­ zii dacă nu mai multe. Nu, să nu ne facem iluzii, ţara ;easta fatal va avea încă mult mp guverne ca ale d-lui I. Brătianu ie mai sau sau care sa’i serie mai puţin, trebue o soluţie. Cu toate acestea , g îdeie trebue trebue emisă mâcBze ^ a’?ă găsi măcar să se cerce» qu^ cu un cu­­remediul. Ce e deB vent ? Erim -dată, trebue Un lucru de o litatea cetățenilor a passiona pe ma;i®uţin independenți, mal mult sau ma­i me idei, de reforme, pentru un număruifsa se fanatiseze, să trebue a face ca dssiune la realizarea se intereseze cu palme. acelor idei și refor Mă esplic : jti. nu am zis că tre-Să se noteze c:easta nu este de a­­v o interesa, a(\ puţin este de a- Cu atât mijlde o, expune un \pro­­fun­s simplu fapt i în mod rece că ' este gram şi a’l dovedi folositor. |ai făcut încă nimic. Cu aceasta nu cei de la „România Şi aici să înşalâdi în programe, în Liberă“ cari er par şi simplu şi în expunerea lor ] dovedirea lor. Un program pe care Nu, degeaba. In când în când, însă îl vei expune di vei reuşi să passio­­pentru care nu e publicul, acela nu nemi, să fanatize influenţă, va remânea va avea nici o iot, mai cu seamă nu un program mo ţară la noi. A publicului că eşti Poţi să’l spu de aur şi pentru pentru etalonuleasta n’ai făcut nici cantoane. Cu ac, câţi alegători vor un pas înaintefece la urnă şi vor veni cu sânge Laurian pe cuvântul vota pentru d că are un prc foarte puţini. Eu merg , uu vor vota , mulţi chiar di­dică din col e bun după re­ferenţă. Pentru ce? Pentru un oabil « Presiunea este aşa de e el oferă alege­ribile şi mari poate sta la serioasă sau tre un program tre care nu irezistibil ci numai. In adever, tot mijlociu parte în faţa lor presiunile dispune şi d partide cu u serios pe car aprobă. Pentru când el va o parte şi pentru guver­n­ va păstra îl va da’ gu\j Aşa este Căci ce fa de la partid Ce foloase în guvern ? Sa de la acesta] că va sacri Căci treb că alegătorii nimic de câştigat de la venirea la guvern a unui partid pentru progra­mul căruia a votat. Este de înţeles energia care o dezvoltă şefii şi statul major al u­­nui partid, aceştia ajungând la pu­tere capătă reale avantaje, chiar dacă ele ar fi numai onorifice şi tot sunt avantage. Dar massa alegătorilor ce câştigă sau mai bine fie­care alegător în parte ce câştigă t­u Mai nimic. Natural dacă el nu ar avea tea­mă de guvern sau nu ar fi atras prin avantaje materiale, nu ar sta la îndoială şi ar vota pentru un partid cu program, pentru opoziţia chiar fără program. Dar când presiunea, ameninţările, ademenirele sunt mai din partea guvernului, cum se poate închipui că un alegător pe care ipaiei, urmă nimic, nu’l pasionează , s’ar expu­ne el la toate riscurile și ar­ respinge toate foloasele ? Pentru ce ? Pentru ca să voteze pentru un partid numai pe cuvîntul că acel partid are un program, pe care el mai la urmă îl găsește destul de bun, ba chiar îl aprobă ? Nu, aceasta din nenorocire nu o va face. Şi îmi dau seamă per­fect pentru ce nu o face. Cu totul alt­ceva este când cine­va este pasionat, este fanatizat de o idee, de un program, când partea emoţională la el să deşteaptă cu mare tărie de câte ori este vorba de acele idei, de acel program. Atunci, e atunci lucrul să schimbă. Alegătorul în această stare psicolo­­gică este în stare să facă sacrificii, să înfrunte amenințarea, să reziste la ademeniri. Sărac sau bogat, ideia este mai puternică la densul de­cât interesul material, de­cât calculul, de­cât pericolele, de cât totul. Pentru ca ideile să devină puter­nici motori de acţiune, îndrăzneaţă trebue să îmbrace forma pasională, aceasta în totul, în ştiinţă, în arte. Aceasta este cu atât mai necesar în politică, unde mii de agenţi vin şi piedică daca progresul ce face consolidarea situaţiunii interioare. Paris, 12 Iulie. — Camera a respins în una­nimitate demisiunea d-lui Floquet. Paris, 12 Iulie. — Academicianul Caro e pe moarte. Roma, 12 Iulie.— După o telegramă din Ma­­suah, ierbăria din Taulud a sărit in aer. Nu se ştie dacă cauza acestui accidente hasardul sau­ rea voinţa. Au fost şapte soldaţi morţi şi 15 greii răniţi. Cancanuri politice Comitetele opoziţioniste iarăşi au intrat în fierbere şi să nu se crează că această urcare de temperatură se datoreşte căldu­­rei, nu. De astă dată ambiţia e care slujeşte de calorifer. îndată după mergerea d-lui Lascar Ca­­targiu la Sinaia o mare nemulţumire a coprins pe cel­ l’afil leader!. Cum, ’şî-au­ zis ei, este cu putinţă ca d. Lascar Catar­­giu să meargă singur la Sinaia iar noi să ne coacem la Bucureşti pe asemenea căl­duri tropicale ? Şi de aci zizanie mare şi explozie de amor propriu şi de demnitate multă vreme comprimate. După cât transpiră de pe la comitete, nuanţa Vernescu ar fi foarte rău­ impre­sionată şi chiar se spune că d. Fache Pro­­topopescu, care odinioară era un opozant din cel mai energici şi care acuma în urmă a devenit numai diletant, este pe punctul de a renunţa şi la acest rol în rândurile opoziţiunei. După teoria celor ofensaţi, opoziţia a­­vând trei leadere, nici unul nu are dreptul să se mişte fără ca şi cei­ l’alţi doi să se pue la mişcare. Este vorba, după cum se vede, de a se reedita la politică faimoşii Siamezi. Şi au dreptate colectiviştii: ori eşti ori nu eşti om de principii. Dacă eşti, a­­tunci trebue să fii consecint cu ele şi să te păzeşti de ori­ce contact care le-ar putea altera. Dacă nu eşti, atunci nu te mai afişa, nu te mai da, de exemplu, de libakul şi pe urmă să scrii în „Epoca.“ Cu mijlo­cul acesta compromiţi cauza liberaliz­­mului. Ceea ce au făcut dissidenţii. Eşti liberal? Eşti om de principii? Eşti inflexibil în crezul tău politic? Dacă da, atunci dute de­scrie în „Voinţa Na­ţională“ când simţi nevoia de a seri, dute acolo, dute la izvorul principiilor, dute acolo unde slăbiciune nu vezi, unde deviare de la credinţă nu întâlneşti, unde te afli în mijlocul fraţilor tăi de cre­dinţi, fraţi drepţi, de acelaşi sânge şi de aceiaşi religie.... politică... Aşa procedează un liberal convins, fie el disident fie ori şi ce. Şi bine a făcut Voinţa Naţională de a relevat această inconsecinţa a diasi­­denţilor.­ Dacă pe vremele acestea de confuzie în credinţi, de slăbire de caractere, de promiscuitate politică nu s’ar găsi o foae pură care să ţie sus drapelul libe­­ralizmului şi al principiilor... unde am merge pentru D-zeu! Ce am deveni ? Cel de la Voinţa Naţională cu strigă­tul de alarmă, ne face efectul vechilor profeţi Evrei cari ţinea el cu dinţii la credinţele trecutului, cari îşi dedeau toate silinţele să ţie pe poporul Evreeii în ele, readucându’l necontenit de la închinarea la viţelul de aur, în spre purele tradifi monoteiste !

Next