Lupta, septembrie 1887 (Anul 4, nr. 338-359)
1887-09-02 / nr. 338
. '-c ANTTTT. TV NT a 3 3 ft V* an Va an . In strélnátate 15 Bani Numérul BEDACŢIA 19. — Strada Știrbei-Vodă, 19. Tsr TO DUTÎA 1.WTEIA Director politic, G. PANU BUCUREȘTI, MERCURI 2 SEPTEMBRE 1987 Asmsimi Anuneiuri pe pagina III » „ „ IV 1 leu linia 25 ban! „ ■A. SE ADRESA In Romania, la administrația ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dama des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Bucureşti.Strada Nouă No. B.-Bucureşti CHESTIUNI ECONOMICE Tonul vine de la Berlin DISCURSURI SLUGARNICE CRONICA CUM SE SCRIE ISTORIA % O RĂFUIALA CHESTIUNI ECONOMICE IV Când zici liber-schimbist de o parte iar de altă parte protecţionist este, pentru cei mai mulţi, ca şi cum ai zice mâţa şi câinele, adică ca şi cum ai zice doi duşmani neîmpăcaţi şi neimplacabili în ideile lor. In adevăr, aceste două secte economice umplu lumea întreagă cu sgomotul polemicilor lor. Reprezentanţii acestor două şcoli suiţi pe schele artificiale să dau în spectacolul public, spumegă, să combat, să înjură cu o înverşunare nemai auzită. Toate spiritele uşoare cred că între aceste două şcoli este un abiz, că ele nu au nici un punct de contact şi că nici moartea nu poate primi în sânul ei pe un liber-schimbist alăturea cu un protecţionist. ' Ei bine /''când caută să’şî dea seamă cine-va, în un mod serios, în 90 constă deosebirea şi la ce să readuce toată sfada, atunci vede că în privinţa principiilor fundamentale, acelora pe cari este bazată ştiinţa economică, nu este absolut nici o deosebire. In adevăr, ce deosebire există intre aceste două şcoli asupra principiului producţiei şi a felului ei? Nici una, absolut nici una. Atât protecţioniştii cât şi liberschimbiştii admit şi aprob teoria care constă în aceea ca producţia să se facă prin orice mijloace, cu preţul a orice nedreptăţi, călcând în picioare toate noţiunile de justiţie, de morală, de umanitate. Pentru protecţionist ca şi pentru liber-schimbist felul actual de producere cu aglomeraţia de capitaluri în o parte, cu mizeria a milioane din cei ce contribue la ea,de altă parte, cu concentrarea bogăţiilor în o clasă răstrânsă şi cu condamnarea la un veşnic proletariat a marei majorităţi, acest fel de producţie este idealul lor. Căci văzut’aţi vreodatâ născându-se neînţelegere între aceste două -şcoli relativ la asemenea chestii ? De loc. Când e vorba de a apăra acest teribil şi monstruos sistem economic, care este în floare astăzi, protecţioniştii pun tot atâta pasiune şi orbire ca şi aşa numiţii lor duşmani. Deci asupra primului principiu fundamental—felul de producţie—nici o deosebire. Se vedem acum dacă în privinţa celuialt principiu, în privinţa felului de repartiţie a obiectelor produse, este vre-o deosebire. Aicea de o dată ne izbeşte o deosebire. Toată lumea o ştie. Pe când pentru liberi-schimbişti nu există, nici trebue să existe vreo barieră în lume penca productele să se schimbe cu alte producte fără deosebire de nevoi sociale şi de naţionalităţi, protecţioniştii vin şi fac o rezervă. Iat-o, ei admit ca în sânul, în interiorul unei naţii repartiţia să se facă ideatic după principiile şcoalei de la Manchester. Prin urmare, ei admit ca bogăţia odată produsă, ca obiectele odată create să rămână în domeniul exclusiv al unui mic număr, ei admit ca cei ce au contribuit la producere să moară de foame, de frig şi de lipsă de adăpost faţă cu productele de hrană, cu obiectele de încălzire şi de adăpostire create cu munca lor. In această privinţă protecţioniştii ca şi liber-schimbiştii nu găsesc nimic reprehenzibil, nimic imoral, nimic nedrept, nimic anti-social. Ei nu admit însă un lucru: nu admit ca toate forţele brutale din lume, toate productele acumulate, toate capitalurile concentrate a diferitelor ţări, să contribue la o stare economică pe care o aprobă, nu. Ei nu admit ca cei săraci, cei nedreptăţiţi să sufere o situaţie tristă din cauze străine, din curente venite de peste frontieră. Patrioţi cum sunt, protecţioniştii voesc ca mizeria şi sărăcia să fie în ţară produsul fraţilor, al conaţionalilor, iar nu al străinilor. Ei admit ca mii şi milioane să moară de foame, dar voesc ca foamea să provină de la producătorii stabiliţi în ţară!... Protecţioniştii admit exterminarea economică, admit lupta ca între lupii sălbatici, primesc ca cei tari să înghită pe cei slabi, de cât... cu o singură rezervă: lupta să fie fratricidă, nedreptatea şi nepăsarea să aibă loc intre naţionali, iar câmpul de exploatare să aibă de margine frontierile patriei. Patriotizmul in mizerie, în anihilarea celor slabi, iată idealul profesioniştilor, iată ce’e deosibesc de liberi-schimbişti!... In adevăr, pretenţia protecţioniştilor ca concurenţa, aşa cum o înţeleg şi liber-schimbiştii, să se exercite cu toate teribilele ei consecinţe numai în circuitul frontierilor nu are altă semnificaţie, nici alt rezultat. Ba chiar, daca este vorba a fi drept, apoi liber-schimbismul, cu toate ororile lui, este mai preferabil, mult mai preferabil decât protecţionismul. In adevăr, liber-schimbismul are un avantagiu, pe care nimenea, din orce şcoală ar fi, nu-l poate nega în mod absolut. Acel avantagiu este că el este profitabil pentru consumatori, pentru clasele sărace, de vreme ce stabilind concurenţa între toţi producătorii, adică între toţi lupii, bietele oi, consumatorii, pot să aibă un moment de linişte, să capete obiecte, pe un preţ mai echitabil. Ei bine, protecţionismul nici măcar acest avantagiu nu-l are. Din contra, prin barierile pe care el le ridică la frontiere tuturor mărfurilor străine, el reduce la o stare de vasalitate complectă pe consumatori şi pe classe nevoiaşe, el le impune preţuri arbitrare şi o sileşte ca să se aprovizioneze de două ori mai scump de la o mână de capitalişti şi de exploatatori! Iată singura deosebire între aceste două şcoli. Dar ceea ce pune culme sistemului protecţionist şi îl arată ca bazîndu-se pe ceva mai mult egoist şi mai îngust este următorul fapt:, Protecţioniştii dacă cer ca productele străine să nu intre în interiorul unei ţări, aceasta o fac numai în ţări unde nu să poate afronta concurenţa altora mai superiori şi mai tari. Ei voesc cu plăcere să fie subjugate elementele slabe din ţară , dar în acelaşi timp ei pretind ca ţara să -i adăpostească pe dânşii de concurenţi mai tari cari le-ar putea să le facă şi lor ceea ce ei fac fraţilor lor. Dovadă însă că aici nu este decât o chestie de interes iar nu de principiu care îi separă de liberi-schimbişti, este următorul fapt: protecţioniştii nu sunt în contra exportaţiei, în contra trimeterei în alte ţări, în toată lumea de mărfuri. Probă este că, atunci când ei pot, trimet cu plăcere productele lor, ba chiar trăesc în mare parte din exportaţie. Exemplul Rusiei, Statelor Unite este concluant. Protecţioniştii sunt contra numai a importaţiei în ţara lor a productelor străine, adecă ei sunt contra numai a exportaţiei altora.. Şi acest joc interesat, aceste pretenţii brutale de oameni lacomi, aceste revendicări de lucruri cari sunt contra logicei, contra bunului simţ, contra ruşinei de sine, prin o nemai auzită toleranţă iau numele de ştiinţă economică! Şi generaţii întregi de aşa numiţi învăţaţii de dimineaţă până în seară nu se gândesc decât cum să etaleze asemenea şiretenii, ce argumente să scornească în favoarea lor şi ce nume pompoase să dea celor mai meschine pretenţii născute din lăcomie şi bazate pe inichitate şi pe cruzime!... Mă opresc. Cetitorii cred că au văzut că între cele două şcoli nu este nici o deosebire, că ele nu au nimic de ştiinţific, nimic de drept, de moral, de umanitar în ele, că ele nu sunt decât consacrarea unei stări brutale sociale. Este întrebarea: pot ele corespunde necesităţilor nouă, ideilor de justiţie, de morală socială, de egalitate, de umanitate care însufleţesc sau trebue să însufleţească legislaţia, măsurile economice, raporturile între membrii aceluiaşi popor ? Ce poate producelj|fc^chimb, cu teoriele ini fut, Knifiedus la noi în ţara ^ntra ridicarea masselor, pentru răspândirea bunului train, pentru emanciparea economică a cetăţenilor ? Ce poate produce la rândul lui protecţionismul dacă ’l-am introduce cu aceleaşi nedreptăţi, plus o îngustime şi un fanatism dăunător ? Nimic, absolut nimic. Ba atât unul cât şi celalt pot produce în râu consecinţe enorme, pot săpa mai profund deosebirile dintre classe, pot împărţi ţara mai sigur în exploataţi şi exploatatori, pot aduce duşmănia, rezbelul civil, pot însângera chestiele sociale, etc. Ce e de făcut ? Un singur lucru : trebue adusă o modificare în baza acestor două sisteme, trebue, cu un cuvânt, economia socială pusă pe baze cari să ţină seamă de principiile mari sociale : solidaritate, justiţie, morală socială. Această chestie o voi trata în numerile viitoare.. ..-operă comică, operă bufă etc., totul le este familiar, de toate joacă. Cu ce decoruri, cu ce actori şi în ce mod acest variat repertor este jucat, aceasta este altă chestiune. Esenţialul este că directorul trupei îşi ţine cuvântul, îşi îndeplineşte programul. Acest efect nu’l face trupa I. Brătianu care în adevăr este ambulantă, judecând după faptul că toţi miniştrii sunt în continui voiagiurî. In adevăr, aceste paiaţe politice s’au informat că pe aiurea chestia economică este la ordinea zilei, că protecţionismul cu tariful lui autonom a revenit la favoare, şi multe altele. De aceea ,şi-a fi zis îndată: „dar dacă am „juca şi noi asemenea repertor? Dar „dacă ne-am da şi noi drept oameni iubitori de chestii economice ? Ideea e „bună, căci cu mijlocul acesta mai variăm programul, îl mai înoim; publicul „începuse a se sătura de celelalte jonglerii ale noastre“. Zis și făcut. — Chestia economică să puse acum patru ani la ordinea zilei, ea figura în discursuri, în programe. Ce a produs ea ? Stabilitu-sa măcar un sistem, urmatu-sa măcar o normă? De loc. Astăzi încurcătura este mai mare decât oricând. Cât timp chestia economică nu fu pusă la ordinea zilei relaţiele noastre erau bune, exista un regim. De când ea a venit la ordine, colectiviştii au făcut o simpă parodie din ea! Am calificat interesul colectivităţii pentru asemenea chestiuni de şarlatanism, de jonglerii de paiaţe. Aşa este în realitate. O singură observaţie este suficientă pentru a se vedea aceasta. Pentru a întroduce reforme în sistemul economic, pentru a schimba baza raporturilor ce o ţară are cu alte ţări, să cere o condiţie indispensabilă, să cere ca acea ţară să fie liberă, să nu aibă angajamente politice, să nu fie în sfera de acţiune a nici unei puteri, ci de sine stătătoare în politică, îndată însă ce au legături politice şi încă de vasalitate, îndată ce eşti în sfera a unei puteri, atunci orice reformă în sistemul vamal, orce schimbare de sistem faţă cu cele-lalte ţări devine imposibilă. Mai trebue exemple ? Rusia pentru a-şi stabili un sistem independent economic, —în felul ei — a trebuit să iasă din tripla alianţă. Cât timp ea a avut legături cu Germania, ni-a fost cu neputinţă ca să aplice tot ce credea că se cuvine ca măsuri economice. Dacă Statele Unite au un regim economic unitar, armonic, este că sunt absolut libere în mişcările lor pe tărîmul politic. Mai mult. Uite-se cineva la Austria. Această ţară este de ani legată strîns prin un fel de alianţă cu Germania, alianţă care în realitate este un fel de vasalitate. Germania a profitat de această legătură pentru ca ea să introducă regimul economic carei-a plăcut, regim vexator pentru Austria şi în acelaşi timp a cerut acestei din urmă ţări ca ea să nu ia din partea ei măsuri de aceaşi natură. Austria de câţîva ani joacă rolul de trasă pe sfoară de Germania. Austria a înţeles în fine că din cauza legătureî politice care o are cu Germania, ea nu e liberă pe tărîmul economic, că ea este redusă a primi lovituri fără a putea da înapoi, de acea de câtva timp ea s’a decis să ia o hotărîre pe care nu ştim dacă va lua-o. Dar în fine ea este decisă. Iată în ce constă: Austria faţă cu taxele protecţioniste ale Germaniei vine la rândul ei şi zice următoarele vecinei sale: „Ştii un lucru ? Prietenia politică între noi este minunată, de cât ea are „dezastroasa consecinţe economice. Pentru a evita acestea şi în acelaşi timp „pentru a nu rupe legăturile politice „iată ce îţi propun : ori să ne înţelegem asupra unui tractat comercial, „ori atunci să fiu liberă pe tărâmul economic, să fac ce voiai voi. Vom fi amici în politică, însă dacă nu schimbi regimul va trebui să fim inamici pe tărîmul economic.“ Iată situaţia Austriei faţă cu a prietenei sale, Germania. Austria care a primit de ani să fie complicea complezentă a politicei germane este în fine nevoită ca să rădice capul şi să caute a-şî asigura interesele ei economice. Revenind la noi zicem, că tot vitetul ce colectivitatea face în chestiele economice este zadarnic. Guvernul este legat prin legături de vasalitate de Germania, prin urmare nu poate nici va putea să facă nimic pe terenul economic. Dovadă este că el a reînoit tractatul de comerţ ce-l avea cu Germania deşi mai avea câţiva ani până la espirarea lui. înainte însă de a lua măsuri vexatorii pentru celelalte ţări şi în profitul Germaniei, guvernul a căutat să garanteze acesteia avantaje stabile pentru o perioadă lungă, ceea ce a şi făcut. Numai după ce a asigurat pe Germania prin un lung tractat de comerţ, numai după aceea a început a face mare zgomot de chestiele economice şi a lovi în dreapta şi în stânga în toate celealte puteri!... Toată politica economică a guvernului a avut şi are de scop un singur lucru: a asigura Germaniei monopolul pieţei noastre. Cele-lalte puteri nu să înşală de loc asupra acestei chestiuni. Ele nu iau la serios negocierile ce România are cu deosebite ţări pentru încheerea de tractate şi în special cu Austria. Austria ştie bine că negocierile noastre sunt de formă. Şi cu drept cuvânt un corespondent vienez al ziarului L’Economiste Frangais scria mai deunăzi următoarea frază : „în privinţa tractatului „cu România, interesul este la Berlin, căci tonul de acolo vine la Bucureşti“. Graim. f SERVICIUL TELEGRAFICI IDENŢIA LIBERA. Stefîn, 13 Septembrie.—împăratul şi împărăteasa Germaniei au sosit aici ieri. Berlin, 13 Septembrie.— întrevederea împăratului Wilhelm cu Ţarul este desminţită oficial. Berlin, 13 Septembrie.— „Gazeta Germaniei de Nord“ anunţă că principele de Bismarck, a declinat mediaţiunea oferită de Poartă în afăcerea bulgară. Turcia ceruse ca Germania să recomande pe generalul Ehrenroth, ceea ce această din urmă putere n'ar face fără o mare răspundere. Viena 13 Septembrie.—Cornițele Kalnoky va face vizită principelui de Bismark în cursul acestei săptămâni. TONUL VINE de la pe r L i N Sânt trupe ambulante car pe la iarmaroace şi prin orăşele mici joacă tot felul de piese, exploatează toate genurile dramatice, reprezintă toate piesele la modă, punând pe afişe, în litere mari, nume celebre de autori. Pentru asemenea trupe tragedie, dramă, comedie, farsă, piese vechi, nouî. DISCURSURI SLUGARNICE Apare în Bucureşti o publicaţie lunară, cu titlul Ţara Nouă, redactată de către d. Neniţescu, revizor şcolar al Capitalei. Această Revista, a publicat în două numere consecutive 3 şi 4, toate discursurile rostite de către lacheul teutonilor, numit Mitiţă Sturza, cu diferite prilejuri. Toate aceste îndrugări indigeste au văzut lumina, în Ţara Nouă, supt nostimul titlu de Discursuri pedagogice. Le-am citit, cum citeşte cineva o curiozitate, aceste discursuri, şi am izbutit ca să formăm o colecţie, colecţie foarte preţioasă, de toate linguşelile, de toate temenelele ce omul acesta a adresat Regelui şi Reginei, ori de câte ori a avut prilejul ca să vorbească profesorilor şi şcolarilor. Cu greu îşi poate închipui cineva pe un semen al său, căzut mai jos ca linguşitor, ca lacheu, ca fiinţă servilă prin excelenţă. Pentru Mitiţă Sturza care vorbeşte ca şi un ministru al Ţarului tuturor Rusiilor, nu există decât regele şi conştiinţa d-sale. Omul acesta, ministrul acesta al unei ţări constituţionale şi parlamentare, dragă doamne, nu se înjoseşte a pomeni decât odată numele ţărei. Omul acesta odios, care dă noilor generaţiuni preceptele cele mai funeste, care vrea să facă din fiecare Român un lache şi un curtezan, îşi închipue că mai suntem în vremurile în care se mai putea întemeia culturi dinastice. Nu vede nenorocitul că şi acelea câte au fost înmeiate altădată, s’au dărîmat sau se clatină. Dar, pentru a’l cunoaşte şi mai bine pe acest lingou al palatului, să’l lăsăm ca să vorbească singur . Din discursul rostit la 29 iunie 1885 cu ocazia distribuire! premielor la băeţi: Elevi! Nu căpătaţi premii pentru că aţi învăţat, ci le căpătau ca o îmboldire că vă veţi pune toate silinţele de a deveni oameni buni, virtuoşi şi laborioşi, neabătuţi de la calea adevărului şi a datodei.