Lupta, septembrie 1887 (Anul 4, nr. 338-359)

1887-09-02 / nr. 338

. '-c ANTTTT. TV NT a 3 3 ft V* an Va an . In strélnátate 15 Bani Numérul BEDACŢIA 19. — Strada Știrbei-Vodă, 19. Tsr­ TO DUTÎA 1.WTEIA Director­ politic, G. PANU BUCUREȘTI, MERCURI 2 SEPTEMBRE 1987 Asmsimi Anuneiuri pe pagina III » „ „ IV 1 leu linia 25 ban! „­­ ■A. SE ADRESA In Romania, la administrația ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dama des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Bucureşti.­Strada Nouă No. B.-Bucureşti CHESTIUNI ECONOMICE Tonul vine de la Berlin DISCURSURI SLUGARNICE CRONICA CUM SE SCRIE ISTORIA % O RĂFUIALA CHESTIUNI ECONOMICE IV Când zici liber-schimbist de o parte iar de altă parte protecţionist este, pentru cei mai mulţi, ca şi cum ai zice mâţa şi câinele, adică ca şi cum ai zice doi duşmani neîmpăcaţi şi neimpla­cabili în ideile lor. In adevăr, aceste două secte eco­nomice umplu lumea întreagă cu sgomotul polemicilor lor. Reprezen­tanţii acestor două şcoli suiţi pe schele artificiale să dau în spectaco­lul public, spumegă, să combat, să înjură cu o înverşunare ne­mai au­zită. Toate spiritele uşoare cred că în­tre aceste două şcoli este un abiz, că ele nu au nici un punct de con­tact şi că nici moartea nu poate primi în sânul ei pe un liber-schim­bist alăturea cu un protecţionist. ' Ei bine /''când caută să’şî dea seamă ci­ne­-va, în un mod serios, în 90 constă deosebirea şi la ce să re­aduce toată sfada, atunci vede că în privinţa principiilor fundamentale, a­­celora pe cari este bazată ştiinţa e­­conomică, nu este absolut nici o deo­sebire. In adevăr, ce deosebire există in­tre aceste două şcoli asupra prin­cipiului producţiei şi a felului ei? Nici una, absolut nici una. Atât protecţioniştii cât şi liber­­schimbiştii admit şi aprob teoria care constă în aceea ca producţia să se facă prin ori­ce mijloace, cu preţul a ori­ce nedreptăţi, călcând în picioare toate noţiunile de jus­tiţie, de morală, de umanitate. Pentru protecţionist ca şi pentru liber-schimbist felul actual de produ­cere cu aglomeraţia de capitaluri în o parte, cu mizeria a milioane din cei ce contribue la ea,de altă parte, cu concentrarea bogăţiilor în o clasă răstrânsă şi cu condamnarea la un veşnic proletariat a marei majori­tăţi, acest fel de producţie este idea­lul lor. Căci văzut’aţi vre­o­datâ născân­­du-se neînţelegere între aceste două -­şcoli relativ la asemenea chestii ? De loc. Când e vorba de a apăra acest teribil şi monstruos sistem econo­mic, care este în floare astă­zi, pro­tecţioniştii pun tot atâta pasiune şi orbire ca şi aşa numiţii lor duşmani. Deci asupra primului principiu fun­damental—felul de producţie—nici o deosebire. Se vedem acum dacă în privinţa celui­alt principiu, în privinţa felu­lui de repartiţie a obiectelor produse, este vre-o deosebire. Aicea de o dată ne izbeşte o deosebi­re. Toată lumea o ştie. Pe când pentru liberi-schimbişti nu există, nici tre­­bue să existe vre­o barieră în lume pen­­ca productele să se schimbe cu alte producte fără deosebire de nevoi so­ciale şi de naţionalităţi, protecţio­niştii vin şi fac o rezervă. Iat-o, ei admit ca în sânul, în interio­rul unei naţii repartiţia să se facă ideatic după principiile şcoalei de la Manches­ter. Prin urmare, ei admit ca bogăţia odată produsă, ca obiectele odată create să rămână în domeniul exclu­siv al unui mic număr, ei admit ca cei ce au contribuit la producere să moară de foame, de frig şi de lipsă de adăpost faţă cu productele de hrană, cu obiectele de încălzire şi de adăpostire create cu munca lor. In această privinţă protecţioniştii ca şi liber-schimbiştii nu găsesc nimic reprehenzibil, nimic imoral, nimic nedrept, nimic anti-social. Ei nu admit însă un lucru: nu admit ca toate forţele brutale din lume, toate productele acumulate, toate capitalurile concentrate a diferi­telor ţări, să contribue la o stare economică pe care o aprobă, nu. Ei nu admit ca cei săraci, cei ne­dreptăţiţi să sufere o situaţie tristă din cauze străine, din curente venite de peste frontieră. Patrioţi cum sunt, protecţioniştii voesc ca mizeria şi sărăcia să fie în­­ ţară produsul fraţilor, al cona­ţionalilor, iar nu al străinilor. Ei ad­mit ca mii şi milioane să moară de foame, dar voesc ca foamea să pro­vină de la producătorii stabiliţi în ţară!... Protecţioniştii admit exterminarea economică, admit lupta ca între lupii sălb­atici, primesc ca cei tari să în­ghită pe cei slabi, de cât... cu o singură rezervă: lupta să fie fra­tricidă, nedreptatea şi nepăsarea să aibă loc intre naţionali, iar câmpul de exploatare să aibă de margine frontierile patriei. Patriotizmul in mi­zerie, în anihilarea celor slabi, iată idealul profesioniştilor, iată ce’e deo­­sibesc de liberi-schimbişti!... In adevăr, pretenţia protecţioniş­tilor ca concurenţa, aşa cum o înţe­leg şi liber-schimbiştii, să se exer­cite cu toate teribilele ei consecinţe numai în circuitul frontierilor nu are altă semnificaţie, nici alt rezultat. Ba chiar, daca este vorba a fi drept, apoi liber-schimbismul, cu toate o­­rorile lui, este mai preferabil, mult mai preferabil de­cât protecţio­­nismul. In adevăr, liber-schimbismul are un avantagiu, pe care nimenea, din or­ce şcoală ar fi, nu-l poate nega în mod absolut. Acel avantagiu este că el este profitabil pentru consuma­tori, pentru clasele sărace, de vreme ce stabilind concurenţa între toţi producătorii, adică între toţi lupii, bietele oi, consumatorii, pot să aibă un moment de linişte, să capete ob­iecte, pe un preţ mai echitabil. Ei bine, protecţionismul nici mă­car acest avantagiu nu-l are. Din contra, prin barierile pe care el le ri­dică la frontiere tuturor mărfurilor străine, el reduce la o stare de va­salitate complectă pe consumatori şi pe classe­ nevoiaşe, el le impune preţuri arbitrare şi o sileşte ca să se aprovizioneze de două ori mai scump de la o mână de capitalişti şi de exploatatori! Iată singura deosebire între aceste două şcoli. Dar ceea ce pune culme sistemu­lui protecţionist şi îl arată ca bazîn­­du-se pe ceva mai mult egoist şi mai îngust este următorul fapt:, Protecţioniştii dacă cer ca produc­tele străine să nu intre în interiorul unei ţări, aceasta o fac numai în ţări unde nu să poate afronta concurenţa altora mai superiori şi mai tari. Ei vo­esc cu plăcere să fie subjugate ele­mentele slabe din ţară , dar în acelaşi timp ei pretind ca ţara să -i adă­postească pe dânşii de concurenţi mai tari cari le-ar putea să le facă şi lor ceea ce ei fac fraţilor lor. Dovadă însă că aici nu este de­cât o chestie de interes iar nu de principiu care îi separă de liberi-schim­bişti, este următorul fapt: protecţio­niştii nu sunt în contra exportaţiei, în contra trimeterei în alte ţări, în toată lumea de mărfuri. Probă este că, atunci când ei pot, trimet cu plă­cere productele lor, ba chiar trăesc în mare parte din exportaţie. Exemplul Rusiei, Statelor­ Unite este concluant. Protecţioniştii sunt contra numai a importaţiei în ţara lor a producte­lor străine, adecă ei sunt contra nu­mai a exportaţiei altora­­.. Şi acest joc interesat, aceste pre­tenţii brutale de oameni lacomi, a­­ceste revendicări de lucruri cari sunt contra logicei, contra bunului simţ, contra ruşinei de sine, prin o ne­mai auzită toleranţă iau numele de ştiinţă economică! Şi generaţii întregi de aşa numiţi învăţaţii de dimineaţă până în seară nu se gândesc de­cât cum să etaleze asemenea şiretenii, ce argumente să scornească în fa­voarea lor şi ce nume pompoase să dea celor mai meschine pretenţii născute din lăcomie şi bazate pe inichitate şi pe cruzime!... Mă opresc. Cetitorii cred că au văzut că între cele două şcoli nu este nici o deo­sebire, că ele nu au nimic de ştiin­ţific, nimic de drept, de moral, de umanitar în ele, că ele nu sunt de­cât consacrarea unei stări brutale sociale. Este întrebarea: pot ele cores­punde necesităţilor nouă, ideilor de justiţie, de morală socială, de egali­tate, de umanitate care însufleţesc sau trebue să însufleţească legisla­ţia, măsurile economice, raporturile între membrii aceluiaşi popor ? Ce poate produ­celj|fc^chimb, cu teoriele ini fut, Knifie­dus la noi în ţara ^ntra ridicarea masselor, pentru răspândirea bu­nului train, pentru emanciparea e­­conomică a cetăţenilor ? Ce poate produce la rândul lui protecţionismul dacă ’l-am introduce cu aceleaşi nedreptăţi, plus o îngus­time şi un fanatism dăunător ? Nimic, absolut nimic. Ba atât unul cât şi cel­alt pot produce în râu consecinţe enorme, pot săpa mai profund deosebirile dintre classe, pot împărţi ţara mai sigur în exploataţi şi exploatatori, pot aduce duşmănia, rezbelul civil, pot însângera chestiele sociale, etc. Ce e de făcut ? Un singur lucru : trebue adusă o modificare în baza acestor două sis­teme, trebue, cu un cuvânt, eco­nomia socială pusă pe baze cari să ţină seamă de principiile mari so­ciale : solidaritate, justiţie, morală socială. Această chestie o voi­ trata în nu­­merile viitoare.­­. ..-­operă comică, operă bufă etc., totul le este familiar, de toate joacă. Cu ce de­coruri, cu ce actori şi în ce mod acest variat repertor este jucat, aceasta este altă chestiune. Esenţialul este că direc­torul trupei îşi ţine cuvântul, îşi înde­plineşte programul. Acest efect nu’l face trupa I. Brătianu care în adevăr este ambulantă, judecând după faptul că toţi miniştrii sunt în con­tinui voiagiurî. In adevăr, aceste paiaţe politice s’au informat că pe aiurea chestia economică este la ordinea zilei, că protecţionismul cu tariful lui autonom a revenit la fa­voare, şi multe altele. De aceea ,şi-a fi zis îndată: „dar dacă am „juca şi noi asemenea repertor? Dar „dacă ne-am da şi noi drept oameni iu­bitori de chestii economice ? Ideea e „bună, căci cu mijlocul acesta mai va­­­riăm programul, îl mai înoim; publicul „începuse a se sătura de cele­lalte jon­glerii ale noastre“. Zis și făcut. — Chestia economică să puse acum patru ani la ordinea zilei, ea figura în discursuri, în programe. Ce a produs ea ? Stabilitu-sa măcar un sistem, urmatu-sa măcar o normă? De loc. Astăzi încurcătura este mai mare de­cât ori­când. Cât timp chestia economică nu fu pusă la ordinea zilei relaţiele noa­stre erau bune, exista un regim. De când ea a venit­ la ordine, colectiviştii au făcut o simpă parodie din ea! Am calificat interesul colectivităţii pen­tru asemenea chestiuni de şarlatanism, de jonglerii de paiaţe. Aşa este în reali­tate. O singură observaţie este suficientă pentru a se vedea aceasta. Pentru a­ întroduce reforme în sistemul economic, pentru a schimba baza rapor­turilor ce o ţară are cu alte ţări, să cere o condiţie indispensabilă, să cere ca acea ţară să fie liberă, să nu aibă angaja­mente politice, să nu fie în sfera de ac­ţiune a nici unei puteri, ci de sine stă­tătoare în politică, îndată însă ce au legături politice şi încă de vasalitate, îndată ce eşti în sfera a unei puteri, atunci ori­ce reformă în sistemul vamal, or­ce schimbare de sis­tem faţă cu cele-lalte ţări devine impo­sibilă. Mai trebue exemple ? Rusia pentru a-şi stabili un sistem independent economic, —în felul ei — a trebuit să iasă din tri­pla alianţă. Cât timp ea a avut legături cu Germania, ni-a fost cu neputinţă ca să aplice tot ce credea că se cuvine ca măsuri economice. Dacă Statele­ Unite au un regim eco­nomic unitar, armonic, este că sunt ab­solut libere în mişcările lor pe tărîmul politic. Mai mult. Uite-se cine­va la Austria. Această ţară este de ani legată strîns prin un fel de alianţă cu Germania, ali­anţă care în realitate este un fel de va­salitate. Germania a profitat de această legă­tură pentru ca ea să introducă regimul economic care­­i-a plăcut, regim vexator pentru Austria şi în acelaşi timp a ce­rut acestei din urmă ţări ca ea să nu ia din partea ei măsuri de aceaşi natură. Austria de câţî­va ani joacă rolul de trasă pe sfoară de Germania. Austria a înţeles în fine că din cauza legătureî politice care o are cu Germania, ea nu e liberă pe tărîmul economic, că ea este redusă a primi lovituri fără a pu­tea da înapoi, de acea de cât­va timp ea s’a decis să ia o hotărîre pe care nu ştim dacă va lua-o. Dar în fine ea este decisă. Iată în ce constă: Austria faţă cu taxele protecţioniste ale Germaniei vine la rândul ei şi zice următoarele vecinei sale: „Ştii un lucru ? Prietenia politică în­­­tre noi este minunată, de cât ea are „dezastroasa consecinţe economice. Pen­­­tru a evita acestea şi în acelaşi timp „pentru a nu rupe legăturile politice „iată ce îţi propun : ori să ne înţele­gem asupra unui tractat comercial, „ori atunci să fiu liberă pe tărâmul eco­nomic, să fac ce voiai voi. Vom fi amici în politică, însă dacă nu schimbi regi­mul va trebui să fim inamici pe tărî­­mul economic.“ Iată situaţia Austriei faţă cu a prie­tenei sale, Germania. Austria­ care a pri­mit de ani să fie complicea complezentă a politicei germane este în fine­ nevoită ca să rădice capul şi să caute a-şî asi­gura interesele ei economice. Revenind la noi zicem, că tot vitetul ce colectivitatea face în chestiele econo­mice este zadarnic. Guvernul este le­gat prin legături de vasalitate de Ger­mania, prin urmare nu poate nici va pu­tea să facă nimic pe terenul economic. Dovadă este că el a reînoit tractatul de comerţ ce-l avea cu Germania de­şi mai avea câţi­va ani până la espirarea lui. înainte însă de a lua măsuri vexatorii pentru cele­l­alte ţări şi în profitul Ger­maniei, guvernul a căutat să garanteze acesteia avantaje stabile pentru o pe­rioadă lungă, ceea ce a şi făcut. Numai după ce a asigurat pe Germa­nia prin un lung tractat de comerţ, nu­mai după aceea a început a face mare zgomot de chestiele economice şi a lovi în dreapta şi în stânga în toate cele­­alte puteri!... Toată politica economică a guvernului a avut şi are de scop un singur lucru: a asigura Germaniei monopolul pieţei noastre. Cele-l­alte puteri nu să înşală de loc asupra acestei chestiuni. Ele nu iau la serios negocierile ce România are cu deo­sebite ţări pentru încheerea de tractate şi în special cu Austria. Austria ştie bine că negocierile noas­tre sunt de formă. Şi cu drept cuvânt un corespondent vienez al ziarului L’E­­conomiste Frangais scria mai deunăzi ur­mătoarea frază : „în privinţa tractatului „cu România, interesul este la Berlin, căci tonul de acolo vine la Bucureşti“. G­raim. f SERVICIUL TELEGRAFICI IDENŢIA LIBERA. Stefîn, 13 Septembrie.—împăratul şi împără­teasa Germaniei au sosit aici ieri. Berlin, 13 Septembrie.— întrevederea împăratului Wilhelm cu Ţarul este des­­minţită oficial. Berlin, 13 Septembrie.— „Gazeta Ger­maniei de Nord“ anunţă că principele de Bismarck, a declinat mediaţiunea oferită de Poartă în afăcerea bulgară. Turcia ce­ruse ca Germania să recomande pe gene­ralul Ehrenroth, ceea ce această din urmă putere n'ar face fără o mare răspundere. Viena 13 Septembrie.—Cornițele Kalnoky va face vizită principelui de Bismark în cursul acestei săptămâni. TONUL VINE de la p­e r L i N Sânt trupe ambulante car­ pe la iar­maroace şi prin orăşele mici joacă tot felul de piese, exploatează toate genu­rile dramatice, reprezintă toate piesele la modă, punând pe afişe, în litere mari, nume celebre de autori. Pentru asemenea trupe tragedie, dra­mă, comedie, farsă, piese vechi, nouî. DISCURSURI SLUGARNICE Apare în Bucureşti o publicaţie lunară, cu titlul Ţara Nouă, redactată de către d. Neniţescu, revizor şcolar al Capitalei. Această Revista, a publicat în două numere consecutive 3 şi 4, toate discur­surile rostite de către lacheul teutonilor, numit Mitiţă Sturza, cu diferite prilejuri. Toate aceste îndrugări indigeste au văzut lumina, în Ţara Nouă, supt nosti­mul titlu de Discursuri pedagogice. Le-am citit, cum citeşte cine­va o cu­riozitate, aceste discursuri, şi am izbu­tit ca să formăm o colecţie, colecţie foarte preţioasă, de toate linguşelile, de toate temenelele ce omul acesta a adresat Re­gelui şi Reginei, ori de câte ori a avut prilejul ca să vorbească profesorilor şi şcolarilor. Cu greu îşi poate închipui cine­va pe un semen al său, căzut mai jos ca lin­guşitor, ca lacheu, ca fiinţă servilă prin excelenţă. Pentru Mitiţă Sturza care vorbeşte ca şi un ministru al Ţarului tuturor Rusii­­lor, nu există de­cât regele şi conştiinţa d-sale. Omul acesta, ministrul acesta al unei ţări constituţionale şi parlamentare, dragă doamne, nu se înjoseşte a pomeni de­cât odată numele ţărei. Omul acesta odios, care dă n­oilor generaţiuni preceptele cele mai funeste, care vrea să facă din fie­care Român un lach­e şi un curtezan, îşi închipue că mai suntem în vremurile în care se mai pu­tea întemeia culturi dinastice. Nu vede nenorocitul că şi acelea câte au fost în­­meiate altă­dată, s’au dărîmat sau se clatină. Dar, pentru a’l cunoaşte şi mai bine pe acest lingou al palatului, să’l lăsăm ca să vorbească singur . Din discursul rostit la 29 iunie 1885 cu oca­zia distribuire! premielor la băeţi: Elevi! Nu căpătaţi premii pentru că aţi învăţat, ci le căpătau ca o îmboldire că vă veţi pune toate silinţele de a deveni oameni buni, virtuoşi şi laborioşi, neabă­tuţi de la calea adevărului şi a datodei.

Next