Lupta, septembrie 1887 (Anul 4, nr. 338-359)

1887-09-19 / nr. 351

y . X.. *) a- A­ ANUL IV—No 351 In ta.r& Un an......................................... Va an.......................................... 3 luni.................................... . In­s trfeixi&tate Un an.......................................... Va an.......................................... 3 luni......................................... 15 Bani Numérul EDIȚIA j&.iy'X'JEULA, BUCUREȘTI, SAMBATA 19 SEPTEMBRE 1887 Anunciuri pe pagina III ... 1 left linia , „ „ IV ... 25 bani „ , A SE ADRESA In Romania, la administrația ziarului. In Franța, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, SO (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol REDACŢIA Strada Ştirbei-Vodă, 19. Director­ politic, G. PANTI AlIMIN­ISTRAŢIA 19, 40lei 20­10» 50lei 25» 15, Bucureşti. —Strada Nouă No. 5.—Bucureşti 0 CHESTIE llPORTINTi DEZERTORII O LĂMURIRE coasilial «ral as iastractione UN DIPLOMAT SCANDALOS 1 0 VIATA CRIMINALA 0 CHESTIE IMPORTANTA Curtea de casaţie a dat o minu­nată hotărîre în chestia expulsatu­­lui Fior care, reintrând în ţară, pre­tinde că guvernul nu poate să’i a­­plice legea de expulziune, de vreme ce acela nu să crede a fi strein. Această chestie fiind importantă, îmi permit a insista asupra ei. Curtea de apel din Iași, pentru a nu avea dezagramente cu guvernul, dase în chestia lui Fior, o minunat de co­modă hotărîre. Fior, prezentându-se înaintea ei, cerea să intre în fondul chestiei şi să vadă că guvernul fără drept ’l-a expulzat, de vreme ce năs­cut, crescut în ţară, ne aparţinând nici­odată vre­unei protecţii streine, ne­ştiind măcar ce este altă ţară, el nu poate fi considerat ca stréin în nici un caz. Curtea de apel a declarat, prin de­­­cisia sa, că ei puţin îi importă fon­dul, că ea nu are de judecat, sau mai bine de constatat, de­cât două lucruri şi anume: 1) dacă Fior a fost expulsat; 2) dacă Fior s’a reîn­tors în ţară fără învoirea guvernu­lui. Dacă răspunsul la aceste între­bări e da, Fior e culpabil, îşi poate închipui cine­va enormi­tatea unui asemenea mod de vedere. Cu această interpretare guvernul ar putea expulza pe ori­cine, pe ori­ce român, căci de vreme ce nici o in­stanță sau autoritate nu ar fi che­mată să vadă dacă persoana expul­zată este conform legei expulzată, urmează că guvernul rămâne stăpân să trimeată peste frontieră pe ori­cine. Curtea de apel din Iași prin deci­zia ei schimbase caracterul legei; din o lege de expulzare ea făcuse o lege de exilare. Guvernul putea să expulzeze pe străini, să exileze pe Ro­mânia să facă ce-i va plăcea. Şi când zic să facă greşesc; guvernul a şi fă­cut deja acest lucru, el a exilat Ro­mânia pe Românii Transilvăneni — el a exilat pe Fier, căci acesta ne­având nici o naţionalitate alta de­cât aceea a ţărei în care părinţii lui şi el au trăit de ani şi ani, nu mai poate fi considerat de lege ca străin. Curtea de casaţie a anulat decizia comodă a Curţei de apel. înalta Curte a stabilit că în materie de expulzare instanţele de fond nu trebuesc a se mărgini numai să vadă dacă forma­lităţile de expulzare au fost îndepli­nite, ci ele trebuesc să intre în cer­cetarea fondului şi să vadă dacă ex­pulzarea este făcută conform spiri­tului şi textului legei. Ce va mai urma după această ho­tărâre, nu ştiu­ ; în tot cazul eu nu am mare încredere că să va stabili o jurisprudenţă constantă în această privinţă. — Eu chiar bănuesc că tri­bunalele şi Curţile intrând în fondul cazurilor de expulsare au să se pro­nunţe că expulzările să fac în re­gulă. Şi nu ştiu­ dacă Curtea de ca­saţie, când va avea de rezolvat ches­tia de drept, chestia de principiu, ea va adopta o interpretare prin care să mărginească dreptul de ex­­pulzare al guvernului în strictele li­mite, adică în ceea ce priveşte pe străinii veniţi şi aşezaţi provizor în ţară. Această chestie a lui Fior precum şi hotărârea Curţei de casaţie îmi deşteaptă în minte o chestie mult mai gravă, căci ea are caracter ge­neral. Voesc să vorbesc de lipsa com­pletă de garanţii legale în contra a­­buzurilor şi călcărilor de lege co­mise în mod flagrant de guvern. Să ştie în ce constă garanţia res­­pectăreî legei de un guvern în ce­lebrele Constituţii din Europa, în cea Belgiană, Franceză etc. precum şi in cea faimoasă Românească. In materie de călcare de lege şi de pedepsire a culpabililor noi sun­tem încă la cele Intâiu timpuri a re­publică Romane. In adevăr, după Constituţia Ro­mană consulii cât erau în exerciţiul funcţiune­ puteau face ori şi ce, pu­­teau comite or­ce nelegalitate, numai la expirarea mandatului lor, numai când eşeau­ din funcţie, numai a­­tunci ei puteau fi traşi la răspundere. După Constituţiile moderne pre­cum şi după cea a noastră acelaşi lucru are loc. Miniştrii pot călca cât le place legile, nimenea nu poate interveni în mod legal ca să a­­­nuleze actele lor, ci după ce ei cad de la putere sau sunt răsturnaţi apoi după aceea ei sunt daţi în ju­decată înaintea Curţii de casaţie şi... nici odată condamnaţi... Aceasta ştiţi cum s’ar zice pe Româneşte : „prinde orbul şi scoate’i ochii“... In adevăr, acest mod de represi­une post factum este ridicol, este neeficace, el nu poate mai cu seamă aduce nici o reparaţie, el nu mai impe­­dică nici un rău, nu mai evită nici o catastrofă. Căci răul este făcut de mult, călcarea de lege este consu­mată când ministrul abuziv şi căl­cător de lege este dat în judecată, chiar când e dat. Această chestie o voi­ trata-o mâine. G. PANU supra întăriri puteri noastre militare. Guvernul va con­tinua a lucra cu zel ast­fel ca să reuşească a menţine pacea, după cum a putut fi menţinută până acuma. SER­VICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Paris, 29 Septembre.--Nişte depeşe sosite de la franiji pretind că crima de Sâmbătă a fost rezulta­­tul uimi­tarii­ între doi soldaţi germani ce ereau în stare de beţie. Dublin, 29 Septembre—Poliţia englezească a u­­cis ieri, aproape de Wikloff, un arendaş irlandez care rezista evicţiunii. Viena, 29 Septembre.--Arhiducele Rudolf a primit pe membrii congresului igienic. Prinţul a cerut să i se prezinte deleganţii guvernamentali şi a zis prima­rului din Serai­­a că va vizita de 8­grr Seraievo a­­nul viitor. Buda-Pesta, 29 Septembre. — Regele a deschis intr’un mod solemn Parlamentul unguresc Mesagiul tronului accentuiază trebuinţa de a face economii fără ca toate­ astea să se vateme interesele Statului, el anunţă propuneri pentru a ajunge la spo­rirea veniturilor Statului printr’o egală distribuţiune a impozitelor, pentru a nu apăsa prea mult asupra naţiu­nii. Guvernul propune abolirea corpului regal al vete­rinarilor, instituirea unei poliţii rurale, complectarea administraţiilor juridice, administraţia comunicaţiilor, proecte privitoare la instrucţiunea publică. Discursul zice că cu prilejul convenţiunii financiare cu Croaţia, guvernul va respinge rinnoirea legii de apărare. Mesagiul adaugă că relaţiunile cu generalita­tea pu­terilor sunt amicale. Chiar dacă starea actuală a lu­crurilor nu înfăţişează acest aspect, totuşi sunt mari speranţe că guvern­­, unit cu alţi factori, va conti­nua a menţine pacea ca plnă acum. Pentru aceasta, gu­vernul va lupta cu abnegaţiune pentru menţinerea ei. AG­ENŢIA­ LIBERA Berlin, 29 Septembrie. — Principele de Bismarck­­a dori ca d-na Miguel, membru din Reischlag, să facă parte din Minister. Pesta, 29 Septembrie.—Deschiderea Dietei a avut loc ori la 12 ore. Discursul tronului accentuând necesitatea unei econo­mii absolute zice căi relaţiunile cu toate puterile stră­ine sunt excelente ; cu toate acestea situaţiunea poli­tică a continentului nu este de natură a ne face să uităm cu totul de a concentra atenţiunea noastră .­ O LĂMURIRE Telegraful are obiceiul de a face pe şiretul, de a căuta ca să vâre zâzanie în sânul opoziţiei. Aşa, în un număr trecut, vorbind des­pre o întrunire intimă ce ar fi avut loc între conservatorii puri, confraţii de la Telegraful spun că sunt informaţi că d. L. Catargiu ar fi zis că „trebue odată rupt cu oameni ca Panu cari ne com­promit“. Noi nu credem că d. Catargiu sau ori­care altul să fi zis asemenea vorbe în ceea ce priveşte pe d. Panu şi pe noi de la Lupta. Şi ştiţi de ce nu credem? Pentru bunul cuvânt că pentru ca să poată avea loc o ruptură trebue să fi fost mai întâi şi o legătură. Ei bine, este ştiut de ori­cine că noi de la „Lupta“ împreună cu d. Panu nu avem absolut nici o legătură cu comi­tetele centrale din Bucureşti, că d. Panu nu e membru în nici un comitet, că nu are, atât el cât şi noi, o solidaritate cu restul opoziţiei afară de aceea care să stabileşte între oameni sau grupuri cari luptă în contra unui duşman comun­­.. Noi de la „Lupta“ nu facem nici o dificultate celeilalte opoziţii, de vreme ce nu e nici o legătură între noi. De altminterea atitudinea noastră e o dovadă. DEZERTORII In armată dezertorii sunt pedepsiţi cu Închisoarea In timp de pace şi cu moartea In timp de război şi; în politică acei cari trec la duşman în momentul luptei trebu­esc pedepsiţi mai aspru de­cât cei cari fac defecţie în timpurile liniştite. Acestea sunt, de­sigur, nişte simple re­flecţii, potrivite pentru alte societăţi, pen­tru alt nivel de moralitate şi de cultură, căci despre sărmana noastră ţară nici că poate fi vorbă. La noi, cea mai mare parte din cei câţi­va surtucari cari trăesc din politică, au pierdut prea cu desăvârşire ruşinea, pen­tru ca să poată avea nişte asemenea scru­pule cari nu pot intra de­cât în creerul oamenilor cinstiţi şi cu moralitate. Cu toată nemernicia acestor oameni, insă, purtarea lor mişelească are un bun enorm, ea a demascat pe o mulţime de şnapani, a dat de gol pe o mulţime de pretinşi oameni de principii. Din acest punct de vedere şi lunga şedere a guver­nului actual la putere ,şi-a avut bunul soţ. Să presupunem că colectivitatea cădea de la putere acum trei ani, închipuiţi-vă ce oameni cinstiţi, ce statornici în princi­pii ar fi fost judecaţi d’al­de Meitani, A­­tanasiadi, Popazu, C. A. Filitis? Nebunelii, şi alţii ca dânşii. Toţi aceştia ar fi avut dreptul ca să’şi bată pieptul şi să strige în gura mare: „Eft am fost în tot-d’a­ una aceea ce sunt! Eu nu ’mi-am schiîcîDat principiile!“ Graţie, însă, îndelunge! şederi a d-lui Brătianu la putere, s’afi redus la adevă­rata lor valoare o mulţime de reputaţiuni furate, şi o mulţime de mişei ’şi-afi dat arama pe faţă. Vina în mare parte este, fără de îndo­ială, a d-lor şefi al opoziţiunei, a acelora cari afi pretins un loc care nu era de ta­lia lor. Nu ştim dacă toţi leaderii şi şefii me­rită această imputare, dar ceea ce ştim este că, acum un an opoziţia înspăimân­tase pe guvern, iar că acuma, după infa­mii m­ai comise, după teroarea de la Ga­laţi, după sporirea impozitelor, opoziţiunea este aproape zdrobită şi guvernul îşi bate joc de dânsa. Ce au făcut şefii cu armata opoziţio­nistă ? La ce dezastru nemeritat a fi condus’o? Avem deci dreptul să’l întrebăm, pre­cum odinioară Romanii întrebaui pe Varon, Leaderilor, unde sunt legiunile ? E drept că d. Panu face parte din co­mitetul opoziţiei ieşene, de cât acel co­mitet este local; mai mult, acela nu pri­meşte inspiraţie nici ordine de la comi­tetul central. In acel comitet nu figu­rează numai membrii ai opoziţiei­ unite ci şi alţii care nu au nici o legătură cu acea opoziţie. Ne aducem aminte că cu ocazia încar­­cerărei d-lor Balş şi Filipescu, disidenţii din grupul d-luî Firva au început a scri în Epoca. Unirea, ziarul d-lui Bibicescu pentru care avem stimă, a scris atunci un mic articolaş în care să zicea : „vezi d-le Panu, „în ziarul d-tale nimenea din disidenţi „nu s’a oferit să scrie, pe când în ziarul „coservator toţi să îngrămădesc să scrie“. Unirea nu avea dreptate. Mai întâi el d-nu Panu e liber, nu e pus în imposibilitate de a seri, cititorii Luptei o văd aceasta zilnic. Deci era na­tural din partea disidenţilor ca să dea concursul lor unui ziar ai cărui redac­tori eraui puşi în imposibilitate de a seri, de­cât Luptei la care nimic nu să schim­base prin plecarea d-luî Panu din ţară Dar mai la urmă, chiar dacă reflecţia Uniui ar fi fost întemeiată, ce urma de acolo ? Urma că d. Panu e părăsit, e ne­dreptăţit? De loc. D. Panu şi Lupta având o atitudine deosebită de a tuturor celor­lalte grupuri este foarte natural ca şi cele­lalte grupuri să păstreze o atitudine rezervată cu noi. Noi nu ne plângem de loc de aceasta, din contră. Marele nostru merit—dacă e vorba să pronunţăm cuvântul de merit — este că avem existenţă politică independentă, este că nu contractăm alianţe şi legături cam­ la un timp oare­care, în viitor, să fie o sarcină pentru noi sau pentru aliaţii noştrii. Mâine, dacă guvernul conservator vine, mâine noi avem cu totul libertatea noas­tră de acţiune, putem lua ori­ce atitu­dine, putem începe a combate imediat a­­cel guvern sau a­ da un termen pentru a-l vedea la lucru. In această situaţie se află şi confraţii de la Românul. Prin urmare, faptul relevat acum proas­păt de Telegraful, precum şi cel relevat mai de mult de Unirea nu sunt înte­meiate. D. Tache Ionescu poate seri cât îi va plăcea în Epoca, fără ca acest fapt noi să -l luăm ca o lovitură. Căci mai la urmă, fiind­că am pronunţat numele d-lui Tache Ionescu, colaborarea d-sale era chiar imposibilă la Lupta. In adevăr, era cu putinţă ca Lupta să publice acele fenomenale articole în care să spunea că a ataca pe rege este o boală. Era posibil ca să primim noi în zia­rul nostru declaraţii ferbinţi de dinasti­­cizm şi articole de ale d-luî Ionescu, din care unul sfîrşea cam în următorii ter­meni: „Şti că Voinţa Naţională ar voi­a să mă împingă pe calea de a ataca Co­coana. Tactica ei însă e zadarnică. Nu „eu voia fi care să comit această gre­şeală!...“ Tot acelaşi lucru zicem şi în privinţa pretinsei întruniri conservatoare, cum că d. L. Catargiu, sau un altul esco­nomică pe d-na Panu şi pe noi de la Lupta aceasta ne este complet egal; nu­ne poate escomunica de­cât doar în efi­gie, de vreme ce nu avem nici o legă­tură contraritată. Dar o repetăm, cunoscând tactul d-luî L. Catargiu şi onestitatea lui politică, noi suntem aproape siguri că el nu a pronunţat cuvintele ce i le atribue Te­legraful, nu le-a pronunţat fiind­că nu putea să le pronunţe. Cele după­­care va lucra comisiunea pro­grama învăţământului rural. Consiliul lasă comisiunea libertatea de a lucra, după cererea d-lui C. Leonardescu, membru în acea comisiune. Se continuă discutarea programei exa­menului de admitere. Se citeşte programa pentru Matematică. D-nu I. Stoenescu, propune suprimarea unei părţi din algebră, toată geometria în spaţiu, precum şi noţiuni din cosmografe. (1­) D-nu I. Guliotti, apărând lucrarea co­­misiunei spune ca nu să miră că d-nu Stoe­nescu propune a să suprima părţi însem­nate din matematică, de­oare­ce nu cu­noaşte programa şcoalelor secundare. De ce nu să propune, zice d-nu Guliotti, su­primarea pe de a Întregul, căci în acest cas majoritatea consiliului ’şi ar crea titluri mai mari"1 Consiliul votează (!!!) cu apel nominal su­primarea propusă la matematică. Să citeşte programa comisiunei pentru Ştiinţele Naturale. D-nu Caian cere suprimarea opticei (!!?) din Fisică. Motivul e uşurarea programei. D-na Slobozeanu, propune de asemenea suprimarea din Geologie a următoarelor părţi: Descrierea principalelor roce, strate, stratificaţiune, fosile, faună, floră, împăr­ţirea cotei terestre în perioade şi descrie­rea acestor perioade (III). D-l I. Guliotti, membru în comisiune, declară că Înţelege pe d-l Caian, de­oare­ce d-sa e competent (1!) în toate, dovadă suprimările ce tot propune, dar nu-şi poate stăpâni mirarea că d-l Slobozeanu, profe­sor de Ştiinţele Naturale, propune supri­marea chiar a acelei părţi, care constituie tocmai obiectul esenţial al Geologiei, lăsând acele părţi elementare, pe cari le poate cu­noaşte ori şi cine. D-l Guliotti zice că d. pro­fesor de Ştiinţele Naturale Slobozeanu nu cunoaşte (!) nici chiar definiţiunea (11 ?) Geologiei, când propune să se suprime par­tea privitoare la istoria geologică a pămîn­­tului, cum stratificaţiun­ea, fosilele şi tărî­­murile coajei pământului şi altele. Mania suprimăreî (!!) cu orî­ce preţ, este poate singurul motiv. Cât pentru suprimarea Op­ticei, cerută de d-l Caian, d-sa regretă că să găsesc profesori insp­raţi de asemenea idei. Dacă se va suprima de tot Ştiinţele Naturale din programa examenului de ad­mitere, majoritatea consiliului va avea o scuză: puterea votului (!!?). D-l Mazăre, combate suprimările pro­puse, ca neîntemeiate. D-l Tocilescu, sprijineşte suprimările ca bine justificate de propunători. D-l Densuşianu, constată cu părere de rea, că în asemenea discuţiuni, în loc să 88 cugete serios, unii membrii din spirit de şicană, călăuziţi de sentimente străine adevărului, propun suprimări peste supri­mări. Deja lucrarea comisiunei a fost schi­lodită de majoritatea consiliului, sub ins­­piraţiunea unora, aşa în­cât lucrurile stau reu. Acum să propune ciuntirea şi a Ştiin­­ţelor Naturale. Dacă se va face aşa, atunci viitorii normalişti vor intra în şcoala cu patenta ignoranţii recunoscută şi sancţio­nată oficial. Consiliul respinge propunerea d lui S­o­­bozeanu. Asemenea să respinge propunerea făcută de d-l Nanu de a să­ri prima pe lângă Optică şi Acustica (!!!). D-l Caian îşi retrage propunerea. După închiderea discuţiunei şi pe când să vota prop­unerile de mai sus, d-l Toci­lescu îşi însuşeşte propunerea d-luî Caian de a să suprima Optica şi propune consi­liului să voteze (!!) propunerea d-sale. D-l Densuşianu, zice că ceea ce să pro­pune de d l Tocilescu acum la urmă, după ce s’a respins propunerea d-lui Nanu în care să cerea şi suprimarea Opticei, nu poate dovedi alt­ceva de­cât că sunt în consiliu membrii cărora le pare rău, când să face ceva bine, cum a fost cu votul de mai sus. D-l Tocilescu, insistă în propunerea sa. D-l C. C. Dobrescu, citind art. 21 din regulament zice că propunerile scrise tre­buesc făcute înainte de închiderea discu­ţiunei şi afirmă că nu s’a mai pomenit ca după închiderea discuţiunei să se presinte propuneri. Ceea ce cere d-l Tocilescu este răsvot, de aceea nu crede că majoritatea va împinge aşa da departe devotamentul sau către d-l Tocilescu. Consiliul respinge răsvotul propus. D-l B. I. Radu, propune că între aspi­ranţii la şcoala normală să se primească şi absolvenţii şcoalelor de comerţ. Consiliul primeşte propunerea d-luî Radu, numai ca desiderat. Să procede la votarea în total a progra­mei de admitere în şcoala Normală de In­stitutori. D. C. C. Dobrescu, din partea comisiu­nei, declară că programa examenului de admitere pe calea suprimărilor operate a­­supra ei, nu mai este ceia ce a fost, adică un text organic, căci majoritatea consiliului a votat suprimări de acelea cari pocesc, schilodesc atât de mult, în­cât avem în față, Consiliul prit de instrucţiune Şedinţa din 16 Septembrie 1887. Prezenţi 26 membrii. Preşedinte P. S. S. Episcopul Inochentie Buzea, delegatul mi­nistrului. D-nu Tocilescu, voeşte să se friseze ba­

Next