Lupta, septembrie 1887 (Anul 4, nr. 338-359)
1887-09-19 / nr. 351
y . X.. *) a- A ANUL IV—No 351 In ta.r& Un an......................................... Va an.......................................... 3 luni.................................... . Ins trfeixi&tate Un an.......................................... Va an.......................................... 3 luni......................................... 15 Bani Numérul EDIȚIA j&.iy'X'JEULA, BUCUREȘTI, SAMBATA 19 SEPTEMBRE 1887 Anunciuri pe pagina III ... 1 left linia , „ „ IV ... 25 bani „ , A SE ADRESA In Romania, la administrația ziarului. In Franța, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, SO (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol REDACŢIA Strada Ştirbei-Vodă, 19. Director politic, G. PANTI AlIMINISTRAŢIA 19, 40lei 2010» 50lei 25» 15, Bucureşti. —Strada Nouă No. 5.—Bucureşti 0 CHESTIE llPORTINTi DEZERTORII O LĂMURIRE coasilial «ral as iastractione UN DIPLOMAT SCANDALOS 1 0 VIATA CRIMINALA 0 CHESTIE IMPORTANTA Curtea de casaţie a dat o minunată hotărîre în chestia expulsatului Fior care, reintrând în ţară, pretinde că guvernul nu poate să’i aplice legea de expulziune, de vreme ce acela nu să crede a fi strein. Această chestie fiind importantă, îmi permit a insista asupra ei. Curtea de apel din Iași, pentru a nu avea dezagramente cu guvernul, dase în chestia lui Fior, o minunat de comodă hotărîre. Fior, prezentându-se înaintea ei, cerea să intre în fondul chestiei şi să vadă că guvernul fără drept ’l-a expulzat, de vreme ce născut, crescut în ţară, ne aparţinând niciodată vreunei protecţii streine, neştiind măcar ce este altă ţară, el nu poate fi considerat ca stréin în nici un caz. Curtea de apel a declarat, prin decisia sa, că ei puţin îi importă fondul, că ea nu are de judecat, sau mai bine de constatat, decât două lucruri şi anume: 1) dacă Fior a fost expulsat; 2) dacă Fior s’a reîntors în ţară fără învoirea guvernului. Dacă răspunsul la aceste întrebări e da, Fior e culpabil, îşi poate închipui cineva enormitatea unui asemenea mod de vedere. Cu această interpretare guvernul ar putea expulza pe oricine, pe orice român, căci de vreme ce nici o instanță sau autoritate nu ar fi chemată să vadă dacă persoana expulzată este conform legei expulzată, urmează că guvernul rămâne stăpân să trimeată peste frontieră pe oricine. Curtea de apel din Iași prin decizia ei schimbase caracterul legei; din o lege de expulzare ea făcuse o lege de exilare. Guvernul putea să expulzeze pe străini, să exileze pe România să facă ce-i va plăcea. Şi când zic să facă greşesc; guvernul a şi făcut deja acest lucru, el a exilat România pe Românii Transilvăneni — el a exilat pe Fier, căci acesta neavând nici o naţionalitate alta decât aceea a ţărei în care părinţii lui şi el au trăit de ani şi ani, nu mai poate fi considerat de lege ca străin. Curtea de casaţie a anulat decizia comodă a Curţei de apel. înalta Curte a stabilit că în materie de expulzare instanţele de fond nu trebuesc a se mărgini numai să vadă dacă formalităţile de expulzare au fost îndeplinite, ci ele trebuesc să intre în cercetarea fondului şi să vadă dacă expulzarea este făcută conform spiritului şi textului legei. Ce va mai urma după această hotărâre, nu ştiu ; în tot cazul eu nu am mare încredere că să va stabili o jurisprudenţă constantă în această privinţă. — Eu chiar bănuesc că tribunalele şi Curţile intrând în fondul cazurilor de expulsare au să se pronunţe că expulzările să fac în regulă. Şi nu ştiu dacă Curtea de casaţie, când va avea de rezolvat chestia de drept, chestia de principiu, ea va adopta o interpretare prin care să mărginească dreptul de expulzare al guvernului în strictele limite, adică în ceea ce priveşte pe străinii veniţi şi aşezaţi provizor în ţară. Această chestie a lui Fior precum şi hotărârea Curţei de casaţie îmi deşteaptă în minte o chestie mult mai gravă, căci ea are caracter general. Voesc să vorbesc de lipsa completă de garanţii legale în contra abuzurilor şi călcărilor de lege comise în mod flagrant de guvern. Să ştie în ce constă garanţia respectăreî legei de un guvern în celebrele Constituţii din Europa, în cea Belgiană, Franceză etc. precum şi in cea faimoasă Românească. In materie de călcare de lege şi de pedepsire a culpabililor noi suntem încă la cele Intâiu timpuri a republică Romane. In adevăr, după Constituţia Romană consulii cât erau în exerciţiul funcţiune puteau face ori şi ce, puteau comite orce nelegalitate, numai la expirarea mandatului lor, numai când eşeau din funcţie, numai atunci ei puteau fi traşi la răspundere. După Constituţiile moderne precum şi după cea a noastră acelaşi lucru are loc. Miniştrii pot călca cât le place legile, nimenea nu poate interveni în mod legal ca să anuleze actele lor, ci după ce ei cad de la putere sau sunt răsturnaţi apoi după aceea ei sunt daţi în judecată înaintea Curţii de casaţie şi... nici odată condamnaţi... Aceasta ştiţi cum s’ar zice pe Româneşte : „prinde orbul şi scoate’i ochii“... In adevăr, acest mod de represiune post factum este ridicol, este neeficace, el nu poate mai cu seamă aduce nici o reparaţie, el nu mai impedică nici un rău, nu mai evită nici o catastrofă. Căci răul este făcut de mult, călcarea de lege este consumată când ministrul abuziv şi călcător de lege este dat în judecată, chiar când e dat. Această chestie o voi trata-o mâine. G. PANU supra întăriri puteri noastre militare. Guvernul va continua a lucra cu zel astfel ca să reuşească a menţine pacea, după cum a putut fi menţinută până acuma. SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Paris, 29 Septembre.--Nişte depeşe sosite de la franiji pretind că crima de Sâmbătă a fost rezultatul uimitarii între doi soldaţi germani ce ereau în stare de beţie. Dublin, 29 Septembre—Poliţia englezească a ucis ieri, aproape de Wikloff, un arendaş irlandez care rezista evicţiunii. Viena, 29 Septembre.--Arhiducele Rudolf a primit pe membrii congresului igienic. Prinţul a cerut să i se prezinte deleganţii guvernamentali şi a zis primarului din Seraia că va vizita de 8grr Seraievo anul viitor. Buda-Pesta, 29 Septembre. — Regele a deschis intr’un mod solemn Parlamentul unguresc Mesagiul tronului accentuiază trebuinţa de a face economii fără ca toate astea să se vateme interesele Statului, el anunţă propuneri pentru a ajunge la sporirea veniturilor Statului printr’o egală distribuţiune a impozitelor, pentru a nu apăsa prea mult asupra naţiunii. Guvernul propune abolirea corpului regal al veterinarilor, instituirea unei poliţii rurale, complectarea administraţiilor juridice, administraţia comunicaţiilor, proecte privitoare la instrucţiunea publică. Discursul zice că cu prilejul convenţiunii financiare cu Croaţia, guvernul va respinge rinnoirea legii de apărare. Mesagiul adaugă că relaţiunile cu generalitatea puterilor sunt amicale. Chiar dacă starea actuală a lucrurilor nu înfăţişează acest aspect, totuşi sunt mari speranţe că guvern, unit cu alţi factori, va continua a menţine pacea ca plnă acum. Pentru aceasta, guvernul va lupta cu abnegaţiune pentru menţinerea ei. AGENŢIA LIBERA Berlin, 29 Septembrie. — Principele de Bismarcka dori ca d-na Miguel, membru din Reischlag, să facă parte din Minister. Pesta, 29 Septembrie.—Deschiderea Dietei a avut loc ori la 12 ore. Discursul tronului accentuând necesitatea unei economii absolute zice căi relaţiunile cu toate puterile străine sunt excelente ; cu toate acestea situaţiunea politică a continentului nu este de natură a ne face să uităm cu totul de a concentra atenţiunea noastră . O LĂMURIRE Telegraful are obiceiul de a face pe şiretul, de a căuta ca să vâre zâzanie în sânul opoziţiei. Aşa, în un număr trecut, vorbind despre o întrunire intimă ce ar fi avut loc între conservatorii puri, confraţii de la Telegraful spun că sunt informaţi că d. L. Catargiu ar fi zis că „trebue odată rupt cu oameni ca Panu cari ne compromit“. Noi nu credem că d. Catargiu sau oricare altul să fi zis asemenea vorbe în ceea ce priveşte pe d. Panu şi pe noi de la Lupta. Şi ştiţi de ce nu credem? Pentru bunul cuvânt că pentru ca să poată avea loc o ruptură trebue să fi fost mai întâi şi o legătură. Ei bine, este ştiut de oricine că noi de la „Lupta“ împreună cu d. Panu nu avem absolut nici o legătură cu comitetele centrale din Bucureşti, că d. Panu nu e membru în nici un comitet, că nu are, atât el cât şi noi, o solidaritate cu restul opoziţiei afară de aceea care să stabileşte între oameni sau grupuri cari luptă în contra unui duşman comun.. Noi de la „Lupta“ nu facem nici o dificultate celeilalte opoziţii, de vreme ce nu e nici o legătură între noi. De altminterea atitudinea noastră e o dovadă. DEZERTORII In armată dezertorii sunt pedepsiţi cu Închisoarea In timp de pace şi cu moartea In timp de război şi; în politică acei cari trec la duşman în momentul luptei trebuesc pedepsiţi mai aspru decât cei cari fac defecţie în timpurile liniştite. Acestea sunt, desigur, nişte simple reflecţii, potrivite pentru alte societăţi, pentru alt nivel de moralitate şi de cultură, căci despre sărmana noastră ţară nici că poate fi vorbă. La noi, cea mai mare parte din cei câţiva surtucari cari trăesc din politică, au pierdut prea cu desăvârşire ruşinea, pentru ca să poată avea nişte asemenea scrupule cari nu pot intra decât în creerul oamenilor cinstiţi şi cu moralitate. Cu toată nemernicia acestor oameni, insă, purtarea lor mişelească are un bun enorm, ea a demascat pe o mulţime de şnapani, a dat de gol pe o mulţime de pretinşi oameni de principii. Din acest punct de vedere şi lunga şedere a guvernului actual la putere ,şi-a avut bunul soţ. Să presupunem că colectivitatea cădea de la putere acum trei ani, închipuiţi-vă ce oameni cinstiţi, ce statornici în principii ar fi fost judecaţi d’alde Meitani, Atanasiadi, Popazu, C. A. Filitis? Nebunelii, şi alţii ca dânşii. Toţi aceştia ar fi avut dreptul ca să’şi bată pieptul şi să strige în gura mare: „Eft am fost în tot-d’a una aceea ce sunt! Eu nu ’mi-am schiîcîDat principiile!“ Graţie, însă, îndelunge! şederi a d-lui Brătianu la putere, s’afi redus la adevărata lor valoare o mulţime de reputaţiuni furate, şi o mulţime de mişei ’şi-afi dat arama pe faţă. Vina în mare parte este, fără de îndoială, a d-lor şefi al opoziţiunei, a acelora cari afi pretins un loc care nu era de talia lor. Nu ştim dacă toţi leaderii şi şefii merită această imputare, dar ceea ce ştim este că, acum un an opoziţia înspăimântase pe guvern, iar că acuma, după infamii mai comise, după teroarea de la Galaţi, după sporirea impozitelor, opoziţiunea este aproape zdrobită şi guvernul îşi bate joc de dânsa. Ce au făcut şefii cu armata opoziţionistă ? La ce dezastru nemeritat a fi condus’o? Avem deci dreptul să’l întrebăm, precum odinioară Romanii întrebaui pe Varon, Leaderilor, unde sunt legiunile ? E drept că d. Panu face parte din comitetul opoziţiei ieşene, de cât acel comitet este local; mai mult, acela nu primeşte inspiraţie nici ordine de la comitetul central. In acel comitet nu figurează numai membrii ai opoziţiei unite ci şi alţii care nu au nici o legătură cu acea opoziţie. Ne aducem aminte că cu ocazia încarcerărei d-lor Balş şi Filipescu, disidenţii din grupul d-luî Firva au început a scri în Epoca. Unirea, ziarul d-lui Bibicescu pentru care avem stimă, a scris atunci un mic articolaş în care să zicea : „vezi d-le Panu, „în ziarul d-tale nimenea din disidenţi „nu s’a oferit să scrie, pe când în ziarul „coservator toţi să îngrămădesc să scrie“. Unirea nu avea dreptate. Mai întâi el d-nu Panu e liber, nu e pus în imposibilitate de a seri, cititorii Luptei o văd aceasta zilnic. Deci era natural din partea disidenţilor ca să dea concursul lor unui ziar ai cărui redactori eraui puşi în imposibilitate de a seri, decât Luptei la care nimic nu să schimbase prin plecarea d-luî Panu din ţară Dar mai la urmă, chiar dacă reflecţia Uniui ar fi fost întemeiată, ce urma de acolo ? Urma că d. Panu e părăsit, e nedreptăţit? De loc. D. Panu şi Lupta având o atitudine deosebită de a tuturor celorlalte grupuri este foarte natural ca şi celelalte grupuri să păstreze o atitudine rezervată cu noi. Noi nu ne plângem de loc de aceasta, din contră. Marele nostru merit—dacă e vorba să pronunţăm cuvântul de merit — este că avem existenţă politică independentă, este că nu contractăm alianţe şi legături cam la un timp oarecare, în viitor, să fie o sarcină pentru noi sau pentru aliaţii noştrii. Mâine, dacă guvernul conservator vine, mâine noi avem cu totul libertatea noastră de acţiune, putem lua orice atitudine, putem începe a combate imediat acel guvern sau a da un termen pentru a-l vedea la lucru. In această situaţie se află şi confraţii de la Românul. Prin urmare, faptul relevat acum proaspăt de Telegraful, precum şi cel relevat mai de mult de Unirea nu sunt întemeiate. D. Tache Ionescu poate seri cât îi va plăcea în Epoca, fără ca acest fapt noi să -l luăm ca o lovitură. Căci mai la urmă, fiindcă am pronunţat numele d-lui Tache Ionescu, colaborarea d-sale era chiar imposibilă la Lupta. In adevăr, era cu putinţă ca Lupta să publice acele fenomenale articole în care să spunea că a ataca pe rege este o boală. Era posibil ca să primim noi în ziarul nostru declaraţii ferbinţi de dinasticizm şi articole de ale d-luî Ionescu, din care unul sfîrşea cam în următorii termeni: „Şti că Voinţa Naţională ar voia să mă împingă pe calea de a ataca Cocoana. Tactica ei însă e zadarnică. Nu „eu voia fi care să comit această greşeală!...“ Tot acelaşi lucru zicem şi în privinţa pretinsei întruniri conservatoare, cum că d. L. Catargiu, sau un altul esconomică pe d-na Panu şi pe noi de la Lupta aceasta ne este complet egal; nune poate escomunica decât doar în efigie, de vreme ce nu avem nici o legătură contraritată. Dar o repetăm, cunoscând tactul d-luî L. Catargiu şi onestitatea lui politică, noi suntem aproape siguri că el nu a pronunţat cuvintele ce i le atribue Telegraful, nu le-a pronunţat fiindcă nu putea să le pronunţe. Cele dupăcare va lucra comisiunea programa învăţământului rural. Consiliul lasă comisiunea libertatea de a lucra, după cererea d-lui C. Leonardescu, membru în acea comisiune. Se continuă discutarea programei examenului de admitere. Se citeşte programa pentru Matematică. D-nu I. Stoenescu, propune suprimarea unei părţi din algebră, toată geometria în spaţiu, precum şi noţiuni din cosmografe. (1) D-nu I. Guliotti, apărând lucrarea comisiunei spune ca nu să miră că d-nu Stoenescu propune a să suprima părţi însemnate din matematică, deoarece nu cunoaşte programa şcoalelor secundare. De ce nu să propune, zice d-nu Guliotti, suprimarea pe de a Întregul, căci în acest cas majoritatea consiliului ’şi ar crea titluri mai mari"1 Consiliul votează (!!!) cu apel nominal suprimarea propusă la matematică. Să citeşte programa comisiunei pentru Ştiinţele Naturale. D-nu Caian cere suprimarea opticei (!!?) din Fisică. Motivul e uşurarea programei. D-na Slobozeanu, propune de asemenea suprimarea din Geologie a următoarelor părţi: Descrierea principalelor roce, strate, stratificaţiune, fosile, faună, floră, împărţirea cotei terestre în perioade şi descrierea acestor perioade (III). D-l I. Guliotti, membru în comisiune, declară că Înţelege pe d-l Caian, deoarece d-sa e competent (1!) în toate, dovadă suprimările ce tot propune, dar nu-şi poate stăpâni mirarea că d-l Slobozeanu, profesor de Ştiinţele Naturale, propune suprimarea chiar a acelei părţi, care constituie tocmai obiectul esenţial al Geologiei, lăsând acele părţi elementare, pe cari le poate cunoaşte ori şi cine. D-l Guliotti zice că d. profesor de Ştiinţele Naturale Slobozeanu nu cunoaşte (!) nici chiar definiţiunea (11 ?) Geologiei, când propune să se suprime partea privitoare la istoria geologică a pămîntului, cum stratificaţiunea, fosilele şi tărîmurile coajei pământului şi altele. Mania suprimăreî (!!) cu orîce preţ, este poate singurul motiv. Cât pentru suprimarea Opticei, cerută de d-l Caian, d-sa regretă că să găsesc profesori inspraţi de asemenea idei. Dacă se va suprima de tot Ştiinţele Naturale din programa examenului de admitere, majoritatea consiliului va avea o scuză: puterea votului (!!?). D-l Mazăre, combate suprimările propuse, ca neîntemeiate. D-l Tocilescu, sprijineşte suprimările ca bine justificate de propunători. D-l Densuşianu, constată cu părere de rea, că în asemenea discuţiuni, în loc să 88 cugete serios, unii membrii din spirit de şicană, călăuziţi de sentimente străine adevărului, propun suprimări peste suprimări. Deja lucrarea comisiunei a fost schilodită de majoritatea consiliului, sub inspiraţiunea unora, aşa încât lucrurile stau reu. Acum să propune ciuntirea şi a Ştiinţelor Naturale. Dacă se va face aşa, atunci viitorii normalişti vor intra în şcoala cu patenta ignoranţii recunoscută şi sancţionată oficial. Consiliul respinge propunerea d lui Sobozeanu. Asemenea să respinge propunerea făcută de d-l Nanu de a sări prima pe lângă Optică şi Acustica (!!!). D-l Caian îşi retrage propunerea. După închiderea discuţiunei şi pe când să vota propunerile de mai sus, d-l Tocilescu îşi însuşeşte propunerea d-luî Caian de a să suprima Optica şi propune consiliului să voteze (!!) propunerea d-sale. D-l Densuşianu, zice că ceea ce să propune de d l Tocilescu acum la urmă, după ce s’a respins propunerea d-lui Nanu în care să cerea şi suprimarea Opticei, nu poate dovedi altceva decât că sunt în consiliu membrii cărora le pare rău, când să face ceva bine, cum a fost cu votul de mai sus. D-l Tocilescu, insistă în propunerea sa. D-l C. C. Dobrescu, citind art. 21 din regulament zice că propunerile scrise trebuesc făcute înainte de închiderea discuţiunei şi afirmă că nu s’a mai pomenit ca după închiderea discuţiunei să se presinte propuneri. Ceea ce cere d-l Tocilescu este răsvot, de aceea nu crede că majoritatea va împinge aşa da departe devotamentul sau către d-l Tocilescu. Consiliul respinge răsvotul propus. D-l B. I. Radu, propune că între aspiranţii la şcoala normală să se primească şi absolvenţii şcoalelor de comerţ. Consiliul primeşte propunerea d-luî Radu, numai ca desiderat. Să procede la votarea în total a programei de admitere în şcoala Normală de Institutori. D. C. C. Dobrescu, din partea comisiunei, declară că programa examenului de admitere pe calea suprimărilor operate asupra ei, nu mai este ceia ce a fost, adică un text organic, căci majoritatea consiliului a votat suprimări de acelea cari pocesc, schilodesc atât de mult, încât avem în față, Consiliul prit de instrucţiune Şedinţa din 16 Septembrie 1887. Prezenţi 26 membrii. Preşedinte P. S. S. Episcopul Inochentie Buzea, delegatul ministrului. D-nu Tocilescu, voeşte să se friseze ba