Lupta, octombrie 1887 (Anul 4, nr. 361-385)
1887-10-01 / nr. 361
ANUL IV—No. 361 ABOVÂMWTE Im Țară Di .............................................40 lei 7* a».............................................20 n S Iutii................................» • • 10 „ Im utrASnatat« Un an...................................................50 lei 7 an.............................................25 „ 3 luni....................................................15 „ 15 Bani Numărul REDACȚIA 19. — Strada Știrbei-Vodă, — 19. ,EI.NrPA Jk. DOIA BUCUREȘTI, JOI 1 OCTOMBRIE 1887 AMUMimi Anundiuri pe pagina III ... 1 left linia , „ „ IV ... 25 bani „ A SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENTIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol Director politic, G. PANN ADMINISTRAŢIA Bucureşti. — Strada Nouă No. 5.—Bucureşti O LINIE DE PURTARE ^ CARE E REZULTATUL ? O ÎNTREBASE CRONICA PASTRAMA LUI PILAT 0 TIATA CRIMINALI *- O LINIE DE PURTARE Cele ce vedem petrecându-se sub ochi ar trebui să ne profite. Câteva observaţii practice nu strică, ele pot să ne servească în viitor de linie de conduită. Iată-le: Din toată viaţa politică ce am avut la noi în ţară au reuşit două lucruri : 1) Că constituţionalismul, aşa cum îl vedem practicându-se, este un regim bastard care nu e nici despotismul pe faţă, nici regalitatea absolută proclamată, nici suveranitatea poporului. Este un regim care până acum a dat dovadă că este fertil în intrigi şi în favoritizm, incapabil de a produce reforme serioase sociale şi economice, regim care invocând necontenit legalitatea, întrebuinţează toate sofismele pentru a ascunde cele mai neruşinate traficări de conştiinţă. , ’ până l-acum,acest regim la noi şi iar peste tot locul a izbutit a deplasa axa abuzurilor fără a le suprima. De la o clasă ele au trecut la o alta formată mai de curând, de la nobleţe, la burghezie. Un singur merit a avut acest regim peste tot locul şi la noi, acela de a lărgi cercul libertăţilor publice şi prin urmare a permite ca educaţia cetăţenească să se poată face cu încetul. Acest merit este imens. Prin urmare, când eu şi alţii vorbim de constituţionalizm, de instituţiile parlamentare actuale să fie bine constatat că nu putem avea admiraţie, că le primim aşa cum sunt fiind că nu putem face altminterea. Să fie deci bine constatat că pe noi de la Lupta nu ne poate număra printre admiratorii beaţi ai ficţiunilor şi ai concepţiunilor bastarde ale Constituţiilor produse de* epoca metafizică a spiritului politic. Până când acest instrument politic—Constituţiele—nu va deveni în mâna democraţiei şi până ce aceasta nu să va servi de el ca de un mijloc de a realiza reforme serioase, de ae dezlega chestiuni fundamentale eco- nomice şi sociale, până atunci regimul parlamentar nu poate fi decât o nouă formă a regimului de coterii a unei singure classe, a unei singure pături. Deosebirea deci între el şi vechile regimuri, afară de rezerva făcută mai sus, nu e mare. Am zis la început că experienţa vieţei noastre politice a făcut să reiasă două puncte. i. Iată-l şi al doilea care e de un caracter mai special. Din viaţa noastră politică rezultă că parlamentul este o adevărată comedie, comedie când jucată de conservatori, când de liberali, când de colectivişti. Aşa cum să recrutează membrii parlamentului, şi aşa cum înţeleg misiunea lor, este vădit ci ei nu sunt în stare şi nu pot rezolvi nici o chestie importantă, că toată activitatea lor nu poate fi decât produsul unei coterii politice. Ce trebue să tragem din această observaţie care e dovedită de la sine ? Următorul lucru: parlamentul nu trebue să joace mare rol în preocuparea ţărei, el trebue lăsat pe planul al treilea, el şi cu activitatea lui nu merită să pasioneze lumea. Parlamentul prin origina şi destinata lui actuală are o viaţă aparte decât aceea a ţărei. De multe ori nu e nimic de comun între el şi ţară. Parlamentul este guvernul, adica I. Brătianu. I. Brătianu este regele, regele este Bismark. Ce poate dar fi de comun între ţară şi între toate aceste inele ale lanţului care se sfârşeşte în mâna lui Bismark, încă ceva. In parlament astâzi nu pot intra, afară de mici excepţiuni, decât oamenii guvernului, sau oamenii palatului. Tot ce e independent, tot ce e demn rămâne în mare majoritate în afară de parlament. De multe ori este mai mare ruşinea a învinge la alegeri, de a intra in parlament decât de a fi învins, a remânea pe delăturî. Eu cunosc această ruşine. Fiind astfel, care este desvălirea naturală a acestei stări de lucruri ? Este următoarea: activitatea politică cea serioasă, solidă trebue să aibă loc în afară de parlament. Trebue ca să ne constituim nu în vederea atât a alegerilor, a luptei parlamentare, cât mai cu seamă în vederea activităţii şi a luptei pe tărâmul social şi economic în țară. Guvernul ne poate împedica de a intra în parlament, el nu ne poate infi mai cu greu ~,o poate împedica de a lucra în ţară, de a ne organiza, de a continua propaganda noastră politică. Când oamenii independenţi vor înţelege aceasta şi să vor pune serios pe lucru, atunci parlamentul, aşa cum e constituit, va râmîne cu totul in umbră, deputaţii şi senatorii vor ajunge a fi consideraţi ca simplii funcţionari ai guvernului. Abţinerea şi neintrarea în parlament hotărâte de opoziţie nu ar fi fost rele dacă opoziţia să punea pe lucru şi înţelegea cum să lucreze. Din nenorocire opoziţa nu a înţeles. Ceea ce ea toată nu a înţeles, este de datoria unui mai mic număr să o înţeleagă. Şi apoi ceea ce propun este conform cu tendinţa democraţiei moderne. Astăzi democraţia tinde a face din parlament tot mai mult un instrument pasiv în mânele ei, iar din deputaţi nişte mandatari fideli şi exacţi ai însărcinării primite. Astăzi este tendinţa ca chestiunele să se agite, să se trateze, să se rezolve în afară de parlament, iar acesta să vină şi să îndeplinească simplu formalitatea înregistrării legale. Dacă deci parlamentele, acolo unde ele au o origină serioasă, au ajuns a avea acest rol, ce să mai zicem noi de parlamentul nostru care este o simplă maşină administrativă ? Concluzia : Să ne punem pe lucru în ţară, să muncim şi să lucrăm fără preocupare de a intra numaidecât în parlament, fără a ne dirigea activitatea noastră pe canaturile politicei bătute, a drumurilor croite şi frecventate de micele coterii politice. G. Panu reşti, o mare victorie pentru guvernul din Sofia, pentru că opoziţia e fără şef în Sobranne. Impresiunea acestui fapt va fi mâhnitoare mai cu deosebire în Rusia, unde se va face terorismul guvernului respunzător de incidentele regretabile ce au însoţit alegerile. Aceste incidente nu micşorează de loc faptul dobândit, că imensa majoritate a naţiunii, împreună cu Rumelioţii, s-a pronunţat în favoarea guvernului. mmvmmmmmmMm AGENŢIA HAVAS Viena, 11 Octombrie. — Deputaţii au reluat lucrările lor. Obii au adresat o întrebare guvernului în privinţa suprimărei unor şcoli. Viena, 11 Octombrie. — Preşedintele consiliului, Comiţele Taaffe, a comunicat deputaţilor că convocarea delegaţiunilor să va face la 27 Octombrie. Paris, 11 Octombrie. —O scrisoare a d-luî Wilson arată falsitatea insinuărilor cari au de scop să’l amestece in afacerea traficului decoraţiunilor. Viena, 11 Octombrie. — „Noua Presă Liberi,“ vede în rezultatul alegerilor bulgă AGENŢIA LIBERA Viena, 11 Octombre.—Experienţele cu puştile Manlicher sunt terminate şi reziliatul este satisfăcător. Ministerul de rezboiu a făcut o comandă importanţi de aceste arme la Waffenfabriksgesellschaft. Constantinopol, 11 Octombre. — In urma apariţiuni a numeroşi agenţi ruşi in vecinătatea numelii orientale, Poarta a dat ordine severe autorităţilor militare din Macedonia de a exercita o supraveghere la fruntarie. Paris, 11 Octombre. — Comisiunea însărcinată de a face o anchetă asupra cazului general lui Caffirel, se compune din general Saussier președinte și generalii de Launay, Deffis, Vervari și Boquet. Iată tot câştigul. Cât despre câştigul politic, despre cel electoral, rezultatul este cum am zis nul!... Toate argumentele noastre, toate studiile, toate observaţiile, toate sarcasmele şi ironiele să zdrobesc de zidul de fier ridicat de guvern prin violenţă şi corupţie în mijlocul unei populaţii moi, domoale, incapabilă de a simţi insulta, şi incapabilă de două ori pentru a o releva / Facem lucrarea lui Sisif!... In fiecare zi cercăm a ridica piatra şi ea cade în afund fără ca să fi reuşit măcar a o purta până aproape de vârf! Tristă şi neutilă ocupaţie care pare că are să mai dureze mult timp! CARE E REZULTATUL? Sunt subiecte stoarse până la măduvă , generaţii de scriitori, de observatori le-au întors şi privit pe toate feţele aşa încât nu rămâne succesorilor decât să adaoge pe ici pe colo,câte un detaliu sau o mică rectificare. In această categorie să află guvernul colectivist şi faptele lui. De ani de când tot ce ţara cuprinde mai înalt ca oratorie, ca scriitori, ca observatori, au dezbrăcat regimul de hainele lui mincinoase,i-au întws goi ~pe~de secţie şi saft analizat în cele mai mici detalii, sub toate feţele. Noi credem că în ţara Românească încă nu a existat un regim mai minuţios analizat şi disecat ca cel actual. Criticele şi analisele făcute de câţiva colectivişti reormului conservator sunt o copilărie comparate cu bogăţia de analisă, cu varietatea de observaţii, cu gruparea metodică de fapte făcute şi îndeplinite de opoziţia actuală pe socoteala regimului colectivist. Articolele de polemică umflate şi declamatoria goală din timpul guvernului d-lui L. Catargiu nici să pot compara, o mai repetăm încă odată, cu lucrarea serioasă de idei şi de fapte îndreptate contra regimului actual. Nu a rămas nimic necercetat şi nedat la iveală, guvernul colectivist şi cu banda lui au fost cercetaţi din punct de vedere general, din acela al principiilor, din punctul de vedere al faptelor zilnice, a activităţei legislative, parlamentare, a politicei lui economice, a linne lui exterioare etc. Toate cercetările acestea au ajuns cu o unanimitate sdrobitoare la o singură concluzie: regimul este incapabil, neonest, tiranie, ruinător. Actele făcute până acum de colectivitate sunt caracterul ei dominant și în viitor. Colectivitatea de acum e menită a să repeta neaducând alt ceva nou de cât o îndrăzneală mai mare, o lipsă de scrupule mai întinsă, o propensiune de a mări şi îngroşa abuzurile şi călcările de lege. Sistemul este şi va rămânea acela îa fond. Ei bine, ce folos real s’a adus ţăreî cu toată acea enormă cheltuială, făcută de opoziţie, de inteligenţă, de talent, de studii, de timp pentru a pune în ochii opiniei publice guvernul colectivist în toată nuditatea lui scârboasă? Care a fost profitul ? Ce teren s’a câştigat cu aceasta ? Răspunsul nu avem nevoe să-l dăm, îl ştie toată lumea: rezultatul este nul!... Un singur câştig s’a căpătat, un câştig pur intelectual, de domeniul ştiinţei: o mare parte din cetăţeni au căpătat spiritul de analiză, s’au deprins la şcoala de observaţie şi de critică a faptelor, s’a pătruns de metoda de a lua şi a trata în mod analitic un subiect. Mai mult, un alt număr mai restrâns s’a deprins a aborda chestiele în mod mai fundamental şi a le trata cu oare care elevaţie de vederi. CRITEERAEE In şedinţa Camerei de la 31 Martie a. c. s’a votat cu 67 bile albe contra 28 negre, înfiinţarea a 14 compănii de griu , 8 baterii de artilerie călăreţe şi pe jos, 8 escadroane de cavalerie permanentă. Când proiectul de lege s’a prezentat în Cameră, cel d’întâi care a luat cuvântul în contra lui a fost d. Emil Costinescu, raportorul general şi permanent al bugetului. D-sa, după ce arătă că bugetul nu poate suporta această nouă cheltuială şi că el va fi dezechilibrat de sigur, a sfîrşit cu următoarele cuvinte: Aşi ruga dar încă odată TM d, ministru de rezbel să renunţe pentru câteva luni numai la această nouă sarcină a bugetului d-sale , fiindcă nu ne desparte un an măcar de epoca când se vor întruni din nou Camerile, şi atunci, de vom crede că este trebuinţă de adaos, se va cere în sesiunea viitoare, dar să se renunţe la acest adaos în sesiunea aceasta, care ne dezechilibrează bugetul anului viitor, deoarece se creiază pentru acel buget, trebuinţa unei sume dă poate trei milioane mai mult, şi astfel cum este bugetul nostru general de venituri nu suferă pentru ministerul de rezbel o cheltuială mai mare ordinară de 30 milioane. D-luî Costinescu i-au respins mai mulţi oratori printre cari d-l ministru de resbel, generalul Al. Anghalescu. Iată respunsul d-lui general: ... Eu am sarcina grea de a pregăti apărarea ţărei, prin urmare când vin să vă spun trebuinţele armatei, nu fac fantazmagorie, ci vă arăt realitatea. Am cerut organizarea a patru companii de geniu fiindcă ţara noastră are trebuinţă, pentru apărarea ei, să întărim oarecare punturi; este o trebuinţă foarte simţită ca să sporim arma genialul, şi de aceea am venit să vă cerem autorizarea acestei cheltueli. Mai cerem opt baterii de artilerie la care am fost întrebaţi, cu câţi oameni se creşte artileria ? Ei, d-lor, artileria nu se comptează cu oamenii, artileria se comptează cu gurile de fot şi opt baterii însemnează 50 de tunuri. „Credeţi d-voastră că 50 de tunuri nu CSTEL -isa nimic în apărarea ţărei ? Din contră eu vă asigur că e mult. In privinţa cavaleriei, d-lor, ştiţi că e arma care la noi a fost lăsată mai la urmă, şi ce credeţi că aceste opt escadroane nu însemnează nimic? Cavaleria la început serveşte ca să acopere mobilizarea şi cu cât vom avea mai bună cavalerie cu atât vom fi în stare mai bună de apărare. Din ziua de 31 Martie şi până astăzi au trecut şase luni şi cu toate acestea d. ministru de razboiu n’a înfiinţat nici o companie din cele cerute mai sus. Avem, deci, dreptul ca să întrebăm pe d. ministru de razboiu, care să fie motivul ? In ziua de 31 Martie d-sa declara că toate aceste trupe sunt indispensabile pentru apărarea ţărei, iar d. Costinescu declară că d. ministru n’o să aibă parale cu ce să le înfiinţeze şi rezultatul este că trupele nu s’au înfiinţat. Acuma ce ipoteze putem face noi afară de următoarele ? 1. Că d-l ministru de rezbel, se află într’o complectă ignorenţă asupra situaţiuneî armatei, când în şedinţa de la 31 Martie a declarat că trupele propuse a fi înfiinţate, ereau indispensabile pentru apărarea ţăreî ? 2. Dacă d. ministru a ştiut ce spune în şedinţa de la 31 Martie şi a cunoscut bine starea armatei noastre, apoi, nerealizând până astăzi acel spor de trupe, s’a făcut culpabil înaintea ţărei, că, din incapacitate sau rea voinţă, a lăsat'o fără o apărare"indispensabilă pentru dânsa. 3. Că starea finanţelor noastre este atât de mizerabilă încât d. ministru de rezbel, cu toată buna sa voinţă şi cu toată trebuinţa imperios simţită, nu are de unde lua banii trebuincioşi pentru a complecta puterea de apărare a ţăreî. Aşteptăm un răspuns lămurit de la d. ministru de războiu şi, în caz când d-sa ar refuza să n-i dea, vom răspunde noi în locul d-sale. A înţeles d. ministru de rǎzboiu despre ce e vorba? DIN AFARA Afacerea generalului Caffarel întreaga presă parisiană se preocupă acum de scandalul de la ministerul de războiu și de arestarea generalului Ciffirel, „eroul“ acestui scandal. LujUp *«*' kh v La République Frangaise toate amănuntele privitoare la această gravă afacere. Trebue să observăm că acest ziar este unul din marele organe parisiane ce stă în legătură directă cu guvernamentalii din Franţa. „In luna Februarie trecut, ministerul de războiu (din Franţa) temându-se de un atac brusc din partea Germaniei, luă deodată un număr de măsuri defensive ; atunci se desemnă un oarecare număr de regimante de infanterie care, la primul semnal, trebuiau să plece la frontieră fără să aştepte sosirea rezerviştilor lor. Noi am criticat aci chiar, în luna Aprilie,—atunci când pericolul era înlăturat şi nu mai era vorba de nici un inconvenient, —disposiţiunile eventuale luate de generalul Savin de Larclause ; noi arătarăm că lucrând astfel s’ar desorganiza, în vederea unui beneficiu iluzoriu, cinci sau şease corpuri de armată. Observaţiunile noastre erau atât de întemeiate în cât ordinele date în Februarie au fost rechemate. Dar în acest timp, generalul Peaucellier, care era sub şef al statului major şi care protestase în zadar contra decisiunilor şefului său, refuzase de a primi multă vreme răspunderea unor acte pe care le blama pe faţă, el ceruse şi obţinuse punerea sa în disponibilitate. El avu de succesor pe generalul Caffarel care, după ce fusese șeful statului-major al corpului 17-lea de armată, la Tulusa, a fost înaintat în 1884 la gradul de general de brigadă şi numit șef de stat major al corpului al 5-lea de armată, la Orleans. „Când generalul Ferron luă posesiunea ministerului de rǎzboiu, el înlocui pe generalul Savin de Larelanse, care era șef de stat major general, prin generalul Haillot, unul din posturile de sub șef fiind vacant, în urma plecare! generalului de la Rocque, chemat, după a sa cerere, la comandamentul unei brigade active, generalul Ferron desemnă pe generalul de Saint-Germain, care era pe atunci în capul artileriei corpului 7 de armată, la Besançon, şi care, în timp de mai mulţi ani, fusese şeful biuroului al 3-lea al statului major general. Ministrul de rǎzboiu îşi manifestase intenţiunea de a se lipsi de concursul generalului Caffarel; colegii săi însă îl făcură să observe că opiniunea publică ar vedea în acest fapt un fel de persecuţiune meschină îndreptată în potriva colaboratorilor predecesorului său. „Generalul Caffarel fu dar menţinut; numai că, deoarece existau braneli puternice, nu contra cinstei dar în contra capacităţilor sale, el fu însărcinat cu direct 4