Lupta, octombrie 1887 (Anul 4, nr. 361-385)

1887-10-01 / nr. 361

ANUL IV—No. 361 ABOVÂMWTE Im Țară Di .............................................40 lei 7* a».............................................20 n S Iutii................................» • • 10 „ Im utrASnatat« Un an...................................................50 lei 7­ an.............................................25 „ 3 luni....................................................15 „ 15 Bani Numărul REDACȚIA 19. — Strada Știrbei-Vodă, — 19. ,EI.N­rPA Jk. DO­IA BUCUREȘTI, JOI 1 OCTOMBRIE 1887 AMUMimi Anundiuri pe pagina III ... 1 left linia , „ „ IV ... 25 bani „ A SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENTIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol Director­ politic, G. PANN­ ADMINISTRAŢIA Bucureşti. — Strada Nouă No. 5.—Bucureşti O LINIE DE PURTARE ^ CARE E REZULTATUL ? O ÎNTREBASE CRONICA PASTRAMA LUI PILAT 0 TIATA CRIMINALI *- O LINIE DE PURTARE Cele ce vedem petrecându-se sub ochi ar trebui să ne profite. Câte­va observaţii practice nu strică, ele pot să ne servească în viitor de linie de conduită. Iată-le: Din toată viaţa politică ce am a­­vut la noi în ţară au reuşit două lu­cruri : 1) Că constituţionalismul, aşa cum îl vedem practicându-se, este un re­gim bastard care nu e nici despo­­tismul pe faţă, nici regalitatea ab­solută proclamată, nici suveranitatea poporului. Este un regim care până acum a dat dovadă că este fertil în intrigi şi în favoritizm, incapabil de a produce reforme serioase sociale şi economice, regim care invocând necontenit legalitatea, întrebuinţează toate sofismele pentru a ascunde cele mai neruşinate traficări de con­ştiinţă. , ’ până l-acum­­,ace­st regim la noi şi iar peste tot locul a izbutit a de­plasa axa abuzurilor fără a le su­prima. De la o clasă ele au trecut la o alta formată mai de curând,­­ de la nobleţe, la burghezie. Un singur merit a avut acest re­gim peste tot locul şi la noi, acela de a lărgi cercul libertăţilor publice şi prin urmare a permite ca educaţia cetăţenească să se poată face cu în­cetul. Acest merit este imens. Prin urmare, când eu şi alţii vor­bim de constituţionalizm, de insti­­tuţiile parlamentare actuale să fie bine constatat că nu putem avea admiraţie, că le primim aşa cum sunt fiind că nu putem face altmin­­terea. Să fie deci bine constatat că pe noi de la Lupta nu ne poate nu­măra printre admiratorii beaţi ai ficţiunilor şi ai concepţiunilor bas­tarde ale Constituţiilor produse de­­* epoca metafizică a spiritului politic. Până când acest instrument po­litic—Constituţiele—nu va deveni în mâna democraţiei şi până ce aceasta nu să va servi de el ca de un mij­loc de a realiza reforme serioase, de a­­e dezlega chestiuni fundamentale eco­­-­ nomice şi sociale, până atunci regi­mul parlamentar nu poate fi de­cât o nouă formă a regimului de coterii a unei singure classe, a unei singure pături. Deosebirea deci între el şi vechile regimuri, afară de rezerva făcută mai sus, nu e mare. Am zis la început că experienţa vieţei noastre politice a făcut să reiasă două puncte. i. Iată-l şi al doilea care e de un ca­racter mai special. Din viaţa noastră politică rezultă că parlamentul este o adevărată co­medie, comedie când jucată de con­servatori, când de liberali, când de colectivişti. Aşa cum să recrutează membrii parlamentului, şi aşa cum înţeleg misiunea lor, este vădit ci ei nu sunt în stare şi nu pot rezolvi nici o ches­tie importantă, că toată activita­tea lor nu poate fi de­cât produsul­­ unei coterii politice. Ce trebue să tragem din această observaţie care e dovedită de la­­ sine ? Următorul lucru: parlamentul nu trebue să joace mare rol în preocu­parea ţărei, el trebue lăsat pe pla­nul al treilea, el şi cu activitatea lui nu merită să pasioneze lumea. Parlamentul prin origina şi desti­nata lui actuală are o viaţă aparte de­cât aceea a ţărei. De multe ori nu e nimic de comun între el şi ţară. Parlamentul este guvernul, a­­dica I. Brătianu. I. Brătianu este re­gele, regele este Bismark. Ce poate dar fi de comun între ţară şi între toate aceste inele ale lanţului care se sfârşeşte în mâna lui Bismark, încă ceva. In parlament astâ­zi nu pot intra, afară de mici excepţiuni, de­cât oamenii guvernului, sau oa­menii palatului. Tot ce e independent, tot ce e demn rămâne în mare majoritate în afară de parlament. De multe ori este mai mare ruşinea a învinge la alegeri, de a intra in parlament de­cât de a fi învins, a remânea pe delăturî. Eu cunosc această ruşine. Fiind ast­fel, care este desvălirea naturală a acestei stări de lucruri ? Este următoarea: activitatea politică cea serioasă, solidă trebue să aibă loc în afară de parlament. Trebue ca să ne constituim nu în vederea atât a alegerilor, a luptei parlamentare, cât mai cu seamă în vederea activită­­ţii şi a luptei pe tărâmul social şi e­­conomic în țară. Guvernul ne poate împedica de a intra în parlament, el nu ne poate infi mai cu gr­eu ~,o poate împedica de a lucra în ţară, de a ne orga­niza, de a continua propaganda noas­tră politică. Când oamenii independenţi vor înţelege aceasta şi să vor pune se­rios pe lucru, atunci parlamentul, aşa cum e constituit, va râmîne cu to­tul in umbră, deputaţii şi senatorii vor ajunge a fi consideraţi ca simplii funcţionari ai guvernului. Abţinerea şi neintrarea în parla­ment hotărâte de opoziţie nu ar fi fost rele dacă opoziţia să punea pe lucru şi înţelegea cum să lucreze. Din nenorocire opoziţa nu a înţeles. Ceea ce ea toată nu a înţeles, este de datoria unui mai mic număr să o înţeleagă. Şi apoi ceea ce propun este con­form cu tendinţa democraţiei mo­derne. Astăzi democraţia tinde a face din parlament tot mai mult un in­strument pasiv în mânele ei, iar din deputaţi nişte mandatari fideli şi exacţi ai însărcinării primite. As­tăzi este tendinţa ca chestiunele să se agite, să se trateze, să se rezolve în afară de parlament, iar acesta să vină şi să îndeplinească simplu formalitatea înregistrării legale. Dacă deci parlamentele, acolo unde ele au o origină serioasă, au ajuns a avea acest rol, ce să mai zicem noi de parlamentul nostru care este o simplă maşină administrativă ? Concluzia : Să ne punem pe lucru în ţară, să muncim şi să lucrăm fără preocupare de a intra numai­de­cât în parlament, fără a ne di­­rigea activitatea noastră pe canatu­rile politicei bătute, a drumurilor croite şi frecventate de micele co­terii politice. G. Panu­­ reşti, o mare victorie pentru guvernul din Sofia, pentru că opoziţia e fără şef în So­­branne. Impresiunea acestui fapt va fi mâhnitoare mai cu deosebire în Rusia, unde se va face terorismul guvernului res­­punzător de incidentele regretabile ce au însoţit alegerile. Aceste incidente nu mic­şorează de loc faptul dobândit, că imensa majoritate a naţiunii, împreună cu Rume­­lioţii, s-a pronunţat în favoarea guver­nului. mmv­mmm­mmmMm AG­ENŢIA HAVAS Viena, 11 Octombrie. — Deputaţii au­ reluat lu­crările lor. Ob­ii au adresat o întrebare guvernului în privinţa suprimărei unor şcoli. Viena, 11 Octombrie. — Preşedintele consiliului, Com­iţele Taaffe, a comunicat deputaţilor că convoca­rea delegaţiunilor să va face la 27 Octombrie. Paris, 11 Octombrie. —O scrisoare a d-luî Wilson arată falsitatea insinuărilor cari au de scop să’l ames­tece in afacerea traficului decoraţiunilor. Viena, 11 Octombrie. — „Noua Presă Liberi,“ vede în rezultatul alegerilor bulgă­ AG­ENŢIA LIBERA Viena, 11 Octombre.—Experienţele cu puştile Man­­lich­er sunt terminate şi reziliatul este satisfăcător. Ministerul de rezboiu a făcut o comandă importanţi de aceste arme la Waffenfabriks­gesellschaft. Constantinopol, 11 Octombre. — In urma apari­­ţiuni a numeroşi agenţi ruşi in vecinătatea numelii orientale, Poarta a dat ordine severe autorităţilor mi­litare din Macedonia de a exercita o supraveghere la fruntarie. Paris, 11 Octombre. — Comisiunea însărcinată de a face o anchetă asupra cazului general lui Caffirel, se compune din general Saussier președinte și genera­lii de Launay, Deffis, Vervari și Boquet. Iată tot câştigul. Cât despre câştigul politic, despre cel electoral, rezultatul este cum am zis nul!... Toate argumentele noastre, toate stu­­diile, toate observaţiile, toate sarcasmele şi ironiele să zdrobesc de zidul de fier ridicat de guvern prin violenţă şi corup­ţie în mijlocul unei populaţii moi, domoale, incapabilă de a simţi insulta, şi incapa­bilă de două ori pentru a o releva / Facem lucrarea lui Sisif!... In fie­care zi cercăm a ridica piatra şi ea cade în afund fără ca să fi reuşit măcar a o purta până aproape de vârf! Tristă şi neutilă ocupaţie care pare că are să mai dureze mult timp! CARE E REZULTATUL? Sunt subiecte stoarse până la măduvă , generaţii de scriitori, de observatori le-au întors şi privit pe toate feţele aşa în­cât nu rămâne succesorilor de­cât să a­­daoge pe ici pe colo,câte un detaliu sau o mică rectificare. In această categorie să află guvernul colectivist şi faptele lui. De ani de când tot ce ţara cuprinde mai înalt ca ora­torie, ca scriitori, ca observatori, au dez­brăcat regimul de hainele lui mincinoase,­­i-au în­tws goi ~pe~de­­ secţie şi saft analizat în cele mai mici detalii, sub toate feţele. Noi credem că în ţara Românească încă nu a existat un regim mai minu­ţios analizat şi disecat ca cel actual. Criticele şi analisele făcute de câţi­va colectivişti re­ormului conservator sunt o copilărie comparate cu bogăţia de ana­­lisă, cu varietatea de observaţii, cu gru­parea metodică de fapte făcute şi înde­plinite de opoziţia actuală pe socoteala regimului colectivist. Articolele de polemică umflate şi de­clamatoria goală din timpul guvernului d-lui L. Catargiu nici să pot compara, o mai repetăm încă odată, cu lucrarea se­rioasă de idei şi de fapte îndreptate con­tra regimului actual.­­ Nu a rămas nimic necercetat şi ne­dat la iveală, guvernul colectivist şi cu banda lui au fost cercetaţi din punct de vedere general, din acela al principiilor, din punctul de vedere al faptelor zilnice, a activităţei legislative, parlamentare, a politicei lui economice, a linne­ lui ex­­terioare etc. Toate cercetările acestea au ajuns cu o unanimitate sdrobitoare la o singură concluzie: regimul este incapabil, neonest, tiranie, ruinător. Actele făcute până acum de colectivi­tate sunt caracterul ei dominant și în viitor. Colectivitatea de acum e menită a să repeta neaducând alt ceva nou de cât o îndrăzneală mai mare, o lipsă de scrupule mai întinsă, o propensiune de a mări şi îngroşa abuzurile şi călcările de lege. Sistemul este şi va rămânea acela îa fond. Ei bine, ce folos real s’a adus ţăreî cu toată acea enormă cheltuială, făcută de opoziţie, de inteligenţă, de talent, de studii, de timp pentru a pune în ochii opiniei publice guvernul colectivist în toată nuditatea lui scârboasă? Care a fost profitul ? Ce teren s’a câştigat cu a­­ceasta ? Răspunsul nu avem nevoe să-l dăm, îl ştie toată lumea: rezultatul este nul!... Un singur câştig s’a căpătat, un câş­tig pur intelectual, de domeniul ştiinţei: o mare parte din cetăţeni au căpătat spiritul de analiză, s’au deprins la şcoala de observaţie şi de critică a faptelor, s’a pătruns de metoda de a lua şi a trata în mod analitic un subiect. Mai mult, un alt număr mai restrâns s’a deprins a aborda chestiele în mod mai funda­mental şi a le trata cu oare­ care eleva­ţie de vederi. C­RITEERAEE In şedinţa Camerei de la 31 Martie a. c. s’a votat cu 67 bile albe contra 28 negre, înfiinţarea a 1­4 compănii de g­riu , 8 baterii de artilerie călăreţe şi pe jos­, 8 escadroane de cavalerie permanentă. Când proiectul de lege s’a prezentat în Cameră, cel d’întâi care a luat cuvân­tul în contra lui a fost d. Emil Costi­­nescu, raportorul general şi permanent al bugetului. D-sa, după ce arătă că bugetul nu poate suporta această nouă cheltuială şi că el va fi dezechilibrat de sigur, a sfîr­­şit cu următoarele cuvinte: Aşi ruga dar încă odată TM d, ministru de rezbel să renunţe pentru c­ât­e­va­ luni numai la această nouă sarcină a bugetului d-sale , fiind­că nu ne desparte un an mă­car de epoca când se vor întruni din nou Camerile, şi atunci, de vom crede că este trebuinţă de adaos, se va cere în sesiunea viitoare, dar să se renunţe la acest adaos în sesiunea aceasta, care ne dezechilibrează bugetul anului viitor, de­oare­ce se creiază pentru acel buget, trebuinţa unei sume dă poate trei milioane mai mult, şi ast­fel cum este bugetul nostru general de venituri nu suferă pentru ministerul de rezbel o cheltuială mai mare ordinară de 30 mi­lioane. D-luî Costinescu i-au respins mai mulţi oratori printre cari d-l ministru de res­­bel, generalul Al. Anghalescu. Iată respunsul d-lui general: ... Eu am sarcina grea de a pregăti a­­părarea ţărei, prin urmare când vin să vă spun trebuinţele armatei, nu fac fantaz­­magorie, ci vă arăt realitatea. Am cerut organizarea a patru companii de geniu fiind­că ţara noastră are tre­buinţă, pentru apărarea ei, să întărim oare­care punturi; este o trebuinţă foarte simţită ca să sporim arma ge­nialul, şi de aceea am venit să vă cerem autorizarea acestei cheltueli. Mai cerem opt baterii de artilerie la care am fost întrebaţi, cu câţi oameni se creşte artileria ? Ei, d-lor, artileria nu se comptează cu oamenii, artileria se comptează cu gurile de fot şi opt baterii însemnează 50 de tu­nuri. „Credeţi d-voastră că 50 de tunuri nu CSTEL -is­a nimic în apărarea ţărei ? Din contră eu vă asigur că e mult. In privinţa cavaleriei, d-lor, ştiţi că e arma care la noi a fost lăsată mai la urm­ă, şi ce credeţi că aceste opt escadroane nu însemnează nimic? Cavaleria la început serveşte ca să a­­copere mobilizarea şi cu cât vom avea mai bună cavalerie cu atât vom fi în stare mai bună de apărare. Din ziua de 31 Martie şi până astăzi au trecut şase luni şi cu toate acestea d. ministru de razboiu n’a înfiinţat nici o companie din cele cerute mai sus. Avem, deci, dreptul ca să întrebăm pe d. ministru de razboiu, care să fie mo­tivul ? In ziua de 31 Martie d-sa declara că toate aceste trupe sunt indispensabile pentru apărarea ţărei, iar d. Costinescu declară că d. ministru n’o să aibă parale cu ce să le înfiinţeze şi rezultatul este că trupele nu s’au înfiinţat. Acuma ce ipoteze putem face noi a­­fară de următoarele ? 1. Că d-l ministru de rezbel, se află într’o complectă ignorenţă asupra situa­­ţiuneî armatei, când în şedinţa de la 31 Martie a declarat că trupele propuse a fi înfiinţate, ereau indispensabile pentru apă­­rarea ţăreî ? 2. Dacă d. ministru a ştiut ce spune în şedinţa de la 31 Martie şi a cunos­cut bine starea armatei noastre, apoi, nerealizând până astă­zi acel spor de trupe, s’a făcut culpabil înaintea ţărei, că, din incapacitate sau rea voinţă, a lă­sat'o fără o apărare"indispensabilă pentru dânsa. 3. Că starea finanţelor noastre este atât de mizerabilă în­cât d. ministru de rezbel, cu toată buna sa voinţă şi cu toată trebuinţa imperios simţită, nu are de unde lua banii trebuincioşi pentru a complecta puterea de apărare a ţăreî. Aşteptăm un răspuns lămurit de la d. ministru de războiu şi, în caz când d-sa ar refuza să n­-i dea, vom răspunde noi în locul d-sale. A înţeles d. ministru de rǎzboiu des­pre ce e vorba? DIN AFARA Afacerea generalului Caffarel întreaga presă parisiană se preocupă a­­cum de scandalul de la ministerul de răz­boiu și de arestarea generalului Ciffirel, „eroul“ acestui scandal. LujUp *«*' kh v La République Frangaise toate amănuntele privitoare la această gravă afacere. Tre­bue să observăm că acest ziar este unul din marele organe parisiane ce stă în le­gătură directă cu guvernamentalii din Franţa. „In luna Februarie trecut, ministerul de războiu (din Franţa) temându-se de un atac brusc din partea Germaniei, luă de­odată un număr de măsuri defensive ; atunci se de­semnă un oare­care număr de regimante de infanterie care, la primul semnal, tre­­buiau să plece la frontieră fără să aştepte sosirea rezerviştilor lor. Noi am criticat aci chiar, în luna Aprilie,—atunci când pe­ricolul era înlăturat şi nu mai era vorba de nici un inconvenient, —disposiţiunile e­­ventuale luate de generalul Savin de Lar­­clause ; noi arătarăm că lucrând ast­fel s’ar desorganiza, în vederea unui beneficiu iluzo­riu, cinci sau şease corpuri de armată. Ob­­servaţiunile noastre erau atât de întemeiate în cât ordinele date în Februarie au fost rechemate. Dar în acest timp, generalul Peaucellier, care era sub şef al statului ma­jor şi care protestase în zadar contra de­­cisiunilor şefului său, refuzase de a primi multă vreme răspunderea unor acte pe care le blama pe faţă, el ceruse şi obţinuse pu­nerea sa în disponibilitate. El avu de suc­cesor pe generalul Caffarel care, după ce fu­sese șeful statului-major al corpului 17-lea de armată, la Tulusa, a fost înaintat în 1884 la gradul de general de brigadă şi numit șef de stat major al corpului al 5-lea de armată, la Orleans. „Când generalul Ferron luă posesiunea ministerului de rǎzboiu, el înlocui pe ge­neralul Savin de Larelanse, care era șef de stat major general, prin generalul Hail­­lot, unul din posturile de sub șef fiind vacant, în urma plecare! generalului de la Rocque, chemat, după a sa cerere, la co­mandamentul unei brigade active, generalul Ferron desemnă pe generalul de Saint-Ger­main, care era pe atunci în capul artile­riei corpului 7 de armată, la Besançon, şi care, în timp de mai mulţi ani, fusese şe­ful biuroului al 3-lea al statului major ge­neral. Ministrul de rǎzboiu îşi manifestase intenţiunea de a se lipsi de concursul ge­neralului Caffarel; colegii săi însă îl făcură să observe că opiniunea publică ar vedea în acest fapt un fel de persecuţiune meschină îndreptată în potriva colaboratorilor prede­­cesorului său. „Generalul Caffarel fu dar menţinut; nu­mai că, de­oare­ce existau braneli puter­nice, nu contra cinstei dar în contra ca­pacităţilor sale, el fu însărcinat cu direct 4

Next