Lupta, octombrie 1887 (Anul 4, nr. 361-385)
1887-10-24 / nr. 380
ANUL IV—No. 380 l&DITXA ''JLlV’X'J&XA. BUCUREȘTI, SAMBATA 24 OCTOMBRIE 1887 ABQWAMEWTM Ia țară , 40 lei V* an . 20 „ 3 luni Ia «trfeia&tate , 10 , Un an , , 50 lei V* an , . 25 , 8 luni 15 Bani Numeml Âwmg Anunciurî pe pagina *1 leu linia * ' " lui A. SE In Romania, la admi nislhvA£ In Franta, Italia, Austro-unSTtriîCV Anglia Îs AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 5® (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol REDACŢIA Strada Ştirbei-Vodă, 19. Director politic, G. PANU ADMINISTRAŢIA Un an 19. . 15 „ Bucureşti. —Strada Nouă No. 6.—Bucureşti mijloace de propaganda PRESA, BROŞURA Colectivitatea la Iaşi CANCANURI POLITICE O LĂMURIRE ŢARA ŞI OPOZIŢIIMEA CRONICA LUCRURI DE CARE RADEM O VIATA CRIMINALA Mijloace de propagandă PRESSA, BROŞURA Din toate mijloacele actuale de propagandă, desigur că tot darul este cel mai răspândit, şi mai eficace. Această constatare o fac pentru ca imediat să mă grăbesc a face o alta. In adevăr, grozav de râu trebue să stea ţara în această privinţă dacă cea mai puternică propagandă se datoreşte ziarelor, aşa cum să află ele în momentul de faţă, cu resursele lor restrânse, cu cititorii lor puţini, cu modesta lor extensiune! Dar las de o parte aceste defecte de cari presa nu e un totul vinovată. Dacă caut să ating chestia delicată, care constă în a să şti cum ziarele îşi îndeplinesc misiunea, şi vorbind de ziare nu fac nici o escepţiune, nu exceptez nici pe Lupta, atunci sunt nevoit să spun lucruri displăcute. Aşa, ziarele în genere reprezintă spiritul îngust de partidă dacă nu de coterie chiar, ele să ocupă mai mult cu polemici sterile, sau cu combaterea exclusivă a guvernului. Foarte puţine doctrine, foarte puţină sau mai deloc preocupare pe tărîmul reformelor, foarte rare aventuri în cercetarea nevoelor mari ale ţarei în afară de ori ce guvern şi de polemicele zilei. Ziarele au misiune, s’ar părea, a întreţine la noi un fel de agitare factice în spiritile cercului răstrâns la care să adresează, în loc de a să consacra la deşteptarea şi indicarea marelor chestii sociale de cari oamenii politici au datoria a să ocupa. Pe lângă acest defect, ziaristica noastră ca şi acea din celelalte ţări mai suferă de o boală: de multe ori ziarul este din nenorocire o afacere. De multe ori ziariştii sunt nevoiţi ca să subordoneze în mare parte propaganda lor, necesităţilor momentului, cerinţelor imperioase ale existenţei ziarului lor. Acest factor face să devieze în mare parte direcţia sănătoasă a celor mai multe. Sau, în cazul când ele sunt subvenţionate de un comitet sau de vre-o personalitate politică, atunci situaţia e şi mai rea. In acest caz, ele încetează de a fi organe de publicitate, ele sunt pur şi simplu organele cutărui sau cutărui om politic, mai mult sau mai puţin corect. Faptul deci că cititorii tuturor ziarelor, fără deosebire de nuanţă, să găsesc în sînul aproape a aceleiaşi păture sociale, faptul că ele sunt nevoite a ţine seamă de cutare curent sau de cutare om politic, lipsa de o publicitate întinsă, toate acestea fac ca ziarele la noi să nu îndrăznească a aborda chestii mai fundamentale, ci să ţie la polemici uşoare, la combateri violente, şi să fie făcute de la întâia pagină până la a patra în vederea unei anume clientele. Natural că în asemenea condiţii ele nu pot fi adevărate vehicule de propagandă serioasă şi întinsă. Cu durere trebue să o spun că până acum avem ziare de polemică, vre-o două de speculă, avem ziare de coterii sau aparţinând cutărei personalităţi. De cât ziare de doctrină, de principii, ziare în care chestiele socialo-economice, acele cari ar interesa ţara prin soluţiile lor, asemenea ziare încă nu avem. Adevăratul ziar de propagandă şi de instrucţie populară lipseşte încă. Care este influenţa acestei prese asupra massei electorale şi până unde ea să întinde ? Este ştiut că pentru imensa majoritate a cetăţenilor, ziarele sunt un lucru cu real necunoscut. Ziaristica noasträ lor a pătruns de cât în pătura cea mai subţire socială, cât despre o mare parte din urbani şi de unanimitatea ruralilor (vorbesc de ţărani, etc.) aceştia probabil că nu ştiu măcar ce este un ziar. Este de prisos a insista asupra acestui adevăr şi asupra cauzelor lui. Toată lumea le ştie. Faptul deci pe care voesc să-l pun în evidenţă, este că ziarul nu poate servi pentru moment ca mijloc de propagandă în păturile populare, de cât în o slabă proporţie. Şi aceasta chiar când s’ar face un ziar în adever popular şi în cele mai bune condiţii. Cauza este că cea mai mare parte din ţărani nu ştiu a ceti, nici au gustul cetitului. Acest fapt este piedica cea mai mare în propagarea ideilor, el mult timp va ţinea societatea in loc, îndepărtând de la afacerile publice pe elementele populare cari ar putea amestecându-se să dea o nouă impulsie. Vorbind de presă să înţelege că nu cuprind în ea ziarele reptiliane însărcinate de poliţie a insulta lumea. De asemenea nu vorbesc de ziarele guvernamentale, a căror influenţă asupra spiritelor este cu totul nulă. Ceea ce am zis de ziare, pot repeta cu mai multă putere de broşură. Broşura are câteodată mare succes, decât ea este mai cu seamă compatibilă cu aglomeraţia oraşelor ; ea presupune că interesul pentru afacerile publice este deja desvoltat. Ea este una mijloc care trebue natural dar care nu cred că poat^Sq^fctate simţitoare la ţară. In rezumat, presa de şi este un admirabil mijloc de propagandă, deşi în unele cercuri sociale ea are o influenţă irezistibilă, deşi în cercuri ceva mai largi ea a contribuit a revoluţiona ideile şi instituţiile, la noi, din diferite motive din cari pe unele le-am anunţat mai sus, ea, după părerea mea, pentru moment nu mi să pare mijlocul cel mai propice pentru o grabnică difuziune a ideilor, pentru o deşteptare a masselor la viaţa politică. Este deci nevoe, cred, că fără a neglijea acest admirabil instrument, ca să ne adresăm la un altul mai potrivit cu cultura populaţiilor rurale, acel mijloc este propaganda prin graiu viu. Lucru ce voia trata mâine. G. Panu. Paris, 3 Noembre 3 ore seara.—Consiliul de miniștrii a decis ca să se pună Gestiunea de încredere chiar asupra principiului de conversiune. Paris, 3 Octombre 10 ore seara.—Camera a votat cu o mare majoritate proectul de conversiune, respingând amendamentele combătute de minister. Ea a adoptat în urmă propunerea d-luî Fernand Faure, obligând ministerul să dea socoteală comisiuneî bugetare de amănuntele cheltueiilor de conversiune. Paris, 3 Noembre.—Camera a fixat pe Sâmbătă discuţiunea cestiuiiei privitoare la numirea unei comisiunî de anchetă. Budapesta, 3 Noembre.—Comisiunea de verificare a Camerei deputaţilor a validat alegerea ministrului de comerț, d. Széchényi. Agram, 3 Noembre.—Deschiderea Landtaguluî se va face mâine. Budapesta, 3 Noembre.—D. Desider Szilagyi (partidul independent,) a fost ales la Presburg, iar d. Grheza Kémény (guvernamental) la Maghyarigen. §El¥iaiUL THLMUYIO AGENŢIA HAVAS Viena, 3 Noembrie. — Noua Presă Liberă nu crede în reluarea apropiată a negocierilor comerciale cu România care n’a răspuns încă ultimelor propuneri ale Austro-Ungarieî. De altminterea chiar dacă s’ar face această reluare, ea n’ar permite încheierea tratatului care s’a făcut dificil din cauza împrejurărilor parlamentare în Austria și în România. Berlin, 3 Noembrie. — împăratul a dormit destul de bine, el nu mai simte dureri. AGENŢIA LIBERA Bruxel, 3 Noembrie. — 700 delegaţi irlandezi întruniţi aici în adunare, au hotărât să organizeze la primăvara viitoare, dacă starea actuală durează încă în Irlanda, revoluţiunea deschisă contra Angliei Praga, 3 Noembrie. — O broşură de sensaţie dirigentă contra alianţei germane a fost confiscată de poliţie. S’au mai confiscat şi câteva sutimi de exemplare ce se pretinde că a fost comandate de guvernul francez. Pesta, 3 Noembrie. — Vicontele Frenand, mareşalul Curţei principelui Ferdinand, a trecut azi pe la Pesta ,ducându-se în misiune la Viena. Vicontele Fernand estee însoţit de un secretar. NOUTĂŢI Colectivitatea la Iaşi. Am publicat era o informaţiune din Iaşi, din care s’a văzut că colectivitatea acelui oraş este brăzdată de o mulţime de intrigi şi neînţelegeri. Pe de o parte un număr de guvernamentali, văzând că partidul este prea compromis, s’au hotărât a constitui un grup aparte, un fel de guvernamentali independenţi (?) Inchipuiţi-vă, guvernamentali independenţi ! ? Pe de altă parte, atât d. Radu Mihaiu cât şi d. Vasile Gheorghian îşi dau cele mai supraumane silinţe spre a împăca lucrurile, a goni discordia şi a concilia pe colectiviştii ramoliţi cu cei zvânturaţî. Toată munca însă , pare a fi muncă zadarnică, căci căderea colectivităţei în Iaşi, la alegerile viitoare, nu mai este un mister pentru guvern încă de mult. Astă-vară încă, ni să spune, că d-l Eugeniu Stătescu, într’o convorbire avută cu d-l Constantin Dumitrescu, profesorul de Universitate şi deputatul, ’l-a întrebat : „Eî, unde ai hotărât să’ţi pui candidatura, căci la Iaşi va fi luptă mare şi nu eşti sigur?“ Iar d. Dumitrescu ’i-a răspuns : „Cam aşa este, dar am vorbit cu Vasile Lascar ca să mă pue la Gorj.“ Dacă, dar, colectiviştii cei mai sprijiniţi nu mai îndrăznesc să-şi mai pue canditatura la Iaşi, apoi ne putem închipui ce rezultat vor da acolo alelegerile şi pentru care motiv se ceartă colectiviştii între dânşii. Din convorbirea de mai sus reese încă cum că guvernul consideră astăzi Gorjul ca un fel de fabrică de deputaţi, care a înlocuit Basarabia. Când colectivitatea are un spion poliţienesc de răsplătit îl alege consilier judeţian la Gorj, când un judeţ leapădă un colectivist, guvernul îl trimite la Gorj ca să iasă la sigur. Ne e teamă numai ca Gorjul, umilit în destul, batjocorit peste măsură, să nu ridice într’o bună dimineaţă capul, astfel cum ştiu să ridice Oltenii câte o dată, şi să trimeată de unde au venit şi spioni poliţieneşti şi lepădături de aiurea şi colectivitate şi tot. CANCANURI POLITICE Zăpăceala între guvernamentali Cu toată puterea de care dispun stăpâniitorii, dînşii sunt roşi de o mulţime de babeţi gangrene. Or fi neînţelegeri în sânul opoziţiunei, dar în colectivitate sunt zâzanii ce nu se mai sfârşesc. La Galaţi aşa zisa bandă neagră este la cuţite cu prefectul Peride şi, lucru ciudat, partidul guvernamental are două ziare, unul caraghios Concordia şi altul umoristic Urzică, cu unicul scop de a bate în prefect. apta, în momentele argentali şi gucondate de eă-8 screme Li* Sblecislenaru-La Călăra de faţă, este vernamentali are o parte de pentru arestul,tivităţei, reprezint? Bordea şi Maican. La Iaşi, cititorii au vezut şi pot vedea şi astăzi la Noutăţi, câtă înţelegere există între îmbuibaţi. La Craiova este val şi chin. Acolo nici un prefect din lume nu mai poate s’o scoată la maidan, astfel că, pentru a se putea isbuti o împăcăciune, colectivitatea a transportat acolo pe ruina ambulantă din capul cabinetului. La Giurgiu o parte din colectivitate, cu deputatul Epurescu în cap, se svorcolesc contra Prefectului Poteca și vor să -l facă a regăsi potecile cari conduc afară din Vlaşca. La Bacau însuşi generalul Leca este mazilit, ocărât, pus la ’index. Bietul general pare că îşi a perdut tot prestigiul de odinioară şi toată puterea ce o poseda în momentul când a contribuit la retragerea şi dezgustarea regretatului C. A. Rosetti. De altfel nici preşedintele Senatului nu prea e mulţumit de d. Radu Mihaiu, care pentru a se face util, a întreprins o escursiune electorală prin ţară. Astăzi este lucru cunoscut cum că guvernul erea decis a convoca Corpurile legiuitoare mai înainte de termen şi apoi să le dizolve. Pentru aceasta însă au fost consultaţi şi preşedinţii Corpurilor legiuitoare, beizadea Mitică şi generalul Leca. Aceştia însă, pentru a pune beţe în roate generalului poliţienesc, au refuzat să aproba convocarea anticipată şi astfel a încurcat o parte din socotelile acestuia. Iată armonia din colectivitate! Argus O LE mele zile a te şi a dat ităţî, în sânul o-Câte va incide provocat' schi: hrană la mult poziţiei. Pentru a lămuri odată pentru totd’auna situaţia noastră de la Lupta, e bine ca o explicaţie sinceră să aibă loc. O dau: Cititorii noştrii ştiu foarte bine că Lupta urmăreşte două scopuri: Ţinta întâia este răsturnarea cu orice preţ a guvernului actual, cu toate lepădăturile lui; ţinta a doua este propaganda ideilor democratice şi prepararea terenului pentru ca reforme însufleţite de acest spirit să poată avea şansa de a fi introduse. Cum, să vede, amândouă aceste scopuri sunt urmărite în acelaşi timp, în mod concomitant. De aici urmează, deocamdată, că noi cei de la Lupta avem un punct comun cu întreaga opoziţie şi altul de diverginţă. Puntul comun este răsturnarea guvernului, puntul de diverginţă este programul nostru democratic. Dacă ar fi numai atâta, adică dacă comunitatea de vederi în ceea ce priveşte răsturnarea guvernului ar fi completă, tot ar fi bine. Această comunitate de vederi ar compensa diverginţă în cealaltă materie, în materie de program de credinţă. Din nenorocire lucrul nu este astfel. Din nenorocire noi suntem de acord cu restul opoziţiei numai asupra principiului răsturnării guvernului. Cât despre mijloacele de răsturnare, cât despre acţiune şi felul de acţiune pentru a ajunge la acest scop, noi ne deosebim de opoziţia organizată. Noi vedem că mijloace mai energice, acţiune mai bărbătească, şefi mai hotărâţi, ne trebue în mod absolut dacă voim să facem ceva. De aci urmează încă o consecinţă, urmează că nici pe tărâmul pe care în principiu suntem de acord, nici pe acesta, în practică, nu ne înţelegem cu restul opoziţiei. Noi susţinem una, restul opoziţiei face alta, sau nu face nimic. Rezultatul este că noi suntem nevoiţi a combate atât guvernul, cât şi opoziţia. Noi combatem guvernul pentru că este un guvern infam, noi combatem opoziţia pentru că nu dezvoltă destulă energie pentru a scăpa ţara de guvernul infam. Să înţelege că situaţia noastră e grea. E grea fiindcă avem duşmani pe colectivişti şi fiind că supărăm totodată şi pe opoziţionişti. Să înţelege că ne-ar fi mai comod a ataca numai guvernul şi a continua a face propaganda ideilor noastre fără a ne atinge de opoziţie. De cât, fiindcă noi nu umblăm după ceea ce e mai comod, ci după ceea ca credem că e datoria noastră să facem, apoi de aceea am ajuns a nu fi agreaţii nici unora, nici altora. Vorbesc de coterele politice, să se observe, nu vorbesc de public , publicul în mare majoritate ne dă nouă dreptate. In zilele din urmă, tensiunea dintre noi şi celel’alte grupuri şi ziare independente a luat un caracter mai acut. Natural că aceste animozităţi şi neînţelegeri nu pot face bine opoziţiei. De cât a cui e vina ? Sau mai bine care poate fi remediul ? Pot pretinde cele l’alte grupuri ca noi cei de la Lupta să găsim admirabil tot ce leaderii d-lor fac? Pot să ne pretindă ca să ne supunem la o disciplină pe care noi nu voim să o recunoaştem, fiindcă vine de la nişte persoane fără autoritate morală pentru noi ? Desigur că nu. Pot pretinde celelalte grupuri ca noi să nu exprimăm felul nostru de a gândi în ceea ce priveşte acţiunea politică a opoziţiei ? Desigur că nu. Căci să se ştie un lucru: noi suntem hotărîţî a ne păstra fizionomia noastră politică şi a nu ne confunda cu nici un grup militant din opoziţie. Prin urmare, să nu niă ceară menageri şi rezerve de acelea cari dacă le-am face, apoi ele ar avea de rezultat a ne şterge individualitatea noastră politică, şi a ne confunda cu sectatorii d-luî Vernescu. Aceasta nu o putem face cu nici un chip, şi ştiţi de ce ? Fiindcă chestia de procedură, de tactică în acţiunea partidelor, este pentru noi o chestie de principiu, de program, şi nu putem aproba tactica opoziţiei fără a nu renunţa la ideile ce noi avem în această privinţă. Voiţi un exemplu ? Pentru opoziţie a nu ataca pe rege este o chestie de tactică, pentru noi însă este o chestie fundamentală. Dacă o parte din opoziţie a adoptat tactica de a nu ataca pe rege, este că ea are credinţi altele în ceea ce priveşte pe rege, funcţiunele lui, de cât avem noi. Voiţi alt exemplu ? Opoziţia nu agită ţara, ci să mulţumeşte a intriga la palat. Aceasta la densa este o chestie de tactică; la noi însă este o chestie de principiu contrar. In adevăr, dacă opoziţia nuşi-ar propune ca, venind la putere, să guverneze ca şi colectiviştii prin rege şi numai prin rege, ea nu ar adopta tactica de a intriga la Palat. Cum se vede, chestiunea de procedură, de felul de acţiune, denotând în acelaşi timp şi o chestie de principiu, noi, chiar de am voi să fim concilianţi, nu am putea merge cu condescendenţa până a aproba o tactică care e contrară principiilor noastre. Mi se pare că o explicaţie mai francă nu se poate. Ce urmează de aci? Urmează ca să