Lupta, octombrie 1887 (Anul 4, nr. 361-385)

1887-10-24 / nr. 380

ANUL IV—No. 380 l&DITXA ''JLlV’X'J&XA. BUCUREȘTI, SAMBATA 24 OCTOMBRIE 1887 ABQWAMEWTM Ia țară , 40 lei V* an . 20 „ 3 luni Ia «trfeia&tate , 10 , Un an , , 50 lei V* an , . 25 , 8 luni 15 Bani Numeml Âwmg Anunciurî pe pagina *1 leu linia * ' " lui A. SE In Romania, la admi nislhvA£ In Franta, Italia, Austro-unSTtriîCV Anglia Îs AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 5® (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol REDACŢIA Strada Ştirbe­i-Vodă, 19. Director­ politic, G. PANU ADMINISTRAŢIA Un an 19. . 15 „ Bucureşti. —Strada Nouă No. 6.—Bucureşti mijloace de propaganda PRESA, BROŞURA Colectivitatea la Iaşi CANCANURI POLITICE O LĂMURIRE ŢARA ŞI OPOZIŢIIMEA C­RONICA LUCRURI DE CARE RADEM O VIATA CRIMINALA Mijloace de propagandă PRESSA, BROŞURA Din toate mijloacele actuale de propagandă, de­sigur că tot darul este cel mai răspândit, şi mai efi­cace. Această constatare o fac pen­tru ca imediat să mă grăbesc a face o alta. In adevăr, grozav de râu trebue să stea ţara în această privinţă dacă cea mai puternică propagandă se da­toreşte ziarelor, aşa cum să află ele în momentul de faţă, cu resursele lor restrânse, cu cititorii lor puţini, cu modesta lor extensiune! Dar las de o parte aceste defecte de cari presa nu e un totul vino­vată. Dacă caut să ating chestia deli­cată, care constă în a să şti cum ziarele îşi îndeplinesc misiunea, şi vorbind de ziare nu fac nici o es­­cepţiune, nu exceptez nici pe Lupta, atunci sunt nevoit să spun lucruri displăcute. Aşa, ziarele în genere reprezintă spiritul îngust de partidă dacă nu de coterie chiar, ele să ocupă mai mult cu polemici sterile, sau cu com­baterea exclusivă a guvernului. Foarte puţine doctrine, foarte puţină sau mai de­loc preocupare pe tărîmul reformelor, foarte rare aventuri în cercetarea nevoelor mari ale ţarei în afară de ori ce guvern şi de po­lemicele zilei. Ziarele au misiune, s’ar părea, a întreţine la noi un fel de agitare factice în spiritile cer­cului răstrâns la care să adresează, în loc de a să consacra la deşteptarea şi indicarea marelor chestii sociale de cari oamenii politici au datoria a să ocupa. Pe lângă acest defect, ziaristica noas­tră ca şi acea din cele­l­alte ţări mai suferă de o boală: de multe ori ziarul este din nenorocire o afacere. De multe ori ziariştii sunt nevoiţi ca să su­bordoneze în mare parte propaganda lor, necesităţilor momentului, cerin­ţelor imperioase ale existenţei ziaru­lui lor. Acest factor face să devieze în mare parte direcţia sănătoasă a celor mai multe. Sau, în cazul când ele sunt sub­venţionate de un comitet sau de vre-o personalitate politică, atunci situaţia e şi mai rea. In acest caz, ele încetează de a fi organe de pu­blicitate, ele sunt pur şi simplu or­ganele cutărui sau cutărui om poli­tic, mai mult sau mai puţin corect. Faptul deci că cititorii tuturor zia­relor, fără deosebire de nuanţă, să găsesc în sînul aproape a aceleiaşi păture sociale, faptul că ele sunt nevoite a ţine seamă de cutare cu­rent sau de cutare om politic, lipsa de o publicitate întinsă, toate aces­tea fac ca ziarele la noi să nu în­drăznească a aborda chestii mai fun­damentale, ci să ţie la polemici u­­şoare, la combateri violente, şi să fie făcute de la întâia pagină până la a patra în vederea unei anume clientele. Natural că în asemenea condiţii ele nu pot fi adevărate vehicule de propagandă serioasă şi întinsă. Cu durere trebue să o spun că până acum avem ziare de polemică, vre-o două de speculă, avem ziare de coterii sau aparţinând cutărei personalităţi. De cât ziare de doc­trină, de principii, ziare în care ches­­tiele socialo-economice, acele cari ar interesa ţara prin soluţiile lor, asemenea ziare încă nu avem. A­­devăratul ziar de propagandă şi de instrucţie populară lipseşte încă. Care este influenţa acestei prese asupra massei electorale şi până unde ea să întinde ? Este ştiut că pentru imensa ma­joritate a cetăţenilor, ziarele sunt un lucru cu real necunoscut. Zia­ristica noasträ lor a pătruns de cât în pătura cea mai subţire socială, cât despre o mare parte din urbani şi de unanimitatea ruralilor (vorbesc de ţărani, etc.) aceştia probabil că nu ştiu­ măcar ce este un ziar. Este de prisos a insista asupra a­­cestui adevăr şi asupra cauzelor lui. Toată lumea le ştie. Faptul deci pe care voesc să-l pun în evidenţă, este că ziarul nu poate servi pentru moment ca mijloc de propagandă în păturile populare, de cât în o slabă proporţie. Şi aceasta chiar când s’ar face un ziar în ade­ver popular şi în cele mai bune con­diţii. Cauza este că cea mai mare parte din ţărani nu ştiu­ a ceti, nici au gustul cetitului. Acest fapt este piedica cea mai mare în propagarea ideilor, el mult timp va ţinea societatea in loc, în­depărtând de la afacerile publice pe elementele populare cari ar putea amestecându-se să dea o nouă im­pulsie. Vorbind de presă să înţelege că nu cuprind în ea ziarele reptiliane însărcinate de poliţie a insulta lu­mea. De asemenea nu vorbesc de ziarele guvernamentale, a căror in­fluenţă asupra spiritelor este cu to­tul nulă. Ceea ce am zis de ziare, pot re­peta cu mai multă putere de bro­şură. Broşura are câte­odată mare succes, de­cât ea este mai cu seamă compatibilă cu aglomeraţia oraşe­lor ; ea presupune că interesul pen­tru afacerile publice este deja des­­voltat. Ea este una mijloc care tre­bue natural dar care nu cred că poat^Sq^fctate simţitoare la ţară. In rezumat, presa de şi este un admirabil mijloc de propagandă, de­şi în unele cercuri sociale ea are o influenţă irezistibilă, de­şi în cercuri ceva mai largi ea a contribuit a re­voluţiona ideile şi instituţiile, la noi, din diferite motive din cari pe unele le-am anunţat mai sus, ea, după pă­rerea mea, pentru moment nu mi să pare mijlocul cel mai propice pentru o grabnică difuziune a idei­lor, pentru o deşteptare a masselor la viaţa politică. Este deci nevoe, cred, că fără a neglijea acest admirabil instrument, ca să ne adresăm la un altul mai potrivit cu cultura populaţiilor ru­rale, acel mijloc este propaganda prin graiu viu. Lucru ce voia trata mâine. G. Panu. Paris, 3 Noembre 3 ore seara.—Consiliul de miniștrii a decis ca să se pună Gestiunea de încredere chiar asupra principiului de conver­siune. Paris, 3 Octombre 10 ore seara.—Camera a votat cu o mare majoritate proectul de conver­siune, respingând amendamentele combătute de minister. Ea a adoptat în urmă propunerea d-luî Fernand Faure, obligând ministerul să dea socoteală comisiuneî bugetare de amănun­tele cheltueiilor de conversiune. Paris, 3 Noembre.—Camera a fixat pe Sâm­bătă discuţiunea cestiuiiei privitoare la numi­rea unei comisiunî de anchetă. Budapesta, 3 Noembre.—Comisiunea de ve­rificare a Camerei deputaţilor a validat alege­rea ministrului de comerț, d. Széchényi. Agram, 3 Noembre.—Deschiderea Landtagu­­luî se va face mâine. Budapesta, 3 Noembre.—D. Desider Szilagyi (partidul independent,) a fost ales la Presburg, iar d. Grheza Kémény (guvernamental) la Ma­­ghyarigen. §El¥iaiUL THLMUYIO AGENŢIA HAVAS Viena, 3 Noembrie. — Noua Presă Liberă nu crede în reluarea apropiată a negocierilor co­merciale cu România care n’a răspuns încă ul­timelor propuneri ale Austro-Ungarieî. De alt­­minterea chiar dacă s’ar face această reluare, ea n’ar permite încheierea tratatului care s’a făcut dificil din cauza împrejurărilor parlamen­tare în Austria și în România. Berlin, 3 Noembrie. — împăratul a dormit destul de bine, el nu mai simte dureri. AG­ENŢIA LIBERA Bruxel, 3 Noembrie. — 700 delegaţi irlandezi întruniţi aici în adunare, au hotărât să orga­nizeze la primă­vara viitoare, dacă starea ac­tuală durează încă în Irlanda, revoluţiunea des­chisă contra Angliei Praga, 3 Noembrie. — O broşură de sensaţie dirigentă contra alianţei germane a fost con­fiscată de poliţie. S’au mai confiscat şi câte­va sutimi de exemplare ce se pretinde că a fost comandate de guvernul francez. Pesta, 3 Noembrie. — Vicontele Frenand, mareşalul Curţei principelui Ferdinand, a tre­cut azi pe la Pesta ,ducându-se în misiune la Viena. Vicontele Fernand estee însoţit de un secre­tar.­­ NOUTĂŢI Colectivitatea la­­ Iaşi. Am publicat era o informaţiune din Iaşi, din care s’a văzut că colectivi­tatea acelui oraş este brăzdată de o mulţime de intrigi şi neînţelegeri. Pe de o parte un număr de guver­namentali, văzând că partidul este prea compromis, s’au hotărât a constitui un grup aparte, un fel de guvernamentali independenţi (?) Inchipuiţi-vă, guvernamentali inde­pendenţi ! ? Pe de altă parte, atât d. Radu Mi­­haiu cât şi d. Vasile Gheorghian îşi dau cele mai supraumane silinţe spre a împăca lucrurile, a goni discordia şi a concilia pe colectiviştii ramoliţi cu cei zvânturaţî. Toată munca însă , pare a fi muncă zadarnică, căci căderea colec­­tivităţei în Iaşi, la alegerile viitoare, nu mai este un mister pentru guvern încă de mult. Astă-vară încă, ni să spune, că d-l Eugeniu Stătescu, într’o convorbire a­­vută cu d-l Constantin Dumitrescu, profesorul de Universitate şi deputatul, ’l-a întrebat : „Eî, unde ai hotărât să’ţi pui candidatura, căci la Iaşi va fi luptă mare şi nu eşti sigur?“ Iar d. Dumitrescu ’i-a răspuns : „C­am aşa este, dar am vorbit cu Vasile Las­car ca să mă pue la Gorj.“ Dacă, dar, colectiviştii cei mai spri­jiniţi nu mai îndrăznesc să-şi mai pue canditatura la Iaşi, apoi ne putem în­chipui ce rezultat vor da acolo alele­­gerile şi pentru care motiv se ceartă colectiviştii între dânşii. Din convorbirea de mai sus reese încă cum că guvernul consideră astă­zi Gorjul ca un fel de fabrică de depu­taţi, care a înlocuit Basarabia. Când colectivitatea are un spion poliţienesc de răsplătit îl alege consi­lier jud­eţian la Gorj, când un judeţ leapădă un colectivist, guvernul îl tri­mite la Gorj ca să iasă la sigur. Ne e teamă numai ca Gorjul, umi­lit în destul, batjocorit peste măsură, să nu ridice într’o bună dimineaţă ca­pul, ast­fel cum ştiu să ridice Oltenii câte o dată, şi să trimeată de unde au venit şi spioni poliţieneşti şi lepă­dături de aiurea şi colectivitate şi tot. CANCANURI POLITICE Zăpăceala între guvernamentali Cu toată puterea de care dispun stăpâ­­niitorii, dînşii sunt roşi de o mulţime de babe­ţi gangrene. Or fi neînţelegeri în sâ­nul opoziţiunei, dar în colectivitate sunt zâzanii ce nu se mai sfârşesc. La Galaţi aşa zisa bandă neagră este la cuţite cu prefectul Peride şi, lucru ciu­dat, partidul guvernamental are două ziare, unul caraghios Concordia şi altul umoris­tic Urzică, cu unicul scop de a bate în prefect. apta, în momentele argentali şi gu­­condate de eă-8 screme Li* Sblec­isl­enaru-La Călăra de faţă, este vernamentali­­ are o parte de pentru a­restul,­tivităţei, reprezint? Bor­dea şi Maican. La Iaşi, cititorii au vezut şi pot vedea şi astăzi la Noutăţi, câtă înţelegere există între îmbuibaţi. La Craiova este val şi chin. Acolo nici un prefect din lume nu mai poate s’o scoată la maidan, ast­fel că, pentru a se putea isbuti o îm­păcăciune, colectivitatea a tran­sportat acolo pe ruina ambulantă din ca­pul cabinetului. La Giurgiu o parte din colectivitate, cu deputatul Epurescu în cap, se svorcolesc contra Prefectului Poteca și vor să -l facă a regăsi potecile cari conduc afară din Vlaşca. La Bacau însuşi generalul Leca este ma­zilit, ocărât, pus la ’index. Bietul general pare că îşi a perdut tot prestigiul de o­­dinioară şi toată puterea ce o poseda în momentul când a contribuit la retragerea şi dezgustarea regretatului C. A. Rosetti. De alt­fel nici preşedintele Senatului nu prea e mulţumit de d. Radu Mihaiu, care pentru a se face util, a întreprins o escur­­siune electorală prin ţară. Astă­zi este lucru cunoscut cum că gu­vernul erea decis a convoca Corpurile le­giuitoare mai înainte de termen şi apoi să le dizolve. Pentru aceasta însă au fost con­sultaţi şi preşedinţii Corpurilor legiuitoare, beizadea Mitică şi generalul Leca. Aceştia însă, pentru a pune beţe în roate generalului poliţienesc, au refuzat să aproba convocarea anticipată şi ast­fel a încurcat o parte din socotelile acestuia. Iată armonia din colectivitate! Argus O LE mele zile a te şi a dat ităţî, în sânul o-Câte­ va incide provocat' schi: hrană la mult poziţiei. Pentru a lămuri odată pentru tot­d’a­­una situaţia noastră de la Lupta, e bine ca o explicaţie sinceră să aibă loc. O dau: Cititorii noştrii ştiu foarte bine că Lupta urmăreşte două scopuri: Ţinta întâia este răsturnarea cu ori­ce preţ a guvernului actual, cu toate le­pădăturile lui; ţinta a doua este propaganda ideilor democratice şi prepararea terenului pen­tru ca reforme însufleţite de acest spi­rit să poată avea şansa de a fi intro­duse. Cum, să vede, amândouă aceste scopuri sunt urmărite în acelaşi timp, în mod concomitant. De aici urmează, de­o­cam­dată, că noi cei de la Lupta avem un punct comun cu întreaga opoziţie şi altul de diverginţă. Puntul comun este răsturnarea guvernu­lui, puntul de diverginţă este programul nostru democratic. Dacă ar fi numai atâta, adică dacă co­munitatea de vederi în ceea ce priveşte răsturnarea guvernului ar fi completă, tot ar fi bine. Această comunitate de vederi ar compensa diverginţă în cea­l­­altă materie, în materie de program de credinţă. Din nenorocire lucrul nu este ast­fel. Din nenorocire noi suntem de acord cu restul opoziţiei numai asupra principiu­lui răsturnării guvernului. Cât despre mijloacele de răsturnare, cât despre ac­ţiune şi felul de acţiune pentru a ajunge la acest scop, noi ne deosebim de opoziţia organizată. Noi vedem că mijloace mai energice, acţiune mai bărbătească, şefi mai hotărâţi, ne trebue în mod absolut dacă voim să facem ceva. De aci urmează încă o consecinţă, urmează că nici pe tărâmul pe care în principiu suntem de acord, nici pe a­­cesta, în practică, nu ne înţelegem cu restul opoziţiei. Noi susţinem una, res­­tul opoziţiei face alta, sau nu face nimic. Rezultatul este că noi suntem nevo­iţi a combate atât guvernul, cât şi opo­ziţia. Noi combatem guvernul pentru că este un guvern infam, noi combatem opo­ziţia pentru că nu dezvoltă destulă e­­nergie pentru a scăpa ţara de guvernul infam. Să înţelege că situaţia noastră e grea. E grea fiind­că avem duşmani pe colec­tivişti şi fiind că supărăm tot­odată şi pe opoziţionişti. Să înţelege că ne-ar fi mai comod a ataca numai guvernul şi a continua a face propaganda ideilor noastre fără a ne atinge de opoziţie. De cât, fiind­că noi nu umblăm după ceea ce e mai comod, ci după ceea ca credem că e datoria noastră să facem, apoi de aceea am ajuns a nu fi agreaţii nici unora, nici altora. Vorbesc de coter­ele politice, să se ob­serve, nu vorbesc de public , publicul în mare majoritate ne dă nouă dreptate. In zilele din urmă, tensiunea dintre noi şi cele­l’alte grupuri şi ziare inde­pendente a luat un caracter mai acut. Natural că aceste animozităţi şi neîn­ţelegeri nu pot face bine opoziţiei. De cât a cui e vina ? Sau mai bine care poate fi remediul ? Pot pretinde cele­ l’alte grupuri ca noi cei de la Lupta să găsim admirabil tot ce leaderii d-lor fac? Pot să ne pretindă ca să ne supunem la o disciplină pe care noi nu voim să o recunoaştem, fiind­că vine de la nişte persoane fără autori­tate morală pentru noi ? De­sigur că nu. Pot pretinde cele­l­alte grupuri ca noi să nu exprimăm felul nostru de a gândi în ceea ce priveşte acţiunea politică a opoziţiei ? De­sigur că nu. Căci să se ştie un lucru: noi suntem hotărîţî a ne păstra fizionomia noastră politică şi a nu ne confunda cu nici un grup militant din opoziţie. Prin urmare, să nu ni­­ă ceară menageri şi rezerve de acelea cari dacă le-am face, apoi ele ar avea de rezultat a ne şterge indivi­dualitatea noastră politică, şi a ne con­funda cu sectatorii d-luî Vernescu. Aceasta nu o putem face cu nici un chip, şi ştiţi de ce ? Fiind­că chestia de procedură, de tactică în acţiunea parti­delor, este pentru noi o chestie de prin­cipiu, de program, şi nu putem aproba tactica opoziţiei fără a nu renunţa la i­­deile ce noi avem în această privinţă. Voiţi un exemplu ? Pentru opoziţie a nu ataca pe rege este o chestie de tac­tică, pentru noi însă este o chestie funda­mentală. Dacă o parte din opoziţie a a­­doptat tactica de a nu ataca pe rege, este că ea are credinţi altele în ceea ce priveşte pe rege, funcţiunele lui, de cât avem noi. Voiţi alt exemplu ? Opoziţia nu agită ţara, ci să mulţumeşte a intriga la pa­lat. Aceasta la densa este o chestie de tactică; la noi însă este o chestie de principiu contrar. In adevăr, dacă opo­ziţia nu­­şi-ar propune ca, venind la pu­tere, să guverneze ca şi colectiviştii prin rege şi numai prin rege, ea nu ar adopta tactica de a intriga la Palat. Cum se vede, chestiunea de procedură, de felul de acţiune, denotând în acelaşi timp şi o chestie de principiu, noi, chiar de am voi să fim concilianţi, nu am putea merge cu condescendenţa până a aproba o tactică care e contrară princi­piilor noastre. Mi se pare că o explicaţie mai francă nu se poate. Ce urmează de aci? Urmează ca să

Next