Lupta, noiembrie 1887 (Anul 4, nr. 386-410)

1887-11-01 / nr. 386

ANUL IV—No. 386 În țară Un an...................................................4­ 0 lei la an...................................................20 „ 3 luni.................................... . . 10 . In atreiufttate Un an...................................................50 lel Va an...................................................25 , 8 luni...................................................15 , 15 Bani Num érülLUPTA ÂBQWAMMÎB EDITIA A.BITJB5X.A. B­UCURESTII*DUMINICA 1 NOEMBRIE 1887 âwmcimi Anuadlurl pe pagina III­­ . X­IV REDACŢIA Calea Victoriei 34 şi strada Academiei 18, în curte Director­ politic, G. PANU ADMINISTRAŢIA Calea Victoriei 34 şi strada Academiei 1 leu linia 25 bani _ A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia In AGENTIA LIBERA, rue Notre-Da«5 etteSvVictoire 8, 56 (place de la Bourse) Paris. « 'V\ In Orient, la EASTERN AGI nopol s ifî'kji r. Q Ibrik ai -77 V'/ UN ULTIM CUVÎNT ALT TRIUMF Im­or­bilitatia «stratai LIGA DE REZISTENTA CRONICA CASTELUL TELEŞ O VIATA CRIMINALA UN ULTIM CUVÎNT ! Sunt şarlatanii sau inepţii cărora eşti nevoit să le faci onoarea unui răspuns, pentru cuvântul că mulţi din cetitori nu’şi dau seamă câte in­famii şi meschinării să ascund sub fraze şi tirade. Ignobilul ziar care să numeşte Voinţa Naţională a găsit în fine o chestie în care a dat mâna cu câte­va ziare din opoziţie. Dar mai Intuiu să lămuresc des­pre ce ziare şi despre ce opoziţie este vorba. Sunt nevoit să revin a­­supra chestiei, fără a-mi călca cu­vântul ce’l dasem, de vreme ce u­­nul din aceste ziare îşi permite în o notiţă a face din nou aluzie la mine. Opoziţia din ţară să compune ca pressă din următoarele: Există o o­­poziţie formată în comitete şi para­­comitete care are deja format pe hârtie ministerul viitor, ca să com­pune, după cum să ştie, din conser­vatori, din un fel de liberali, nuanţa Vernescu, şi din alt soiu de liberali nuanţa D. Brătianu. Această opoziţie dispune de patru ziare şi anume: trei conservatoare: România, Epoca şi l’Indépendance şi al patrulea, chipurile liberal, Na­ţiunea. Această opoziţie este coteria ofi­cială, aceea care aspiră şi umblă de a lua puterea după colectivişti. Până acum, Epoca să părea că voeşte aşi păstra independenţa ei de ziar. De cât­va timp însă, îmi pare rău să o spun, şi acest ziar a căzut în ca­tegoria de ziar de coterie, între E­­poca şi România nu mai este nici o deosebire; raţiunea de a fi a Epoceî a încetat, ea ar putea perfect să ia locul Românieî, după cum aceasta ar putea să ia locul Epoceî. Acea furie tinerească, acel avânt independent care dăduse naştere Epo­că şi care îi făcuse sucesul, au dis­părut. Epoca a îmbătrînit în câte­va luni, ea a ajuns în vârstă pe Româ­nia. Frământarea de ambiţii şi spi­ritul de coterie ’i-a ucis partea ori­ginal. îmi pare rău că sunt nevoit să mă exprim ast­fel, dar aşa este adevărul şi cred că nimenea nu mă va putea acuza de nedreptate. Citi­torii ştifi cum tot­dea­una am fost de o colegialitate ireproşabilă cu con­fraţii de la Epoca şi că neînţelege­rea, de câte ori a fost, a pornit de la numitul ziar, nu de la mine. Astăzi încă sunt dispus a conti­nua relaţiile dacă nu amicale cel puţin politicoase cu numita foae. Şi ştiţi de ce ? Fiind­că răfuiala de principii, de program care este și trebue să fie între noi, nu cred că ei-a venit timpul, lupta de idei și de principii de sigur că va avea loc o­­dată între ambele ziare. De cât, a­­ceasta socot că ar fi bine să se în­tâmple mai târziu, acum o asemenea polemică ar fi intempestivă, ar de­turna pe public de la chestia de ac­tualitate, care este răsturnarea guver­nului. Dar dacă sunt dispus a păstra relații bune cu d-nii de la Epoca, este cu o condiție ca să fie buni a nu a se pune pe terimul personalităților, căci le pot spune că pe acel terim, ca și pe cel al principiilor, mă pot pune și eu. Deci e mai bine a a­­mâna ambele chestii pentru timpul când războiul se va declara între noi în regulă. Despre L’Indépendance nu am ni­mic de zis. Și știți de ce? Fiind­că am prea multe de zis. Rămâne Națiunea]... Trec mai de­parte !... Aceste patru ziare, fiind expresia opoziţiei cu comitete, s’a declarat făţiş în contra mea. Această ostili­tate coincidează straşnic cu artico­lele care le-am scris în chestia a­­grară !... Pe lângă opoziţia de care m’am ocupat, în ţară mai există, din feri­cire, şi alte ziare şi alte nuanţe, aşa mai sunt încă trei ziare şi anume: „Românul“ reprezintând grupul Ro­­setist, „România Liberă“ organul ju­nimiştilor şi „Războiul“ ziar inde­pendent. Ei bine, sunt adânc­ pătruns de mulţumire că nici unul din aceste organe independente nu au intrat în vederile coteriei opoziţioniste, nici u­­nul nu a reprodus, nu a zis un cuvânt măcar din ploaia de atacuri In con­tra mea. Acest fapt este caracteristic. Dacă coteria comitetelor ar avea puţină judecată, faptul care îl re­­levez ar trebui să ’l facă să se ru­şineze, să vadă ce meschină a fost şi cât de jos s’a scoborât. Căci, mărturisesc, dacă „Românul“ sau „Războiul“ sau „România Li­beră“ ar fi intervenit în polemică dând dreptate organelor de coterie, acest lucru m’ar fi afectat foarte mult. Căci aşi fi văzut că nu cote­ria colectivistă, nici cea­l’altă coterie, care aspiră după putere şi pe care am atacat-o pentru inepția ei, mă blamează, ci mă blamează organe in­dependente, organe care nu au nici o legătură fie cu una, fie cu cea­l­ altă d­intre coterii. Când însă văd pe organele serioase și independente stând de o parte, ba două din ele abondând în mod dis­cret în sensul „Luptei“, acest fapt îmi dă toată dreptatea ca să surâd cu dispreţ la atacurile comune a ce­lor două coterii, la loviturile zadar­nice ale colectiviştilor prezenţi şi ale viitorilor colectivişti. Mai mult, organe valoroase ca „Vocea Botoşanilor“, cel mai princi­pal organ din opoziţie din judeţe, să pronunţă în favoarea felului de po­litică adoptat de „Lupta“. Va să zică, ce am eu înaintea mea? Am două coterii reprezentate prin şease ziare. Iată acele ziare : România, Epoca, Vindependance, Na­ţiunea, Telegraful şi Voinţa Naţio­nală. Acest ansamblu duios este foarte caracteristic, el conţine multe învă­ţăminte, între altele el probează că îndată ce loveşti în un sistem, în un comun fel de făcut politică, în­dată toţi cei ce să simt loviţi, fie ei cei mai aprigi adversari, să gă­sesc la un loc, să găsesc alăturea faţă cu inimicul comun. Alianţa să im­pune,ea este în natura lucrurilor. A­­cordul rupt din cauza de apetiturî şi ambiţii meschine să stabileşte, sis­temul fiind ameninţat, toţi sectato­­rii lui să găsec îndată grămadă. Iată de ce cetitorii au văzut du­iosul spectacol ca cele şease ziare numite să adopte acelaşi mod de a­­tac in contra mea. îmi pare bine deci că găsesc o­­cazia ca, revenind asupra acestor a­­tacuri, să pot răspunde de­odată şi României şi Voinţei Naţionale. Ceea ce voia face mâine. G. Panu. S­UB VICIUL JUMNIFIC AGENŢIA HAVAS Paris, 11 Noembrie. —Tribunalul corecţional a ordonat liberarea provizorie a generalului Caffarel şi a d-nei Limousin El a terminat dezbaterile relative la afacerea d’Andrau şi Rattazzi. Sentinţa s’a amânat pe Luni. Chicago, 11 Noembrie. -- Patru anarhişti au fost spânzuraţi; nu s’a întâmplat nici un in­cident. Berlin, 1 Noembrie. — împăratul s’a retras eri seară pe la 9 ceasuri, şi a petrecut o noapte foarte bună. San-Rep'o, 11 Noembrie.—Consultaţiunea de­cisivă a doctorilor să va amâna probabil până ce umflătură gâtului va descreşte, ceea ce va ţine de sigur câte­va zile. Viena, 11 Noembrie. — „Corespondenţa Poli­tică“ anunţă că convenţiunea relativă la cana­lul de Suez, a fost comunicată până acum nu­mai Porţii. Ni­ci un alt cabinet n’a putut deci să fie în stare de a se exprima in această ces­­tiune, din cauza lipsei unui text autentic. Sofia, 11 Noembrie. — Prinţul Ferdinand a creat o nouă decoraţiune comemorativă a in­trării sale în Bulgaria. Această decoraţiune are trei clase : aur, argint şi bronz. Ea va fi con­ferită membrilor diferitelor deputaţiuni cari s’au înfăţişat Alteţei Sale, Ex-regenţilor, mi­niştrilor, deputaţilor Marei Adunări şi prima­rilor oraşelor prin cari a trecut Prinţul la so­sirea sa. AGENŢIA LIBERA Paris, 11 Noembre.—Ex-generalul Caffarel şi concusaţii săi au fost puşi în libertate provi­zorie pentru tot timpul cât­ va dura suspensiu­­nea­­afacere!, suspensiune necesitată de an­cheta cu care se ocupă justiţia în privinţa scri­sorilor antidatate Wilson. Afacerea generalului d’Andrau continuă. Paris, 11 Noembre. — Astăzi comisiunea de anchetă a ascultat pe d. Gragnon, prefectul po­liţiei, care este de părere că nu este delict ca­­racterisat in cazul ex-ggif^lului Caffarel. A a* irmat energic că nu dăduio d-luî Rouvier de cât raportul și că cele l’alte hârtii rămasese în mâinele d-lui Goron, sub-şef al siguranţei. Prefectul poliţiei a adaos că are toate scri­sorile luate de la doamna Limouzin şi că nici una nu era de natură a compromite pe d. Wilson. Paris 11 Noembrie.—Camera deputaţilor. Cele trei grupuri ale stângei s’au întrunit azi în parte şi au discutat asupra eventualităţi unei crize ministeriale. Paris 11 Noembrie. — Judele de instrucţie Athalin, a ascultat azi explicaţiunile d-luî Wil­son, care a fost chemat pentru mâine în faţa comisiunei parlamentare pentru a da explica­­ţiuni în privinţa scrisorilor antidatate găsite în dosarul afacerei Caffarel. Chicago, 11 Noembrie.—Anarchiştii Fielden şi Schwab, cari trebueau să fie executaţi azi dimineaţă au văzut pedeapsa lor comutată in închisoare perpetuă. Cei­lalţî anarchiştî au fost spânzuraţi. St. Petersburg, 11 Noembrie. — Le journal de St. Petersbourg constată caracterul pacific al u­timului discurs al lordului Salisbury. de Năceşti şi alţii de aluatul acestora. Cu alte cuvinte, Eu­geniu Stătescu, spune magistraţilor din ţară, prin acest proiect : „Alegerile să apropie şi am ne­­voe de voi; prin urmare fiţi slugarnici, fiţi infami, fiţi nemernici şi vă asigur domnia până la sfârşitul zilelor voastre, voia face ca, după căderea noastră, să nu puteţi fi atinşi de răzbunarea dreaptă a ţărei“. Acest proect, aşa cum să prezintă deci, nu se putea numi legea pentru ina­movibilitatea judecătorilor, ci un fel de Societate de asigurare a slujbei pentru magistraţii fără ruşine şi conştiinţă. Inamovi­it­atea Cradstraturei Aproape nu mai avem nevoie să spu­nem mare lucru asupra proiectului de lege privitor la inamovibilitatea magis­­traturei, căci Lupta ’şi-a spus încă de altă dată părerea în această privinţă. Inamovibilitatea magistraturei noi nu o putem primi în principiu, de­oare­ce este incompatibilă cu curentele de idei ale veacului, fiind­că acolo unde a e­­­sistat, precum în Franţa, lumea a cătat să se scape de dânsa, atât era de peri­culoasă. Suntem încă în contra inamovibilită­­ţei magistrature, fiind­că ea se face în nişte condiţiuni cu totul anormale. Este o adevărată obrăznicie din par­tea uscatului Eugeniu Stătescu ca să vie cu proectul său de lege în nişte mo­mente atât de frământate ca acestea, în ajunul alegerilor, în ajunul unor zile de luptă, când magistraţilor li se va cere, mai mult de­cât ori­când, supu­nere oarb, şi o lipsă totală de indepen­denţă. Căci proectul d-luî Stătescu ce însem­nează ? însemnează pur şi simplu că, dacă ţara, după sforţări uriaşe, va putea scăpa de Stătescu, de Radu Mihaiu, de Mitiţă Sturza şi de toţi cei­l­alţi şnapani co­lectivişti, dânsa să nu poată scăpa nici cu un chip de Andronești, de Sărățeni. ALT TRIUMF Avem de iaregistrat încă un triumf al nostru. România în numărul sau de ori pentru astăzi şi într’un articol de patru coloane la adresa d-luî Panu, îşi trânteşte o palmă cât toate zilele de mare. Organul liberal­­conservator cade, de astă dată, n catego­ria celui din poveste, care, săpând groapa altuia, cade el mai întâiu într’ânsa. Ascultaţi ce spune România ca răspuns la articolele d-luî Panu, care a declarat că, dacă nu s’a supus sentinţei lui Stătescu, e că a fost judecat după o lege judecată drept ilegală chiar de România . In ceea ce concernă legile, în privinţa cărora România, ca organ al partidului liberal-conservator, s’a pronunţat că sunt anti-constituţionali, cititorii atenţi ai zia­rului nostru î şi aduc aminte că refor­ma constituţiuneî, aceea a legii electo­rale şi alte prefaceri constituţionale au fost singurele acte legislative taxate de ilegale, și in contra cărora partidul liberal-conservator avusese un tovarăș de luptă, după alegerile pentru Consti­tuantă, pe d-na Mihail Cogălniceanu, pe răposatul general Tell, pe d-na Nicolae Blaremberg. Dara conchide de aci, după cum face Lupta, că partidul liberal-con­servator şi organul sau România au pre­dicat nesupunerea la toate legile civile, comerciale şi penale, fiind că unii din magistraţi mai ales s’a fi arătat prea zeloşi pentru guvernul d-lui Ioan Bră­tianu, este o enormitate. După aceste rânduri ştiţi ce voeşte să susţie România ? Voeşte să susţie cum că d-l Panu a făcut rau de nu s’a supus condamnaţiunei de doi ani. Poate să rîdă şi curcile, dar aşa este. Cazul e nostim ca logică şi trebue să mai insistăm. Ascultaţi : România a declarat ca lumea să consi­dera ca ilegale reforma Constituţiunea­­i cele­l­alte prefaceri constituţionale (?), Ro­mânia mai declară ca lumea să se supue la toate legile comerciale, civile şi penale şi apoi tot România declară că d-l Panu trebuia să se supue sentinţei lui Iulian?!?! Ştiţi ca trebuie să fie ? România îşi în­­chipue că d-l Panu a fost judecat la tri­bunalul de comerciu, sau a avut un pro­ces civil, în urma căruia a fost osândit la două ani de închisoare. Val! ce mai gazetari şi ce mai oameni politici, val! Eu unul, pe onoare, dacă aşi avea creeril celui care a scris articolul de care mă ocup, m’aşî apuca de altă me­serie şi aşi lăsa gazetăria în pace. Apoi bine, onorabile scriitor de la Ro­mânia, ia să’ţi esplic eu cum merge afa­cerea dacă tot n’ai înţeles încă. Ascultă, stimabile, căci o să’ţi profite pentru viitor : „Până la reforma Constituţiuneî din a­­nuî 1884, reformă constituţională pe care o taxezi de illegală, ofensele prin presă la adresa regelui se judecau de către juraţi. La 1884, când s’a revizuit Constituţiunea, acest articol s’a modificat şi s’a prevăzut dispoziţia ca aceste procese să se judece de către tribunalele ordinare. Intră deci legea după care a fost jude­cat dl. Panu, între părţile Constituţiuneî reformate la 1884? Neapărat că intră. A­­tunci, dacă intră, România declară că e il­legal, şi dacă e illegală-----cum rămâne stimabile ? Te văd de aci ce cap faci şi cum ai ră­mas cu degetul în gură. Bietul om! Dar părerea aceasta au susţinut’o îna­intea tribunalului, când s’a judecat proce­sul d-luî G. Panu, patru eminenţi advocaţi din care, doi sunt membrii de frunte ai partidului liberal-conservator, aceştia sunt d-nii N. B­aramberg, Gr. Păucescu, N. Fleva şi D. Popescu. Citiţi şi vedeţi. Dacă lucrurile stau ast­fel, ce mai în­curcaţi lucrurile de pomană? Ce mai vor­biţi de legi comerciale şi civile ? Ce e ză­păceala aceasta în capul d­v ? Concluzia e scurtă şi lămurită după dv.: I­. Panu a fost judecat după o lege i­­legală, înainte de a termina să fac două ob­servaţii : 1. E un fel de zăpăceală în capul auto­rului articolului din România când scrie şi îşi închipue că: reforma Constituţiuneî şi alte prefaceri constituţionale, fac două. Aşi vrea să -mi spue ce înţelege prin : reforma Constituţiuneî, şi ce înţelege prin : prefaceri constituţionale. 2. Cum rămâne cu apanagiile ? Pentru ce România nu declară că s’a pronunţat cu toată energia în contra lor ? Cu asta aţi păţit’o rău. Să trecem îna­inte. România susţine că dl. Vernescu luptă în opoziţie nevoie mare şi că dl. Panu n’a luptat cât d-sa. Ascultaţi: De asemenea, toată lumea ştie că d. Vernescu împreună cu d. Dimitrie Bră­tianu au fost şi la Botoşani şi la Galaţi ca să ducă o strângere de mână fră­ţească victimelor din ambele aceste lo­calităţi unde orgii poliţieneşti avuseseră loc. De asemenea, toţi bucureştenii au vă­zut, cu ocazia alegerilor comunale, pe d. Vernescu, împreună cu d. Dimitrie Bră­tianu, vizitând biurourile electorale, pen­tru a întreţine zelul alegătorilor inde­pendenţi şi a constata presiunile guver­­namentale. Dar, între acestea, pe d. Panu, fina floare a opoziţiei, văzutu-la cine­va prin acele locuri, mai mult sau mai puţin primejdioase ? Ori d-sa nu s’a mişcat de la cofetarul Capşa unde de obiceiu, după dejun şi după prânz, prezida la câte o masă discuţii academice, într’un cerc de intimi, asupra liberalismului transcen­dent, socialismului ultra-radical şi poli­ticei Kuser ? Alta tot atât de boacănă, dacă nu şi mai şi... Auziţi: pe când dl. Vernescu lupta (?) la alegerile comunale şi la Botoşani, dl. Panu sta la Capşa ?!?! Iar ai păţit-o, stimabile. Apoi şi copil ştiă că alegerile comunale s’au făcut la 2 Noembre anul trecut, că membrii opoziţiei au fost la Botoşani câ­te­va zile mai târziu­, iar că ziarul Lupta a apărut în Bucureşti tocmai la 23 No­embre. Altă minune : la 2 Noembre d. Panu se află la Iaşi, lupta la alegeri, se expunea cu cei­alţi membrii ai opoziţiei de acolo ca să fie zdrobit de bătăuşii cari au dat năvală în sala alegerei, iscălea telegramele de protestare trimise în Bucureşti, şi în a­­celaşi timp sta la Capşa în Bucureşti. La r.aib.", nu le tăia aşa de groase, sti­mabile, că râde lumea. Eu ştim­ că numai vestitul Busco avea dreptul ca să iasă pe toate barierile la a­­ceiaşi oră, şi d. Panu nu e scamator de loc. Mai Învinueşte România pe d. Panu că de ce n’a fost pretutindeni pe unde a fost d. Vernescu şi n’a făcut marele sacrificiu de a merge la Craiova, Galaţi şi Brăila ca să apere opoziţia. Mai intâiu d. Panu avea un post al săli pe care trebuia să’l păstreze, acesta e zi­arul Lupta. Prin acest ziar d. Panu să a­­fli pretutindeni şi zilnic. Profesia de căpetenie a d-lui Panu e ziaristica, precum a d-lui Vernescu e ad­vocatura. Acuma au ajuns lucrurile ca amicii d-lui Vernescu să numească sacrificiu şi faptul că d­na îşi mişcă fălcile. Afară de aceasta, nici în această pri­­vinţă România n’a înţeles pentru ce Lup­ta atacă pe d-l Vernescu. Trebue să ex­plic şi aci. Lupta ’l-a atacat pe d-l Ver­nescu ca şef de partid, ca conducător iar nu ca opozant, fie el cât de ilustru. Dacă este aşa, pentru ca România acuză pe d-l Panu că n’a fost la cutare şi cutare pro­ces ? Ce, d-l Panu e conducătorul opoziţiei, e şeful ei ? Ca soldat, pur şi simplu, d-l Panu a luptat şi luptă încă şi ţara ştie în ce fel. Români■l termină declarând cu fineţe (?) că d-l Vernescu escomunică pe d-l Panu şi nu -i mai dă voe ca să fie opozant. EI aşi, asta le-a întrecut pe toate. D-l Vernescu a început să escomunice ! Atunci e fată, atunci a întrecut pe Papa de la Roma.

Next