Lupta, noiembrie 1887 (Anul 4, nr. 386-410)
1887-11-25 / nr. 406
2 LAPTA ceză, a primit acum o crudă lovitură. Iresponsabilul Jules Grévy a fost făcut răspunzător de actele aceluia pe carel-a găzduit multă vreme în palatul său. Cât de răspunzător ’l-ar fi făcut Franța, dacă acele acte i s’ar fi imputat d-luî Grévy personal?... impozitelor ? Este oare aceasta fn de ajuns? De sigur că nu. Greutatea impozitelor atârnă nu numai de cuantumul lor ci mai cu seamă de natura acelor impozite, c i de categoria celor'1 ce le suportează. O ușurare de impozite care ar avea de scop pur și simplu scăderea cuantumului, nu este, drept vorbind, o îndreptare. Din moment ce prăpastia rămâne aceiaşi în privinţa nedreptăţei bazei impozitelor, uşurarea este iluzorie, în tot cazul ea păstrează inichitatea şi despoiarea ca principii. O uşurare de impozite, o îndreptare a inichităţei presupune natural o reformă în natura şi faza lor. întrebăm: care este sistemul de impozite al opoziţiei unite? Ce gândeşte ea să facă pentru despovărarea cetăţenilor ? In această privinţă manifestul nu ne spune nimic. Declaraţii vagi şi atâta tot. Nici măcar nu vedem un principiu, nici o formulare concisă de vederi, nimic, haosul şi incertitudinea !... Apoi suntem sătui de declaraţii vagi, de generalităţi cu zece înţelesuri. Ţara nu mai poate nici trebue a asculta generalităţi. Ea are dreptul de a cere de la fiecare partid declaraţii urmate de soluţii categorice. Un partid care nu abordează chestiele socialo-economice, care nu ştie sau să păzeşte de a da soluţii, acela nu merită de a exista, în tot cazul el nu poate avea ecou în o ţară democratică. Chestia industrială !.. Manifestul ne vorbeşte de măsuri economice nechibzuite! Aşa este,decât unde se sunt măgurele economice chibzuite ? Cum sunt ? Arătaţi-le ca să le ştim... In realitate, noi ştim că nu aveţi nici o măsură chibzuită, că voiţi să lăsaţi totul momentului şi împrejurărilor. Apoi aceasta este rău pentru un partid care aspiră a lua puterea. Şi ştiţi de ce? Fiindcă mâine, dacă veţi veni la putere, mâine veţi continua detestabila politica economică actuală. Dacă în opoziţie şi nu vă gândiţi măcar la interesele reale ale ţărei, ci vă mărginiţi la politică militantă, ce va fi când veţi pune mâna pe putere ? Nu, să fim sinceri, sau dacă suntem sinceri să fim şi serioşi. Astăzi un partid care nu să prezintă cu soluţiuni economico-sociale, privitoare la generalitatea ţarei, la massele electorale profunde, acel partid nu merită a fi luat în consideraţie. Acuzaţi voi din opoziţia unită, că guvernul acesta nu are program, că merge la întâmplare, trăeşte din expediente. Aşa este de cât atunci este întrebarea : pentru ce şi voi îl imitaţi, pentru ce faceţi în activitatea voastră politică ceea ce colectiviştii fac în activitatea lor guvernamentală. Pe cât timp deci nu vom vedea că opoziţia unită nu caută a da soluţii chestiei agrare, chestiei industriale, chestiei comerciale şi celorlalte chestii socialoeconomice, pe atâta timp, deşi aprobăm sentimentul de care ea ascultă, deşi aplaudăm ideea pe care ea o urmăreşte: răsturnarea guvernului actual, totuşi nu putem a pune nici o încredere în ea, deci facem rezerve exprese în privinţa viitorului. Un ultim cuvânt. Cititorii pot să sfacă următoarea reflecţie: pentru ce noi criticăm manifestul opoziţiei şi nu zicem un cuvânt de mesagiul regelui ? Pentru ce ? Pentru că acel mesagiu este o pură infamie, pentru că atât cel ce s- a rostit cât şi cei ce l l-au subsemnat sunt demni de a fi trimişi unul peste frontieră ceilalţi la puşcărie. Un mesagiu citit de regele Carol I colectivistul în al doisprezecelea an al domniei lui I. Brătianu, asemenea mesagiu nu să discută. Dispreţul şi tăcerea înfiorătoare sunt de ajuns. DIN AFARA Parlamentarismul francez Evenimentele din Franţa au întunecat cu desăvârşire toate acele puţine ştiri ce mai veneau de prin alte ţări. Lumea întreagăşi-a aţintit ochii spre Paris, spre Franţa, unde se credea că criza prezidenţială este atât de gravă, încât din ceas în ceas se aşteaptă ca monarchiştii... să se manifesteze. Noi am fost dintre cel de lat din care am spus că parlamentarismul astfel cum se practică actualmente în Franţa, este prototipul adevăratului parlamentarism. Desele crize ministeriale din Franţa, departe de a fi un semn şi o cauză de slăbiciune a Republice!, sunt din potrivă dovada cea mai eclatantă de temeinicia instituţiilor ei democratice. In adevăr, desele schimbări ministeriale, nu sunt decât rezultatul controlului celui mai strict pe care puterea legiuitoare îl exercită asupra puterei executive. Din zi în zi, parlamentul francez ia din mâinile puterei executive câte un drept, aşa că am văzut Camera deputaţilor, amestecându-se direct la numirea unor funcţionari administrativi şi judecătoreşti. Intru cât este oare aceasta un semn de slăbiciune ? Cum ? Deputatul, reprezentantul naţiune!, are el numai dreptul de a interpela pe un membru al puterei executive asupra unui abuz, asupra unei călcări de legi, asupra unor numiri nepotrivite în funcţiile publice, etc., şi a se mulţumi cu un răspuns platonic din partea celui interpelat, pentru ca Parlamentul să treacă „pur şi simplu“ la ordinea zilei ? Nu e oare mai drept şi mai logic ca Parlamentul care controlează actele puterei executive să i le şi impue ? Şi ce altă cauză au oare crizele ministeriale din Franţa ? Ministerul Jules Ferry a căzut fiind că, în contra curentului ţărei şi a reprezentanţilor ei, a făcut expediţiuni nenorocite în Orient. Ministrul Freyennet a fost răsturnat fiind că n’a voit să se supue unui vot al Camerei care suprima pe toţi sub-prefecţii. Ministerul Goblet a trebuit să se retragă, fiindcă n’a putut presinta un budget echilibrat cu atâta economii, cât Camera prevedea că se pot face. La fine ministerul Rouvier a căzut în timpul ultimelor afaceri scandaloase, în care ginerele președintelui republicei esteamestecat. Deci desele crize ministeriale, departe de a fi un semn de slăbiciune şi de netemeinicia instituţielor democratice, sunt tocmai o dovadă de tăria şi progresul lor. Cât despre criza prezidenţială, ea este o dovadă şi mai bună despre tendinţa de a se suprima unele ficţiuni constituţionale. Iresponsablitatea capului Statului, prevăzută în toate Constituţiunile, deci şi în cea fran Cronica parlamentara CAMERA Şedinţa de la 23 Noembre 1887 Şedinţa se deschide la ora 1 sub preşedinţa d-lui G. Chiţu. Răspund la apelul nominal 98 deputaţi, înghiţiţi lei 2.450. Se acordă d-lui deputat Romanesc un concediu de 15 zile. Răspunsul la Mesagiu D. Em. Forumbaru dă citire proectului de răspuns la Mesagiu. Se deschide discuţia generală. Discursul d-luî Coza diui D. Gr. Cozarini arată cu părere de rău că Vinerea trecută tribuna publică era înţesată de bătăuşi. (Aplauze). Oratorul spune că guvernul ţinteşte a despera ţara, a o împinge la revoluţie, şi apoi a o măcelări spre a o domina mai lesne. (Aplauze). D. Cozadini ia pe rând la răfuială pe fiecare ministru. D-l general Radu Mihaiu, a făcut o inspecţie prin ţară, însă nu se ştie ce rezultate a dat, căci Monitorul a rămas mut. Aceasta se va şti numai la alegeri, dacă alegătorii se vor duce înarmaţi numai cu buletinele de vot. Am ajuns, spune d-sa, a fi cu totul de părerea ziaristului nostru cel mai cu nerv, care a spus că alegătorii să nu se mai plângă, dacă nu mai sunt în stare a vota contra guvernului, nici cu secretul votului. Tot sub acest d. general, s’a întâmplat escamotarea buletinelor de vot la Mehedinţi, secuestrările alegătorilor la Dorohoia, vărsările de sânge la Galaţi. (Aplauze). D-l Cozadini trece la ministrul justiţiei D-sa arată că sub ministerul d-sale s’au întâmplat acele monstruase deţineri preventive la Galaţi şi R.Vâlcea. (Aplauze). D-rul Măldărescu. Sunt asasini! Asasini ! Asasini! Asasini! Magistratura este cu totul îngenuchiată şi magistraţii cei independenţi permutaţi în mod violent. Acuma a venit d. ministru cu inamovibilitatea magistraturei, spre a influenţa pe magistraţi la alegeri. Trecând la ministerul instrucţiei publice relevă monstruoasa circulară cu metrii cubici de aer, precum şi trimeterea fetelor din Azil la mănăstire. De d. ministru al domenielor, nu are nimic rău de spus, numai ÎI doreşte ca să poată reuşi a face binele. Pe d. ministru de lucrări publice îl felicită pentru devotamentul ce ’l are către partid până a’l face să primească un minister la care nu e special. Despre d. ministru de rezbel se întreabă pentru ce a venit şi pentru ce s’a dus. D. Cozadini regretă că nu se face lumină asupra afacere! sale, căci subalternii nu vor putea avea stimă pentru un şef care a greşit contra regulelor onoare. D-nia sa spune că i se va ridica o piatră după inimă când i se va spune că generalul a făptuit o asemenea greşală. Se ocupă apoi puţin de primul ministru. II roagă numai să dea ordin ziarelor sale să nu mai calomnieze opoziţia că ar fi instrumentul streinilor, căci ţara ştie în ce mod se menţine la putere actualul guvern. D. Cozadini citeşte apoi mesagiul şi -i examinează. Se plânge, totuşi, că mesagiul n’are nici o frază pentru setecea şi foamea ca bântue pe săteni şi arată că ministerul de interne n’a făcut nimic. D. Cozadini sfârşeşte întrebând dacă Mesagiul face şi un răspuns la Manifestul opoziţiei. Discursul d-luî Vizantie D. Andreiu Vizantie răspunde d-lui Cozadini. Se miră că d. Cozadini se plânge că libertăţile publice sunt călcate astăzi în picioare. Apoi presa n’a avut nici o dată o mai desfrânată libertate ca astăzi. D. Vizantie se plânge că protectorul d-sale generalul Leca a fost atacat de un ziar spunându-i-se că datorește Statului lei 150,000. Oratorul spune că alegeri mai libere nu s’au făcut nici odată ca astăzi supt partidul liberal, căci s’a garantat secretul votului. D. Vizantie, vorbind de cedarea Basarabiei, spune că epoca resboiului este o epocă de glorie pentru partidul liberal. Discursul d-luî Al. Djuvara D. Al. Djuvara spune că Mesagiul din anul acesta nu conţine numai făgăduelî dar ea e şi un arsenal de luptă contra opoziţiunei. D-sa răspunde d-luî Vizantie care a spus că Europa, în schimbul Basarabiei ne-a dat Dobrogea. Dar şi Dobrogea e dată de zestre. D. G. Demetrescu. Apanagii ! D. Al. Djuvara. Vorbind de inamovibilitatea magistraturei spune o poveste cu o giubea. Ei bine, inamovilitatea magistraturei e giubeaua d-luî Stătescu. D. Eug. Stătescu. Dar giubeaua cu care ai intrat în Cameră ce ai făcut-o ? (Aplause colectiviste). D. Al. Djuvara. Vă voiu spune. Am păstrat’o dar am scuturat’o de murdării. (Aplause, ilaritate). D. ministru Nacu. Destul că ai pus’o murdară pe d-ta. (Ilaritate mare pe băncile minorităței). D. Al. Djuvara spune că inamovibilitatea în mâinile d-lui Stătescu va fi moartă pentru mai multe decenii. (Aplause). D. Djuvara constată că ţara, până când n’ar fi alegerile libere, nu poate avea o adevărată reprezentaţiune naţională. (Zgomot, strigăte, protestări). Preşedintele. Retrageţi cuvântul. D. Al. Djuvara. Nu-l pot retrage-Aveţi deputaţi, dar nu aveţi reprezentaţiune naţională ; aveţi miniştrii dar n'aveţi consilieri ai tronului; aveţi naţiune indignată dar n'aveţi naţiunea cu d-voastră. (Aplause prelungite). Guvernul actual face alegerile cu bâta însă să nu uite că bâta are două capete, şi că poate primi o lecţiune de care să-şi aducă aminte multă vreme. (Aplause). D. Djuvara spune că astăzi nu mai e nici o nădejde în guvern ci numai Majestăţei Sale. D. preşedinte Dimancea. Menţineţi-vă în limitele Constituţiunei... (Mare ilaritate). D. Djuvara. Oare şi la răspunsul la Mesagiu trebue să vorbesc numai de Andronic ?. (Aplause, ilaritate). Oratorul pentru a dovedi în ce constă dinasticizmul guvernanţilor de astăzi spune că el nu s’a manifestat decât prin procesul făcut lui Panu, lui Mârzescu şi lui Toni, şi prin scrierile din ziarele plătite din străinătate cum că aceştia sunt nişte beţivani. (Aplause). D. Djuvara se întreabă apoi: Oare aţi uitat pe Spionul Prusian ? oare aţi uitat scrierile lui lordache Vulpescu, oare aţi uitat pe Baronul de Hahn! (aplause). Proză nu de handar da cârciumă. (Aplause prelungite, mare ilaritate). In privinţa intervenirei regelui spre a nu se călca Constituţia de către miniştrii şi a se garanta libertatea alegerilor, d. Djuvara citeşte mai multe articole din Alegătorul Liber, şi unele iscălite chiar de către d. Eugeniu Stătescu. (Camera aplaudă des aceste cetiri: Miniştrii au pierdut cu totul cheful). Oratorul examinează apoi fraza din Răspuns că: „Orice încercare temerară ar fi azi cu neputinţă“. Aşa este pentru azi. Dar orl fost ca cu neputinţă ? Dar mâine?.. (Ilaritate, aplauze). Din Alegătorul Liber citează d-sa un articol în care d-l Stătescu cerea formarea unui minister neutru, care să prezideze alegerile. Tot din acest ziar citeşte un alt articol, în care se scria că : „partidele cari vor să meargă înainte, şi întâlnesc în calea lor numai pe miniştrii, devin partide anti-ministeriale, dar când întâlnesc pe suveran devin anti-dinastice. (Aplauze). D. Djuvara sfîrşeşte, spunând că va fi vai de temerariul care va îndrăzni să calce peste libertăţile publice în momentul când va sufla furtuna revindicărilor populare. (Aplauze îndelung repetate. Oratorul este viu felicitat pentru strălucitul seu discurs). Şedinţa se suspendă pe 15 minute. Discursul d-lui C. Disescu D. C. Disescu începe cu o poveste spre a critica pe membrii opoziţiunei că de ce sunt violenţi cu colectiviştii. D. Disescu reeditează un discurs comandat încă din anul trecut în contra liberalilor desidenţî, acuzându-i că au părăsit guvernul şi partidul liberal. D-sa atacă apoi presa întocmai ca şi stăpânul sau Stătescu era, spunând că se tăvăleşte în noroi şi e murdară. D. Disescu atacă opoziţia că e răsturnătoare, însă spune că ţara nu o va urma. D-sa mai spune că, atunci când opoziţia va vrea să facă o revoluţie, colectiviştii au să se mişte. D. Oroveanu. — O să vă mişcaţi ca la Ploeşti. D. Disescu. — In tot cazul nu ne vom mişca ca la Râmnicul-Sărat. D. ministru al justiţie.—Aceasta e o nouă ameninţare de asasinat ? D. Oroveanu.—Asasini sunteți. (Mare zgomot, aplause, voci: Afară ! La ordine! Scandalul e la culme.) Președintele.—Vă chem la ordine și vă rog să retractați cuvântul. D. Oroveanu. — Nu retract până ce nu va retracta și d. ministru al justiției ce^a spus. (Mare zgomot). Obrăznicia lui Stătescu Ignobila canalie, cere Camerei ca să dea afară pe d. deputat Oroveanu, în urma cuvintelor pronunţate, căci altfel d-nia sa nu mai are ce căuta pe bancă. Apoi pleacă. Mare zgomot. Toţi colectiviştii se scoală şi strigă : Afară! Afară ! Preşedintele zbiară în zadar. D. Oroveanu cere cuvântul dar nu i se dă. D. Dimancea cere d-lui Oroveanu ca să-şi retracteze cuvintele. Minoritatea protestă cu putere. Deputaţii ei strigă : Afară asasinii! Şedinţa se suspendă. La redeschidere ia cuvântul d. Etien Şendrea. D-sa cere a nu se trece în Monitor incidentul d-lui Oroveanu. Voci: închiderea discuţiunei! D. N. Voinov vorbeşte contra închidere!. Discuţia se închide. Camera votează a nu se trece în Monitor cuvintele d-lui Oroveanu. Deci Camera a dat un vot de blam d-lui Stătescu care a declarat, că, dacă d-l Oroveanu nu va fi exclus din Adunare, d-sa se va retrage. Mâine ședință publică Penei. SENATUL Şedinţa de la 23 Noembre 1887 Şedinţa se deschide la orele 2 şi 1 im., sub preşedinţa d-lui D. Ghica. Presenţi 84 senatori. Păpaţi 2.100 fr. Să fac formalităţile obişnuite. D. Orleanu întreabă pe ministrul lucrărilor publice ce face cu linia ferată Focşani-Odobeşti, pentru care s’a făcut proectele. D. P. 3. Aurelian, ministru lucrărilor publice, răspunde că se va construi și această linie, dar acum se construesc altele. Beizadeaua spune că la ordinea zilei este răspunsul la Mesagiu, dar întreabă pe mi FOIŢA ZIARULUI „LUPTA" A. MATTHEY (Arthur Arnould) (61) 0 viaţa criminala (LA BRÉSILIENNE) XXIII Cine va provoca? Maugiron fu uimit şi iritat de calmul lui Robert. Simţea aci o înaltă superioritate morală. El întrecuse negreşit măsura. Voind să lovească cu putere, uitase de a lovi drept. Fusese grosolan, el ghicea un blam chiar în spiritul amicilor săi cari’l încunjurau, și de aceia se irita și mai mult. Nu putea de cât să acentueze și mai mult imperttinența, ceia ce și făcu. Răspunse deci lui Robert cu tonul cel mai disprețuitor. — V’ara privit odinioară când vorbeam, d-le Robert, este adevărat, şi vă privesc încă şi acum. Ei, apoi? — Şi apoi? zise Robert cu acelaş sânge rece, ei bine, d-le, cu asta confirmaţi observaţia mea, dar nu răspundeţi la întrebare, v’am întrebat motivul acestei priviri persistente. — N’am să vă dau nici un motiv, d-le Robert, și nici nu vă dau vre unal. Poate v’aţi recunoscut în cuvintele mele ? Suntem in acest fumător patru-spre-zece sau cincispre-zece, și nici una dintre persoanele prezente n’a luat pentru dânsa ceia ce am spus. Le luaţi pentru d-voastră? Cum vă place. — Schimbaţi vorba, d-le de Maugiron! reluă Robert cu nepăsare, nu mă ocup de loc de ceia ce aţi zis, n’am dat decât o atenţie mediocră portretului ce ne-aţi făcut, căci nu cunosc pe nimenea care să-i asemene, nici măcar de departe. Dar atunci când vorbind mă desemnaţi şi mă arătaţi cu privirea, tot atât de lămurit ca și cu degetul, am dreptul să vă întreb, dacă e, în cuvintele d-voastră, direct sau indirect vr’o aluziune la mine? Maugiron se gândi puțin, pentru a cântări cuvintele, și răspunse: — Nu zic ba. — Prea bine ! reluă Robert, atunci spu- I neți da ? ! Strâns atât de aproape, Maugiron urmă cu vioiciune: — Nu spun nimic. Am vorbit la a treia persoană. încă odată luați o cum vă place. Nu vă voi da altă explicație aici. Aiurea, cât vă va plăcea. Dar Robert reluă cu liniștea lui netulburată : — Nu spuneți da. Ați vorbit la a treia persoană. Asta ajunge. — Vă mulțumiți cu asta? — Pe deplin. — Sunteți împăciuitor! grohăi Maugiron. — Șanț nepăsător, zise Robert. El scutură cu degetul cenușa de la țigară, și urmă pe acelaș ton liniștit: — Ne-ați dedus exploatările și mai ales planurile unui republican, care, după apreciarea d-voastră, ar fi un om necinstit. Sunt ființe necinstite în toate partidele. Vă vai povesti eu, dacă voiți, pe unul dintr’ai voștri, care e cu totul mai mizerabil decât nenorocitul domn de care ne-ați vorbit. — Să vedem! zise Maugiron cu dinții încleștați. — Dar, zise Robert, povestirea d-voastră d-le de Maugiron se întemeia mult pe presupuneri şi pe hypoteze, a mea se întemeiază pe fapte. Voiu fi de altminterea scurt după cum aţi fost şi d-voastră. Şi, vorbind în faţa lui, fără a privi pe Maugiron: — Omul meu nu e burghez, reluă el, recunosc că e nobil, archi nobil, şi că poartă chiar un nume faimos, având cinstea d’a număra printre strămoșii săi pe un bărbat care a fost cel mai intim amic al regelui Franciei. Mă grăbesc să adaog că n’a degenerat niciodată. Maugiron clătină scaunul cu un gest nervos, simțea că încetează d’a mai fi stăpăn pe sine. — A aparținut armatei, dar, făcând o confuziune regretabilă şi crezând că ceia ce-i aparţinea ca militar ÎI aparţinea şi lui însăşi, el a trebuit să se retragă curând... şi silit. El a mulţumit aceluia care-i scăpase de ruşinea de a fi alungat, assasinându-l. — ’L-a assasinat? întrebă Maugiron cu o voce stinsă de ciudă. — ’L-a assasinat, — cu o lovitură de pistol, reluă Robert nepăsător. El are pistolul cum alţii au cuțitul. Prin urmare el a asasinat în acelaș mod pe un ouragios ofițer italian. — Urmați! zice Maugiron cu un zâmbet veninos. Robert reluă: — Cestiunea banilor, care aţi recunoscut-o, nu intră de loc în faptele înalte ale republicanului d-v., d-le de Maugiron, are o parte enormă în biografia bonapartistului meu, ea se amestecă aci, vai! cam peste tot, dar mai ales la joc și la amor. Să precizez... Maugiron se sculă repede. — înainte d’a merge mai departe, d-le Robert, zise el, palid şi tremurând de mânie, vă somez să numiţi pe acela de care vorbiţi. — Să-l numesc, d-le de Maugiron ? Dumnezeule ? şi pentru ce asta ? — Fiindcă aveţi calomnia cam prea transparentă, d-le doctore! — Poate că, din întâmplare, vă recunoaşteţi, die marchiz? Suntem aci patruspre-zece sau cincispre-zece... (Va urma.) T A y -