Lupta, noiembrie 1887 (Anul 4, nr. 386-410)

1887-11-25 / nr. 406

2 LAPTA ceză, a primit acum o crudă lovitură. I­­responsabilul Jules Grévy a fost făcut răs­punzător de actele aceluia pe care­­l-a găz­duit multă vreme în palatul său. Cât de răspunzător ’l-ar fi făcut Franța, dacă acele acte i s’ar fi imputat d-luî Grévy personal?... impozitelor ? Este oare aceasta fn de a­­juns? De sigur că nu. Greutatea impo­zitelor atârnă nu numai de cuantumul lor ci mai cu seamă de natura acelor im­pozite, c i de categoria celor'1 ce le supor­­tează. O ușurare de impozite care ar a­­vea de scop pur și simplu scăderea cu­antumului, nu este, drept vorbind, o în­dreptare. Din moment ce prăpastia ră­­mâne aceiaşi în privinţa nedreptăţei bazei impozitelor, uşurarea este iluzorie, în tot cazul ea păstrează inichitatea şi despo­­iarea ca principii. O uşurare de impozite, o îndreptare a inichităţei presupune natural o reformă în natura şi faza lor. întrebăm: care este sistemul de impozite al opoziţiei­ u­­nite? Ce gândeşte ea să facă pentru despovărarea cetăţenilor ? In această pri­vinţă manifestul nu ne spune­ nimic. De­claraţii vagi şi atâta tot. Nici măcar nu vedem un principiu, nici o formulare concisă de vederi, nimic, haosul şi in­certitudinea !... Apoi suntem sătui de declaraţii vagi, de generalităţi cu zece înţelesuri. Ţara nu mai poate nici trebue a asculta ge­neralităţi. Ea are dreptul de a cere de la fie­care partid declaraţii urmate de so­luţii categorice. Un­ partid care nu abor­dează chestiele socialo-economice, care nu ştie sau să păzeşte de a da soluţii, acela nu merită de a exista, în tot ca­zul el nu poate avea ecou în o ţară de­mocratică. Chestia industrială !.. Manifestul ne vor­­beşte de măsuri economice nechibzuite! Aşa este,­­de­cât unde se sunt măgu­rele economice chibzuite ? Cum­ sunt ? Arătaţi-le ca să le ştim... In realitate, noi ştim că nu aveţi nici o măsură chibzuită, că voiţi să lăsaţi totul momentului şi împrejurărilor. Apoi aceasta este rău­ pentru un partid care aspiră a lua puterea. Şi ştiţi de ce? Fiind­că mâine, dacă veţi veni la putere, mâine veţi continua detestabila politica economică actuală. Dacă în opoziţie şi nu vă gândiţi mă­car la interesele reale ale ţărei, ci vă mărginiţi la politică militantă, ce va fi când veţi pune mâna pe putere ? Nu, să fim sinceri, sau dacă sun­tem sinceri să fim şi serioşi. Astă­zi un partid care nu să prezintă cu soluţiuni economico-sociale, privitoare la generali­tatea ţarei, la massele electorale profunde, acel partid nu merită a fi luat în consi­deraţie. Acuzaţi voi din opoziţia­ unită, că gu­vernul acesta nu are program, că merge la întâmplare, trăeşte din expediente. Aşa este­­ de cât atunci este întrebarea : pentru ce şi voi îl imitaţi, pentru ce faceţi în activitatea voastră politică ceea­ ce colectiviştii fac în activitatea lor guver­namentală. Pe cât timp deci nu vom vedea că o­­poziţia­ unită nu caută a da soluţii ches­tiei agrare, chestiei industriale, chestiei comerciale şi celor­l­alte chestii socialo­­economice, pe atâta timp, de­şi aprobăm sentimentul de care ea ascultă, de­şi a­­plaudăm ideea pe care ea o urmăreşte: răsturnarea guvernului actual, totuşi nu putem a pune nici o încredere în ea, deci facem rezerve exprese în privinţa vii­torului. Un ultim cuvânt. Cititorii pot să­ sf­acă următoarea reflecţie: pentru ce noi criticăm manifestul opoziţiei şi nu zicem un cuvânt de mesagiul regelui ? Pentru ce ? Pentru că acel mesagiu este o pură infamie, pentru că atât cel ce s- a rostit cât şi cei ce l l-au subsemnat sunt demni de a fi trimişi unul peste frontieră cei­l­alţi la puşcărie. Un mesagiu citit de regele Carol I co­lectivistul în al doisprezecelea an al domniei lui I. Brătianu, asemenea me­sagiu nu să discută. Dispreţul şi tăcerea înfiorătoare sunt de ajuns. DIN AFARA Parlamentarismul francez Evenimentele din Franţa au întunecat cu desăvârşire toate acele puţine ştiri ce mai veneau de prin alte ţări. Lumea întreagă­­şi-a aţintit ochii spre Paris, spre Franţa, unde se credea că criza prezidenţială este atât de gravă, în­cât din ceas în ceas se aşteaptă ca monarchiştii... să se manifesteze. Noi am fost dintre cel de lat din care am spus că parlamentarismul ast­fel cum se practică actualmente în Franţa, este pro­totipul adevăratului parlamentarism. De­sele crize ministeriale din Franţa, departe de a fi un semn şi o cauză de slăbiciune a Republice!, sunt din potrivă dovada cea mai eclatantă de temeinicia instituţiilor ei democratice. In adevăr, desele schimbări ministeriale, nu­­ sunt de­cât rezultatul controlului celui mai strict pe care puterea legiuitoare îl exercită asupra puterei executive. Din zi în zi, parlamentul francez ia din mâinile puterei executive câte un drept, aşa că am văzut Camera deputaţilor, amestecându-se direct la numirea unor funcţionari admi­nistrativi şi judecătoreşti. Intru cât este oare aceasta un semn de slăbiciune ? Cum ? Deputatul, reprezentantul naţiune!, are el numai dreptul de a interpela pe un membru al puterei executive asupra unui abuz, a­­supra unei călcări de legi, asupra unor nu­miri nepotrivite în funcţiile publice, etc., şi a se mulţumi cu un răspuns platonic din partea celui interpelat, pentru ca Par­lamentul să treacă „pur şi simplu“ la or­dinea zilei ? Nu e oare mai drept şi mai logic ca Parlamentul care controlează ac­tele puterei executive să i le şi impue ? Şi ce altă cauză au oare crizele ministe­riale din Franţa ? Ministerul Jules Ferry a căzut fiind­ că, în contra curentului ţărei şi a reprezen­tanţilor ei, a făcut expediţiuni nenorocite în Orient. Ministrul Freyennet a fost răsturnat fiind că n’a voit să se supue unui vot al Ca­merei care suprima pe toţi sub-prefecţii. Ministerul Goblet a trebuit să se retra­gă, fiind­că n’a putut presinta un budget echilibrat cu atâta economii, cât Camera prevedea că se pot face. La fine ministerul Rouvier a căzut în timpul ultimelor afaceri scandaloase, în care ginerele președintelui republicei este­­amestecat. Deci desele crize ministeriale, departe de a fi un semn de slăbiciune şi de nete­meinicia instituţielor democratice, sunt toc­mai o dovadă de tăria şi progresul lor. Cât despre criza prezidenţială, ea este o dovadă şi mai bună despre tendinţa de a se suprima unele ficţiuni constituţionale. Ires­ponsablitatea capului Statului, prevăzută în toate Constituţiunile, deci şi în cea fran­ Cronica parlamentara CAMERA Şedinţa de la 23 Noembre 1887 Şedinţa se deschide la ora 1 sub preşe­­dinţa d-lui G. Chiţu. Răspund la apelul nominal 98 deputaţi, înghiţiţi lei 2.450. Se acordă d-lui deputat Romanesc un concediu de 15 zile. Răspunsul la Mesagiu D. Em. Forumbaru dă citire proectului de răspuns la Mesagiu. Se deschide discuţia generală. Discursul d-luî Coza diui D. Gr. Cozarini arată cu părere de rău că Vinerea trecută tribuna publică era în­ţesată de bătăuşi. (Aplauze). Oratorul spune că guvernul ţinteşte a despera ţara, a o împinge la revoluţie, şi apoi a o măcelări spre a o domina mai lesne. (Aplauze). D. Cozadini ia pe rând la răfuială pe fie­care ministru. D-l general Radu Mihaiu, a făcut o in­specţie prin ţară, însă nu se ştie ce re­zultate a dat, căci Monitorul a rămas mut. Aceasta se va şti numai la alegeri, dacă alegătorii se vor duce înarmaţi numai cu buletinele de vot. Am ajuns, spune d-sa, a fi cu totul de părerea ziaristului nostru cel mai cu nerv, care a spus că alegătorii să nu se mai plângă, dacă nu mai sunt în stare a vota contra guvernului, nici cu secretul votului. Tot sub acest d. general, s’a întâmplat escamotarea buletinelor de vot la Mehe­dinţi, secuestrările alegătorilor la Dorohoia, vărsările de sânge la Galaţi. (Aplauze). D-l Cozadini trece la ministrul justiţiei D-sa arată că sub ministerul d-sale s’au întâmplat acele monstruase deţineri preven­tive la Galaţi şi R.­Vâlcea. (Aplauze). D-rul Măldărescu. Sunt asasini! Asa­sini ! Asasini! Asasini! Magistratura este cu totul îngenuchiată şi magistraţii cei independenţi permutaţi în mod violent. Acuma a venit d. ministru cu inamovibilitatea magistraturei, spre a in­fluenţa pe magistraţi la alegeri. Trecân­d la ministerul instrucţiei publice relevă monstruoasa circulară cu metrii cu­bici de aer, precum şi trimeterea fetelor din Azil la mănăstire. De d. ministru al domenielor, nu are ni­mic rău de spus, numai ÎI doreşte ca să poată reuşi a face binele. Pe d. ministru de lucrări publice îl fe­licită pentru devotamentul ce ’l are către partid până a’l face să primească un mi­nister la care nu e special. Despre d. ministru de rezbel se întreabă pentru ce a venit şi pentru ce s’a dus. D. Cozadini regretă că nu se face lumină a­­supra afacere! sale, căci subalternii nu vor putea avea stimă pentru un şef care a gre­şit contra regulelor onoare­. D-nia sa spune că i se va ridica o piatră după inimă când i se va spune că generalul a făptuit o a­­semenea greşală. Se ocupă apoi puţin de primul ministru. II roagă numai să dea ordin ziarelor sale să nu mai calomnieze opoziţia că ar fi in­strumentul streinilor, căci ţara ştie în ce mod se menţine la putere actualul guvern. D. Cozadini citeşte apoi mesagiul şi -i examinează. Se plânge, totuşi, că mesagiul n’are nici o frază pentru setecea şi foamea ca bântue pe săteni şi arată că ministerul de interne n’a făcut nimic. D. Cozadini sfârşeşte întrebând dacă Me­sagiul face şi un răspuns la Manifestul o­­poziţiei. Discursul d-luî Vizantie D. Andreiu Vizantie răspunde d-lui Co­zadini. Se miră că d. Cozadini se plânge că libertăţile publice sunt călcate astă­zi în picioare. Apoi presa n’a avut nici o dată o mai desfrânată libertate ca astă­zi. D. Vizantie se plânge că protectorul d-sale generalul Leca a fost atacat de un ziar spunându-i-se că datorește Statului lei 150,000. Oratorul spune că alegeri mai libere nu s’au făcut nici odată ca astăzi supt parti­dul liberal, căci s’a garantat secretul vo­tului. D. Vizantie, vorbind de cedarea Basara­biei, spune că epoca resboiului este o e­­pocă de glorie pentru partidul liberal. Discursul d-luî Al. Djuvara D. Al. Djuvara spune că Mesagiul din anul acesta nu conţine numai făgăduelî dar ea e şi un arsenal de luptă contra opozi­­ţiunei. D-sa răspunde d-luî Vizantie care a spus că Europa, în schimbul Basarabiei ne-a dat Dobrogea. Dar şi Dobrogea e dată de zestre. D. G. Demetrescu. Apanagii ! D. Al. Djuvara. Vorbind de inamovi­bilitatea magistraturei spune o poveste cu o giubea. Ei bine, inamovilitatea magistraturei e giubeaua d-luî Stătescu. D. Eug. Stătescu. Dar giubeaua cu care ai intrat în Cameră ce ai făcut-o ? (Aplause colectiviste). D. Al. Djuvara. Vă voiu spune. Am păstrat’o dar am scuturat’o de murdării. (Aplause, ilaritate). D. ministru Nacu. Destul că ai pus’o murdară pe d-ta. (Ilaritate mare pe băn­cile minorităței). D. Al. Djuvara spune că inamovibili­tatea în mâinile d-lui Stătescu va fi moartă pentru mai multe decenii. (Aplause). D. Djuvara constată că ţara, până când n’ar fi alegerile libere, nu poate avea o a­­devărată reprezentaţiune naţională. (Zgomot, strigăte, protestări). Preşedintele. Retrageţi cuvântul. D. Al. Djuvara. Nu-l pot retrage-Aveţi deputaţi, dar nu aveţi reprezen­taţiune naţ­ională ; aveţi miniştrii dar n'a­­veţi consilieri ai tronului; aveţi naţiune indignată dar n'aveţi naţiunea cu d-voas­tră. (Aplause prelungite). Guvernul actual face alegerile cu bâta însă să nu uite că bâta are două capete, şi că poate primi o lecţiune de care să-­şi aducă aminte multă vreme. (Aplause). D. Djuvara spune că astă­zi nu mai e nici o nădejde în guvern ci numai Ma­jes­­tăţei Sale. D. preşedinte Dimancea. Menţineţi-vă în limitele Constituţiunei... (Mare ilaritate). D. Djuvara. Oare şi la răspunsul la Mesagiu trebue să vorbesc numai de An­­dronic ?. (Aplause, ilaritate). Oratorul pentru a dovedi în ce constă dinasticizmul guvernanţilor de astă­zi spune că el nu s’a manifestat de­cât prin pro­cesul făcut lui Panu, lui Mârzescu şi lui Toni, şi prin scrierile din ziarele plătite din străinătate cum că aceştia sunt nişte beţivani. (Aplause). D. Djuvara se întreabă apoi: Oare aţi uitat pe Spionul Prusian ? oare aţi uitat scrierile lui lordache Vulpescu, oare aţi uitat pe Baronul de Hahn! (aplause). Proză nu de han­dar da cârciumă. (A­­plause prelungite, mare ilaritate). In privinţa intervenirei regelui spre a nu se călca Constituţia de către miniştrii şi a se garanta libertatea alegerilor, d. Djuvara citeşte mai multe articole din Alegătorul Liber, şi unele iscălite chiar de către d. Eugeniu Stătescu. (Camera aplaudă des aceste cetiri: Miniştrii au pierdut cu totul cheful). Oratorul examinează apoi fraza din Răspuns că: „Ori­ce încercare temerară ar fi azi cu neputinţă“. Aşa este pentru azi. Dar orl fost ca cu neputinţă ? Dar mâine?.. (Ilaritate, aplauze). Din Alegătorul Liber citează d-sa un ar­ticol în care d-l Stătescu cerea formarea unui minister neutru, care să prezideze a­­legerile. Tot din acest ziar citeşte un alt articol, în care se scria că : „partidele cari vor să meargă înainte, şi întâlnesc în ca­lea lor numai pe miniştrii, devin partide anti-ministeriale, dar când întâlnesc pe su­veran devin anti-dinastice. (Aplauze). D. Djuvara sfîrşeşte, spunând că va fi vai de temerariul care va îndrăzni să calce peste libertăţile publice în momentul când va sufla furtuna revindicărilor populare. (Aplauze îndelung repetate. Oratorul este viu felicitat pentru strălucitul seu dis­curs). Şedinţa se suspendă pe 15 minute. Discursul d-lui C. Disescu D. C. Disescu începe cu o poveste spre a critica pe membrii opoziţiunei că de ce sunt violenţi cu colectiviştii. D. Disescu reeditează un discurs coman­dat încă din anul trecut în contra libera­lilor desidenţî, acuzându-i că au părăsit gu­vernul şi partidul liberal. D-sa atacă apoi presa întocmai ca şi stă­pânul sau Stătescu era, spunând că se tă­văleşte în noroi­ şi e murdară. D. Disescu atacă opoziţia că e răsturnă­toare, însă spune că ţara nu o va urma. D-sa mai spune că, atunci când opoziţia va vrea să facă o revoluţie, colectiviştii au să se mişte. D. Oroveanu. — O să vă mişcaţi ca la Ploeşti. D. Disescu. — In tot cazul nu ne vom mişca ca la Râmnicul-Sărat. D. ministru al justiţie.—Aceasta e o nouă ameninţare de asasinat ? D. Oroveanu.—Asasini sunteți. (Mare zgomot, aplause, voci: Afară ! La ordine! Scandalul e la­ culme.) Președintele.—Vă chem la ordine și vă rog să retractați cuvântul. D. Oroveanu. — Nu retract până ce nu va retracta și d. ministru al justiției ce^a spus. (Mare zgomot). Obrăznicia lui Stătescu Ignobila canalie, cere Camerei ca să dea afară pe d. deputat Oroveanu, în urma cuvintelor pronunţate, căci alt­fel d-nia sa nu mai are ce căuta pe bancă. Apoi pleacă. Mare zgomot. Toţi colectiviştii se scoală şi strigă : Afară! Afară ! Preşedintele zbiară în zadar. D. Oroveanu cere cuvântul dar nu i se dă. D. Dimancea cere d-lui Oroveanu ca să-şi retracteze cuvintele. Minoritatea protestă cu putere. Depu­taţii ei strigă : Afară asasinii! Şedinţa se suspendă. La redeschidere ia cuvântul d. Etien Şendrea. D-sa cere a nu se trece în Mo­nitor incidentul d-lui Oroveanu. Voci: închiderea discuţiunei! D. N. Voinov vorbeşte contra închidere!. Discuţia se închide. Camera votează a nu se trece în Mo­nitor cuvintele d-lui Oroveanu. Deci Camera a dat un vot de blam d-lui Stătescu care a declarat, că, dacă d-l O­­roveanu nu va fi exclus din Adunare, d-sa se va retrage. Mâine ședință publică Penei. SENATUL Şedinţa de la 23 Noembre 1887 Şedinţa se deschide la orele 2 şi 1 im., sub preşedinţa d-lui D. Ghica. Presenţi 84 senatori. Păpaţi 2.100 fr. Să fac formalităţile obişnuite. D. Orleanu întreabă pe ministrul lucră­rilor publice ce face cu linia ferată Foc­­şani-Odobeşti, pentru care s’a făcut pro­­ectele. D. P. 3. Aurelian, ministru lucrărilor publice, răspunde că se va construi și a­­ceastă linie, dar acum se construesc altele. Beizadeaua spune că la ordinea zilei este răspunsul la Mesagiu, dar întreabă pe mi­ FOIŢA ZIARULUI „LUPTA" A. MATTHEY (Arthur Arnould) (61) 0 viaţa criminala (LA BRÉSILIENNE) XXIII Cine va provoca? Maugiron fu uimit şi iritat de calmul lui Robert. Simţea aci o înaltă superiori­tate morală. El întrecuse negreşit măsura. Voind să lovească cu putere, uitase de a lovi drept. Fusese grosolan, el ghicea un blam chiar în spiritul amicilor săi cari’l încunjurau, și de aceia se irita și mai mult. Nu putea de cât să acentueze și mai mult imperttinența, ceia ce și făcu. Răspunse deci lui Robert cu tonul cel mai disprețuitor. — V’ara privit odinioară când vorbeam, d-le Robert, este adevărat, şi vă privesc încă şi acum. Ei, apoi? — Şi apoi? zise Robert cu acelaş sânge rece, ei bine, d-le, cu asta confirmaţi ob­servaţia mea, dar nu răspundeţi la între­bare, v’am întrebat motivul acestei priviri persistente. — N’am să vă dau nici un motiv, d-le Robert, și nici nu vă dau vre unal. Poate v’aţi recunoscut în cuvintele mele ? Suntem in acest fumător patru-spre-zece sau cinci­­spre-zece, și nici una dintre persoanele pre­zente n’a luat pentru dânsa ceia ce am spus. Le luaţi pentru d-voastră? Cum vă place. — Schimbaţi vorba, d-le de Maugiron! reluă Robert cu nepăsare, nu mă ocup de loc de ceia ce aţi zis, n’am dat de­cât o atenţie mediocră portretului ce ne-aţi fă­cut, căci nu cunosc pe nimenea care să-i asemene, nici măcar de departe. Dar atunci când vorbind mă desemnaţi şi mă arătaţi cu privirea, tot atât de lămurit ca și cu degetul, am dreptul să vă întreb, dacă e, în cuvintele d-voastră, direct sau indirect vr’o aluziune la mine? Maugiron se gândi puțin, pentru a cân­tări cuvintele, și răspunse: — Nu zic ba. — Prea bine ! reluă Robert, atunci spu- I neți da ? ! Strâns atât de aproape, Maugiron urmă cu vioiciune: — Nu spun nimic. Am vorbit la a treia persoană. încă odată luați o cum vă place. Nu vă voi­ da altă explicație aici. Aiurea, cât vă va plăcea. Dar Robert reluă cu liniștea lui netul­burată : — Nu spuneți da. Ați vorbit la a treia persoană. Asta ajunge. — Vă mulțumiți cu asta? — Pe deplin. — Sunteți împăciuitor! grohăi Maugiron. — Șanț nepăsător, zise Robert. El scutură cu degetul cenușa de la ți­gară, și urmă pe acelaș ton liniștit: — Ne-ați dedus exploatările și mai ales planurile unui republican, care, după apre­­ciarea d-voastră, ar fi un om necinstit. Sunt ființe necinstite în toate partidele. Vă vai­ povesti eu, dacă voiți, pe unul dintr’ai voștri­, care e cu totul mai mizerabil de­cât nenorocitul domn de care ne-ați vorbit. — Să vedem! zise Maugiron cu dinții încleștați. — Dar, zise Robert, povestirea d-voastră d-le de Maugiron se întemeia mult pe pre­supuneri şi pe hypoteze, a mea se înte­meiază pe fapte. Voiu fi de altminterea scurt după cum aţi fost şi d-voastră. Şi, vorbind în faţa lui, fără a privi pe Maugiron: — Omul meu nu e burghez, reluă el, recunosc că e nobil, archi nobil, şi că poartă chiar un nume faimos, având cinstea d’a număra printre strămoșii săi pe un bărbat care a fost cel mai intim amic al regelui Franciei. Mă grăbesc să adaog că n’a de­generat nici­odată. Maugiron clătină scaunul cu un gest ner­vos, simțea că încetează d’a mai fi stăpăn pe sine. — A aparținut armatei, dar, făcând o confuziune regretabilă şi crezând că ceia ce-i aparţinea ca militar ÎI aparţinea şi lui însăşi, el a trebuit să se retragă curând... şi silit. El a mulţumit aceluia care-i scă­pase de ruşinea de a fi alungat, assasi­­nându-l. — ’L-a assasinat? întrebă Maugiron cu o voce stinsă de ciudă. — ’L-a assasinat, — cu o lovitură de pistol, reluă Robert nepăsător. El are pis­tolul cum alţii au cuțitul. Prin urmare el a asasinat în acelaș mod pe un ouragios ofițer italian. — Urmați! zice Maugiron cu un zâm­bet veninos. Robert reluă: — Cestiunea banilor, care aţi recunos­­cut-o, nu intră de loc în faptele înalte ale republicanului d-v., d-le de Maugiron, are o parte enormă în biografia bonapartistului meu, ea se amestecă aci, vai! cam peste tot, dar mai ales la joc și la amor. Să precizez... Maugiron se sculă repede. — înainte d’a merge mai departe, d-le Robert, zise el, palid şi tremurând de mâ­nie, vă somez să numiţi pe acela de care vorbiţi. — Să-l numesc, d-le de Maugiron ? Dum­nezeule ? şi pentru ce asta ? — Fiind­că aveţi calomnia cam prea transparentă, d-le doctore! — Poate că, din întâmplare, vă recu­noaşteţi, d­ie marchiz? Suntem aci patru­­spre-zece sau cinci­spre-zece... (Va urma.) T A y ­-

Next