Lupta, ianuarie 1888 (Anul 5, nr. 436-459)

1888-01-01 / nr. 436

tatul de la Berlin şi mai cu seamă pe bu­nul simţ, atât de propriu musulmanilor, hotărăsc că şcoala şi biserica din Mulo­­vişte vor fi ale majorităţei poporaţiunei din Mulovişte din punctul de vedere al naţionalităţei. Se expediază ordinul la guvernatorul din Bitolia, dar nu ajunge în mâinele sale; archiereul deprins cu falsurile, chemă pe grecomanii renegaţi) îi pune să facă d­inaintea unui funcţionar inferior un fel de deposiţiune cum ca ma­joritatea celor din Molovişte sunt greci şi cu modul acesta trimite în orăşel un ofiţer care să aducă la îndeplinire un pre­tins ordin al guvernatorului. Şi guverna­torul nici idee n’avea de cele ce se lucrau în numele seu ! Oficerul se duce în Molo­­vişte, goneşte pe Guşti Papa Costa şi pe femeea sa din şcoală şi instalează pe pro­fesorul grec. Grecomanii, renegaţii,­între cari şi papa­ George, fratele ajutorului de profesor român—jubilau. Gusti Popa Costa, miroase infamia fanariotului şi pentru ca să hotărască majoritatea parti­dului românesc să lucreze cu inimă îi declară că va părăsi Moloviştea. In adevăr, a părăsi Moloviştea, unde ’şi a căpătat atâtea simpatii, este a priva pe locuitori de unul din cei maî buni profesori români. Se hotărăsc atunci cu toţii să plece la Bitolia, se prezintă gu­vernatorului, excelentul Rifad-Paşa, şi cer dreptate. Se descoperă atunci infa­miei e urmate şi guvernatorul, ca să dea­­ ■' Straşnic exemplu, de simţul său de dreptate ... întregului consiliu ge­neral—era şi arhiereul Bitoliei — declară românilor că şcoala este a lor şi că pro­fesorul român numai în şcoala comunală este la locul său. _ Românii primesc cu strigăte de bucu­rie dreapta hotărâre a raliulii şi, înto­­varaşi­i ao­­i,fiţerul executiv al ordinelor sale, se întorc .,,-aşî la Mulovişte. Cân­tece de veselie respu.­ă în stă­ziu­a a­ceea pe vana Muloviştei, machet păstoresc sărbători isbânda cu i»est­,a di­t,­tate câştigată. Revenind la pionierii de cari îţi vor­­biam la începutul acestei scrisori, vei recunoaşte împreună cu mine, d-1« re­­" • "-r- Ouai» este unul din cei rari, foarte rari, din nenorocire, şi ca daca rasplata materială îî lipseşte, a­­poi sa nm­i lipsească cel puţin recunoş­­tinţa noastră pentru că bateajipa­’i pur­tare şi asigurarea ca fraţii săi din Ro­mânia urmează cu interes și bucurie suc­cesele ce câștigă. Costa. gelor şi în contra convin­ci unei consulare cu Germania. După d. Maniu a luat cuvântul d. Con­stantin Vasilescu, un tânăr debutant politică, şi a voit să combată părerea d-luî Maniu, susţinând că nu trebue să fie de loc opoziţiune în Cameră. Această nouă teorie, a unui nou poli­tician a produs o mare ilaritate, chiar printre invitaţii d-luî Giani, cu toate că el nu învăţase dreptul constituţional ca d. Vasilescu. D. Maniu nu s’a putut stăpâni de a replica d-luî Vasilescu şi a’i arunca în aer noile teorii constituţionale. In urmă a luat cuvântul d. G. Ber­­ceanu, fost primar, spuind asistenţilor, că trebue să se strângă rândurile spre a com­­bate opoziţiunea din toate puterile, căci această opoziţiune ne este numai parla­mentară ci este de răsturnare. Din ce cauză nu ştim. Să zice însă că lumea în­cepuse a strâmba din nas, la cuvântarea d-lui Berceanu. Publicul care ştia, că acum un an tot în casa d-luî Giani se ţineau întruniri publice şi unde se făcea opoziţiune de moarte în contra guvernului, a rămas stupefant, şi a plecat fie­care bombănind văzându-se aşea de rău păcăliţi, căci cei maî mulţi credeau, că sunt invitaţi la o întrunire opoziţionistă iar nu colectivistă,­­.s­ă vi aflăm că d. prefect Luca Ionescu se târgueşte cu d. Campiniu, pentru a se uni să lucreze în înţelegere la alegerile vii­toare. Mijlocitorul acestor tocmeli, este d. V. Maniu, care a făcut din partea prefecti­­declaraţia că acesta renunţă la candi­­'noi colectivişti la care ţinea până acum, ş. „ere primarului să renunţe şi el la candidaţi, ^ ]uî şi a d-luî Măr­­găritescu. Rezultatul definitiv al a„estor târgueli nu este încă hotărât, dar preiau,, exer­­cita presiune asupra primarului, Ioana să se împrăştie în oraş ştiri că primar­i­ul va fi revocat sau ca va mijloci să se di­­solve consiliul comunal. Lui Girodel, Vrednicul aghiotant al ma­relui Bellu­, nu’L pot da de cât o undiţa de onoare. s* V Luî Tepurescu­, ’î-a'm­­ante"1 er lulea cu ca­pul lui, culptat isi buzat cum ’l-a făcut fi­rea de frumos.­­ Lui Atanasiase, un polichinel cu doue cocoaşe.— Ia’şi,mai da şi un mandat de deputat, dar de asemenea jucării dispune numai d-l I. C. Brătianu— în stil paş­nic „marele şi ilustrul cetăţean“. Lui Nichi, un taleş nou, alb şi negru şi un corn de închinăciune către precedentele mare cetăţean,­roifimpreună cu împămân­tenirea lui ca odăţean român. Opoziţiei cea­­,e’i lipseşte lui Gonu Fă­­nică... temniţă în miniatură şi­­ în miniatură. Guvernul n' o casă de­teptând .­­oporul măture pe dânsul. Regelui Lui Las Brătianu, e o scufă de jidoveşti. Lui G. î Lui Mori cumpărat d­ală, i mare, r dele iaşaport , iu, Veri­ , şi D­ ie de papuci şi câte A perechi de perne ara cataramă, lornic, de astă-dată tul cu bani ghiaţă. Lui Andronic , postul de prefect de po­liţie d’impreună cu brevetul de furnisor al Gurţeî regale S. G. D. G. Iar cititorilor şi gentilelor cititoare (citi­toarele sunt gentile chiar când sunt babe —cel puţin Cleymoor o spune) ce pot să le dau—sunt peste 10,000 şi m’aşî,calici— nu le pot da de­cât urarea ca să cum­pere Lupta cu articolele sub­semnatului cel puţin 100 de ani de acum înainte. Gheorghe Frunză. • MVA« * * *» I —D. Frich scoalei de agn .’V’-5, i’TÎUimit, pe ziua funcţiunea de con­tare şi secretar compi.»,.­gricultură de la H»-“ I. V. Cerchez, trt ---------------------------------------­ Acte oficiala - D. N. Corub­escu, actual poliţaiu al oraşului Alexandria, s’a numit director al arestului preventiv al judeţului Teleor­man, în locul d-luî N. Puţureanu, care m­iUfiftzâ a se cinema în altă funcțiune. — Sunt numitî: D. Atanasie Dimitriu, fost funcţionar'administrativ, în funcțiu­­de ^clasa Il-iv pe lângă pre­capitaleî, în locul d-luî iRremâne a se chema în ie S- Ghindar, în func - polițienesc gara Sascut­ai în locul d-luî Alecu ! în disponibilitate. iăreseu­ este mit''1 113 rolor la cultul agri­­iur^in locul d-luî G. se transferă în aceeaşi Gorj, în postul din nou 1.UÎT. G. Dj­avara, se­­terim al ministerului si însărcinat de ala Belgrad, înalta anto­­si purta însemnele dinului Takova (Ser-Ps’a confirmat în func­­pora unei urbane Vas­aron Lupaşcu, numit gerea de la 25 Octom­­ilor Dumitru Ionescu ca membrii ai pa­­in Brăila, în locul Teodor Petrini, de­ PLUGAR!­A­ŢI D-l senator Gheorgh mit din partea unu Mehedinţi o pet’ biuroul Sena* lata ce sălbat­iv­ ­,bile domnule Mârzescu, onoare ve înaintez alăturata recla­­aţiune a unui biet serac, rugându-ve de a stărui pentru satisfacerea ei, cât şi pentru a arăta ţârei dreptatea ce se dă ţăranului vis-a-vis de un supus strein a­­rendaş pe moşia Iloveţu, plasa Ocolu, ju­deţul Mehedinţi. Şi care moşie nu mai are nici proprietar român, de­oare­ce a devenit proprietatea baronului Franţ­eic de Glunech din Viena. (Tare mi se pare că dupe Constituţie streinii nu pot avea imobile rurale în ţară.) Domnule Mârzescu ! pe lângă cele re­clamate, ve rog să bine­voiţi a’m­i permite să ve enumăr un şir de fapte comise de D-nu P. Ghera, arendaş strein, protejat de D-nu Tipăropovi, : I). In primă­vara anului 1886 mai mulţi locuitori din această comună Iloveţu, du­când porumb şi grâu la moara proprietă­­ţeî pentru a’l măcina, acel arendaş a mers la moară cu servitorii lui, şi a ridicat productul oamenilor cu saci cu tot, du­­cându’î la curte în magazia D-luî, îm­­bărcând pe mai mulţi. Faptul s’a reclamat primăriei, şi ad­­jutorul de primar G. Udrescu cercetând cazul, ’l-a somat în numele legii şi al Ma­­iesfcateî­ Sale regelui de a libera produc­tele şi D-nu P. Ghera a respins intr’im mod insolent, insultând şi legile şi pe cei ce le-au promulgat, fapt pentru care s’a dresat actele de dare în judecată cu o sumă de martori şi cu raportul Pri­­­mâri'StnVd. 354 CT"8trS‘,^TuamaF par­chetului; dar resultatul nu s’a maî vezut nici până astă­zi. (Trebue să fie un mister.) II­­. Pe femeea Maria G. C. Padina a bă­­­nuit o /Îngrijitorul moşiei la secerat şi a îem­as infirmă și incapabilă de a mal munci. Oare cutezată r­ a să maî reclame ? III). Copiilor lui Barbu Cojocaru, pen­tru oare­care ură ce a avut pândarii sau mai bine zis slirii arendaşului pe ei, le-au luat boii la curte şi ţinându’i mai multe zile, fără a’i duce la primărie, conform le­gei poliţiei rurale, a trebuit să meargă tatăl copiilor, un bătrân mai în vârstă de 70 anî , ca să ceară boii şi să în­trebe­­ce au stricat. Arendaşul Ghero, a spus că n’a stricat boii nimic, dar nu’i dă boii până ce nu’i va aduce copii ca sa le dea o bătae. Venerabilul bătrân, gândindu-se că-î rem­âne munca pe câmp, vezând că și cei ce reclamă, daă peste fai­mosul sub-prefect Tipătescu, care îndrep­tăţeşte iar pe arendaş, şi alta că daca s’ar strica cu arendaşul nu ’i mai dă locuri de domnule u. tiranu a răspuns, aduci de seară. Astfel ■­i cu copii şi fără boi, necutezâua a ce noaptea ’i-a adus iar ziua în alta , după amia­zi. Când atunci, ca un­u ’ care se repede asupra prăzi, s’a­u asuprăle şi a început a­’î bate In*®AV cul curţi, în faţa nefericitului pari Apoi după ce ’şî-a făcut gustu le-a boit. I IV. Ştefan Cilică a fost bătut în cur­tje de către servitorii arendaşului pentru ele a cutezat de a reclamat primăriei pentri­ nişte boi ce’i luase şi nu voia să’i dişmu® globindu’l şi cu 10 lei pentru boi. V. N Dumitru Traistariu luând chiriie de la un esplotator de pădure şi noaptea greşind drumu s’a întâlnit, împreună c­u alţi tovarăşi, cu sbirii cinstitului arenda­ş şi ’i-a luat carii cu boi, oprind carui cu chi­rie în drum, ear boii luându’i de la cari ’i-a adus la curte, pentru boi globindu­ ’i-a dat, iar caru a stat până ce a veniit sub-prefectu d-nu Tipătescu, în a cărnii faţă globindu’l ’i-a liberat, câtă suferinţă n’a avut sărmanul de atâtea dărăpănărîl ear sub-prefectu fără să ’îfacă vr’un drept se ospăta cu d-nu arendaş. VI. Vasile Si având viî pe in dn­’î, a reclama târârea prin ju­finitivă învestit ce s’a întâmplat până în poses STiţoi Stupariu, raă și deposân- ' ■ a câştigat ho­ali­ a rămas de­­lă esecutore, dar ,rs primaru să ’­ i ’i până să-’şî culeagă viile a rit toata, ortaua curţi şi cu forţa a cult remise că s’a dat 4 arendaşii în jm nu s’a maî văzut ’ nimic). Astfel oame­ du-se ’şi a lăsat viile în mâna lui c- nu respectă nici formula esecu­­are, fac­tă în numele re­gelui. După ce sa c­onstatat atâta omnipotenţă cine maî îndr ■ - * reclama ? Un sătean '•î­.ețul .usă pe serie de fapte ^atre un arendaș jetului plășei Ocolu. INF! ]T10f~ Se vorbeşte cîd. Petre Grădiş­­teanu este decis de a provoca la duel pe z torul l r scrise în Vo­inţa Naţia,de- • prin care să ia apărarea usnisfri.­.f­ie interne re­lativ la fi­i lui portofel. - ibă acum? îl în­vedeţi, zise el, cre­­m sărcineze cu ceva­­, să ve vorbesc în ■ şi contrariat.­­ între vorbire în­­ vitrigă, şi, îu credea să aibă, că... zise el cam isc pe oaspeţi utilă pentru ve vorbi lu­­rtea tatălui a fi franc, mi-ar plăcea peste lucruri eu. ule Lucien, şi mie mai culta, m’aş al d-tale. Şi Ga­­d-voastră , al lui, cred de datoria mea să insist. Dacă persistaţi a refuza să m’ascultaţi, bine ; nimeni, nici chiar d-voastră, nu veţi avea să’mî re­proşaţi nimic, şi numai asupra d-voastră va cădea tot ce ar putea rezulta din acest refuz. Lucien ,prevestit de un vag instinct, leezită încă. Dar am vezut că el singur se irita ușor de propriile sale ezitări; el zise repede : —­ Unde v’ar plăcea doamnă să avem această întrevorbire ? — Haidem la mine, zise ea, suntem si­guri că nu vom fi deranjați. — Haidem! răspunse el. Și el oferi brațul seu contesei. Alăturea cu odaia Baldei, era un mic salonaş, saft mai de­grabă un iatac, slu­jind de trecere între odaia şi salonul co­mun d-lui şi d-nei de Sergy şi Luciei. A­­ceastă odăiţă mică, luminată de o singură f­ereastr­a, n avea alta mobila de­cât o ca­napea pentru două persoane aşezată în faţa ferestrei, o mescioară şi două scaune. In acest salonaş Balda aduse pe Lucien. Nimeni nu poate şti daca ea socotise de mai nainte ca, pentru scârboasa în­trevorbire ce avea să aibă, tânărul nos­tru răsvrătitor se va găsi împedicat şi neîndemânatic în aceşti trei metrii pa­traţi, jjti c­i­­t să se 3Coale, dar neputut­­a mic! ■ ă facă câţî­va paşi să înădţi . .o p­iscare nerăbdarea şi turburse. . N. , . deja eseitaţi prin furtun«!' .n; , , trebuea acum să’i astâmjr? uu ' Ie loc şi de aer. Ceesca sigur, ca, dacă Balda nu se gân­se 3ă’i i;np::e această încătuşare fisică, & ■ totul pentru a’l face să stive o constri'ângere morală mult mai gi și mai ciundă. Ea iea, din experiență, cât era de exaspertă această umilire îndulcită cu care e căptușea, Etsea zicând, insinuări­le ei le maî grajie și împunsăturile ei cele *î perfide. Nu se putea, sub pe­­deapsa de a părea grosolan şi brutal, să te retiţi contra acestei persoane ; erai ca îiătuşat într’o politeţă silită şi sufe­rea t­oate mai puţin de injuriele ce ţi se adresti de cât de­­sforţarea la care erai osâtit.­­ Bida se aşează pe canapea, arătă cu mail un scaun la î Lucien care se aşează în iţa ei şi închipu cu o voce calmă și înct. ? C=— (Va urma) •1­/ !

Next