Lupta, ianuarie 1888 (Anul 5, nr. 436-459)
1888-01-01 / nr. 436
tatul de la Berlin şi mai cu seamă pe bunul simţ, atât de propriu musulmanilor, hotărăsc că şcoala şi biserica din Mulovişte vor fi ale majorităţei poporaţiunei din Mulovişte din punctul de vedere al naţionalităţei. Se expediază ordinul la guvernatorul din Bitolia, dar nu ajunge în mâinele sale; archiereul deprins cu falsurile, chemă pe grecomanii renegaţi) îi pune să facă dinaintea unui funcţionar inferior un fel de deposiţiune cum ca majoritatea celor din Molovişte sunt greci şi cu modul acesta trimite în orăşel un ofiţer care să aducă la îndeplinire un pretins ordin al guvernatorului. Şi guvernatorul nici idee n’avea de cele ce se lucrau în numele seu ! Oficerul se duce în Molovişte, goneşte pe Guşti Papa Costa şi pe femeea sa din şcoală şi instalează pe profesorul grec. Grecomanii, renegaţii,între cari şi papa George, fratele ajutorului de profesor român—jubilau. Gusti Popa Costa, miroase infamia fanariotului şi pentru ca să hotărască majoritatea partidului românesc să lucreze cu inimă îi declară că va părăsi Moloviştea. In adevăr, a părăsi Moloviştea, unde ’şi a căpătat atâtea simpatii, este a priva pe locuitori de unul din cei maî buni profesori români. Se hotărăsc atunci cu toţii să plece la Bitolia, se prezintă guvernatorului, excelentul Rifad-Paşa, şi cer dreptate. Se descoperă atunci infamiei e urmate şi guvernatorul, ca să dea ■' Straşnic exemplu, de simţul său de dreptate ... întregului consiliu general—era şi arhiereul Bitoliei — declară românilor că şcoala este a lor şi că profesorul român numai în şcoala comunală este la locul său. _ Românii primesc cu strigăte de bucurie dreapta hotărâre a raliulii şi, întovaraşii aoi,fiţerul executiv al ordinelor sale, se întorc .,,-aşî la Mulovişte. Cântece de veselie respu.ă în stăziua aceea pe vana Muloviştei, machet păstoresc sărbători isbânda cu i»est,a dit,tate câştigată. Revenind la pionierii de cari îţi vorbiam la începutul acestei scrisori, vei recunoaşte împreună cu mine, d-1« re" • "-r- Ouai» este unul din cei rari, foarte rari, din nenorocire, şi ca daca rasplata materială îî lipseşte, apoi sa nmi lipsească cel puţin recunoştinţa noastră pentru că bateajipa’i purtare şi asigurarea ca fraţii săi din România urmează cu interes și bucurie succesele ce câștigă. Costa. gelor şi în contra convinci unei consulare cu Germania. După d. Maniu a luat cuvântul d. Constantin Vasilescu, un tânăr debutant politică, şi a voit să combată părerea d-luî Maniu, susţinând că nu trebue să fie de loc opoziţiune în Cameră. Această nouă teorie, a unui nou politician a produs o mare ilaritate, chiar printre invitaţii d-luî Giani, cu toate că el nu învăţase dreptul constituţional ca d. Vasilescu. D. Maniu nu s’a putut stăpâni de a replica d-luî Vasilescu şi a’i arunca în aer noile teorii constituţionale. In urmă a luat cuvântul d. G. Berceanu, fost primar, spuind asistenţilor, că trebue să se strângă rândurile spre a combate opoziţiunea din toate puterile, căci această opoziţiune ne este numai parlamentară ci este de răsturnare. Din ce cauză nu ştim. Să zice însă că lumea începuse a strâmba din nas, la cuvântarea d-lui Berceanu. Publicul care ştia, că acum un an tot în casa d-luî Giani se ţineau întruniri publice şi unde se făcea opoziţiune de moarte în contra guvernului, a rămas stupefant, şi a plecat fiecare bombănind văzându-se aşea de rău păcăliţi, căci cei maî mulţi credeau, că sunt invitaţi la o întrunire opoziţionistă iar nu colectivistă,.să vi aflăm că d. prefect Luca Ionescu se târgueşte cu d. Campiniu, pentru a se uni să lucreze în înţelegere la alegerile viitoare. Mijlocitorul acestor tocmeli, este d. V. Maniu, care a făcut din partea prefectideclaraţia că acesta renunţă la candi'noi colectivişti la care ţinea până acum, ş. „ere primarului să renunţe şi el la candidaţi, ^ ]uî şi a d-luî Mărgăritescu. Rezultatul definitiv al a„estor târgueli nu este încă hotărât, dar preiau,, exercita presiune asupra primarului, Ioana să se împrăştie în oraş ştiri că primariul va fi revocat sau ca va mijloci să se disolve consiliul comunal. Lui Girodel, Vrednicul aghiotant al marelui Bellu, nu’L pot da de cât o undiţa de onoare. s* V Luî Tepurescu, ’î-a'mante"1 er lulea cu capul lui, culptat isi buzat cum ’l-a făcut firea de frumos. Lui Atanasiase, un polichinel cu doue cocoaşe.— Ia’şi,mai da şi un mandat de deputat, dar de asemenea jucării dispune numai d-l I. C. Brătianu— în stil paşnic „marele şi ilustrul cetăţean“. Lui Nichi, un taleş nou, alb şi negru şi un corn de închinăciune către precedentele mare cetăţean,roifimpreună cu împământenirea lui ca odăţean român. Opoziţiei cea,e’i lipseşte lui Gonu Fănică... temniţă în miniatură şi în miniatură. Guvernul n' o casă deteptând .oporul măture pe dânsul. Regelui Lui Las Brătianu, e o scufă de jidoveşti. Lui G. î Lui Mori cumpărat dală, i mare, r dele iaşaport , iu, Veri , şi D ie de papuci şi câte A perechi de perne ara cataramă, lornic, de astă-dată tul cu bani ghiaţă. Lui Andronic , postul de prefect de poliţie d’impreună cu brevetul de furnisor al Gurţeî regale S. G. D. G. Iar cititorilor şi gentilelor cititoare (cititoarele sunt gentile chiar când sunt babe —cel puţin Cleymoor o spune) ce pot să le dau—sunt peste 10,000 şi m’aşî,calici— nu le pot da decât urarea ca să cumpere Lupta cu articolele subsemnatului cel puţin 100 de ani de acum înainte. Gheorghe Frunză. • MVA« * * *» I —D. Frich scoalei de agn .’V’-5, i’TÎUimit, pe ziua funcţiunea de contare şi secretar compi.»,.gricultură de la H»-“ I. V. Cerchez, trt --------------------------------------- Acte oficiala - D. N. Corubescu, actual poliţaiu al oraşului Alexandria, s’a numit director al arestului preventiv al judeţului Teleorman, în locul d-luî N. Puţureanu, care miUfiftzâ a se cinema în altă funcțiune. — Sunt numitî: D. Atanasie Dimitriu, fost funcţionar'administrativ, în funcțiude ^clasa Il-iv pe lângă precapitaleî, în locul d-luî iRremâne a se chema în ie S- Ghindar, în func - polițienesc gara Sascutai în locul d-luî Alecu ! în disponibilitate. iăreseu este mit''1 113 rolor la cultul agriiur^in locul d-luî G. se transferă în aceeaşi Gorj, în postul din nou 1.UÎT. G. Djavara, seterim al ministerului si însărcinat de ala Belgrad, înalta antosi purta însemnele dinului Takova (Ser-Ps’a confirmat în funcpora unei urbane Vasaron Lupaşcu, numit gerea de la 25 Octomilor Dumitru Ionescu ca membrii ai pain Brăila, în locul Teodor Petrini, de PLUGAR!AŢI D-l senator Gheorgh mit din partea unu Mehedinţi o pet’ biuroul Sena* lata ce sălbativ ,bile domnule Mârzescu, onoare ve înaintez alăturata reclaaţiune a unui biet serac, rugându-ve de a stărui pentru satisfacerea ei, cât şi pentru a arăta ţârei dreptatea ce se dă ţăranului vis-a-vis de un supus strein arendaş pe moşia Iloveţu, plasa Ocolu, judeţul Mehedinţi. Şi care moşie nu mai are nici proprietar român, deoarece a devenit proprietatea baronului Franţeic de Glunech din Viena. (Tare mi se pare că dupe Constituţie streinii nu pot avea imobile rurale în ţară.) Domnule Mârzescu ! pe lângă cele reclamate, ve rog să binevoiţi a’mi permite să ve enumăr un şir de fapte comise de D-nu P. Ghera, arendaş strein, protejat de D-nu Tipăropovi, : I). In primăvara anului 1886 mai mulţi locuitori din această comună Iloveţu, ducând porumb şi grâu la moara proprietăţeî pentru a’l măcina, acel arendaş a mers la moară cu servitorii lui, şi a ridicat productul oamenilor cu saci cu tot, ducându’î la curte în magazia D-luî, îmbărcând pe mai mulţi. Faptul s’a reclamat primăriei, şi adjutorul de primar G. Udrescu cercetând cazul, ’l-a somat în numele legii şi al Maiesfcateî Sale regelui de a libera productele şi D-nu P. Ghera a respins intr’im mod insolent, insultând şi legile şi pe cei ce le-au promulgat, fapt pentru care s’a dresat actele de dare în judecată cu o sumă de martori şi cu raportul Primâri'StnVd. 354 CT"8trS‘,^TuamaF parchetului; dar resultatul nu s’a maî vezut nici până astăzi. (Trebue să fie un mister.) II. Pe femeea Maria G. C. Padina a bănuit o /Îngrijitorul moşiei la secerat şi a îemas infirmă și incapabilă de a mal munci. Oare cutezată r a să maî reclame ? III). Copiilor lui Barbu Cojocaru, pentru oarecare ură ce a avut pândarii sau mai bine zis slirii arendaşului pe ei, le-au luat boii la curte şi ţinându’i mai multe zile, fără a’i duce la primărie, conform legei poliţiei rurale, a trebuit să meargă tatăl copiilor, un bătrân mai în vârstă de 70 anî , ca să ceară boii şi să întrebece au stricat. Arendaşul Ghero, a spus că n’a stricat boii nimic, dar nu’i dă boii până ce nu’i va aduce copii ca sa le dea o bătae. Venerabilul bătrân, gândindu-se că-î remâne munca pe câmp, vezând că și cei ce reclamă, daă peste faimosul sub-prefect Tipătescu, care îndreptăţeşte iar pe arendaş, şi alta că daca s’ar strica cu arendaşul nu ’i mai dă locuri de domnule u. tiranu a răspuns, aduci de seară. Astfel ■i cu copii şi fără boi, necutezâua a ce noaptea ’i-a adus iar ziua în alta , după amiazi. Când atunci, ca unu ’ care se repede asupra prăzi, s’au asuprăle şi a început a’î bate In*®AV cul curţi, în faţa nefericitului pari Apoi după ce ’şî-a făcut gustu le-a boit. I IV. Ştefan Cilică a fost bătut în curtje de către servitorii arendaşului pentru ele a cutezat de a reclamat primăriei pentri nişte boi ce’i luase şi nu voia să’i dişmu® globindu’l şi cu 10 lei pentru boi. V. N Dumitru Traistariu luând chiriie de la un esplotator de pădure şi noaptea greşind drumu s’a întâlnit, împreună cu alţi tovarăşi, cu sbirii cinstitului arendaş şi ’i-a luat carii cu boi, oprind carui cu chirie în drum, ear boii luându’i de la cari ’i-a adus la curte, pentru boi globindu ’i-a dat, iar caru a stat până ce a veniit sub-prefectu d-nu Tipătescu, în a cărnii faţă globindu’l ’i-a liberat, câtă suferinţă n’a avut sărmanul de atâtea dărăpănărîl ear sub-prefectu fără să ’îfacă vr’un drept se ospăta cu d-nu arendaş. VI. Vasile Si având viî pe in dn’î, a reclama târârea prin jufinitivă învestit ce s’a întâmplat până în poses STiţoi Stupariu, raă și deposân- ' ■ a câştigat hoali a rămas delă esecutore, dar ,rs primaru să ’ i ’i până să-’şî culeagă viile a rit toata, ortaua curţi şi cu forţa a cult remise că s’a dat 4 arendaşii în jm nu s’a maî văzut ’ nimic). Astfel oame du-se ’şi a lăsat viile în mâna lui c- nu respectă nici formula esecuare, factă în numele regelui. După ce sa constatat atâta omnipotenţă cine maî îndr ■ - * reclama ? Un sătean '•î.ețul .usă pe serie de fapte ^atre un arendaș jetului plășei Ocolu. INF! ]T10f~ Se vorbeşte cîd. Petre Grădişteanu este decis de a provoca la duel pe z torul l r scrise în Voinţa Naţia,de- • prin care să ia apărarea usnisfri..fie interne relativ la fii lui portofel. - ibă acum? îl învedeţi, zise el, crem sărcineze cu ceva, să ve vorbesc în ■ şi contrariat. între vorbire în vitrigă, şi, îu credea să aibă, că... zise el cam isc pe oaspeţi utilă pentru ve vorbi lurtea tatălui a fi franc, mi-ar plăcea peste lucruri eu. ule Lucien, şi mie mai culta, m’aş al d-tale. Şi Gad-voastră , al lui, cred de datoria mea să insist. Dacă persistaţi a refuza să m’ascultaţi, bine ; nimeni, nici chiar d-voastră, nu veţi avea să’mî reproşaţi nimic, şi numai asupra d-voastră va cădea tot ce ar putea rezulta din acest refuz. Lucien ,prevestit de un vag instinct, leezită încă. Dar am vezut că el singur se irita ușor de propriile sale ezitări; el zise repede : — Unde v’ar plăcea doamnă să avem această întrevorbire ? — Haidem la mine, zise ea, suntem siguri că nu vom fi deranjați. — Haidem! răspunse el. Și el oferi brațul seu contesei. Alăturea cu odaia Baldei, era un mic salonaş, saft mai degrabă un iatac, slujind de trecere între odaia şi salonul comun d-lui şi d-nei de Sergy şi Luciei. Această odăiţă mică, luminată de o singură fereastra, n avea alta mobila decât o canapea pentru două persoane aşezată în faţa ferestrei, o mescioară şi două scaune. In acest salonaş Balda aduse pe Lucien. Nimeni nu poate şti daca ea socotise de mai nainte ca, pentru scârboasa întrevorbire ce avea să aibă, tânărul nostru răsvrătitor se va găsi împedicat şi neîndemânatic în aceşti trei metrii patraţi, jjti cit să se 3Coale, dar nepututa mic! ■ ă facă câţîva paşi să înădţi . .o piscare nerăbdarea şi turburse. . N. , . deja eseitaţi prin furtun«!' .n; , , trebuea acum să’i astâmjr? uu ' Ie loc şi de aer. Ceesca sigur, ca, dacă Balda nu se gânse 3ă’i i;np::e această încătuşare fisică, & ■ totul pentru a’l face să stive o constri'ângere morală mult mai gi și mai ciundă. Ea iea, din experiență, cât era de exaspertă această umilire îndulcită cu care e căptușea, Etsea zicând, insinuările ei le maî grajie și împunsăturile ei cele *î perfide. Nu se putea, sub pedeapsa de a părea grosolan şi brutal, să te retiţi contra acestei persoane ; erai ca îiătuşat într’o politeţă silită şi suferea toate mai puţin de injuriele ce ţi se adresti de cât desforţarea la care erai osâtit. Bida se aşează pe canapea, arătă cu mail un scaun la î Lucien care se aşează în iţa ei şi închipu cu o voce calmă și înct. ? C=— (Va urma) •1/ !