Lupta, ianuarie 1888 (Anul 5, nr. 436-459)
1888-01-14 / nr. 444
ANUL V. SERIA NI.—No. 444 kBmikMîmi In țară Up an.................... ... 40 leî Va an.................................................20 „ 3 luni.................................................10 „ In străinătate Un an.................................................50 lei la an................................................25 „ 3 luni.................................................15 „ 15 Hani Somerul li E 1) A C T I A (Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte Director politic, Gr. PANIT ADMINISTRAȚIA EDITIA A^TJkjIA. BUCUREŞTI, JUDI 14 IANUARIE 1888. ANUNCIURI Anunciurî pe pagina III ... . J lefi linia » » 1, IV .... 25 bani „ A SE ADJtBSA In România, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte Pentru ce trebie restumat pyerant !o Midiiiie flepti colectivişti Libertatea Alegerilor!... „Lupta“ la Ploeşti „Lupta“ la Constantinopol XI Dacă are în adevăr* cineva motive serioase pentru a voi răsturnarea guvernelor, apoi acel cineva nu este pătura politică, nu sunt partidele, ciara, ci cetăţenii norodul. In adevăr, motivele de nemulţumire ale partidelor, pe care le-am arătat, sunt de ordin pur politic, au caracter de dispută de familii. Cel puţin cele mai multe din ele nu au altă Însemnătate. Lupta între guvernul colectivist şi între celelalte partide, este o luptă între ceia ce se numeşte oameni de societate, ţara ar putea foarte bine să meargă înainte şi fără această luptă. Ceea ce e grav este că acest guvern s’a făcut culpabil, criminal faţă cu cetăţenii, cu norodul în afară de diviziunile şi constelaţieie de partid. Aşa ia să luăm câţiva factori principali şi constitutivi ai poporului pomân şi să vedem de ce sentiment poate guvernul să se bucure la dînşii. Aşa, să ştie că sunt câteva milioane de ţărani, aceste câteva milioane prin o nedreptate, în contra căreia eu am protestat în Cameră, nu să bucură decât de votul indirect şi trimet in Cameră numai vreo 30 de deputaţi. Ei bine, întreb: ce a făcut guvernul liberal pentru ţărani, pentru chestia socialo-economică a lor, încât să merite simpatia ţăranilor ? Pentru ce ţăranii din colegiul al lll-lea ar vota cu guvernul? Şi putim a răspunde la această chestie, şi nu mi să aducă fraze şi şarlatanii ci fapte şi încă fapte binefăcătoare. Aşa, cui partidul colectivist a dat mai multe moşii: regelui ori ţăranilor? De sigur că celui întâiu. Şi notaţi că ţăranilor guvernul le-a vîndut pămînturi pe când regelui i-a dăruit ! Sinistrul betrân I. Brătianu, şarlatanul şarlatanilor, stilus de aproape în Cameră de un deputat care îi arata că legea pentru vinderea în loturi a moşiilor statului foloseşte mai cu seamă arendaşilor, marilor proprietari sau capitaliştilor, ştiţi ce a răspuns ? Răspunsul este în Monitor. Sinistrul belim nu a negat faptul, de cât a adăugat,câ dacă, după lege, Murele sunt mari, mai mari decât puterea achizitivâ a pungelor ţărăneşti, cauza este că el (sinistrul bătrân) voeşte să înfiinţeze pe lângă mica şi marea proprietate şi o proprietate mijlocie! Auzi poznă mare. Noi în România avem, după sinistrul bătrân, mica proprietate. Ceea ce ne lipseşte este mijlocia! Auzi neruşinare! Bătrânul demagog crede că a făcut destul pentru mica proprietate. El îşi întoarce acum solicitudinea înspre cea mijlocie! Fantoma searbădă şi mizerabilă a împământenire! ţăranilor, actul formalist prin care chipurile s’a creat mica proprietate, acestea pentru sinistrul bătrân sunt lucruri reale, mica proprietate, aşa cum există ea, este pusă de fostul demagog alăturea cu marea proprietate. De acum înainte mica proprietate nu mai are nimic de aşteptat de la acest guvern, a zis patruzecioptistul. Pământurile se vor vinde în vederea pungilor mijlocii, adică în vederea capitaliştilor mari şi mai mărunţi! Apoi întreb: Oare ţăanii trataţi astfel de colectivişti, ţăranii cari timp de 12 ani au fost spinarea pe care sinistrul prim-ministru a făcut tot felul de tumbe, ba chiar a purtat războiu şi a făcut din domnul Carol, Carol cel mare, marele Capipitan, oare ţăranii nu trebuesc să se întoarcă cu dezgust de la asemenea regim ? Dar dacă guvernul ar fi comis faţă cu ţăranii numai crima de a nu le îmbunătăţi soarta, de a nu să atinge de chestia agrară decât sub formă de sinplu paliativ, tot ar fi cum ar fi. Dar ne, guvernul este de zeci de ori criminal faţă cu populaţia rurală, căci întrucât administraţia şi justiţia ţăranului au fost îmbunătăţite ? Oare pomelnicul de acum nu este acelaşi care era cu 12 ani în urma? Oare persoana ţăranului este ea mai respectată, mai cruţată, oare justiţia ce să distribue este ea mai demnă, mai umană? Cari sunt progresele făcute in această privinţă? Să mi să arate fapte, să mi să dovedească prin acte palpabile ! Nu , ţăranul şi acum este un obiect, un animal la dispoziţia administraţiei. Pe lângă tiranul civil,, ,Jibertanii au mai inventat pe tiranul militar, pe şeful de garnizoană, care este o adevărată plagă pentru populaţia rurală. Ţăranul nu se bucură de nici una din libertăţile cari sunt înscrise în Constituţie ; pentru el acite libertăţi nu există. Aşa, ţăranii nu se pot întruni între ei, îndată ce 20 de ţărani se întrunesc pentru a se plânge, imediat să dă alarma, călăraşii şi dorobanţii soses, şi sunt parte împrâşiaţi cu lovituri de baionetă, parte aruncaţi la închisoare. Ţăranii nu pot petiţiona, orice încercare de acest fel este aspru reprimată, o dovadă între mii, este cazul întâmplat ţăranilor din judeţul Vaslui cari voind a petiţiona spre a cere pământuri au fost înconjuraţi de călăraşi şi stăciţi. A !... dar să laudă guvernul că a înfiinţat creditele agricole ! Ar trebui să tacă de ruşine când e vorba de aceste faimoase instituţii. Cei ce să folosesc de ele sunt tot clasa dirigintă, sunt proprietarii, arendaşii etc. Ţăranul nu a găsit în aceste credite decât mizeria, decât ruina. Şi lucru se esplică foarte uşor. Ideia de credite agricole este pornită de la clasa dirigintă, care ne mai ştiind cum să întrebuinţeze capitalurile şi cum să arunce praf în ochii celor nedreptăţiţi de actuala organizare socială, au găsit de cuviinţă a face mare larmă în jurul acestor credite şi a le da ca cel mai eficace mijloc de îmbunătăţire a soartei populaţiunei rurale. In realitate, cum voi arata pe larg cu altă ocazie, aceste credite sunt un adevărat dezastru pentru cei nevoşi, ele nu servesc decât celor ce nu sunt în situaţia ţăranilor. Aşi putea să iau unul câte unul toate ramurile sociale cari ating direct pe ţăran, pentru a dovedi că partidul colectivist a regulamentat mizeria şi a statornicit abitrarul şi başibuzucia în raporturile lui cu ţăranii. Cum voiţi darea ţăranii, dacă ar fi lăsaţi în voia lor, să poata vota pentru asemenea oameni ? Eu cred că dacă administraţia cu călăraşii ar dispare douezile din fiecare plasă, guvernul nu ar avea un vot, un singur vot: primire ţărani. Ţăranii dacă nu ar vota poate pentru membrii opoziţiei, cel puţin ar vota pentru unii din ei sau pentru oameni cari s’au devotat cauzei lor. Iar în Cameră viind acei deputaţi, nu ar semăna de loc cu Sculerii şi cu Dinescu, ruşinea ţăranilor, aleşi tot prin aceleaşi mjloace ca şi toţi cei-l’alţi colectivişti. Dar ia sa vedem dacă alte clase de cetăţeni au motivul de a vota pentru guvernul actual, Gr. PANN. SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA KAZAS Paris, 24 Ianuarie —După o depeşe din Viena publicată de Journal des Dibats, lumea se aşteaptă la o vastă răsvrătire în Bulgaria în luna Februarie. Majoritatea armatei bulgare ar fi câştigată insurgenţilor. Londra, 24 Ianuarie. — Se anunţă din Petesburg Iul Times că lord Churce II a declarat că n’a întâlnit în Rusia un sentiment răsboinic cum există în partea cea-l’altă a graniței. (1 Minierile dep Alegerile sub colectiviîţi au ajuns asta data a lua forma cea ma potrivită cu regimul. Funcţionarii administrativi, judiciari etc .şi-au dat dimitiele pe un capăt pentru casă se , facâ funcţionari-deputaţi. Alegerile în astfel de condiţiesunt o ocazie pentru guvern de a răsplăti zelul şi devotamentul şefilor de biurou şi de secţie de prin diferitele ramuri de administraţie ale statului. Aşa înţelegem şi noi lucrul, îmbunătăţirea este vădita !... in adevăr, până acum guvernul la alegeri lua pentru a’şi face deputaţi, un număr de tineri avocaţi, medici, oameni cu o profesiune mai mult sau mai puţin liberă. Această procedare s’a constatat că era greşita. Tinerii astfel designaţi nu aveau o educaţie severă colectivistă, ei nu avusese ocazie ca să li să imprime pe gât semnul indelebil al servilismului. Fi mai pastrau ceva in apucăturile de cetăţeni, şi acel ceva sfârşea prin a deveni ceva mare, cum s’a întâmplat cazul cu disidenţii. Guvernul a fost nevoit să adopte o altă normă de a’şi procura elementul tânăr în Cameră, laf’o : I Brătianu, în calitate de militar, de om de războini, ştie un lucru, că nimic nu formează mai mult pe soldat decât şederea la cazarmă, aplicaţia zilnică a unei discipline riguroase In adevăr, asemenea regim prelungit izbuteşte până întru atâta a forma pe soldat în câtacesta devine un automat, un idiot în tot ce nu să atinge de ordinele superiorilor şi de serviciul lui. I. Brătianu, sau dacă nu el, un alt colectivist de pe lângă el, a trebuit să -şi zică apoi următoarele: «La noi colectiviştii, deputăţia este cum este soldăţia »la militari, acelaşi automatizat, aceeaşidisciplină. Pentru a avea deci bunii deputaţî este nevoe ca să ’i alegem dintre »funcţionarii cari au dat mai multe dovezi de zel şi de nulitate. Numai aşa vom »evita displăcutele surprinderi din aceşti »din urmă ani » iată de ce dimisiunile au curs ca ploaia de prin biurouri. Biurourile ministerilor şi ale administraţielor sunt un fel de cazarmă politică. Tinerii cari să destină la deputăţie sunt obligaţi a face acolo un stagiu de cel puţin duoî ani. In aceşti duoî ani superiorii nu caută să ’şi dea seamă de asiduitatea sau de capacitatea acelora!... Căci la ce poate servi asiduitatea şi capacitatea sub colectivişti. Superiorii caută să-şi dea seamă de gradul de servilism şi de automatism al acelor tineri şi cu cât aceste cerinţe sunt mai complect îndeplinite, cu atât fericiţii îndeplinitori sunt mai demni de a fi deputaţi. Aşa, dacă cutare a fost magistrat, pentru ca să ajungă a fi agreatul guvernului la deputăţie să cere ca în cursul carierei sale de magistrat să fi fost omul cel mai servil, instrumentul cel mai înjosit al guvernului. In acest sens Iulian sau Bursan ar fi minunaţi deputaţi. Păcat că nu le vine în minte să-şî pună candidaturile. Aşa, dacă ai fost prefect şi voeştî să devii deputat, să cere ca în timpul prefecturei taie să fi fost un adevărat sălbatic, un om fără scrupul, fără ruşine. Aceste calităţi îţi deschid drumul spre deputăţie. Dovadă este că faimosul Cortazzi este agreatul guvernului pentru Cameră. Noi îndrăznim a face o propunere, în scop de îmbunătăţire a sistemului. Adică pentru ce guvernul nu ar înfiinţa o şcoală unde să se prepare viitorii deputaţi ? Ideia este nemerită şi uşor de realizat. Profesorii acelei şcoli să înţelege că vor fi Radu Mihail, Ulmeatiu, Dimancea, etc. In acea şcoală s’ar fasona de mic spiritul şi‘mintea celor pe cari guvernul 'î-ar destina la deputăţie. Cu mijlocul acesta ar avea o pepionieră de tineri anume preparaţi. S'ar putea da chiar şi diplome la sfârşitul studielor. Şi, cum am zis, idea nu este extraordinară. Oare în diferite ţari nu există instituţii pentru surzi, muţi, pentru idioţi, pentru orbi etc. Adică de ce nu s’ar înfiinţa o instituţie şi pentru viitorii deputaţi colectivişti ? Rugăm pe guvern sa ia propunerea noastră în serioasă considerraţie !.. ------------------------------------------ Libertatea Alegerilor!... D. N. Creţulescu ne trimite următoarea scrisoare adresată de d-nia sa către cei 23 domni alegători ai colegiului I de senatori din judeţul Muscel, rămaşi în minoritate, spimându-ne că acesta este singurul text autentic, deoarece cel pubicat în unele ziare conţine greşeli grave . Domnilor Alegători, La alegerea de Senator ce avu loc Vinerea trecută la 8 ale curentei, d-voastră v-aţi pronunţat pentru mine. Mă simt dator a veni prin aceasta să vă exprim prin publicitate viile mele mulţumiri. Prin voturile ce -mi aţi dat, d-voastră deosebit de caracterul independent ce aţi arătat, aţi dat o severă lecţiune administraţiei, care ia loc să se ocupe de datoriile ce -i impune legea, se servă de autoritatea de care este învestită spre a violenţa consecinţa oamenilor. Nu cred de prisos a reaminti aci câteva din faşele acestei alegeri, nu doară ca stigmatisându-le să avem speranţa, după cele ce se petrec, a vedea dispărând presiunea cea mai imorală exersată asupra alegătorilor, dar este bine a le nota spre a servi istoriografilor cari vor descrie alegerile libere de astăzi. ’Mi pusei, precum cunoaşteţi domnilor alegători, candidatura în acest colegii, într’un judeţ în care ’mî am domicilii! politic mai mult de 39 ani, într’un judeţ în care petrecând cea mai mare parte a anului, mă găsesc zilnic la relaţiunile cele maî întinse şi cele mai cordiale mai cu toţi alegătorii, intr’un judeţ în care mai de multe ori am fost ales deputat sau senator, înaltul guvern spre a mă combate, porneşte în localitate pe unul din membrii săi, pe d-na ministru al afacerilor străine, fără a fi alegător în acest judeţ în nici un colegiu, şi îndată toate autorităţile administrative sunt puse la mişcare ; sub-prefecţii, primarii se duc pe la locuinţele alegătorilor, le zic fără sfială că cu părere de rău au instrucţiuni să combată cu orice chip candidatura mea, ameninţând pe unii în interesele lor, făcând la alţii diferite promisiuni şi nu se întorc la posturile lor decât după ce au condus pe alegători până la uşa biuroului de votare, ne lăsându’i în tot intervalul in contact ca nimeni. La Câmpu-Lung, unde mă dusesem cu vr’o trei zile înaintea alegerei, se strecoară pe ascuns alegători la mine zicându’mi cu lacrămile îți ochi că nu pot de astă dată a’mi da votul lor, pentru că a doua zi s’ar vedea aşa de persecutaţi în cât n’ar avea în urmă cu ce hrăni copii lor. „Apoi votul e secret!“ le zic. „Dar ce secret ? mi se respunde, căci după votare, afară din sala alegerei eşti obligat să araţi agenţilor administraţiei buletinul candidatului combătut de guvern.“ Controlul votului de către autoritate şi de către unii din foştii deputaţi liberalinaţionali ai judeţului, a ajuns până a căuta pe alegători prin buzunare ca să constate că s-au conformat ordinelor ce li se dăduse. Este trist lucru a spune că s’a văzut alegători cari, jspre a fi împăcaţî cu cugetul lor, au fost siliţi a’şî procura chiar pe furiş un buletin cu numele meu, a’l ascunde în cisme spre a putea arăta la control pe cel dat de birou. D-voastră cunoaşteţi că îndată ce m'am hofcărît a’mi pune candidatura, vrând a me încredinţa dacă într’adever alegerea va fi sinceră, m’am pus în contact cu mai mulţi din alegători, cunoscuţi mie maî de aproape şi mi s’a respuns atât verbal, cât şi prin scrisori, că pentru astă dată nu este oportun a ’mi pune candidatura, căci sunt combătut pe faţă de guvern, şi că ar fi bine, daca ţiu a fi ales, să me înţeleg cu guvernul. Aceste poveţe însă, pornite fără îndoială din intenţiunî foarte simpatice pentru mine, nu m’au oprit a me duce la alegere şi a ’mî face datoria mea către ţară, aretend acelor domni alegetori că eşecul ce a’şî primi în asemenea împrejurări n’ar fi pentru mine o micşorare. Mai cunoaşteţi domnilor alegători, că la întrebările făcute de unii dintre d-voastră către unul din ceî mai puternici ai zilei ce se afla faţă la această alegere, cari sunt motivele corabaterei candidature! mele cu atâta înverşunare, li s’a răspuns că singurul motiv pentru care sunt siliţi a me combate este că li s’a spus că eil aşi fi rusofil şi chiar panslaviste, şi că «legarea mea în împrejurările actuale ar avea o semnificaţiune antipatriotic. Apoi mă mir pentru ce d-lor n’au mai adăogat că sunt germanofil şi italianofil, căci ca fost reprezentant al ţăreî la Berlin şi la Roma, am păstrat în arabele aceste capitale ca şi la Petersburg cele mai plăcute relaţiunî sociale şi înalte regrete foarte măgulitoare pentru mine; nu, domnilor, precum me cunoaşteţi, ca tot adevărat român, n’am fost tot-d’auna şi nu voesc a fi de cât român. Şi apoi voiu mai întreba pentru ce guvernul nie ţinea ca reprezentant al ţăreî la Petersburg, pe mine,un pasnlavist şi un rusofil, şi pentru ce, când ne maî vremi a fi solidar cu o politică necumpănită, puţin chibzuită, şi foarte ruinătoare pentru ţară, prin necontenitele şi nemăsuratele cheltueli, pentru ce nu’mi-a primit demisiunea decât după mai multe şi lungi stăruinţe din partea mî. Sfârşesc, domnilor alegători, prin a vă zice că după zadarnica încercare ce am făcut spre a pătrunde şi eu în reprezentaţiunea ţăreî ca sâ’mi pot exprima părerile mele asupra celor ca se petrec, me retrag dintr’o luptă inegala şi nu pot da cât să ve arăt adânca mea mâhnire când văd nepăsarea guvernului faţă cu nemulţumirile şi suferinţele ce sa manifestă în toate clasele societății române. Mulțumindu-ve încă odată, domnilor alegători, vă rog să me credeți ca totdeauna al d-voastră devotat. Nicolae Kretzulescu. * * * Din Teleorman Alegerile sunt încă departe; şi cu toate astea nu numai ingerinţele, dar şi ameninţările şi faptele brutale, ai început. Şi, cum trebuia să ne aşteptăm, d. Kiriţescu, vestitul prefect al Teleormanului, a dat semnalul. Cel d’ântâiu fapt s’a întâmplat în oraşul Alexandria, cu ocaziunea venire! d-lui Gr. G. Păucescu acolo. Cu trei zile înainte, oameni d’aî poliţiei erau postaţi pe la bariere, şi sa înrolau pentru manifestaţii ostile. In dimineaţa de 29 Decembre, d. Păucescu aflându-se la hotelulPaspale, cu mai mulţi amicî, unul din ei observă că mai mulţi sergenţi de noapte şi câţîva* oameni fără căpătâiu, erau grămădiţi în colţul stradeî, de cealaltă parte a hotelului. Eşind de la hotel, un samsar, cunoscut ca agent al poliţiei şi numit în batjocura Bismark, înaintează şi spune că s’a adunat poporul ca să vază pentru ce a venit şi ce are să le spue. D. Păucescu ’şi-a căutat de drum, şi după ce a trecut de dânşii ei au început să’l huiduiască. Toată ziua, banda a stat în faţa hotelului, de câte ori eşia d-nul Păucescu, ori de câte ori se întorcea, strigai în urma sa injurii. Către seară, oamenii ce compuneau banda se cam îmbătaseră şi a început să se alege de trecători.—Un profesor a fost insultat şi îmbrâncit, şi mai mulţi alţii arestaţi, pentru că îndrăzniseră să respunză la provocările bandei sail veniseră la d-nul Păucescu. Astfel Anghel Ulmean a fost arestat şi bătut, iar Nedlelea Kivu luat şi scotoit prin buzunare. Orăşenii erau şi miraţi şi scârbiţi de această scenă neputincioasă şi ridiculă, şi mulţi dintr’ânşii, chiar din amicii guvernului, a venit să arate d-luî Păucescu dezgustul ce le inspirai! aceste scene brutale şi să decline orice solidaritate cu mişelia înjghebată de poliție.