Lupta, ianuarie 1888 (Anul 5, nr. 436-459)

1888-01-14 / nr. 444

ANUL V. SERIA NI.—No. 444 kBmikMîmi In țară Up an....................­ ... 40 leî Va an.................................................20 „ 3 luni.................................................10 „ In străinătate Un an.................................................50 lei la an................................................25 „ 3 luni.................................................15 „ 15 Hani Somerul li E 1) A C T I A (Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte Director­ politic, Gr. PANIT ADMINISTRAȚIA EDITIA A^TJkjIA. BUCUREŞTI, JUDI 14 IANUARIE 1888. AN­UNCIURI Anunciurî pe pagina III ... . J lefi linia » » 1, IV .... 25 bani „ A SE ADJtBSA In România, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AG­ENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte Pentru ce trebie restumat pyerant !­o Midiii­ie flepti colectivişti Libertatea Alegerilor!... „Lupta“ la Ploeşti „Lupta“ la Constantinopol XI Dacă are în adevăr* cine­va motive serioase pentru a voi răsturnarea gu­vernelor, apoi acel cine­va nu este pătura politică, nu sunt partidele, ci­­ara, ci cetăţenii norodul. In adevăr, motivele de nemulţu­mire ale partidelor, pe care le-am arătat, sunt de ordin pur politic, au caracter de dispută de familii­. Cel pu­ţin cele mai multe din ele nu au altă Însemnătate. Lupta între guvernul colectivist şi între cele­lalte partide, este o luptă între ceia ce se numeşte oameni de societate, ţara ar putea foarte bine să meargă înainte şi fără această luptă. Ceea ce e grav este că acest gu­vern s’a făcut culpabil, criminal faţă cu cetăţenii, cu norodul în afară de diviziunile şi constelaţieie de partid. Aşa ia să luăm câţi­va factori principali şi constitutivi ai poporului pomân şi să vedem de ce sentiment poate guvernul să se bucure la dînşii. Aşa, să ştie că sunt câte­va mi­lioane de ţărani, aceste câte­va mi­lioane prin o nedreptate, în contra căreia eu am protestat în Cameră, nu să bucură de­cât de votul indi­rect şi trimet in Cameră numai vre­­o 30 de deputaţi. Ei bine, întreb: ce a fă­cut guver­nul liberal pentru ţărani, pentru ches­tia socialo-economică a lor, în­cât să merite simpatia ţăranilor ? Pentru ce ţăranii din colegiul al lll-lea ar vota cu guvernul? Şi p­utim a răspunde la această chestie, şi nu mi să aducă fraze şi şarlatanii ci fapte şi încă fapte bine­făcătoare. Aşa, cui partidul colectivist a dat mai multe moşii: regelui ori ţă­ranilor? De sigur că celui întâiu. Şi notaţi că ţăranilor guvernul le-a vîn­­dut pămînturi pe când regelui i-a dă­ruit ! Sinistrul betrân I. Brătianu, şarla­tanul şarlatanilor, stilus de aproape în Cameră de un deputat care îi a­­rata că legea pentru vinderea în lo­turi a moşiilor statului foloseşte mai cu seamă arendaşilor, marilor pro­prietari sau capitaliştilor, ştiţi ce a răspuns ? Răspunsul este în Monitor. Sinistrul belim nu a negat faptul, de cât a adăugat,câ dacă, după lege, Mu­rele sunt mari, mai mari de­cât pu­terea achizitivâ a pungelor ţărăneşti, cauza este că el (sinistrul bătrân) voeşte să înfiinţeze pe lângă mica şi marea proprietate şi o proprietate mijlocie! Auzi poznă mare. Noi în România avem, după sinis­trul bătrân, mica proprietate­. Ceea ce ne lipseşte este mijlocia! Auzi neru­şinare! Bătrânul demagog crede că a făcut destul pentru mica proprie­tate. El îşi întoarce acum solicitu­dinea în­spre cea mijlocie! Fantoma searbădă şi mizerabilă a împământe­nire! ţăranilor, actul formalist prin care chipurile s’a creat mica pro­prietate, acestea pentru sinistrul bă­trân sunt lucruri reale, mica pro­prietate, aşa cum există ea, este pusă de fostul demagog alăturea cu marea proprietate. De acum înainte mica proprietate nu mai are nimic de aşteptat de la acest guve­rn, a zis patruzecioptistul. Pământurile se vor vinde în vederea pungilor mijlocii, adică în vederea capitaliştilor mari şi mai mărunţi! Apoi întreb: Oare ţă­anii trataţi ast­fel de colectivişti, ţăranii cari timp de 12 ani au fost spinarea pe care sinistrul prim-ministru a făcut tot felul de tumbe, ba chiar a pur­tat războiu şi a făcut din domnul Carol, Carol cel mare, marele Capi­­pitan, oare ţăranii nu trebuesc să se întoarcă cu de­zgust de la asemenea regim ? Dar dacă guvernul ar fi comis faţă cu ţăranii numai crima de a nu le îmbunătăţi soarta, de a nu să a­­tinge de chestia agrară de­cât sub formă de sinplu paliativ, tot ar fi cum ar fi. Dar ne, guvernul este de zeci de ori criminal faţă cu populaţia rurală, căci întru­cât administraţia şi justi­ţia ţăranului au fost îmbunătăţite ? Oare pomelnicul de acum nu este acelaşi care era cu 12 ani în urma? Oare persoana ţăranului este ea mai respectată, mai cruţată, oare justiţia ce să distribue este ea mai demnă, mai umană? Cari sunt progresele făcute in această privinţă? Să mi să arate fapte, să mi să dovedească prin acte palpabile ! Nu , ţăranul şi acum este un ob­iect, un animal la dispoziţia admi­nistraţiei. Pe lângă tiranul civil,, ,Ji­­­bertanii au mai inventat pe tiranul militar, pe şeful de garnizoană, care este o adevărată plagă pentru po­pulaţia rurală. Ţăranul nu se bucură de nici una din libertăţile cari sunt înscrise în Constituţie ; pentru el acite libertăţi nu există. Aşa, ţăranii nu se pot întruni între ei, îndată ce 20 de ţă­rani se întrunesc pentru a se plânge, imediat să dă alarma, călăraşii şi dorobanţii soses, şi sunt parte îm­­prâşiaţi cu lo­vit­uri de baionetă, par­te aruncaţi la închisoare. Ţăranii nu pot petiţiona, ori­ce încercare de acest fel este aspru reprimată, o dovadă între mii, este cazul întâmplat ţăra­nilor din judeţul Vaslui cari voind a petiţiona spre a cere pământuri au fost înconjuraţi de călăraşi şi stă­­ci­ţi. A !... dar să laudă guvernul că a înfiinţat creditele agricole ! Ar trebui să tacă de ruşine când e vorba de aceste faimoase instituţii. Cei ce să folosesc de ele sunt tot cl­asa dirigintă, sunt proprietarii, arendaşii etc. Ţă­ranul nu a găsit în aceste credite de­cât mizeria, de­cât ruina. Şi lucru se esplică foarte uşor. I­­deia de credite agricole este pornită de la clasa dirigintă, care ne mai ştiind cum să întrebuinţeze capita­lurile şi cum să arunce praf în ochii celor nedreptăţiţi de actuala organi­zare socială, au găsit de cuviinţă a face mare larmă în jurul acestor cre­dite şi a le da ca cel mai eficace mijloc de îmbunătăţire a soartei po­pula­ţiunei rurale. In realitate, cum voi­ arata pe larg cu altă ocazie, aceste credite sunt un adevărat dezastru pentru cei nevo­şi, ele nu servesc de­cât celor ce nu sunt în situaţia ţăranilor. Aşi putea să iau unul câte unul toate ramurile sociale cari ating di­rect pe ţăran, pentru a dovedi că partidul colectivist a regulamentat mizeria şi a statornicit a­bitrarul şi başibuzucia în raporturile lui cu ţăranii. Cum voiţi darea ţăranii, dacă ar fi lăsaţi în voia lor, să poata vota pentru asemenea oameni ? Eu cred că dacă administraţia cu călăraşii ar dispare doue­zile din fie­care plasă, guvernul nu ar avea un vot, un singur vot: primire ţărani. Ţăranii dacă nu ar vota poate pen­tru membrii opoziţiei­, cel puţin ar vota pentru unii din ei sau pentru oameni cari s’au devotat cauzei lor. Iar în Cam­eră viind acei deputaţi, nu ar semăna de loc cu S­cu­lerii şi cu Dinescu­, ruşinea ţăranilor, a­­leşi tot prin aceleaşi­ m­jloace ca şi toţi cei-l’alţi colectivişti. Dar ia sa vedem dacă alte clase de cetăţeni au motivu­l de a­ vota pen­tru guvernul actual, Gr. PANN­. SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA KAZAS Paris, 24 Ianuarie —După o depeşe din Viena publicată de Journal des Dibats, lumea se aşteaptă la o vastă răsvrătire în Bulgaria în luna Februa­rie. Majoritatea armatei bulgare ar fi câştigată in­surgenţilor. Londra, 24 Ianuarie. — Se anunţă din Pete­s­­burg Iul Times că lord Ch­urce­­ II a declarat că n’a întâlnit în Rusia un sentiment răsboinic cum există în partea cea-l’altă a graniței. (1 Minieri­le dep Alegerile sub colectivi­îţi au ajuns asta data a lua forma cea ma potrivită cu re­gimul. Funcţionarii administrativi, judi­ciari etc .şi-au dat dimitiele pe un capăt pentru casă se , facâ funcţionar­i-deputaţi. Alegerile în ast­fel de condiţie­­sunt o o­­cazie pentru guvern de a răsplăti zelul şi devotamentul şefilor de biurou şi de sec­ţie de prin diferitele ramuri de adminis­traţie ale statului. Aşa înţelegem şi noi lucrul, îmbunătă­ţirea este vădita !... in adevăr, până acum guvernul la ale­geri lua pentru a’şi face deputaţi, un număr de tineri avocaţi, medici, oameni cu o pro­fesiune mai mult sau mai puţin liberă. Această procedare s’a constatat că era gre­şita. Tinerii ast­fel designaţi nu aveau o educaţie severă colectivistă, ei nu avu­sese ocazie ca să li să imprime pe gât semnul indelebil al servilismului. Fi m­ai pastrau ceva­­ in apucăturile de cetăţeni, şi acel ceva sfârşea prin a deveni ceva mare, cum s’a întâmplat cazul cu disi­denţii. Guvernul a fost nevoit să adopte o altă normă de a’şi procura elementul tânăr în Cameră, laf’o : I Brătianu, în calitate de militar, de om de războini, ştie un lucru, că nimic nu for­mează mai mult pe soldat de­cât ş­ederea la cazarmă, aplicaţia zilnică a unei dis­cipline riguroase In adevăr, asemenea re­gim prelungit izbuteşte până întru atâta a forma pe soldat în cât­­acesta devine un automat, un idiot în tot ce nu să a­tinge de ordinele superiorilor şi de servi­ciul lui. I. Brătianu, sau dacă nu el, un alt co­lectivist de pe lângă el, a trebuit să -şi zică apoi următoarele: «La noi colecti­viştii, deputăţia este cum este soldăţia »la militari, acelaşi automatizat, aceeaşi­­disciplină. Pentru a avea deci bunii depu­­­taţî este nevoe ca să ’i alegem dintre »funcţionarii cari au dat mai multe do­­­vezi de zel şi de nulitate. Numai aşa vom »evita displăcu­tele surprinderi din aceşti »din urmă ani » iată de ce dimisiunile au curs ca ploaia de prin biurouri. Biurourile m­inisterilor şi ale administraţielor sunt un fel de ca­zarmă politică. Tinerii cari să destină la deputăţie sunt obligaţi a face acolo un stagiu de cel puţin duoî ani. In aceşti duoî ani superiorii nu caută să ’şi dea seamă de asiduitatea sau de capacitatea acelora!... Căci la ce poate servi asidui­tatea şi capacitatea sub colectivişti. Su­periorii caută să-şi dea seamă de gradul de servilism şi de automatism al acelor ti­neri şi cu cât aceste cerinţe sunt mai complect îndeplinite, cu atât fericiţii în­­deplinitori sunt mai demni de a fi deputaţi. Aşa, dacă cutare a fost magistrat, pen­tru ca să ajungă a fi agreatul guvernu­lui la deputăţie să cere ca în cursul ca­rierei sale de magistrat să fi fost omul cel mai servil, instrumentul cel mai înjo­sit al guvernului. In acest sens Iulian sau Bursan ar fi minunaţi deputaţi. Păcat că nu le vine în minte să-şî pună candida­turile. Aşa, dacă ai fost prefect şi voeştî să devii deputat, să cere ca în timpul pre­fecturei taie să fi fost un adevărat săl­batic, un om fără scrupul, fără ruşine. Aceste calităţi îţi deschid drumul spre deputăţie. Dovadă este că faimosul Cor­­tazzi este agreatul guvernului pentru Ca­meră. Noi îndrăznim a face o propunere, în scop de îmbunătăţire a sistemului. Adică pentru ce guvernul nu ar înfiinţa o şcoală unde să se prepare viitorii deputaţi ? Ideia este nemerită şi uşor de realizat. Profe­sorii acelei şcoli să înţelege că vor fi Radu Mihai­l, Ulm­eatiu, Dimancea, etc. In acea şcoală s’ar fasona de mic spiritul şi‘min­tea celor pe cari guvernul 'î-ar destina la deputăţie. Cu mijlocul acesta ar avea o pepionieră de tineri anume preparaţi. S'ar putea da chiar şi diplome la sfârşitul stu­­dielor. Şi, cum am zis, idea nu este extraor­dinară. Oare în diferite ţari nu există instituţii pentru surzi, muţi, pentru idioţi, pentru orbi etc. Adică de ce nu s’ar în­fiinţa o instituţie şi pentru viitorii depu­taţi colectivişti ? Rugăm pe guvern sa ia propunerea noastră în serioasă considerraţie !.. ------------------------------------------­ Libertatea Alegerilor!... D. N. Creţulescu ne trimite următoarea scrisoare adresată de d-nia sa către cei 23 domni alegători ai colegiului I de se­natori din judeţul Muscel, rămaşi în mi­noritate, spimâ­ndu-ne că acesta este sin­gurul text autentic, de­oare­ce cel pub­i­­cat în unele ziare conţine greşeli grave . Domnilor Alegători, La alegerea de Senator ce avu loc Vi­nerea trecută la 8 ale curentei, d-voas­­tră v-aţi pronunţat pentru mine. Mă simt dator a veni prin aceasta să vă exprim prin publicitate viile mele mulţumiri. Prin voturile ce -mi aţi dat, d-voastră deosebit de caracterul independent ce aţi arătat, aţi dat o severă lecţiune adminis­traţiei, care ia loc să se ocupe de dato­riile ce -i impune legea, se servă de au­toritatea de care este învestită spre a violenţa consecinţa oamenilor. Nu cred de prisos a reaminti aci câte­va din faşele acestei alegeri, nu doară ca stigmatisându-le să avem speranţa, după cele ce se petrec, a vedea dispărând presiunea cea mai imorală exersată asu­pra alegătorilor, dar este bine a le nota spre a servi istoriografilor cari vor des­crie alegerile libere de astăzi. ’Mi pusei, precum cunoaşteţi domnilor alegători, candidatura în acest colegii­, într’un judeţ în care ’mî am domicilii! politic mai mult de 39 ani, într’un ju­deţ în care petrecând cea mai mare par­te a anului, mă găsesc zilnic la relaţiu­­nile cele maî întinse şi cele mai cordiale mai cu toţi alegătorii, intr’un judeţ în care mai de multe ori am fost ales de­putat sau senator, înaltul guvern spre a mă combate, por­neşte în localitate pe unul din membrii săi, pe d-na ministru al afacerilor stră­ine, fără a fi alegător în acest judeţ în nici un colegiu, şi îndată toate autorită­ţile administrative sunt puse la mişcare ; sub-prefecţii, primarii se duc pe la locu­inţele alegătorilor, le zic fără sfială că cu părere de rău au­ instrucţiuni să com­bată cu ori­ce chip candidatura mea, ame­ninţând pe unii în interesele lor, făcând la alţii diferite promisiuni şi nu se în­torc la posturile lor de­cât după ce au condus pe alegători până la uşa biuroului de votare, ne lăsându’i în tot intervalul in contact ca nimeni. La Câmpu-Lung, unde mă dusesem cu vr’o trei zile înaintea alegerei, se stre­coară pe ascuns alegători la mine zicân­­du’mi cu lacrămile îți ochi că nu pot de astă dată a’mi da votul lor, pentru că a doua­ zi s’ar vedea aşa de persecutaţi în cât n’ar avea în urmă cu ce hrăni co­pii lor. „Apoi votul e secret!“ le zic. „Dar ce secret ? mi se respunde, căci după votare, afară din sala alegerei eşti obligat să a­­raţi agenţilor administraţiei buletinul can­didatului combătut de guvern.“ Controlul votului de către autoritate şi de către unii din foştii deputaţi liberali­­naţionali ai judeţului, a ajuns până a că­uta pe alegători prin buzunare ca să con­state că s-au conformat ordinelor ce li se dăduse. Este trist lucru a spune că s’a văzut alegători cari, jspre a fi împăcaţî cu cugetul lor, au fost siliţi a’şî procura chiar pe furiş un buletin cu numele meu, a’l ascunde în cisme spre a putea arăta la control pe cel dat de birou. D-voastră cunoaşteţi că îndată ce m'am hofcărît a’mi pune candidatura, vrând a me încredinţa dacă într’adever alegerea va fi sinceră, m’am pus în contact cu mai mulţi din alegători, cunoscuţi mie maî de aproape şi mi s’a respuns atât verbal, cât şi prin scrisori, că pentru astă dată nu este oportun a ’mi pune candidatura, căci sunt combătut pe faţă de guvern, şi că ar fi bine, daca ţiu a fi ales, să me în­ţeleg cu guvernul. Aceste poveţe însă, pornite fără îndoială din inten­ţiunî foarte simpatice pentru mine, nu m’au­ oprit a me duce la alegere şi a ’mî face datoria mea către ţară, aretend acelor domni a­­legetori că eşecul ce a’şî primi în aseme­nea împrejurări n’ar fi pentru mine o mic­şorare. Mai cunoaşteţi domnilor alegători, că la întrebările făcute de unii dintre d-voa­stră către unul din ceî mai puternici ai zilei ce se afla faţă la această alegere, cari sunt motivele corabaterei candidatu­re! mele cu atâta înverşunare, li s’a răs­puns că singurul motiv pentru care sunt siliţi a me combate este că li s’a spus că eil aşi fi rusofil şi chiar panslaviste, şi că «legarea mea în împrejurările actuale ar avea o semnificaţiune antipatrioti­c. Apoi mă mir pentru ce d-lor n’au mai adăogat că sunt germanofil şi italianofil, căci ca fost reprezentant al ţăreî la Ber­lin şi la Roma, am păstrat în arabele a­­ceste capitale ca şi la Petersburg cele mai plăcute relaţiunî sociale şi înalte re­grete foarte măgulitoare pentru mine; nu, domnilor, precum me cunoaşteţi, ca tot adevărat român, n’am fost tot-d’a­una şi nu voesc a fi de cât român. Şi apoi voiu mai întreba pentru ce gu­vernul nie ţinea ca reprezentant al ţăreî la Petersburg, pe mine,­un pasnlavist şi un rusofil, şi pentru ce, când ne maî vremi a fi solidar cu o politică necumpănită, puţin chibzuită, şi foarte ruinătoare pen­tru ţară, prin necontenitele şi nemăsu­ratele cheltueli, pentru ce nu’mi-a pri­mit demisiunea de­cât după mai multe şi lungi stăruinţe din partea mî. Sfârşesc, domnilor alegători, prin a vă zice că după zadarnica încercare ce am făcut spre a pătrun­de şi eu în reprezen­­taţiunea ţăreî ca sâ’mi pot exprima pă­rerile mele asupra celor ca se petrec, me retrag dintr’o luptă inegala şi nu pot da cât să ve arăt adânca mea mâhnire când văd nepăsarea guvernului faţă cu nemul­ţumirile şi suferinţele ce sa manifestă în toate clasele societății române. Mulțumindu-ve încă odată, domnilor a­­legători, vă rog să me credeți ca tot­­dea­una al d-voastră devotat. Nicolae Kretzulescu. * * * Din Teleorman Alegerile sunt încă departe; şi cu toate astea nu numai ingerinţele, dar şi ame­ninţările şi faptele brutale, ai­ început. Şi, cum trebuia să ne aşteptăm, d. Kiri­­ţescu, vestitul prefect al Teleormanului, a dat semnalul. Cel d’ântâiu fapt s’a întâmplat în ora­şul Alexandria, cu ocaziunea venire! d-lui Gr. G. Păucescu acolo. Cu trei zile înainte, oameni d’aî poli­ţiei erau­ postaţi pe la bariere, şi sa în­rolau pentru manifestaţii ostile. In dimineaţa de 29 Decembre, d. Pău­cescu aflân­du-se la hotelul­­Pas­pale, cu mai mulţi amicî, unul din ei observă că mai mulţi sergenţi de noapte şi câţî­va* oameni fără căpătâiu, erau grămădiţi în colţul stradeî, de cea­l­altă parte a ho­telului. Eşind de la hotel, un samsar, cunoscut ca agent al poliţiei şi numit în batjo­cura Bismark, înaintează şi spune că s’a adunat poporul ca să vază pentru ce a venit şi ce are să le spue. D. Păucescu ’şi-a căutat de drum, şi după ce a tre­cut de dânşii ei au început să’l huidu­­iască. Toată ziua, banda a stat în faţa hote­lului, de câte ori eşia d-nul Păucescu, ori de câte ori se întorcea, strigai­ în urma sa injurii. Către seară, oamenii ce compuneau banda se cam îmbătaseră şi a început să se alege de trecători.—Un profesor a fost insultat şi îmbrâncit, şi mai mulţi alţii arestaţi, pentru că îndrăzniseră să res­­punză la provocările bandei sail veniseră la d-nul Păucescu. Ast­fel Anghel Ul­mean­­ a fost arestat şi bătut, iar Ne­dle­lea Kivu luat şi scoto­it prin buzunare. Orăşenii erau şi miraţi şi scârbiţi de această scenă neputincioasă şi ridiculă, şi mulţi dintr’ânşii, chiar din amicii gu­vernului, a venit să arate d-luî Păucescu dezgustul ce le inspirai! aceste scene bru­­tale şi să decline ori­ce solidaritate cu mişelia înjghebată de poliție.

Next