Lupta, aprilie 1888 (Anul 5, nr. 513-533)

1888-04-01 / nr. 513

ANUL V. seria NI.­No. 513. ABQNâHEUTI In țara Un an....................................... V» an....................................... 3 luni....................................... In străinătate Un an....................................... V\ an....................................... 3 luni....................................... 15 Uimi Mumărul II E 1) A­CTIA & Calea Victoriei 31 și strada Academiei 18, în curte Director­ politic, Gr. PANU 4­0 lei 20 , 10 , 50 lei BUCUREȘTI, VINERI 1 APRILIE 1888. ANUNCIUR! Anunciuri pe pagina III .... 1 leu linia , , „ IV .... 25 bani „ A SE A­DRESA In România, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constanlinopol. ADMINISTRAŢIA Calea Victoriei 31 și strada Academiei 18, în curte EDIŢIA A DOUA Reaua credinţă sau ignoranţa, multe obiecţii stârnesc în contra li­niei drepte de purt­are politică a cui­va sau a unui ziar. Aşa, la ordinea zilei din partea tu­turor celor interesaţi pentru menţi­nerea actualului guvern, este urmă­torul argument: „Pentru ce comba­teţi guvernul“? zic ei adresându-se la cei ce de la început s’au pro­nunţat contra. „Aşteptaţi’! la lucru şi pe urmă vă veţi pronunţa.” Iar mie in special mi să zice: «Bine, tot în opoziţie eşti şi faţă cu «acest guvern? Ai de gând sâ com­­«baţî toate guvernele ce să vor suc­­­ceda ?” Ia să atialisez aceste doue ob­ec­­ţiuni, fiind­că sunt un număr de oa­meni de bună credinţă cărora ele li să par, până la oare­care punt, fun­date. A­ aştepta la lucru pe un guvern pentru a-l combate, este o adevărată burtă­ verzie. Ea nu e conformă nici cu existenţa partidelor, nici cu uzurile parlamentare, nici cu sarcina oame­nilor cari să ocupă cu politica. Acest lucru ar fi pe jumătate a­­devărat, dacă la guvern ar veni, în un moment dat, nişte oameni com­plect fără antecedente, a căror viaţă şi idei politice ar fi cu desâvîrşire neştiute. Zic pe jumătate adevărat, căci dacă guvernul ce-l supusez nu ar putea fi combătut pe tărîm­ul ideilor - neavîn­­du-le-ar trebui să fie combătut pen­tru modul straniu­ şi neparlamentar prin care opt oameni complect ne­cunoscuți ar veni la putere. Căci despre un minister să întreabă două lucruri: nutâi fi modul cum a ve­nit și al doilea ideile ce el reprezintă. In regimul constituţional nu este de loc indiferent modul cum opt oa­meni să aşează pe băncile ministe­riale. In această privinţă sunt texte ale Constituţiei, sunt uzuri parlamen­tare, cari sunt atâtea garanţii pentru ca să ajungă la cârma statului nu­mai oameni cari să bucură de în­crederea unei părţi însemnate a ţărei. Deci, chiar când în ceea ce priveşte ideile nu ar avea nimic de zis asu­pra unui minister, nu urmează că el este la adăpostul ori­cărei critici sau combateri; mai rămâne o parte esenţială, chipul cum el a fost năs­cut. Această parte este tot atât de preţioasă pentru funcţionarea norma­lă a mecanismului constituţional ca şi chestia de program. Prin urmare, ori­ce iubitor al instituţiilor parla­mentare este silit să atace un ase­menea minister venit prin surprin­dere, prin favoritism, sau prin intrigi de palat, toate acestea fiind incom­patibile cu o stare constituţională normală. Cazul se schimbă când ai a­ face cu un guvern compus din oame­ni ale căror idei, principii şi antece­dente politice sunt cunoscute. In a­­cest caz a­i aştepta la lucru, adică a făcea şase sau şapte luni pentru ca apoi să începi campania, este o absurditate, o copilărie. In adevăr, cunoscând ideile cui­va şi vârându- pus in poliţie de a le realiza, am eu nevoe să aştept pen­tru a-mi face convingerea de ce are el să lucreze şi cum să lucreze ? In specie, cunoscând că actualul guvern este compus din elemente conservatoare, din oameni cari în toate chestiele au idei diametral opuse sau diferite de ale partidului demo­cratic şi de ale mele, am eu nevoe ca sa stau cu braţele încrucişate până ce d. Carp va veni cu inamovibi­litatea magistraturei, cu corporaţiile, cu interpretarea autoritară a tuturor legilor, cu imprimarea unui spirit îngust şi reacţionar în toate marele chestiuni sociale ? Acest lucru este bun pentru oa­meni cari nu cunosc nici re gulde după cari un minister trebue să vină la putere, nici ideile şi programul membrilor c a b i n e t u l­u i. Pentru un modest cetăţean care nu a auzit de când e el de d. Carp, lucru foarte posibil, care nu ştie dacă s’au călcat sau nu uzanţele parlamentare când regele a compus acest minister al palatului săil de iarne, pentru un asemenea cetăţean este evident că trebue să aştepte la lucru pe noul cabinet pentru a o com­bate. Dar pentru partidele politice, pen­tru oamenii politici cari îşi ştiu re­ciproc ideile şi tendinţele, nu ar fi absurd ca să se aştepte la lucru unele pe altele pentru a începe lupta ? Aşa, închipuiţivă că eu aşi face declaraţia în ziar că sunt decis a aştepta sâ’l văd la lucru pe noul minister pentru a’l combate! Fiind dat că toată lumea ştie că eu am cunoştinţă de ideile şi pro­gramul cabinetului, fiind dat că îna­inte de a să forma acest cabinet eft am combătut ideile junimiste, ce ar putea lumea să creadă de mine ? De­sigur ar avea dreptul să zică că sub declaraţia mea să ascunde alt­ceva, că ea este un simplu pretext pentru a nu-mi face datoria, sau pentru a mă apropia de noul guvern. Acest lucru este elementar în po­litică. Când catolicii vin la putere în Belgia, liberalii nu­­ aşteaptă la lucru pentru aT combate. Eî îî com­­bat de la întâia zi, căci ştiu cu ce program sosesc la guvern adversarii lor. Aşa se întâmplă în Anglia şi peste tot locul. Pe un om ale cărui idei le cunoşti şi nu le împărtăşeşti, nu T aştepţi la lucru pentru aT combate, căci în acest caz este prea târziu, este fapt îndeplinit. Ci, din contra, începi a’i combate înainte de a’şi aplica ideile, ci combaţi ca să’l împedici de a’şi le pune sub formă de legi. Ia acest scop agitarea în contra lui o începi mai d’inainte, cauţi din timp a crea curenturi în contra luî. Acelaşi lucru şi cu ministerele nuoi. Dacă ele sunt nuoi la putere, oamenii cari le compun sunt vechi ca idei, prin urmare în combaterea ce le faci de la început, nu combaţi nişte oameni nuoi, nici chiar minis­terul nuo­i, ci combaţi pe vechii tei adversari politici ajunşi la putere. Mi să pare că lucrul este deja clar. Iată de ce ziarul Lupta s-a pro­nunţat de la început în contra aces­tui guvern. Cât despre mirarea cum eu, după cum am combătut guvernul lui I. Brătianu, acum combat şi pe acela ce­ urmează, la această explicaţie de mai sus răspund pentru mine. De altminterea obiecţia este copi­lărească. După ea ar urma că cine­va să nu aibă dreptul de a combate în şir de­cât un guvern şi a fi obligat să susţie pe acel ce ar urma, ori­care ar fi el. Acest mod de a înţelege opoziţia poate să fie bun pentru cei ce com­bat un guvern pentru căpâtneală. Este natural ca aceia să caute a să apropia de noul guvern pentru a căpăta de la el ceea ce nu putuse căpăta de la cel trecut. Pentru oamenii politici lucru să schimbă, ei au numer de convingeri, ei sunt legați da un numer de idei, prin urmare ori de câte­ ori vine la cârma statului un guvern care este dușmanul acelor idei, ei sunt datori să’l combată. Ar fi nostim din partea mea ca după ce am combătut pe I. Brătianu ca nefiind destul de liberal, apoi să susţin pe d. Carp. Acest lucru pot să’l facă giruetele politice sau ambiţioşii fără ruşine. Oamenii politici şi de convingeri, a­­cei ce au onoarea de a ţine zilnic im condeiu în mână, aceia nu o pot face. Cred că m’ara explicat pentru ce am combătut de la ziua Intâia gu­vernul junimisto-conservator. O. Panii. K­ft COUTH MI Ilim? PROCESULGENERALULUI MAICAN SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS St.­Petersi­mag, 11 Aprilie.— «Gazeta de Moscova» găseşte că incidentele ce s'au produs la Berlin, intre Împăratul, prinţul imperial şi d. Bismarck, au­ un caracter revoluţionar. Berlin, 11 Aprilie.— Împăratul a as­cultat dimineaţa raportul generalului de Winterfeld şi a făcut, la ameazi o preum­blare în trăsură cu Împărăteasa. El a primit în urmă pe Marele-Duce şi pe Marea­ Ducesă de Baden cari au prânzit cu Majestăţile Lor. La trei ore, Împăratul a conferit cu d. Bismarck. Berlin, 11 Aprilie. — «Post■» pretinde a şti că proiectul de căsătorie e acum părăsit. Constantinopol, 11 Aprilie. — Dacă, conform dorinţei Sultanului, negocierile pentru convenţiunea, anglo-turcească relativă la Egipt vor fi reluate, aceasta se va face pe cale diplomatică ordinară ; dar fiţi si­gur că Lord Salisbury nu va primejdui nimic fără a avea siguranţa absolută de o isbândă şi că, de astă dată, el va ţine puterile în curentul raselor ce vor putea străbate n­oile negocieri. Oare­care cer­curi diplomatice persistă a considera res­­punsul lordului Salisbury ca un fel de refus politicos; totuşi Poarta lucează ca şi cum Englitera ar fi acceptat, şi deja chiar Artin­ Effendi, subsecretar de Stat la Afacerile Streine, ar fi însărcinat să pregătească terenul pentru n­oile negocieri, şi chiar ar fi conferit în această privinţă cu Sir White. NOUTĂŢI BEIZADEAUA Ciudată fire de om ieste d. Dimi­­trie Chica, căruia linguşitorii­­ zic: Măria ta, şi căruia vulgul îi spune: beizadea. Beizadeaua a sprijinit în timp de patru ani şi mai bine guvernul con­servator al d-lui Lascar Catargiu, iar când a fost pe sfârşite, când ministe­­ril a început să se clatine, s’a retras binişor şi a început ca să facă opo­­ziţiune. Beizadeaua susţinea că patriotismul îl povăţueşte să facă aceasta. Când ministerul Ion Brătianu în­cepu să se întărească, Beizadeaua se strecură binişor în partidul liberal ,şi deveni unul din stâlpul acestuia. Cum ajunse preşedinte al Senatului începu să desfăşure un zel extraordi­nar, nimenea nu ierea mai liberal de când dânsul, nimenea nu ierea mai vrăjmaş conservatorilor de­cât Beiza­deaua. Preşedinte al Senatului, preşedinte al întrunirilor publice guvernamentale, preşedinte al comitetului electoral cen­tral al colectiviştilor, iscălitorid în frunte al ultimului manifest electoral al partidului, de o dată, ca prin mi­nune, beizadeaua muia glasul şi zelul, şi, tot în interesul patriei, începu să facă ochi dulci opoziţiunea şi să strîmbe din nas în nasul Colectivităţei. După cunoscutele sale discursuri, din întrunirile intime ale majorităţilor par­lamentare, după discursul rostit mai alaltăeri în Senat, în care a declarat că d. I. Brătianu 1111 Blai poate reveni la putere, acuma a lansat ■fi un manifest sub formă de scrisoare către ziarul „Voinţa Naţională”. Cel mai important pasagiu al epis­tolei beizadelefii este următorul: Am dovedit în lunga mea carieră că n'am făcut parte în mod sistematic din nici un partid, ci că eram tot­deauna acolo unde credeam că voiu fi de folos pentru in­teresele terei mele. Aceasta, pe româneşte însemnează, că beizadeaua a ridicat deja ancora din apa colectivităţei pentru a’fi porni co­rabia în spre apele junimiste conser­vatoare. Pentru a face lucrul fi mai elocinte beizadeaua a căutat să mai facă o ma­­nifestaţiune publică în acest sens. Rugat alaltăeri ca să ia din nou preşedenţia comitetelor politice colectiviste, beizadea­ua a refuzat de această dată. Când un om cu atâta miros fuge mâncând pământ, colectivitatea trebuie să fie sfârşită. ? G. Vlahuţă, Seruleanu, Pallade, Vră­­biescu, Eliad, D. Petrescu, P. Pizu, Do­­brescu, Tzoni şi încă vre­o 20 persoane al căror nume ne scapă. Pe lângă aceş­­tiea fuseseră invitaţi la întrunire şi d-nii Fleva şi Panu. La ordinea zilei a fost dizolvarea coa­­liţiuneî, pe motiv că membrii partidului conservator-liberal dezertează la guvern fără autorizarea capilor lor, L. Catargiu şi G. Vernescu, că în această situaţiune coaliţiunea trebue la moment desfiin­ţată, şi fa­­lia liberală să-’şi strângă rândurile contra unui guvern nepopular şi carele crede că având traista cu gră­unţe în mână, d-nii Carp şi Maiorescu cred că-’şi vor putea forma un partid în ţară. D-nii D. Brătianu, Fleva, Gradişteanu, Mârzescu, Palladi, Nicorescu, Panu, au fost pentru dizolvarea imediată a coali­­ţiunei remâind grupurile liberale libere să facă, în localităţile lor, alianţe pur e­­lectorale cu cine le va conveni mai bine. D-na Fleva a mers până va zice că de azi chiar trebue­a să combate guvernul acesta intrat pe uşa cea mică, propunând întru­nire publică în Bucureşti în care să se explice purtarea liberalilor faţă cu con­servatorii din coali­­une, şi atitudinea ce trebue să aibă opoziţiunea liberală faţă d­e acest guvern­ ce serveşte de paravan colectiviştilor. D. C. Boerescu, V. Ursianu şi încă vr’o doi a căror nume ne scapă, luând în considerare gravitatea situaţiunei şi a decisiunei ce trebue luată, recunoscând justeţa observaţiunilor preopinenţilor, au fost de idee să nu se dea încă un vot de­­cesiv ci să se discute încă cestiunea di­­zolvărei coaliţiunei într’o şedinţa ulte­rioară. Părerea aceasta de­şi a fost­ combă­tută de mai mulţi, totuşi d-nii: Brătianu, Fleva, Mârzescu, Nicorescu susţinând a­­mânarea deciziuneî definitive, la unanimi­tate au admis a se ţine încă o şedinţă la care să fie invitaţi ii cei­lalţi depu­taţi şi senatori aparţinând familiei libe­rale, cari din diverse împrejurări n’au pu­tut veni la întrunirea de aseară. In unanimitate a fost admisă ideea de a se ţine în astă-seară o nouă şi ul­timă întrunire tot la d. D. Brătianu. întrunirea liberalilor Numeroasă a fost întrunirea liberalilor grupaţi în jurul d-lui D. Brătianu, între alţii putem cita pe d-nii: G. Boerescu, P. Gradişteanu, G. Mârzescu, Gotescu, Buteulescu, Nicorescu, Valerian Ursian, ----------------------­ Jutat inpá prima masni! Inai! Dacă acest guvern nu ar fi făcut alt nimic afară de hotărârea luată ca să nu dizolve Camerile de cât peste câte­va luni, încă aceasta ar fi de ajuns pentru a’l judeca şi a’l combate. In adevăr, pe un guvern nou îl poţi aprecia de ceea ce are sâ facă, după francheţa şi lealitatea primelor sale acte. Aşa, când noul guvern ar fi venit înain­tea Camenilor şi ar fi ţinut următorul limbagiu: «D-lor, daţi-ne bugetele ca ime­­­diat să putem face apel la ţară pentru «ca ea să se pronunţe liber» cine ar fi putut să­­ bănuiască ? Când însă el vine cu declaraţii vagi, când caută a-şi ascunde jocul sub pre­texte mai mult sau mai puţin transpa­rente, când refuză categoric de a face cât mai curând apel la ţară, când în nu­mirile cari le face vezi preocuparea de a umplea administraţia cu oameni de partid militanţi, pasionaţi, cum este cu putinţă ca să nu înţeleagă ori­cine că guvernul este necorect şi neonest în pur­tarea sa ? Noi nu ne uităm la declaraţii de­şi chiar acele sunt vagi. Noi ne uităm la fapte. Ei bine, faptul principal, unicul după care putem sâ judecăm guvernul actual

Next