Lupta, iunie 1888 (Anul 5, nr. 562-583)
1888-06-01 / nr. 562
ANUL V. SERIA NI.No. 562 ARUZAMENTE In țară Un an............................................ V* an............................................ 3 luni................................ . . . . In străinătate Un an............................................ V* an............................................ 3 luni........................................... 15 Bani Numărul 40 lei 20 „ 10 . 50 lai 25 . 15 . REDACŢIA Bulevardul Elisabeta 1Vo. 8 (Casa JLempart). EDIŢIA ant®ia BUCUREŞTI, MERCUR! 1 IUNIE 1888. AicuClaRi ■ânunciurî pe pagina HI .... 1 leu linia I , „ IV .... 25 bani 9 A SE ABRESA In România, la administraţia ziarului In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia laAGENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta ISfo. 8 (Casa Eempart). PARTIDELE SI NOI N E R O Z I I JUDECATA ..EPOPEI Desiscopiei-iieii Iasi SISTEMA NENOROCITA MISCAREA E ECTORALA „LUPTA“ LA BOTOSANI PARTIDELE SI NOI Partidele noastre politice sunt ca monarhiele despotice, ele nu voesc să înţeleagă că au nevoe de a fi reînoite in idei, în tendinţe şi în contingent, aceiaşi îngustime de vedere şi orbire egoistă, ele prefer să moară mortăciune de care să trăiască sub forme vii, cu un fond viguros. Lipsa de idei politice, lipsa mai cu seamă de idei socialo-economice le omoară. In zadar partidele văd curenturi moi formându-se, în zadar aspiraţii viguroase să formulează, în zadar massa electorală adormită începe pe ici pe calea a se deştepta. Pentru coternele politice, aceste sunt sau cantităţi negligeabile, sau încercări nebuneşti a câtorva, sau rătăciri a masselor ignorante cari trebuesc reprimate cu torturi şi împuşcături. In asemenea situaţie, este evident că grupul nostrudemocratic radical nu are, nici nu poate avea, nimic de comun cu asemenea aglomeraţii de indivizi fără coheziune morală. Noi suntem pentru păturile mor, penntru massa cea mare şi nedreptăţită a poporului românesc. Şi când zic acestea nu înţeleg numai pe ţărani, înţeleg pe toţi cari muncesc din greu şi sunt însplătiţi în raport invers cu munca lor, pe toţi cari, in actuala organizaţie, sunt victimele angrenagiului social, supoartă pe spatele lor bolta clădirei sociale, în care mai fie-care piatră este o nedreptate adusă de cel tare, celui slab. Şi în această privinţă o explica- ţie. Socialiştii în genere au adoptat peste tot locul o formulă îngustă, au avut în vedere mai cu seamă nu-i mai o categorie de nedreptăţiţi. Aşa în Occident lucrătorul de fabrică, u- vrierul industrial sunt mai cu seamă obiectul solicitudine! socialiştilor. Teo- ‘rele lor chiar sunt făcute în vederea acelora. Este cunoscut lucru ca Karl Marx a formulat legile sale, avînd în vedere pe muncitorul industrial." Toate polemicele pe această bază să învârtesc, cât despre populaţia ru- raia, deşi cea mai numeroasă peste tot locul afară de Anglia propriu zis, despre ea puţină, foarte puţină preo- cupare. La noi din contra. Socialiştii au răsturnat tema, ei au luat în mână interesele clasei rurale. Departe de mine ideia de a blama acest lucru, din contra el merită cea mai mare încuragiare, şi de altmin- terea nici noi democraţii nu am lăsat în părăsire un moment marea chestie rurală. I De cât, mie mi să pare că ambele formule atât cea occidentală cât şi cea orientală, sunt înguste şi tre- buesc numai de cât lărgite. Mâ esplic : Când în Franţa zici uvrier, lu- cerător, înţelegi îndată pe cel indus- trial, când la noi zid muncitor lu ’mea începe a înţelege pe cel rural. Ei bine, acest, lucru este un fals dar necomplect. In Occident nu sunt numai lucrătorii de de fabrici lucrători, iar în Orient nu numai ţăranii. Sunt o mulţime de alte categorii sociale cari trăesc din munca lor, din salariul lor şi cari sufer tot aşa de grev consecinţele că puterea şi averea sunt prea concentrate în mâinele unei clase puternice. Aşa de ex. ce sunt funcţionarii, mai cu seamă cei mici, daca nu muncitori, salariaţi cu luna ? Ce sunt micii negustori, debitanţii în detaliu dacă nu muncitorii cu ziua câte o dată. Şi să nu se zică că nu sunt, productivi, că sunt mici exploatatori. Acest rol nu -i primesc ei de bună voe, ei sunt nevoiţi, din cauza organisaţiei sociale, ca să ia acest rol. Iar agrenagiul social îi face ca să atârne, în mod absolut aproape, de marii neguţători cu toptanu', de marii exploatatori. Ce sunt micii producători cari au o calfă sau doue la serviciul lor ? In aparenţă ei fac parte din clasa capitalistă, în realitate ei trebuesc mai degrabă clasaţi printre cei năpăstuiţi, căci şi lor li se impun legile economice dure dictate de cei puternici ca şi proletarilor. Nu mai vorbesc de meseriaşi, de micii industriaşi, toţi aceştia suportă tot aşa de greu consecinţele stării actuale de lucruri, ci şi cel din urmă muncitor cu braţele. Dacă este aşa, şi aşa este, pentru ce dar formula nu ar fi lărgită, pentru ce aceste categorii de interese nu ar fi adunate la un loc, pentru ce oamenii de bine nu ar lupta pentru emanciparea tuturor acestor interese, pentru ce în fine, cuvîntul de muncitor nu ar fi aplicat tuturor, iar nu numai la două categorii de lucrători. Greşeala cea mare a socialiştilor din Occident a fost că ei nu au căutat să intereseze la emanciparea economică pe clasele rurale foarte numeroase. Aşa, greşala socialiştilor in Franţa este că s au ocupat numai de câteva milioane de lucrători orăşăneşti şi au lăsst de o parte 10 milioane de lucrători rurali. Din fericire la noi, lucrătorii agricoli sunt cei mai numeroşi, cu mult mai numeroşi decât toate celelalte categorii de interese ale masei. Dar acesta nu e un rezon pentru ca să nu lărgim formula şi să nu cuprindem în ea atât pe ruralii cât şi pe urbanii care merită interes. Această misiune o are de îndeplinit democraţia şi grupul democratic. Pentru noi ne este egal că cineva este rural sau urban îndată ce situaţia lui economică este nedreaptă. Pentru noi micul funcţionar, expus a muri de foame a doua zi după revocare, este tot atât de interesant ca şi muncitorul care nu mai are de lucru. Şi pe unul şi pe altul tot organizaţia socială şi-a făcut scriitor şi muncitor de pământ cu braţele. Pentru ce aşi face deosebire faţă cu o egală nedreptate şi cu o egală mizerie? Dar chestia merită a fi lămurită, ceea ce voia face mâine. O. Paul. Bolonici, 11 Iunie—Receptiunea solemnă a studenţilor italieni, si străini s' a fă- j cut ieri. Mai multe discursuri s'au rostit si aplaudat. Studenţii germani au salutat pe Romanii scoţând săbiile lor din teacă şi strigând: « Trăiască Roma neatinsă!». Studenţii primiră la 3 ore la gară pe studenţii francezi. Au fost scene, de, entusiasm indescriptibil. Studenţii germani se urcară în aceleaşi trăsuri împreună cu studenţii francezi şi au străbătut oraşul la braţe. Banjaluka, l1 Iunie.1— Prinţ'd, imperial şi principesa, după ce au asistat ieri la Acram la punerea pietrei fundamentale a unei cazărmi şi după ce, au primit, ovaţiunile, asociaţiunilor de cânt la preumblarea cu torţe, au pornit spre Banialuka unde, au sosit dimineaţă. Primirea fu simpatică. Nişte tineri nobili mahomedani, călări, au însoţit pe principi, de la gară până la otelul unde au descins. Postam, 11 Iunie.— împârat'd a avut 0 noapte foarte bună. Disfagia n'a dispărut încă. Pofta de mâncare e mai bună. Doctorul Mackenzie a aplicat o nouă canulă de argint. Alexandria, 12 iunie. — Zoulfy-Pașa refuzând portofoliul râdinului, Zdjicar- Pașa ia afacerile străine, iar Mustafa- Fehn-Paşa, râzboiul. ---------------------------------------- SERVICIUL TELEGRAFIC ILOTNŢIA HAVAS Viena, 10 Iunie.— După nişte ştiri din Constantinopol, un Imam ar fi predicat de curând, cu ocazia Ramazanului, într'un mod violent, in contra administraţiunii turceşti, reproşând de la cel mai mic până la cel mai mare neîngrijire şi penalitate cari consumă ruina țârii. Incidentul a fost înăbușit, iar predicatorul suparat pus intr'un loc sigur. NEROZII De vre-o câte-va zile gazetele conservatoare se dau peste cap ca să inventeze acuzaţiuni la adresa d-lui Gheorghe Panu. Dat fiind-că, cu toate tumbele ce au făcut, n’au putut, da peste nici una, s’au agăţat de o ruginitură raiculă, aceea că d. Panu a fost colectivist şi că, prin urmare, ca unul ce a suspint colectivitatea dovedește că nu e om corect. Câte litere, atâtea nepoii. Apoi onorabilii gazetari conservatori se vede că nu știu cum că d. Panu a făcut parte din fostul partid de la putere pe vremea când partidul erea liberal iar nu colectivist? Dumnealor se vede că nu ştiu cum că d. Panu făcea parte din nuanţa rostiiă a partidului, şi că s'a retras din partid odată cu Rosetti ? Dacă sunt atât de ignoranţi, de ce nu se ocupă de alt-ceva, şi de ce mai încurcă lumea de geaba. Ori pentru dumnealor fostul partid de la guvern a fost în tot'auna colecti- vitate ? ! Apoi atuncea colectivişti au fost şi C. I A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Cogălniceanu, N. Ionescu, G. Mârzescu, Petre Grădişteanu, Docan şi chiar d-nii G. Vernescu şi Pake Protopopescu, pentru că toţi aceştia au făcut parte din cabinetul lui Ion Brătianu sau au susținut cabinetul. Lăsați-vă de nerozii, onorabililor ! ( Judecata „Epocei“ I — Judecată şi imparţialitate la Epica câţi iepuri la biserică. I Acestor domnişori le-a intrat în cap că sunt oameni politici şi că lor le este dat ca să guverneze ţara aceasta. In schimb, însă, se poticnesc la fiece pas. Câteva exemple nu strică : 1 1. Gând a apărut Dreptatea d-lui Fleva ! Epoca a salutat’o cu cuvintele : Salutăm * cu bucurie apariţia acestui organ al ade- I vârâţilor reprezentanţi ai vechiului partid liberal! Aci boerii făceau pe şireţii şi ziceau că, dacă vom lăuda pe Fleva au să’l atragă la denşii. De îndată, însă, ce Fleva • a început să combată pe conservatori, • loviturile Epocei nu mai contenesc, f 2. N. Basilescu a rostit un discurs la Orfeu alături de opoziţia unitâ şi a doua zi I Epoca scria : «Tînărul orator făgădueşte I mult etc. I Alaltăeri acelaşi Basilescu a rostit un discurs la Ateneu în care a combătut pe conservatori , ei bine, aceiași Epocă a scris: «D. N. Basilescu nu e norocos în debuturile sale». 1 3. D. profesor C. G. Dobrescu a fost votat de către conservatori candidat pen tru viitoarele alegeri comunale şi Epoca ’l-a publicat în rândurile candidaţilor ca demn de a reprezenta opoziţia unitâ, dar imediat ce d. Dobrescu a declarat că nu e conservator, Epoca ’ a declarat miazma periculoasei,. (va urma mâine.) Eu. 'Mm opozitMt ín Iasi Precum cititorii au văzut din telegrama de eri, opoziţia unită nu mai există în Iaşi, conservatorii s’au separat de liberali şi radicali. Iată în scurt cum s’au petrecut lucrurile : In una din şedinţele comitetului, d-na Gr. Kogălniceanu, conservator, a ţinut nuanţelor liberale cam următorul limbagiu : „D-lor, «avem de ales 31 membrii candidaţi la comun?. Dacă vom socoti «forţele respective ale fiecărui grup, „vom vedea că conservatorilor li să ^cuvine 20 de locuri, iar nuanţelor „liberale numai 11. Şi ştiţi de ce ? „Fiindcă acum junimiştii,, fraţii conservatorilor, sunt la putere, deCl ilaveni cu 1101 conservatorii zestrea guvernamentală. “ Aceste cuvinte au ridicat o furtună. Toţi liberalii şi radicalii protestară în contra acestui sistem de zestre şi ingerinţă guvernamentală. Pentru aceasta, ziseră liberalii, am răsturnat pe I. Brătianu, pentru ca d-voastră, a doua zi, să veniţi şi să ne ameninţaţi cu ingerinţă şi zestre guvernamentală? Faţă cu această situaţie trebuia ca chestia coaliţiei să se limpezească. Alaltăieri Duminică la ora 1 p. m. întreg comitetul general compus din vre-o 80 de membrii, s’a adunat la d. G. Tocilescu, unde convocarea se făcuse. S’a pus chestiunea împărţireî drept în două între elementele liberale şi cele conservatoare a scaunelor pentru comună, judeţ şi Cameră. Conservatorii combătură această dreaptă cerere sub tot felul de pretexte şi cu tot felul de tertipuri. Punându-se chestia la vot, propunerea elementelor liberale fu primită cu 45 de voturi în contra a 27 de abţineri (citiţi contra). Ce rămânea de făcut ? Rămânea ca conservatorii să se încline înaintea acestui vot dat de un comitet a cărui existenţă durează de ani şi care a fost de ei recunoscut în toate ocaziile. Ei bine, nu, îndată după proclamarea votului, d. Helban luă cuvântul şi declară în substanţă că acest vot îl consideră ca o ruptură, iar alţi conservatori declară că nu să supun acestui vot. Atunci să puse în discuţie ruptura şi conservatorii declarară că da, o voesc, în urma primireî propunerei de care e vorba mai sus. Adunarea se despărţi. Coaliţia liberalo-radicalo-conservatoare a existat !... Amintesc că în cursul desbaterilor d. Panu a fost violent atacat pentru atitudinea Luptei. D. Panu insă a răspuns cum trebuia conservatorilor zicându-le: „după ce aţi «dezertat de la şefi şi v’aţî făcut «zestre guvernamentală a junimiştilor, mai aveţi curagiul să vă «plângeţi de cei ce vă atacă pentru «asemenea faptă nenorocită ?“ Mâine vom vorbi despre situaţia care s-a făcut în Iaşi partidelor politice prin această ruptură. De o dată ne mulţumim a spune că din nenorocire nu există armonie nici între liberali şi radicali. Se speră că lucrurile se vor aplana. Pe mâine dar. Sistemă nenorocită Liberalii-Conservatori urmează întru toate pe colectivişti. Nu e păcat, nu e s’stemă greşită, nu e necorectitudine pe care să nu o săvîrşească şi cei d’ântâi copiind întocmai pe cei d’al doilea. Astăzi ne vom ocupa de un caz. Se ştie că colectiviştii au voit să se scape de două primiri pe cari nu’i mai agrea : D. Gariagdi şi N. Fleva. Deoarece atât primul dintre aceştia cât şi consiliul care îl sprijinea, nu plăcea Gamarileî primului-ministru, consiliul fu dizolvat, o comisie de anchetă fu numită şi această comisie publică un raport voluminos în contra consiliului dizolvat numai cu trei zile înainte de alegerile cele moi, şi astfel puse pe fostul consiliu în imposibilitate de a se apăra. Tactica erea şi nereală şi necinstita, de vreme ce omul cel mai corect, administratorul cel mai onest nu poate răspunde în trei zile la o mulţime de acuzaţiuni rezemate toate pe dosare şi pe cifre. Dar ast-fel au făcut colectiviştii şi averile comunale s’au făcut supt impresiunea acestor acuzaţiuni şi vechiul consiliu rămase în minoritate. Cu d. Fleva s’a procedat de asemenea. După ce d-sa a fost silit ca sâ demisionezi, s’au numit comisiuni cari sâ-’i cerceteze gestiunea, iar raportul, un raport iarăşi în mai multe coaie şi plin de un torent de învinuiri, a fost publicat cu câteva zile înainte de alegerile din 2 Noembre. Iarăşi tactică nereală, iarăşi sistemă necinstită. Astăzi, în sfîrşit, sistema aceasta le-a dat de cap şi colectiviştilor, şi dânşii sunt pedepsiţi tot prin aceea prin care au păcătuit. Nenorocirea lor a fost că la primărie s-au numit în comisia interimară membrii ai partidului liberal-conservator, cari, în politică, sunt cunoscuţi că sunt tot atât de pricopsiţi ca şi colectiviştii. Dovada e că două regimuri blestemate a avut ţara aceasta supt domnia lui Carol : regimul conservatorilor de supt Lascar Galargiu şi regimul colectiviştilor. Ei bine, ce face comisia interimară ? Nimic alt decât imitează, fără nici o modificare, sistema colectivistă şi cu patru zile înainte de alegeri d. Pake Protopopescu vine la Ateneu şi face o mulţime de destăinuiri în contra fostului consiliu. Apoi char dacă am admite că toate câte le-a spus d. Pake sunt adevărate, tot ar fi fost bine ca să se dea timp şi colectiviştilor ca să răspundă şi să se justifice. Pentru că, încă odată, astăzi sistema aceasta se întrebuinţează în potriva duşmanilor noştrii, iar mâine poate să ne lovească pe noi. Dar acuzaţiile d-lui Pake au pierdut mult din valoarea lor şi d-sa a pierdut foarte mult dreptul de a fi crezut de public, pentru că a exagerat, prea peste măsurile învinuirile. Una din acuzaţii, aceea care a întrecut în ridicol tot ce poate inventa un creer puţin serios, este aceea că , din 53 milioane împrumutaţi de comuna Bucureşti, 30 milioane au fost cheltuite fără să se ştie cum, neaflându-se pentru ele acte justificative ! Treizeci de milioane ?! Dar se vede că d. Pake Protopescu nu ştie să numere decât până la două milioane atâta cât a moştenit de la călugări, căci altfel cum dracu, ‘i-a putut trăzni prin cap o asemenea enormitate. Apoi, or cât de hoţ ar fi un Gasiliu Comunal, o să tot fure o sută de mii, două, trei, un milion, două cel mult, dar treizeci de milioane din cincizeci şi trei, asta prea e boacănă ! Iată la ce rezultate conduc asemenea exagerări nenorocite, iele conduc fatal la aceea că toţi oamenii imparţiali şi serioşi să te ia peste picior şi să nu s e mai creată în veci pe cuvânt.