Lupta, iunie 1888 (Anul 5, nr. 562-583)

1888-06-01 / nr. 562

ANUL V. SERIA NI.­No. 562 ARUZAMEN­TE In țară Un an............................................ V* an............................................ 3 luni................................ . . . . In străinătate Un an............................................ V* an............................................ 3 luni........................................... 15 Bani Numărul 40 lei 20 „ 10 . 50 lai 25 . 15 . REDACŢIA Bulevardul Elisabeta 1Vo. 8 (Casa JLempart). EDIŢIA ant®ia BUCUREŞTI, MERCUR! 1 IUNIE 1888. AicuClaRi ■ânunciurî pe pagina HI .... 1 leu linia I , „ IV .... 25 bani 9 A SE ABRES­A In România, la administraţia ziarului In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la­­AGENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta ISfo. 8 (Casa Eempart). PARTIDELE SI NOI N E R O Z I I JUDECATA ..EPOPEI­ Desisc­opiei-ii­e­ii Iasi SISTEMA NENOROCITA MISCAREA E ECTORALA „LUPTA“ LA BOTOSANI PARTIDELE SI NOI Partidele noastre politice sunt ca monarhiele despotice, ele nu voesc să înţeleagă că au nevoe de a fi re­­înoite in idei, în tendinţe şi în con­tingent, aceiaşi îngustime de vedere şi orbire egoistă, ele prefer să moară mortăciune de care să trăiască sub forme vii, cu un fond viguros. Lipsa de idei politice, lipsa mai cu seamă de idei socialo-economice le omoară. In zadar partidele văd curenturi m­oi formându-se, în za­dar aspiraţii viguroase să formulează, în zadar massa electorală adormită în­cepe pe ici pe calea a se deştepta. Pen­tru coternele politic­e, aceste sunt sau cantităţi negligeabile, sau încercări nebuneşti a câtor­va, sau rătăciri a masselor ignorante cari trebuesc re­primate cu torturi şi împuşcături. In asemenea situaţie, este evident că grupul nostru­­democratic­ radical nu are, nici nu poate avea, nimic de­­ comun cu asemenea aglomeraţii de­ indivizi fără coheziune morală. Noi suntem pentru păturile m­or, penn­tru massa cea mare şi nedreptăţită a poporului românesc. Şi când zic acestea nu înţeleg nu­mai pe ţărani, înţeleg pe toţi cari­­ muncesc din greu şi sunt însplătiţi în raport invers cu munca lor, pe toţi cari, in actuala organizaţie, sunt victimele angrenagiului social, su­­poartă pe spatele lor bolta clădirei sociale, în care mai fie-care piatră este o nedreptate adusă de cel tare, celui slab. Şi în această privinţă o explica-­ ţie. Socialiştii în genere au adoptat­­ peste tot locul o formulă îngustă,­­ au avut în vedere mai cu seamă nu-i mai o categorie de nedreptăţiţi. Aşa­­ în Occident lucrătorul de fabrică, u-­­ vrierul industrial sunt mai cu seamă­­ obiectul solicitudine! socialiştilor. Teo- ‘­r­ele lor chiar sunt făcute în vederea­ acelora. Este cunoscut lucru ca Karl Marx a formulat legile sale, avînd în vedere pe muncitorul industrial." Toate polemicele pe această bază să învârtesc, cât despre populaţia ru-­ raia, de­şi cea mai numeroasă peste­ tot locul afară de Anglia propriu zis,­ despre ea puţină, foarte puţină preo-­­ cupare. La noi din contra. Socialiştii au­ răsturnat tema, ei au luat în mână­­ interesele clasei rurale.­­ Departe de mine ideia de a blama­­ acest lucru, din contra el merită cea­­ mai mare încuragiare, şi de altmin-­­ terea nici noi democraţii nu am lă­­sat în părăsire un moment marea chestie rurală. I De cât, mie mi să pare că ambele formule atât cea occidentală cât şi­­ cea orientală, sunt înguste şi tre-­ buesc numai de cât lărgite. Mâ esplic :­­ Când în Franţa zici uvrier, lu- c­erător, înţelegi îndată pe cel indus-­­ trial, când la noi zid muncitor lu­ ’­mea începe a înţelege pe cel rural. Ei bine, acest, lucru este un fals dar necomplect. In Occident nu sunt numai lucrătorii de de fabrici lucră­­tori, iar în Orient nu numai ţăranii. Sunt o mulţime de alte categorii so­ciale cari trăesc din munca lor, din salariul lor şi cari sufer tot aşa de grev consecinţele că puterea şi a­­verea sunt prea­ concentrate în mâi­­nele unei clase puternice. Aşa de ex. ce sunt funcţionarii, mai cu seamă cei mici, daca nu mun­citori, salariaţi cu luna ? Ce sunt micii negustori, debitanţii în detaliu dacă nu muncitorii cu ziua câte o dată. Şi să nu se zică că nu sunt, product­ivi, că sunt mici exploatatori. Ace­st rol nu -i primesc ei de bună voe, ei sunt nevoiţi, din cauza or­­ganisaţiei sociale, ca să ia acest rol. Iar agrenagiul social îi face ca să atârne, în mod absolut aproape, de marii neguţători cu toptanu', de marii exploatatori. Ce sunt micii producători cari au o calfă sau doue la­ serviciul lor ? In aparenţă ei fac parte din clasa capitalistă, în realitate ei trebuesc mai de­grabă clasaţi printre cei năpăstuiţi, căci şi lor li se impun legile economice dure dictate de cei puternici ca şi proletarilor. Nu mai vorbesc de meseriaşi, de micii industriaşi, toţi aceştia supor­tă tot aşa de greu consecinţele stării actuale de lucruri, ci şi cel din urmă muncitor cu braţele. Dacă este aşa, şi aşa este, pentru ce dar formula nu ar fi lărgită, pen­tru ce aceste categorii de interese nu ar fi adunate la un loc, pentru ce oamenii de bine nu ar lupta pentru emanciparea tuturor acestor interese, pentru ce în fine, cuvîntul de muncitor nu ar fi aplicat tuturor, iar nu numai la două categorii de lucrători. Greşeala cea mare a socialiştilor din Occident a fost că ei nu au cău­tat să intereseze la emanciparea e­­conom­ică pe clasele rurale foarte numeroase. Aşa, greşala socialiştilor in Franţa este că s au ocupat nu­mai de câte­va milioane de lucră­tori orăşăneşti şi au lăsst de o parte 10 milioane de lucrători rurali. Din fericire la noi, lucrătorii agri­coli sunt cei mai numeroşi, cu mult­ mai numeroşi de­cât toate cele­lalte categorii de interese ale masei. Dar acesta nu e un rezon pentru ca să nu lărgim formula şi să nu cuprin­­dem în ea atât pe ruralii cât şi pe urbanii care merită interes. Această misiune o are de înde­plinit democraţia şi grupul democra­tic. Pentru noi ne este egal că cine­va este rural sau urban îndată ce situaţia lui economică este nedreaptă. Pentru noi micul funcţionar, expus a muri de foame a doua zi după revocare, este tot atât de interesant ca şi muncitorul care nu mai are de lucru. Şi pe unul şi pe al­tul tot organizaţia socială şi-a făcut scriitor şi muncitor de pământ cu braţele. Pentru ce aşi face deose­bire faţă cu o egală nedreptate şi cu o egală mizerie? Dar chestia merită a fi lămurită, ceea ce voia face mâine. O. Paul. Bolonici, 11 Iunie—­Recept­iunea solem­nă a studenţilor italieni, si străini s' a fă- j cut ieri. Mai multe discursuri s'au rostit si aplaudat. Studenţii germani au salutat pe Romanii scoţând săbiile lor din teacă şi strigând: « Trăiască Roma neatinsă!». Studenţii primiră la 3 ore la gară pe studenţii francezi. Au­ fost scene, de, entusiasm indescriptibil. Studenţii germani se urcară în aceleaşi trăsuri împreună cu studenţii francezi şi au­­ străbătut oraşul la braţe. Banjaluka, l1 Iunie.1— Prinţ'd, impe­rial şi principesa, după ce au asistat ieri la Ac­ram la punerea pietrei fundamentale a unei cazărmi şi după ce, au primit, ova­­ţiunile, asociaţiunilor de cânt la preumbla­rea cu torţe, au pornit spre Banialuka unde, au sosit dimineaţă. Primirea fu sim­patică. Nişte tineri nobili mahomedani, că­lări, au însoţit pe principi, de la gară până la otelul unde au descins. Postam, 11 Iunie.— împârat'd a avut 0 noapte foarte bună. Disfagia n'a dis­părut încă. Pofta de mâncare e mai bună. Doctorul Mackenzie a aplicat o nouă ca­­nulă de argint. Alexandria, 12 iunie. — Zoulfy-Pașa refuzând portofoliul râdinului, Zdjicar- Pașa ia afacerile străine, iar Mustafa- Fehn-Paşa, râzboiul. ----------------------------------------­ SERVICIUL TELEGRAFIC ILOTNŢIA HAVAS Viena, 10 Iunie.— După nişte ştiri din Constantinopol, un Imam ar fi predicat de curând, cu ocazia Ramazanului, într'un mod violent, in contra administraţiunii tur­ceşti, reproşând de la cel mai mic până la cel mai mare neîngrijire şi penalitate cari consumă ruina țârii. Incidentul a fost înăbușit, iar predicatorul suparat pus in­­tr'un loc sigur. NEROZII De vre-o câte-va zile gazetele conser­vatoare se dau peste cap ca să inventeze acuzaţiuni la adresa d-lu­i Gheorghe Panu. Dat fiind-că, cu toate tumbele ce au fă­cut, n’au putut, da peste nici una, s’au a­­găţat de o ruginitură raiculă, aceea că d. Panu a fost colectivist şi că, prin ur­mare, ca unul ce a suspint colectivita­tea dovedește că nu e om corect. Câte litere, atâtea nepoii. Apoi onorabilii gazetari conservatori se vede că nu știu cum că d. Panu a făcut parte din fostul partid de la pu­tere pe vremea când partidul erea liberal iar nu colectivist? Dumnealor se vede că nu ştiu cum că d. Panu făcea parte din nuanţa rostii­­ă a partidului, şi că s'a retras din partid odată cu Rosetti ? Dacă sunt atât de ignor­an­ţi, de ce nu se ocupă de alt­-ceva, şi de ce mai în­curcă lumea de geaba. Ori pentru dumnealor fostul partid de la guvern a fost în to­t'a­una colecti-­ vitate ? ! Apoi atuncea colectivişti au fost şi C. I A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Cogălni­­­­ceanu, N. Ionescu, G. Mârzescu, Petre­­ Grădişteanu, Docan şi chiar d-nii G. Ver­­­­nescu şi Pake Protopopescu, pentru că to­ţi aceştia au făcut parte din cabinetul lui Ion Brătianu sau au susținut cabinetul. Lăsați-vă de nerozii, onorabililor ! ( Judecata „Epocei“ I —­­ Judecată şi imparţialitate la Epica câţi iepuri la biserică. I Acestor domnişori le-a intrat în cap că­­ sunt oameni politici şi că lor le este dat­­ ca să guverneze ţ­ara aceasta. In schimb, însă, se poticnesc la fie­ce pas.­­ Câte­va exemple nu strică : 1 1. Gând a apărut Dreptatea d-lui Fleva ! Epoca a salutat’o cu cuvintele : Salutăm * cu bucurie apariţia acestui organ al ade- I vârâţilor reprezentanţi ai vechiului partid­­ liberal! Aci boerii făceau pe şireţii şi ziceau că, dacă vom lăuda pe Fleva au să’l a­­­­tragă la denşii. De îndată, însă, ce Fleva • a început să combată pe conservatori, • loviturile Epocei nu mai contenesc, f 2. N. Basilescu a rostit un discurs la­­ Orfeu alături de opoziţia­ unitâ şi a doua­ zi I Epoca scria : «Tînărul orator făgădueşte I mult etc. I Alaltăeri acelaşi Basilescu a rostit un­­ discurs la Ateneu în care a combătut pe­­ conservatori , ei bine, aceiași Epocă a scris: «D. N. Basilescu nu e norocos în debuturile sale». 1 3. D. profesor C. G. Dobrescu a fost votat de către conservatori candidat pen­ tru viitoarele alegeri comunale şi Epoca ’l-a publicat în rândurile candidaţilor ca demn de a reprezenta opoziţia­ unitâ, dar imediat ce d. Dobrescu a declarat că nu e conservator, Epoca ’­ a declarat miaz­­ma periculoasei,. (va urma mâine.) Eu. 'Mm opozitMt ín Iasi Precum cititorii au­ văzut din te­legrama de eri, opoziţia­ unită nu mai există în Iaşi, conservatorii s’au separat de liberali şi radicali. Iată în scurt cum s’au petrecut lucrurile : In una din şedinţele comitetu­lui, d-na Gr. Kogălniceanu, con­servator, a ţinut nuanţelor liberale cam următorul limbagiu : „D-lor, «avem de ales 31 membrii candi­daţi la comun?. Dacă vom socoti «forţele respective ale fie­cărui grup, „vom vedea că conservatorilor li să ^cuvine 20 de locuri, iar nuanţelor „liberale numai 11. Şi ştiţi de ce ? „Fiind­că acum junimiştii,, fraţii con­­­ser­vatorilor, sunt la putere, d­eCl il­aveni cu 1101 conservatorii zes­­­­trea guvernamentală. “ Aceste cuvinte au ridicat o fur­tună. Toţi liberalii şi radicalii pro­testară în contra acestui sistem de zestre şi ingerinţă guvernamentală. Pentru aceasta, ziseră liberalii, am răsturnat pe I. Brătianu, pen­tru ca d­-voastră, a doua zi, să ve­niţi şi să ne ameninţaţi cu inge­­rinţă şi zestre guvernamentală? Faţă cu această situaţie trebuia ca chestia coaliţiei să se limpezească. Alaltăieri Duminică la ora 1 p. m. întreg comitetul general compus din vre-o 80 de membrii, s’a adu­nat la d. G. Tocilescu, unde con­vocarea se făcuse. S’a pus chestiu­nea împărţireî drept în­­ două între elementele liberale şi cele conser­vatoare a scaunelor pentru comună, judeţ şi Cameră. Conservatorii combătură această dreaptă cerere sub tot felul de pre­texte şi cu tot felul de tertipuri. Punându-se chestia la vot, propu­nerea elementelor liberale fu pri­mită cu 45 de voturi în contra a 27 de abţineri (citiţi contra). Ce rămânea de făcut ? Rămânea ca conservatorii să se încline îna­intea acestui vot dat de un comi­tet a cărui existenţă durează de ani şi care a fost de ei recunoscut în toate ocaziile. Ei bine, nu, îndată după procla­marea votului, d. Helban luă cu­vântul şi declară în substanţă că acest vot îl consideră ca o ruptură, iar a­lţi conservatori declară că nu să supun acestui vot. Atunci să puse în discuţie rup­tura şi conservatorii declarară că da, o voesc, în urma primireî propune­­rei de care e vorba mai sus. Adunarea se despărţi. Coaliţia liberalo-radicalo-conservatoare a e­­xistat !... Amintesc că în cursul desbateri­­lor d. Panu a fost violent atacat pentru atitudinea Luptei. D. Panu insă a răspuns cum trebuia conser­vatorilor zicându-le: „după ce aţi «dezertat de la şefi şi v’aţî făcut «zestre guvernamentală a junimiş­tilor, mai aveţi curagiul să vă «plângeţi de cei ce vă atacă pentru «asemenea faptă nenorocită ?“ Mâine vom vorbi despre situaţia care s-a făcut în Iaşi partidelor po­litice prin această ruptură. De o dată ne mulţumim a spune că din nenorocire nu există armonie nici între liberali şi radicali. Se speră că lucrurile se vor aplana. Pe mâine dar. Sistemă nenorocită Liberalii-Conservatori urmează întru toate pe colectivişti. Nu e păcat, nu e s’stemă greşită, nu e necorectitudine pe care să nu o săvîrşească şi cei d’ântâi copiind întocmai pe cei d’al doilea. Astăzi ne vom ocupa de un caz. Se ş­tie că colectiviştii au voit să se scape de două prim­iri pe cari nu’i mai agrea : D. Gariagdi şi N. Fleva. De­oare­ce atât primul dintre aceştia cât şi consiliul care îl sprijinea, nu plăcea Gamarileî primului-ministru, consiliul fu dizolvat, o comisie de anchetă fu numită şi această comisie publică un raport vo­luminos în contra consiliului dizolvat numai cu trei zile înainte de alegerile cele m­oi, şi ast­fel puse pe fostul consiliu în imposibilitate de a se apăra. Tactica erea şi nereală şi necinstita, de vreme ce omul cel mai corect, admini­stratorul cel mai onest nu poate răspun­de în trei zile la o mulţime de acuza­­ţiuni rezemate toate pe dosare şi pe cifre. Dar ast-fel au făcut colectiviştii şi ave­­rile comunale s’au făcut supt impresiunea acestor acuzaţiuni şi vechiul consiliu ră­mase în minoritate. Cu d. Fleva s’a procedat de ase­menea. După ce d-sa a fost silit ca sâ demi­sionezi, s’au numit comisiuni cari sâ-’i cerceteze gestiunea, iar raportul, un ra­port iarăşi în mai multe coaie şi plin de un torent de învinuiri, a fost publicat cu câte­va zile înainte de alegerile din 2 Noembre. Iarăşi tactică nereală, iarăşi sistemă ne­cinstită. Astă­zi, în sfîrşit, sistema aceasta le-a dat de cap şi colectiviştilor, şi dânşii sunt pedepsiţi tot prin aceea prin care au pă­cătuit. Nenorocirea lor a fost că la primărie s-au numit în comisia interimară membrii ai partidului liberal-conservator, cari, în politică, sunt cunoscuţi că sunt tot atât de pricopsiţi ca şi colectiviştii. Dovada e că două regimuri blestemate a avut ţara aceasta supt domnia lui Carol : regimul conservatorilor de supt Lascar Galargiu şi regimul colectiviştilor. Ei bine, ce face co­misia interimară ? Nimic alt de­cât imi­­tează, fără nici o modificare, sistema co­lectivistă şi cu patru zile înainte de ale­geri d. Pake Protopopescu vine la Ate­neu şi face o mulţime de destăinuiri în­ contra fostului consiliu. Apoi ch­­ar dacă am admite că toate câte le-a spus d. Pake sunt adevărate, tot ar fi fost bine ca să se dea timp şi co­lectiviştilor ca să răspundă şi să se jus­tifice. Pentru că, încă odată, astă­zi sistema aceasta se întrebuinţează în potriva duş­manilor noştrii, iar mâine poate să ne lo­vească pe noi. Dar acuzaţiile d-lui Pake au pierdut mult din valoarea lor şi d-sa a pierdut foarte mult dreptul de a fi crezut de pu­blic, pentru că a exagerat, prea peste mă­surile învinuirile. Una din acuzaţii, aceea care a întrecut în ridicol tot ce poate inventa un creer puţin serios, este aceea că , din 53 mi­lioane împrumutaţi de comuna Bucureşti, 30 milioane au fost cheltuite fără să se ştie cum, neaflându-se pentru ele acte justificative ! Trei­zeci de milioane ?! Dar se vede că d. Pake Protopescu nu şt­ie să numere de­cât până la două milioane atâta cât a moştenit de la călugări, căci alt­fel cum dracu, ‘i-a putut trăzni prin cap o aseme­nea enormitate. Apoi, or cât de hoţ ar fi un G­asiliu Comunal, o s­ă tot fure o sută de mii, două, trei, un milion, două cel mult, dar trei­zeci de milioane din cin­ci­zeci şi trei, asta prea e boacănă ! Iată la ce rezultate conduc asemenea exagerări nenorocite, iele conduc fatal la aceea că toţi oamenii imparţiali şi serioşi să te ia peste picior şi să nu s e mai creată în veci pe cuvânt.

Next