Lupta, iunie 1888 (Anul 5, nr. 562-583)

1888-06-11 / nr. 570

AN­UL V. SERIA NI.­No.570 ABONAMENTE In țară Un an........................................ V* an . .................................. 3 luni....................................... In atrevi­tate Un an........................................ V* an....................................... 3 luni........................................ IS Răni­ân ii luni REDACȚIA Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Bempart). Director­ politic, Gr. PANN­ ADMINISTRAțIA 40 lei 20 „­10 „ 50 lei BUCUREȘTI, SÂMBĂTĂ 11 IUNIE 1888. AM UHCIURI Anunciuri pe pagina III . . . . 1 leu linia . » » IV .... 25 bani „ A SE ADRESA In România, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Anett.ro-Tonisraria şi Anglia la A­G­ENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient., la EASTERN AGENCY Gonstantinopol. Bulevardul Eli sähet a, No. 8 (Casa Bempart) POLITICA! PRIMARUL?! HOTIILE DE LA EFORIE INTRIGANTII O MINCIUNA A „EPOCEI” CROUIGA Drepţi ! AICTIUNE OFICIAL.^ EDITIA AIVTAIA POLITICA! Când te uiţi cum şi de cine se face politică în ţara românească, un mare desgust te apucă şi înţeleg per­fect că stau de o parte toţi acei pe cari nici o ideie, nici o convingere tare nu-i îmboldeşte a merge înainte, tot înainte. Să dau câte­va exemple pentru a se vedea aceasta: Camerile actuale au a se dizolva, acest lucru e sigur, că el va avea loc în Iulie sau in August, indiferent. Prin urmare, este evident că suntem în perioada electorală, că opinia pu­blică trebue de pe acum sa se pre­ocupe de cum vor fi compuse acele Camere. Fiind așa, ar urma că de pe acum partidele şi oamenii politici ar trebui să-şi desfăşura programele, să espună vederile lor, să propună reformele necesare etc., pentru ca o­­pinia publică să fie frământata şi pregătită. Am nevoe să spun că nu se vede nimic din toate acestea? Căci unde sunt discuţiile de idei, cari sunt polemicele pe baza reformelor de pro­pus, unde se vede acea manifestare măreaţă a partidelor lucrând fie­care pentru programul şi aspiraţiile lor? încă o dată, nicăerea. In loc de polemică de idei, insulte grosolane, în loc de acţiune largă de partide, combinaţii meschine de coterie, în loc de programe, chestii personale, are de mult conţinute şi cari isbucnesc­ cu toată violenţa lor infamă. lată cât se pricep partidele, iată ce rol continuă a avea gazetele lor!.. Nu ştiui ce să zic, de cât trebue să admit că cei din urmă ani de politică au contribuit în mare parte a falsifica spiritele, a face să se strâmbeze mersul gazetăriei şi mai cu seamă a crea o sumă de ziarişti al căror sing­ur, unic merit este a înjura, a insulta, a arunca cu no­­roiu. Aceşti başibuzuci ai condeiu­lui îşi aveau un rol pe câtă vreme la putere era un guvern care re­voltase, prin actele lui, conştiinţa pu­blică, în un război­ de moarte nere­gulaţii şi bandele formate de ocazie îşi au raţiunea lor. Din nefericire, de­şi războiul de moarte e încetat, de­şi o situaţie mai bună a căpătat ţara, totuşi une­le partide în loc să licenţieze pe ba­­şibuzucii de pe la gazete, pe strân­surile tuturor caselor boereşti, ele comit cea mai mare greşeală, ridi­când pe acei başibuzuci la valoarea de gazetari permanenţi, făcând din gazetărie o meserie de murdării şi de răzbunări personale. Să dăm alt exemplu : Când era lupta in gradul cel mai întins în contra regimului colectivist, toată lumea scuza alianţele mon­struoase şi compromisurile umilitoare, pe motivul că faţă cu duşmanul co­mun, ori­ce spirit de individualitate şi de grupare, ori­ce campanie de idei ar fi o greşeală de tactică po­litică. Insă toată lumea adăuga că îndată ce colectiviştii vor fi răstur­naţi, apoi atunci, numai atunci va începe campania de idei, numai a­­tunci politica partidelor va intra în faza ei normală. Şi aici decepţiune. Astă­zi colecti­viştii sunt nu numai căzuţi dar chiar bătuţi, astă­zi duşmanul comun nu mai poate inspira temeri şi cu toate acestea ce vedem ? Vedem noi oare partidele şi grupurile reluându-şî ca­racterul lor şi libertatea de acţiune? De loc. Nici­odată politica de compromi­suri şi de căpătuială nu a fost în aşa floare. In momentele acestea toată lumea caută a să alege cu ce­va, oamenilor politici nu le repugnează ori­ce fel de alianţă, iar politica de idei este exclusă mai mult de­cât ori­când. Mai mult, O mare duşmănie să a­­rată în sânul partidelor pentru ori­ce fel de politică de idei. Mai cu seamă propaganda de idei este urmărită şi denunţată cu mare înverşunare, iar cine îndrăzneşte să iasă din drumul bătut al r­eschinărielor şi să propună reforme sau să trateze chestii soci­alo-econo­mice, acela este arătat cu degetul ca un agitator periculos, ca răzvrătitor ! In aşa situaţie este evident că gru­purile ce au de bază idei şi persoa­nele ce urmăresc o ţintă superioară politică, trebuesc să se amieze cu răbdare şi în ciuda şi insultele tu­turor păcătoşilor să mearga înainte, tot înainte... Iaşi. G. Pana. ------------«an»-----------­ SERVICIUL TELEGRAFIC Agenţia Havas I­ondra, 20 Iunie. — « Standard» află din Berlin că Wilhelm II a însărcinat pe d. de Bismarck să notifice tuturor puteri­lor dorinţa sa de a menţine bune relaţiuni cu toţi vecinii săi. Londra, 20 Iunie. — «Standard» des­­minte ştirea în privinţa unei înţelegeri se­parate între Germania şi Rusia, şi crede că tripla alianţă va fi menţinută în forma sa actuală. Viena, 21 Iunie.— In cercurile compe­­tinte din Buda-Pesta nu se ştie absolut ni­mic de pretinsele tulburări ce ar fi izbucnit printre ţăranii din Transilvania. Drezda, 21 Iunie. — Principesa Maria de Saxa-Altenburg, fiica prinţului Frede­rick-Carol, a murit la miezul­ nopţii. St .-Petersburg, 21 Iunie.—* Gaze­a de Moscova» zice că Wilhelm al 11 a dat Rusiei asigurări paşnice de o valoare ne­discutabilă. Berlin, 21 Iunie. — * Curierul Bursei» află că Împăratul a exprimat Marelui­ Duce Vladimir via sa dorinţă de a întreţine cu guvernul şi naţiunea rusă aceleaşi le­gâturi ca sub domnia bunicului şi a părintelui său. Buda-Pesta, 21 iunie.—Comitetul dele­­gaţiunii ungureşti a adoptat raportul asu­pra bugetului Afacerilor Străine. Acest rap­rt menţionează durerosul eveniment ce s-a întâmplat în Germania. Exprimă con­vingerea că amiciţia Austriei şi a Ger­maniei va continua. Accentuată iubirea na­ţiunii austro-ung­are pentru pace, dar şi trebuinţa de a nu suferi călcarea autono­miei garantată de tratate, naţiunilor bal­canice. Speră ca sprijinul Germaniei, Ita­liei şi al Engliterei se va manifesta în scopul de a menţine pacea. Face mari elo­­giuri d-lul Crispi, cere ca aceste raporturi amicale să fie întreţinute şi cu ce­le­l­alte State din Europa şi propune să se expri­me d-lul Kalnoky simţi minte de recunoş­tinţă. PRIMARUL?! E mare neînţelegere în sânul noului consiliu comunal. Pâna în momentul ac­tual nu se ştie încă cine va avea deo­sebita onoare de a fi ales primar al Ca­pitalei. D. Pake Protopopescu este acela care arde mai ales de dorinţa de a fi lord­­mair al Bucure­şilor, dar o mare parte d­intre consilieri — şi nu ştim dacă n’ar fi majoritate—nu gândesc la un fel cu înflăcătratul candidat. Aceştia spun verde, că nu înţeleg de­loc atitudinea luată de către d. Pake şi ifosul cu care se pre­zintă pretutindeni, vorbind ca un actual primar. Unii consilieri, cari­­nu prea au încre­dere în capacităţile d-lui Pake, sunt de­cişi a vota pentru d. Dumitru Brătianu, şi cel mai călduros sfîsţiitor al acestei candidaturi este Nicolae Blaramberg. Se pare, însă, că d. Dumitru Brătianu n’ar voi să primească această sarcină şi ar fi rugat pe amicii d-sale să voteze pentru d. Nicolae Blaramberg Până alaltâ­eri crea şi multe probabili­tăţi că d. Blaremberg va fi ales primar, dar ieri a circulat de o dată vestea că sorţii cel mai mulţii de izbândă ’î-ar avea d. general Florescu. Această candidatură, dacă ar fi sprijinită şi fie partizanii d-lui Dumitru Brătianu, ar izbuti întrunind şi voturile câtor­va puri, conservatori cari nu au la stomach pe d. Protopopescu. In rezumat, un lucru e sigur, acela a­­dică cum că o mare neînţelegere dom­neşte printre nouii consilieri comunali. Toată zăpăceai?­­agerea vine de acolo că d. Pache Protopopescu ţine mor­ţiş ca să fie ales primar şi nu dă voie nimânuia ca să-i treacă înainte, iar d. G. Vernescu face caz din alegerea aghio­tantului său. Acei cari pe supt mână lucrează mai ales pentru ca d. Pache Protopopescu să rămâie numai cu discursurile pe cari le-a rostit, sunt unii conservatori cari nici­o­dată nu s-au agreat. Vom vedea care pe care. La ediţia a 2-a nădăjduim să mai dăm şi alte ştiinţe privitoare la con­strucţia Băilor Eforiei. Hoţiile de la Eforie Construcţiile Cerem cu insistenţă ca să se­­le­pne dosarele construcţiunilor Eforiei de­ la Sinaia, a spitalului Colţea, şi­ a Băilor de pe Bulevard. După toate ştirile ce avem­, cu aceste construţiunî s’ar fi făcut gheşefturi colosale. Cerem, deci, ca ancheta să fie cât se poate de serioasă şi lucrurile să nu se facă muşama. Ancheta Ancheta a urmat şi azi de dimi­neaţă la Eforie. Aflăm că procurorul însărcinat, ar fi declarat astă­zi că o anchetă se­rioasă nu se va putea face pe câtă vreme beizadea Mitică va fi tare, şi mare acolo şi pe câtă vreme va voi ca să acopere pe­ unii vinovaţi şi nu va da voe ca ancheta să se întindă prea departe. Acelaşi procuror a declarat că o anchetă serioasă la Eforie nu va putea fi făcută în done trei zile ci vor trebui câte­va luni. Cât nămol trebue să fie acolo ! Tot din aceiaşi sorginte aflăm cum că d. general Foti­no ar fi declarat aseară că nu mai primește ca să mai stea un moment ca efor la spitalele civile, dacă guvernul nu va ordona o anchetă serioasă. ----------------------------------------­ puns, şi când II atragi atenţia că a întâr­ziat prea mult până să-şi arate glasul, inventează un alibi întocmai ca asasinii cari nu mai au nici un mijloc de apă­rare, declarând că s-a apucat vremea rea afară din Bucureşti. Altul, intrigant prost, spune în gura mare că el a dat afară din coaliţie pe cutare personagiu politic, că cutare ie un gheşeftar, că cutare ie un om mort, dar când îl dai masca la o parte şi’l denunţi opiniuneî publice, atuncea tăgădueşte ca o mică secătură ce ie şi trage înjurături la gazetă crezând că dacă o face gălăgie lumea are să’i uite laşitatea. Şi aşa mai departe. Trebuie ca aceşti zăpăciţi netrebnici să crează că ţara aceasta ie prea căzută şi prea păcătoasă în­cât să le îndure şi jugul lor degenerat Nulităţile intrigante* şi arogante, în lături. * -------------€3»»------—---- INTRIGANŢII Rulicola mască cu care îşi acopereau faţa cei de la Epoca a început să cadă, şi lumea îi vede astăzi în toată goliciunea lor. Ei nu sunt, de­cât nişte înjurături or­dinari, nişte nulităţi perfecte, nişte in­triganţi josnici. Am arătat în câte­va numere trecute cum acestor domnişori le-a intrat în cap ideea că, de astăzi înainte, n’au de cât să voiascâ pentru a deveni stăpânii acestei ţări. Oameni fără nici o cultură serioasă, nişte spoiţi de saloane, nişte ignorenţi vulgari şi aroganţi, iată ce însemnează toată acea pleavă intelectuală care s’a adunat împrejurul Epocei. Bărbaţi de stat cu trecut şi cu valoare, oameni cu părul alb şi cu un capital de lupte politice sunt luaţi la vale de către băieţaşii aceştia, par’că ar vorbi de slu­gile lor. Cine nu ’şi aduce aminte chipul obraznic şi revoltător în care au tratat pe d. Cogălniceanu, cerînd alegătorilor din Galaţi că mai repede să voteze pe cel din urmă bătăuş al regimului de­cât pe Mihail Cogălniceanu. Iar Gălăţenii au trântit o zdrăvănă palmă Epokiştilor, ale­gând pe d. Cogălniceanu şi respingând de la urne pe singurul candidat Epokist propus. Niminea nu le cerea oamenilor aces­tora ca să nu fie violenţi, dar avem tot dreptul să le pretindem a nu fi ordinari. Ciocoii aceştia când erau în opoziţiune se gudurau pe lângă toţi oamenii de va­loare cari însemnau ceva în ţară şi cari îi puteau acoperi cu creditul şi popularita­tea lor. Pe vremea aceea ce oameni mari şi ce luptători de valoare erau Mârzescu, Fleva, Panu, pe vremea aceea cum nu suflau Epokiştii înaintea lor. Dar astă­zi lucrurile s’au schimbat şi tărâiala de altă dată a cedat locul celei mai nesuferite obrăznicii. Cine nu’şi aduce aminte, spre spildă, ce rol jucau unii Epokişti pe lângă d. Fleva, pe care’l urmau pretutindeni ca nişte căţeluşi pentru a’l apără cu lătra­turile lor în potriva bătăuşilor colectivi­­tflţei. Pe vremea aceea nici că se auzea de nume de Epokist; numai când se zvonea că peste noapte s’au introdus cine­va cu forţa într’o casă şi că a făcut scandal, atuncea să ştia că trebuia să fie unul de la Epoca la mijloc. Aşa era în trecut pe vremea luptelor grele din opoziţiune. Acuma, însă, că lucrurile s’au liniştit, când ori­ ce nevoiaş poate să facă gălă­gie în potriva infamilor colectivişti, acu­ma s’a ridicat şi nasul ciocoiaşilor. Acu­ma dânşii taie şi spânzură, dânşii pun ţara la cale, dânşii fac şi desfac combi­naţiile. Dacă aceste perfecte nulităţi s’ar mul­ţumi cu oare cari modeste funcţiuni în stat, cu sub-prefecturi, cu locuri în ma­gistratură sau cu advocaturî de clasa 2-a la stat, n’am avea nimic de zis, dar nu, dumnealor poftesc să dicteze, fac şi pe intriganţii. Dumnealor fac coaliţii şi le desfac când voesc, dumnealor dau afară când au poftă, pe Mârzescu, pe Fleva, pe Panu, pe cutare şi pe cutare, dum­nealor, din Bucureşti de pe piaţa Episco­piei, întocmesc liste de candidaţi pentru Iaşi, în sfârşit dumnealor lucrează pe dedesupt, întocmai ca vestitul Carada supt colectivitate. Pe cât sunt de m­lt oamenii aceştia, pe atâta sunt de intriganţi şi după aceea şi Iaşi. Unul, bună­oară, spune o mulţime de prostii într’o chestie ştiinţifică şi când îl apuci la strâmtoare, se dă peste cap o săptămână pentru ca să dibuiască un răs­ - minciună a „Epocei“ Primim următorul articol : Domnule Redactor, Vedem trecut în ziarul Epoca din 8 Iunie a. c. la informaţiuni următoarele : » Societatea Cooperatorilor din Capitală „a presintat d-lul preşedinte, al Comisiei »interimare o plângere contra d-lui Dimi­­»o vie C. Butculescu, care, de­şi ne mai fă­­­­când parte, din Comitetul Societăţi Goo­­­per­at­orilor, a cerut în numele acestei so­brietăţi grădina Cişmegiu pentru zilele de ■.12, 13 şi 11 Iunie a. r. pentru o serie de »serbări ce voeşte să dea în eicea grădină ! » Comisia interimară examinând această ce­­■ ere,re s'a pronunţat contra acordărei gră­­­­dinei.« Atâtea cuvinte, atâtea ni adevăruri ! D. Dimitrie Butculescu de la 14 Martie 1882, de când a înfiinţat Societăţile Coo­perative din Bucureşti, precum şi pe cele­­l’alte din mai multe judeţe ale ţarei, a fost votat în unanimitate ca preşedinte fondator pe viaţă nu numai de noi, dar de toate Societăţile Cooperative din ţară, care numără azi peste 5000 Cooperatori, şi n’a încetat un moment d’a se bucura de această onoare. Ţara întreagă cunoaşte serviciile ce le-a adus d. Dimitrie Butculescu mese­riaşilor şi comercianţilor prin sacrificiul averei, timpului şi muncei sale continue şi neobosite, pentru care­­ suntem adânc recunoscători, şi pe care o iubim ca şi pe părintele nostru. Adevărul este că, noi în adunarea ge­nerală de la 15 Mai a expirat, prin vot unanim am exprimat dorinţa să avem o serbare la Cişmegiu, din al căruia venit, să sporim fondul nostru pentru ajutora­rea celor bolnavi şi pentru înmormânta­rea celor decedaţi din societatea Coope­rativă. La această adunare, am rugat cu stăruinţă pe d. Dimitrie C. Butculescu, preşedintele nostru, ca să adreseze o pe­­tiţiune onor. comisiuni interimare a Capi­talei ca să ne pue la dispoziţiune grădina Cişmegiu pentru zilele de 28 şi 29 Mai, a. c. D-sa ca fidel executor al intereselor noastre s’a grăbit a face o asemenea ce­rere onor. Comisiuni interimare , dar din nenorocire aceasta refuză s’acorde o ase­menea permisiune, pretextând că pentru zilele de 28 și 29 MaiU se acordase gră­dina Cismegiului societățeî Athéneul­ui. D. Butculescu insistă pe lângă d. Exarcu, vice-preşedintele acestei societăţii, ca să renunţe la serbarea proectată în favorul societăţii noastre Cooperative. Ceea­ ce şi făcu, atunci d. Butculescu merse­­din nou la primărie cu biletul de renunţare al d-lui Esarcu şi stărui ca să ne dea gră­dina, oferind şi o sumă de bani pentru închirierea pavilioanelor de la serbarea primăriei în zilele de 20, 21 şi 22 Mai­. Mai toţi membrii comisiuneî interimare conveniseră să acorde grădina pentru ser-

Next